ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3977/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 9 august 2005 și precizată ulterior reclamanta SC E. SA București - Sucursala Electrocentrale București - a chemat în judecată pârâta R. solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 19.891.716,01 RON actualizată de la 31 decembrie 2002 până la 9 august 2005 și actualizarea sumei de 14.559.352,98 RON de la data introducerii acțiunii până la data integrală a obligației. Prin sentința comercială nr. 7002 din 6 iunie 2008, instanța a admis, în parte, acțiunea, a obligat pârâta la plata sumei de 14.559.352,98 RON, a respins cererea de actualizare a penalităților de întârziere ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut ca între părți a intervenit contractul nr. X/2001 având ca obiect vânzarea cumpărarea energiei termice; prin art. 23 și art. 13 din contract părțile au stipulat clauză penală, în conformitate cu art. 1066 C. civ., în temeiul cărora au fost calculate penalități de întârziere aferente debitului principal, așa cum acesta rezulta din facturile emise de reclamantă și achitate de către pârâtă cu întârziere. Instanța a reținut și faptul ca pârâta nu a contestat modalitatea de calcul a penalităților de întârziere și cuantumul acestora așa cum au fost reținute în raportul de expertiză administrat în cauză. Cu referire la incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 115/2001, instanța a apreciat ca acestea nu sunt aplicabile contractului părților, întrucât actul normativ ulterior momentului intervenirii acordului de voința și nu conține norme imperative de imediată aplicare.

Cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat acordarea despăgubirilor constând în devalorizarea sumelor datorate, în considerarea art. 1066 C. civ., instanța a apreciat ca atâta vreme cât prin clauza penală s-au determinat anticipat despăgubirile datorate în situația neexecutării sau a executării cu întârziere a obligațiilor asumate, reclamanta nu mai poate pretinde și actualizarea sumelor cu încălcarea art. 1087 C. civ. Au fost avute în vedere și dispozițiile art. 969 C. civ. Împotriva acestei sentințe au formulat apel părțile, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie. În apelul sau reclamanta a susținut ca în mod greșit, cu încălcarea dispozițiilor art. 371 2 alin. (3) C. proc.

civ., prin care se prevedea că valoarea obligației stabilite prin titlul executării urmează a fi actualizată, indiferent de natura ei. S-a susținut ca actualizare sumelor datorare cu titlul de penalități are ca scop asigurarea recuperării sumei datorare la valoarea ei reală, consecința nefiind majorarea sumelor datorare cu titlu de penalități în conformitate cu clauzele contractului. Au fost invocate și dispozițiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației la plată, potrivit cărora sumele datorate, inclusiv cu titlul de penalități se actualizează în raport cu rata inflației aplicată la data plății efective. S-a invocat și încălcarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. În apelul său pârâta a susținut nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate, raportat la neîndeplinirea condițiilor angajări răspunderi contractuale, invocând lipsa vinovăției în executarea obligațiilor asumate prin convenție față de prevederile art. 1 din O.U.G.

nr. 115/2001, privind reglementarea unor măsuri de asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizării energiei termice și a gazelor naturale pentru populație. Potrivit acestor prevederi agenții economici distribuitori de energie termică aveau obligație de a deschide la o societate bancară conturi de tip ESCROW, în considerarea acestor dispoziții legale părțile au deschis cont de tip ESCROW la SC B.C.R. SA, plățile derulându-se prin acest cont, în cotele procentuale stabilite prin anexa la contract. Prin decizia comercială nr. 597 din 10 decembrie 2008, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul pârâtei R.; a admis apelul reclamantei SC E.C.B. SA - Sucursala Electrocentrale București a schimbat în parte sentința apelată și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 2152.061,53 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat ca dispozițiile O.U.G. nr. 115/2001 invocate de către pârâta nu exclud incidența prevederilor art. 19 lit. a) din contractul părților, care stipulează obligația R. de a achita integral și la termen contravaloarea facturilor emise de vânzător pentru energia termică livrată. Întârzierile la plata facturilor acceptate nu a fost datorată modalității de plată prin cont de tip ESCROW, ci culpei pârâtei care nu a alimentat contul cu lichiditățile necesare, la scadență. Cu privire al apelul reclamantei, instanța a avut în vedere art. 23 alin. (1) lit. a) din contractul nr. x/2001, prin care s-a stipulat ca penalitățile nu se indexează și nu se capitalizează, clauză expresă de neindexare ce nu permite actualizarea cuantumului penalităților de întârziere cu rata inflației.

