ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 61/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 298/D din 28 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2425/110/2009 al Tribunalului Bacău, s-a dispus în temeiul art. 101 lit. c) și art. 104 C. pen., aplicarea inculpatului minor B.S.V., studii 3 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, a măsurii educative a internării în centrul de reeducare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. c) cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. În baza art. 490 C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată, în executare, a măsurii internării minorului într-un centru de reeducare, măsură ce a fost executată de Postul de Poliție al comunei Orbeni - județul Bacău.

S-a luat act că partea vătămată B.D. nu se constituie parte civilă în cauză. În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea unui cuțit, colet B și păstrarea ca mijloc probă a colet A și plic 1 aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău. A fost obligat inculpatul minor, în solidar cu partea responsabilă civilmente B.L. la plata sumei de 2.924,65 RON, reactualizată la data punerii în executare, către SPITALUL JUDEȚEAN BACĂU, și la plata sumei de 630,3 RON către SERVICIUL DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN BACĂU. Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că la data de 20 decembrie 2008 în locuința familiei B. din județul Bacău s-a sacrificat un porc, întrucât peste câteva zile se sărbătorea CRĂCIUNUL, însă, de la această activitate a lipsit inculpatul minor B.S.V.

Cu acea ocazie, partea vătămată B.D., tatăl inculpatului, a consumat băuturi alcoolice, iar după întoarcerea inculpatului la domiciliu, în jurul orei 18.00, a început să-i reproșeze că nu a rămas să-l ajute la tăiatul porcului și de aceea nu ar trebui nici să consume din carnea de la acesta. Inculpatul se afla în acel moment în imobilul în care locuia, stătea la masă să mănânce, fapt pentru care partea vătămată i-a cerut să se ridice, și să nu mai consume din carnea proaspăt tăiată. Observând că fiul său nu se conformează, s-a apropiat pentru a-l înlătura de la masă, însă, minorul, cu un cuțit pe care-l luase de pe masă și-l avea în mână l-a lovit pe tatăl său, în zona abdominală, o singură dată, după care a fugit, aruncând cuțitul folosit la comiterea faptei, în grădină.

Ulterior, inculpatul a fost căutat atât de către rude cât și de organele de poliție, dar nu a mai fost găsit, până ce, singur, s-a întors acasă după câteva zile, iar cuțitul a fost găsit de mama sa și predat organelor de urmărire penală. Partea vătămată a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență Bacău, unde a fost supus de urgență unei intervenții chirurgicale, astfel fiindu-i salvată viața. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul minor, prin apărător, solicitând achitarea sa întrucât agresiunea asupra tatălui a fost un accident, fără a avea intenția, chiar indirectă de a atenta la viața părții vătămate. În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendare.

Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin Decizia penală nr. 119 din 27 octombrie 2009, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.S.V. împotriva Sentinței penale nr. 298/D din 28 iulie 2009 a Tribunalului Bacău. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente B.L. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.S.V. invocând în principal cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. (când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare) și, în subsidiar, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., susținerile părților fiind consemnate în practicaua prezentei decizii. Înalta Curte constată că nu sunt incidente în cauză cazurile de casare invocate, recursul declarat de inculpat fiind nefondat pentru următoarele considerente: Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de instanțe, acestea interpretând corect probele administrate în cauză. În drept, fapta inculpatului minor constând în aceea că în seara zilei de 20 decembrie 2008 l-a lovit cu un cuțit în zona abdominală pe tatăl său (partea vătămată B.D.) provocându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35 - 40 zile de îngrijiri medicale și care au fost de natură să-i pună în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. Din depozițiile martorilor B.I., B.P., B.M., date în fața instanței de fond rezultă că partea vătămată a fost înjunghiată de inculpatul minor. Din raportul medico-legal rezultă că numitul B.D. a prezentat diagnosticul de „Plagă tăiată abdominală penetrantă cu interesare hepatică. Hemoperitoneu - operat. Șoc hemoragic. Leziunile pot data din 20 decembrie 2008 și s-au produs prin lovire cu un corp tăietor. Necesită circa 35 - 40 zile îngrijiri medicale. Prin ele însele și la data producerii, leziunea a fost de natură a pune în primejdie viața victimei, din punct de vedere medico-legal.

Din foaia de observație clinică generală reiese cu deplină certitudine faptul că partea vătămată a fost internată în spital, ca urmare a unei „agresiuni” iar la rubrica ISTORICUL BOLII se reține că „în urmă cu aproximativ 1 oră a fost înjunghiat de fiul său cu un cuțit, în condițiile consumului abuziv de alcool”. Prin urmare, inculpatul a lovit victima cu un obiect apt de a produce moartea (cuțit) într-o regiune vitală (zona abdomenului) și cu o intensitate deosebită și chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei a acceptat producerea acesteia. Audiată fiind în calitate de martoră, mama inculpatului a arătat că după ce l-a găsit pe soțul său tăiat la abdomen, întrebându-l ce s-a întâmplat, acesta a relatat că nu l-a lăsat pe minor să mănânce din carnea porcului tăiat în acea zi deoarece acesta nu participase la această activitate și că s-au luat la ceartă.

Și din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău reiese că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei dar prin declarațiile contradictorii date părinții acestuia nu urmăresc altceva decât înlăturarea de la răspunderea penală a minorului. Recursul inculpatului nu este fondat nici cu privire la reindividualizarea pedepsei aplicate de instanța de fond. Astfel, conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, iar potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codul penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or în cauză se constată că instanța de fond la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului minor a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., precum și faptul că minorul a avut o comportare necorespunzătoare atât în relațiile cu familia cât și în cadrul relațiilor interumane, așa cum s-a reținut și în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău. În referatul mai sus-menționat s-a reținut în esență că părinții minorului nu prezintă garanții morale, motiv pentru care s-a considerat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău că se impune luarea unei măsuri educative care să ducă la participarea minorului la consiliere de specialitate.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 100 alin. (2) C. pen., instanța de fond în mod corect, în temeiul art. 100 lit. c) și art. 104 C. pen., a aplicat inculpatului minor măsura educativă a internării în centrul de reeducare. La stabilirea măsurii educative prima instanță a avut în vedere și poziția manifestată de inculpatul minor, de nerecunoaștere a faptei în ciuda probelor evidente de vinovăție precum și poziția pe care au avut-o părinții acestuia ceea ce denotă că luarea unei alte măsuri educative ar fi lipsită de orice eficiență pentru că ar presupune o supraveghere din partea acestora, supraveghere care, evident, față de conținutul raportului de evaluare, nu poate fi exercitată, riscul săvârșirii de noi infracțiuni fiind crescut.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.S.V. împotriva Deciziei penale nr. 119 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S.V. împotriva Deciziei penale nr. 119 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2010.