ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3977/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3977/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 9

august 2005 și precizată ulterior reclamanta SC E. SA București - Sucursala

Electrocentrale București - a chemat în judecată pârâta R. solicitând ca în

baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 19.891.716,01

RON actualizată de la 31 decembrie 2002 până la 9 august 2005 și actualizarea

sumei de 14.559.352,98 RON de la data introducerii acțiunii până la data

integrală a obligației.

Prin sentința

comercială nr. 7002 din 6 iunie 2008, instanța a admis, în parte, acțiunea, a

obligat pârâta la plata sumei de 14.559.352,98 RON, a respins cererea de

actualizare a penalităților de întârziere ca nefondată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut ca între părți a intervenit contractul nr. X/2001

având ca obiect vânzarea cumpărarea energiei termice; prin art. 23 și art. 13

din contract părțile au stipulat clauză penală, în conformitate cu art. 1066 C.

civ., în temeiul cărora au fost calculate penalități de întârziere aferente

debitului principal, așa cum acesta rezulta din facturile emise de reclamantă

și achitate de către pârâtă cu întârziere.

Instanța a reținut și

faptul ca pârâta nu a contestat modalitatea de calcul a penalităților de

întârziere și cuantumul acestora așa cum au fost reținute în raportul de

expertiză administrat în cauză.

Cu referire la

incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 115/2001, instanța a apreciat ca acestea nu

sunt aplicabile contractului părților, întrucât actul normativ ulterior

momentului intervenirii acordului de voința și nu conține norme imperative de

imediată aplicare.

Cu privire la capătul

de cerere prin care s-a solicitat acordarea despăgubirilor constând în

devalorizarea sumelor datorate, în considerarea art. 1066 C. civ., instanța a

apreciat ca atâta vreme cât prin clauza penală s-au determinat anticipat

despăgubirile datorate în situația neexecutării sau a executării cu întârziere

a obligațiilor asumate, reclamanta nu mai poate pretinde și actualizarea

sumelor cu încălcarea art. 1087 C. civ.

Au fost avute în

vedere și dispozițiile art. 969 C. civ.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apel părțile, invocând motive de nelegalitate și

netemeinicie.

În apelul sau

reclamanta a susținut ca în mod greșit, cu încălcarea dispozițiilor art. 371

2

alin. (3) C. proc. civ., prin care se prevedea că valoarea obligației stabilite

prin titlul executării urmează a fi actualizată, indiferent de natura ei.

S-a susținut ca

actualizare sumelor datorare cu titlul de penalități are ca scop asigurarea

recuperării sumei datorare la valoarea ei reală, consecința nefiind majorarea

sumelor datorare cu titlu de penalități în conformitate cu clauzele

contractului.

Au fost invocate și

dispozițiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației la plată, potrivit

cărora sumele datorate, inclusiv cu titlul de penalități se actualizează în

raport cu rata inflației aplicată la data plății efective.

S-a invocat și

încălcarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

În apelul său pârâta

a susținut nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate, raportat la

neîndeplinirea condițiilor angajări răspunderi contractuale, invocând lipsa

vinovăției în executarea obligațiilor asumate prin convenție față de

prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 115/2001, privind reglementarea unor măsuri de

asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizării energiei termice și a

gazelor naturale pentru populație.

Potrivit acestor

prevederi agenții economici distribuitori de energie termică aveau obligație de

a deschide la o societate bancară conturi de tip ESCROW, în considerarea

acestor dispoziții legale părțile au deschis cont de tip ESCROW la SC B.C.R. SA,

plățile derulându-se prin acest cont, în cotele procentuale stabilite prin

anexa la contract.

Prin decizia

comercială nr. 597 din 10 decembrie 2008, Curtea de Apel București a respins ca

nefondat apelul pârâtei R.; a admis apelul reclamantei SC E.C.B. SA - Sucursala

Electrocentrale București a schimbat în parte sentința apelată și a obligat

pârâta să achite reclamantei suma de 2152.061,53 RON reprezentând cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a apreciat ca dispozițiile O.U.G. nr. 115/2001 invocate de

către pârâta nu exclud incidența prevederilor art. 19 lit. a) din contractul

părților, care stipulează obligația R. de a achita integral și la termen

contravaloarea facturilor emise de vânzător pentru energia termică livrată.

Întârzierile la plata

facturilor acceptate nu a fost datorată modalității de plată prin cont de tip ESCROW,

ci culpei pârâtei care nu a alimentat contul cu lichiditățile necesare, la

scadență.

Cu privire al apelul

reclamantei, instanța a avut în vedere art. 23 alin. (1) lit. a) din contractul

nr. x/2001, prin care s-a stipulat ca penalitățile nu se indexează și nu se

capitalizează, clauză expresă de neindexare ce nu permite actualizarea

cuantumului penalităților de întârziere cu rata inflației.