Cu privire la cel de al doilea motiv de apel, instanța a reținut temeinicia acestuia și cu respectarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., întrucât pârâta a căzut în pretenții ca urmare a admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, a obligat la plata cheltuielilor de judecată. Prin decizia comercială nr. 2282 din 6 octombrie 2009, pronunțată de I.C.C.J. a fost admis recursul formulat de SC E.B. SA - Sucursala București; a fost casată în parte decizia atacată și s-a dispus trimiterea spre rejudecare a apelului reclamantei la aceeași instanță; a fost respins recursul formulat de SC R.B. SA.

Cu privire la recursul reclamantei SC E. SA s-a reținut ca, prin contractul nr. x/2001, părțile au convenit prin art. 23 alin. (1) că neachitarea contravalorii facturii de către cumpărător, în termen de 15 zile de la scadența conform art. 13 din contract, atrage perceperea de penalități pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi după scadență până la achitarea ei, penalități ce nu sunt supuse indexării sau capitalizării; ulterior prin actul adițional la contract părțile au adus modificări art. 23 din contract, în sensul înlăturării interdicției de indexare a penalităților cu indicele de inflație, valoarea penalităților de întârziere fiind datorată în limitele debitului principal. În raport cu acestea, s-a apreciat eronată soluția instanței de apel de respingere a capătului de cerere având ca obiect indexarea penalităților de întârziere.

În apel după casare, prin decizia nr. 61 din 10 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul SC E.B. SA - Sucursala Electrocentrale București - a schimbat în parte sentința criticată admițând capătul doi de cerere și a dispus actualizarea sumei de 14.559.352,98 RON cu indicele de inflație începând cu data de 1 ianuarie 2003 până la data plății efective a debitului principal. A menținut în rest dispozițiile instanței cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 439.892,34 lei. În argumentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că prin sentința comercială nr. 7002 din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, prin care s-a respins, ca neîntemeiată cererea de reactualizare a penalităților s-a reținut incidența dispozițiilor art. 1066 și art. 1087 C. civ.

raportat la prevederile contractuale art. 23 și art. 13 din contractul părților. A rezultat că prin art. 23 alin. (1) lit. a) din contractul nr. x/2001 neachitarea contravalorii facturii de către cumpărător, în termen de 5 zile de la data limită prevăzută de art. 13 atrage perceperea de penalități de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, penalitățile nefiind supuse indexări sau capitalizării; prin actul adițional nr. 1/2002 la contractul nr. x/2001, cu nr. de înregistrare în evidențele reclamantei 5 decembrie 2001, s-au adus modificări dispozițiilor art. 13 și art. 23 din contract în sensul ca neachitarea contravalorii facturii de către cumpărător, în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii, are drept consecință perceperea de penalități de întârziere egale cu cele practicate pentru neplata obligațiilor bugetare, în condițiile H.G.

nr. 1.043/2001, pentru situația modificării procentului de penalitate, urmând a se dispune aplicarea noului procent automat de la data publicării în M. Of., fără a fi necesară încheierea unui nou act adițional. S-a stipulat, totodată ca valoarea penalităților datorate nu poate depăși cuantumul debitului. Cu autoritate de lucru judecat s-a stabilit ca parata datorează suma de 14.559.352,98 lei penalități de întârziere conform contractului calculate pentru perioada 1 august 2002 - 31 decembrie 2002. În considerarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., reține că cererea având ca obiect actualizarea sumei datorate cu titlu de penalități de întârziere, cu rata medie de inflație, până la momentul plății efective nu contravine clauzelor contractuale și nici dispozițiilor art. 1066 și art. 1087 C. civ.

Întrucât despăgubirile au fost solicitate pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin întârziere achitării penalităților, pentru o perioada ulterioară celei pentru care se datorau exclusiv penalități de întârziere în limita debitului principal. Prin actualizarea debitului cu indicele de inflație se asigura acoperirea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligațiilor asumate pentru o perioadă ulterioară celei acoperite de contractul părților, valabil încheiat, răspunderea fiind extra-contractuală. Comportamentul culpabil al cocontractantului, în măsura în care cauzează un vădit prejudiciu, nu poate rămâne nesancționat numai pentru ca excede clauzelor contractuale, în condițiile în care aceste prejudiciu datorat devalorizării monedei, nu putea fi determinat de către părți la data încheieri contractului.

