ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 61/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 298/D din 28 iulie 2009, pronunțată

în Dosarul nr. 2425/110/2009 al Tribunalului Bacău, s-a dispus în temeiul art.

101 lit. c) și art. 104 C. pen., aplicarea inculpatului minor B.S.V., studii 3

clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, fără copii,

fără antecedente penale, a măsurii educative a internării în centrul de

reeducare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art.

174 - 175 lit. c) cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

În baza art. 490 C. proc. pen. s-a

dispus punerea de îndată, în executare, a măsurii internării minorului într-un

centru de reeducare, măsură ce a fost executată de Postul de Poliție al comunei

Orbeni - județul Bacău.

S-a luat act că partea vătămată B.D.

nu se constituie parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. proc.

pen. s-a dispus confiscarea unui cuțit, colet B și păstrarea ca mijloc probă a

colet A și plic 1 aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

A fost obligat inculpatul minor, în

solidar cu partea responsabilă civilmente B.L. la plata sumei de 2.924,65 RON,

reactualizată la data punerii în executare, către SPITALUL JUDEȚEAN BACĂU, și

la plata sumei de 630,3 RON către SERVICIUL DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN BACĂU.

Pentru a dispune astfel, prima

instanță a arătat că la data de 20 decembrie 2008 în locuința familiei B. din

județul Bacău s-a sacrificat un porc, întrucât peste câteva zile se sărbătorea

CRĂCIUNUL, însă, de la această activitate a lipsit inculpatul minor B.S.V.

Cu acea ocazie, partea vătămată

B.D., tatăl inculpatului, a consumat băuturi alcoolice, iar după întoarcerea

inculpatului la domiciliu, în jurul orei 18.00, a început să-i reproșeze că nu

a rămas să-l ajute la tăiatul porcului și de aceea nu ar trebui nici să consume

din carnea de la acesta.

Inculpatul se afla în acel moment în

imobilul în care locuia, stătea la masă să mănânce, fapt pentru care partea

vătămată i-a cerut să se ridice, și să nu mai consume din carnea proaspăt

tăiată.

Observând că fiul său nu se

conformează, s-a apropiat pentru a-l înlătura de la masă, însă, minorul, cu un

cuțit pe care-l luase de pe masă și-l avea în mână l-a lovit pe tatăl său, în

zona abdominală, o singură dată, după care a fugit, aruncând cuțitul folosit la

comiterea faptei, în grădină.

Ulterior, inculpatul a fost căutat

atât de către rude cât și de organele de poliție, dar nu a mai fost găsit, până

ce, singur, s-a întors acasă după câteva zile, iar cuțitul a fost găsit de mama

sa și predat organelor de urmărire penală.

Partea vătămată a fost transportată

cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență Bacău, unde a fost supus de

urgență unei intervenții chirurgicale, astfel fiindu-i salvată viața.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal a declarat apel inculpatul minor, prin apărător, solicitând

achitarea sa întrucât agresiunea asupra tatălui a fost un accident, fără a avea

intenția, chiar indirectă de a atenta la viața părții vătămate.

În subsidiar, a solicitat aplicarea

unei pedepse cu suspendare.

Curtea de Apel Bacău, secția penală,

prin Decizia penală nr. 119 din 27 octombrie 2009, în baza art. 379 pct. 1 lit.

b) a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.S.V. împotriva

Sentinței penale nr. 298/D din 28 iulie 2009 a Tribunalului Bacău.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a obligat inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente

B.L. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul B.S.V. invocând în principal cazul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 18 C. proc. pen. (când s-a comis o eroare gravă de fapt,

având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare) și, în

subsidiar, cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., susținerile părților fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.

Înalta Curte constată că nu sunt

incidente în cauză cazurile de casare invocate, recursul declarat de inculpat

fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost corect reținute de instanțe, acestea interpretând corect

probele administrate în cauză.