Cu privire la cel de

al doilea motiv de apel, instanța a reținut temeinicia acestuia și cu

respectarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., întrucât pârâta a căzut în

pretenții ca urmare a admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, a

obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia comercială

nr. 2282 din 6 octombrie 2009, pronunțată de I.C.C.J. a fost admis recursul

formulat de SC E.B. SA - Sucursala București; a fost casată în parte decizia

atacată și s-a dispus trimiterea spre rejudecare a apelului reclamantei la

aceeași instanță; a fost respins recursul formulat de SC R.B. SA.

Cu privire la recursul

reclamantei SC E. SA s-a reținut ca, prin contractul nr. x/2001, părțile au

convenit prin art. 23 alin. (1) că neachitarea contravalorii facturii de către

cumpărător, în termen de 15 zile de la scadența conform art. 13 din contract,

atrage perceperea de penalități pentru fiecare zi de întârziere, începând cu

prima zi după scadență până la achitarea ei, penalități ce nu sunt supuse

indexării sau capitalizării; ulterior prin actul adițional la contract părțile

au adus modificări art. 23 din contract, în sensul înlăturării interdicției de

indexare a penalităților cu indicele de inflație, valoarea penalităților de

întârziere fiind datorată în limitele debitului principal.

În raport cu acestea,

s-a apreciat eronată soluția instanței de apel de respingere a capătului de

cerere având ca obiect indexarea penalităților de întârziere.

În apel după casare,

prin decizia nr. 61 din 10 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, a admis apelul SC E.B. SA - Sucursala Electrocentrale

București - a schimbat în parte sentința criticată admițând capătul doi de

cerere și a dispus actualizarea sumei de 14.559.352,98 RON cu indicele de

inflație începând cu data de 1 ianuarie 2003 până la data plății efective a

debitului principal.

A menținut în rest

dispozițiile instanței cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă

de 439.892,34 lei.

În argumentarea

soluției, instanța de control judiciar a reținut că prin sentința comercială nr.

7002 din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, prin care s-a

respins, ca neîntemeiată cererea de reactualizare a penalităților s-a reținut

incidența dispozițiilor art. 1066 și art. 1087 C. civ. raportat la prevederile

contractuale art. 23 și art. 13 din contractul părților.

A rezultat că prin art.

23 alin. (1) lit. a) din contractul nr. x/2001 neachitarea contravalorii

facturii de către cumpărător, în termen de 5 zile de la data limită prevăzută

de art. 13 atrage perceperea de penalități de 0,2% pentru fiecare zi de

întârziere, penalitățile nefiind supuse indexări sau capitalizării; prin actul

adițional nr. 1/2002 la contractul nr. x/2001, cu nr. de înregistrare în

evidențele reclamantei 5 decembrie 2001, s-au adus modificări dispozițiilor art.

13 și art. 23 din contract în sensul ca neachitarea contravalorii facturii de

către cumpărător, în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii,

are drept consecință perceperea de penalități de întârziere egale cu cele

practicate pentru neplata obligațiilor bugetare, în condițiile H.G. nr. 1.043/2001,

pentru situația modificării procentului de penalitate, urmând a se dispune

aplicarea noului procent automat de la data publicării în M. Of., fără a fi

necesară încheierea unui nou act adițional.

S-a stipulat,

totodată ca valoarea penalităților datorate nu poate depăși cuantumul

debitului.

Cu autoritate de

lucru judecat s-a stabilit ca parata datorează suma de 14.559.352,98 lei

penalități de întârziere conform contractului calculate pentru perioada 1

august 2002 - 31 decembrie 2002.

În considerarea

dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., reține că cererea având ca obiect

actualizarea sumei datorate cu titlu de penalități de întârziere, cu rata medie

de inflație, până la momentul plății efective nu contravine clauzelor

contractuale și nici dispozițiilor art. 1066 și art. 1087 C. civ. Întrucât

despăgubirile au fost solicitate pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin

întârziere achitării penalităților, pentru o perioada ulterioară celei pentru

care se datorau exclusiv penalități de întârziere în limita debitului principal.

Prin actualizarea

debitului cu indicele de inflație se asigura acoperirea prejudiciului cauzat

prin neîndeplinirea obligațiilor asumate pentru o perioadă ulterioară celei

acoperite de contractul părților, valabil încheiat, răspunderea fiind extra-contractuală.

Comportamentul

culpabil al cocontractantului, în măsura în care cauzează un vădit prejudiciu,

nu poate rămâne nesancționat numai pentru ca excede clauzelor contractuale, în

condițiile în care aceste prejudiciu datorat devalorizării monedei, nu putea fi

determinat de către părți la data încheieri contractului.