S-a reținut și incidența dispozițiilor art. 371 1 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia executarea silită are loc până la achitarea accesoriilor recunoscute prin titlul executoriu. Împotriva soluției instanței de apel a declarat recurs pârâta R., criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că instanța de apel nu și-a exercitat rolul activ, nu a respectat principiul contradictorialității și nu a ținut seama de indicațiile Înaltei Curți de Casație și Justiție date prin decizia nr. 2282 din 6 octombrie 2009 în sensul de a administra probele necesare stabilirii cuantumului reactualizat al penalităților de întârziere și în plus a acordat mai mult decât s-a cerut de către apelantă, care a limitat pretențiile sale la data de 1 septembrie 2008 și la suma de 9.371.855,5 lei.

De asemenea, se susține că hotărârea s-a dat cu nerespectarea dispozițiilor stabilite de către Înalta Curte de Casație și Justiție în cauză neadministrându-se nici o probă referitoare la cuantumul reactualizat al penalităților de întârziere și prin urmare reconsiderarea cheltuielilor de judecată dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție nu a avut un calcul corect. Recursul este fondat. Hotărârea atacată a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor stabilite de către Înalta Curte de Casație și justiție prin decizia nr. 2282 din 6 octombrie 2009, în cauză neadministrându-se nici o probă referitoare la cuantumul reactualizat al penalităților de întârziere, instanța de apel arătând că nu consideră utilă efectuarea expertizei contabile solicitată insistent de SC R.B.

SA, încălcând astfel dispozițiile art. 315 1 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. Necesitatea administrării probei cu expertiză contabilă rezultă ca urmare a faptului că apelanta a învederat instanței că înțelege să solicite actualizarea creanței doar până la data de 1 septembrie 2008 cu suma de 9.371.855,5 RON, iar nu „până la data plății efective a debitului principal” așa cum a dispus instanța în decizia comercială nr. 61 din 10 februarie 2010, încălcând astfel dispozițiile art. 304 alin. (6) C. proc. civ., acordând apelantei mai mul decât aceasta a solicitat la termenul din 10 februarie 2010. De asemenea în decursul desfășurării litigiului în cauză, suma de 15.559.352,98 RON reprezentând penalități de întârziere, a fost achitată de către SC R.B.

SA, conform protocolului nr. 9091/2009 încheiat între apelantă și intimată în cadrul executării silite pornită de Biroul Executorului Judecătoresc – C.G.C. în cadrul Dosarului de executare silită nr. 443/ E din 2 octombrie 2009 ce privea punerea în executare a sentinței comerciale nr. 7002 din 6 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 33010/3/2007, precum și a deciziei comerciale nr. 597 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București în același dosar. Suma achitată de SC R.B. SA a fost de 15.651.840,95 RON. Creanța a fost compusă din 14.559.352,98 RON reprezentând penalități de întârziere prin actualizare aceasta devenind 15.393.603,91 RON și 252.061,53 RON cheltuieli de judecată prin actualizare aceasta devenind 258.237,04 RON (15.393.603,91 + 258.237,04 = 15.651.840,95).

Prin urmare creanța reprezentând penalități de întârziere a fost actualizată pentru perioada iulie 2008 - octombrie 2009 iar creanța reprezentând cheltuieli de judecată a fost actualizată pentru perioada ianuarie 2009 - octombrie 2009. Considerăm că apelanta a solicitat în mod nejustificat suma de 9.371.855,5 RON actualizarea creanței până la data de 1 septembrie 2008, având în vedere că actualizarea pentru lunile iulie 2008 - octombrie 2009 a fost efectuată de către executorul judecătoresc și achitată de către SC R.B. SA. Considerăm că apelanta trebuia să solicite actualizarea creanței doar până la luna iunie 2008. În aceste condiții, se impune respectarea indicațiilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 2282 din 6 octombrie 2009 în sensul că se impune administrarea probei cu expertiză contabilă, care să determine în mod corect suma datorată cu titlu de actualizare ținându-se cont și de sumele deja achitate de către recurenta SC R.B.

SA. Se va avea în vedere potrivit calculului efectuat și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., având în vedere că în cheltuielile de judecată acordate prin hotărârea criticată se regăsesc și cheltuielile pe care recurenta le-a efectuat cu propriile căi de atac. Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 315 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC R.B. SA. Casează decizia comercială nr. 61 din 10 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 noiembrie 2010.