În drept, fapta inculpatului minor constând în aceea

că în seara zilei de 20 decembrie 2008 l-a lovit cu un cuțit în zona abdominală

pe tatăl său (partea vătămată B.D.) provocându-i leziuni corporale ce au

necesitat pentru vindecare un număr de 35 - 40 zile de îngrijiri medicale și

care au fost de natură să-i pună în primejdie viața, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174

- 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

Din depozițiile martorilor B.I.,

B.P., B.M., date în fața instanței de fond rezultă că partea vătămată a fost

înjunghiată de inculpatul minor.

Din raportul medico-legal rezultă că

numitul B.D. a prezentat diagnosticul de „Plagă tăiată abdominală penetrantă cu

interesare hepatică. Hemoperitoneu - operat. Șoc hemoragic.

Leziunile pot data din 20 decembrie

2008 și s-au produs prin lovire cu un corp tăietor.

Necesită circa 35 - 40 zile

îngrijiri medicale.

Prin ele însele și la data

producerii, leziunea a fost de natură a pune în primejdie viața victimei, din

punct de vedere medico-legal.

Din foaia de observație clinică

generală reiese cu deplină certitudine faptul că partea vătămată a fost

internată în spital, ca urmare a unei „agresiuni” iar la rubrica ISTORICUL

BOLII se reține că „în urmă cu aproximativ 1 oră a fost înjunghiat de fiul său

cu un cuțit, în condițiile consumului abuziv de alcool”.

Prin urmare, inculpatul a lovit

victima cu un obiect apt de a produce moartea (cuțit) într-o regiune vitală

(zona abdomenului) și cu o intensitate deosebită și chiar dacă nu a urmărit

uciderea victimei a acceptat producerea acesteia.

Audiată fiind în calitate de

martoră, mama inculpatului a arătat că după ce l-a găsit pe soțul său tăiat la

abdomen, întrebându-l ce s-a întâmplat, acesta a relatat că nu l-a lăsat pe

minor să mănânce din carnea porcului tăiat în acea zi deoarece acesta nu

participase la această activitate și că s-au luat la ceartă.

Și din referatul de evaluare întocmit

de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău reiese că inculpatul a

recunoscut săvârșirea faptei dar prin declarațiile contradictorii date părinții

acestuia nu urmăresc altceva decât înlăturarea de la răspunderea penală a

minorului.

Recursul inculpatului nu este fondat

nici cu privire la reindividualizarea pedepsei aplicate de instanța de fond.

Astfel, conform art. 52 C. pen.,

pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, iar potrivit

art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile părții generale a Codul penal, de limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Or în cauză se constată că instanța

de fond la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului minor a avut în

vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., precum și faptul că minorul a

avut o comportare necorespunzătoare atât în relațiile cu familia cât și în

cadrul relațiilor interumane, așa cum s-a reținut și în referatul de evaluare

întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău.

În referatul mai sus-menționat s-a

reținut în esență că părinții minorului nu prezintă garanții morale, motiv

pentru care s-a considerat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Bacău că se impune luarea unei măsuri educative care să ducă la participarea

minorului la consiliere de specialitate.

Pentru toate aceste considerente,

având în vedere și dispozițiile art. 100 alin. (2) C. pen., instanța de fond în

mod corect, în temeiul art. 100 lit. c) și art. 104 C. pen., a aplicat

inculpatului minor măsura educativă a internării în centrul de reeducare.

La stabilirea măsurii educative

prima instanță a avut în vedere și poziția manifestată de inculpatul minor, de

nerecunoaștere a faptei în ciuda probelor evidente de vinovăție precum și

poziția pe care au avut-o părinții acestuia ceea ce denotă că luarea unei alte

măsuri educative ar fi lipsită de orice eficiență pentru că ar presupune o

supraveghere din partea acestora, supraveghere care, evident, față de

conținutul raportului de evaluare, nu poate fi exercitată, riscul săvârșirii de

noi infracțiuni fiind crescut.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.S.V. împotriva Deciziei

penale nr. 119 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul B.S.V. împotriva Deciziei penale nr. 119 din 27 octombrie 2009 a

Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la 400

RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 ianuarie 2010.