S-a reținut și

incidența dispozițiilor art. 371

1

alin. (3) C. proc. civ., potrivit

căruia executarea silită are loc până la achitarea accesoriilor recunoscute

prin titlul executoriu.

Împotriva soluției

instanței de apel a declarat recurs pârâta R., criticile vizând aspecte de

nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că

instanța de apel nu și-a exercitat rolul activ, nu a respectat principiul

contradictorialității și nu a ținut seama de indicațiile Înaltei Curți de

Casație și Justiție date prin decizia nr. 2282 din 6 octombrie 2009 în sensul

de a administra probele necesare stabilirii cuantumului reactualizat al

penalităților de întârziere și în plus a acordat mai mult decât s-a cerut de

către apelantă, care a limitat pretențiile sale la data de 1 septembrie 2008 și

la suma de 9.371.855,5 lei.

De asemenea, se

susține că hotărârea s-a dat cu nerespectarea dispozițiilor stabilite de către

Înalta Curte de Casație și Justiție în cauză neadministrându-se nici o probă

referitoare la cuantumul reactualizat al penalităților de întârziere și prin

urmare reconsiderarea cheltuielilor de judecată dispuse de Înalta Curte de

Casație și Justiție nu a avut un calcul corect.

Recursul este fondat.

Hotărârea atacată a

fost dată cu nerespectarea dispozițiilor stabilite de către Înalta Curte de

Casație și justiție prin decizia nr. 2282 din 6 octombrie 2009, în cauză

neadministrându-se nici o probă referitoare la cuantumul reactualizat al

penalităților de întârziere, instanța de apel arătând că nu consideră utilă

efectuarea expertizei contabile solicitată insistent de SC R.B. SA, încălcând

astfel dispozițiile art. 315

1

alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ.

Necesitatea

administrării probei cu expertiză contabilă rezultă ca urmare a faptului că

apelanta a învederat instanței că înțelege să solicite actualizarea creanței doar

până la data de 1 septembrie 2008 cu suma de 9.371.855,5 RON, iar nu „până la

data plății efective a debitului principal” așa cum a dispus instanța în

decizia comercială nr. 61 din 10 februarie 2010, încălcând astfel dispozițiile art.

304 alin. (6) C. proc. civ., acordând apelantei mai mul decât aceasta a

solicitat la termenul din 10 februarie 2010.

De asemenea în

decursul desfășurării litigiului în cauză, suma de 15.559.352,98 RON

reprezentând penalități de întârziere, a fost achitată de către SC R.B. SA,

conform protocolului nr. 9091/2009 încheiat între apelantă și intimată în

cadrul executării silite pornită de Biroul Executorului Judecătoresc – C.G.C. în

cadrul Dosarului de executare silită nr. 443/ E din 2 octombrie 2009 ce privea

punerea în executare a sentinței comerciale nr. 7002 din 6 iunie 2008 pronunțată

de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 33010/3/2007,

precum și a deciziei comerciale nr. 597 din 10 decembrie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel București în același dosar.

Suma achitată de SC R.B.

SA a fost de 15.651.840,95 RON.

Creanța a fost

compusă din 14.559.352,98 RON reprezentând penalități de întârziere prin actualizare

aceasta devenind 15.393.603,91 RON și 252.061,53 RON cheltuieli de judecată

prin actualizare aceasta devenind 258.237,04 RON (15.393.603,91 + 258.237,04 =

15.651.840,95).

Prin urmare creanța

reprezentând penalități de întârziere a fost actualizată pentru perioada iulie

2008 - octombrie 2009 iar creanța reprezentând cheltuieli de judecată a fost

actualizată pentru perioada ianuarie 2009 - octombrie 2009.

Considerăm că

apelanta a solicitat în mod nejustificat suma de 9.371.855,5 RON actualizarea creanței

până la data de 1 septembrie 2008, având în vedere că actualizarea pentru

lunile iulie 2008 - octombrie 2009 a fost efectuată de către executorul

judecătoresc și achitată de către SC R.B. SA. Considerăm că apelanta trebuia să

solicite actualizarea creanței doar până la luna iunie 2008.

În aceste condiții,

se impune respectarea indicațiilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție

în decizia nr. 2282 din 6 octombrie 2009 în sensul că se impune administrarea

probei cu expertiză contabilă, care să determine în mod corect suma datorată cu

titlu de actualizare ținându-se cont și de sumele deja achitate de către

recurenta SC R.B. SA.

Se va avea în vedere

potrivit calculului efectuat și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ., având în vedere că în cheltuielile de judecată acordate prin

hotărârea criticată se regăsesc și cheltuielile pe care recurenta le-a efectuat

cu propriile căi de atac.

Față de cele arătate

văzând dispozițiile art. 315 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC R.B. SA.

Casează decizia

comercială nr. 61 din 10 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 18 noiembrie 2010.