ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4223/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4223/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 419/D din 26 octombrie 2009

pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul penal nr. 3646/110/2008 s-au dispus

următoarele:

În baza art. 174 - 175 lit. i) cu

aplicarea prevederilor art. 99 și următoarele, art. 73 lit. b) și art. 76 alin.

(2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.R.V., cetățean român, studii 6 clase,

necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale la pedeapsa de 4 ani

închisoare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus

din pedeapsă durata arestului preventiv de la 29 ianuarie 2008 la 15 februarie

2008.

În temeiul art. 86

1

C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub

supraveghere.

În temeiul art. 86

2

C.

pen. coroborat cu art. 110

1

C. pen. s-a stabilit termen de încercare

de 6 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a atras atenția inculpatului

asupra prev. art. 86

4

C. pen.

S-a dispus încredințarea

supravegherii inculpatului pe durata termenului de încercare Serviciului de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău și a fost obligat inculpatul să se

supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

C. pen. și

anume:

- să se prezinte de câte ori este

chemat la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău;

- să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință;

- să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații cu privire

la mijloacele sale de existență.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.,

s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub

supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 14, art. 346 C. proc.

pen., art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul minor în solidar cu părțile

responsabile civilmente C.M. și C.A. la plata sumei de 5.000 RON reprezentând

despăgubiri civile și la 5.000 RON reprezentând daune morale către partea

civilă G.A..

A fost obligat inculpatul minor în

solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 381,6 RON

reprezentând 1/2 cheltuieli de transport către Serviciul de Ambulanță Județean

Bacău și la 2320,31 RON reprezentând 3/4 cheltuieli de spitalizare către

Spitalul Clinic de Urgență Sf. Ioan Iași.

A fost obligat inculpatul minor în

solidar cu părțile responsabile civilmente la plata unei contribuții lunare de

câte 58 RON în favoarea minorilor G.P.Z., G.R.T. și G.M.M., prin curator

G.(G.)T., începând cu data decesului victimei, 14 ianuarie 2008, și până la

majoratul fiecărui minor.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a

dispus confiscarea a 4 bucăți lemn aflate la camera de corpuri delicte de pe

lângă Tribunalul Bacău și păstrarea ca mijloc de probă a coletelor 1 - 6 și a

unei furci cu 4 coarne aflate în același loc.

S-a constatat că inculpatul a fost

asistat de apărător ales.

În baza art. 193 C. proc. pen. s-au

respins ca nedovedite cheltuielile judiciare solicitate de partea civilă G.A.,

reprezentând onorariu avocat.

În baza art. 191 C. proc. pen. a

fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata

sumei de 900 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a admis cererea de scutire de

plata amenzii de 1000 RON aplicată avocatului C.C., prin încheierea din data de

27 octombrie 2009.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a constatat că prin Rechizitoriul nr. 958/P din 20 mai 2008 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatului C.R.V., cetățean român, studii 6 clase, necăsătorit, fără

ocupație, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 99 ș.u. C. pen.,

constând în aceea că în seara zilei de 30 decembrie 2007, în jurul orelor 21

00

,

pe drumul sătesc din satul S., com. H., în stare de provocare a lovit pe

victima G.P. cu un par în regiunea capului, iar în urma leziunilor suferite

acesta a decedat.

Din actele și lucrările dosarului,

instanța a reținut următoarele:

În seara zilei de 30 decembrie 2007,

în jurul orelor 19

00

, numitul C.M., tatăl inculpatului C.R.V., s-a

deplasat la magazinul aparținând numitului G.S., unde a avut un conflict cu

G.I., iar pe fondul consumului de alcool a fost lovit de către acesta.

După ce a părăsit magazinul, numitul

C.M. a mers la locuința unchiului său, C.V., unde se mai afla și inculpatul

C.R.V. precum și numiții C.C.V., C.I., C.D., C.M. și B.R. și le-a relatat

acestora că a fost agresat de către numitul G.I.

În aceste condiții membrii familiei

C. s-au înarmat cu diverse obiecte contondente și au ieșit în stradă să se

răzbune pe cei din familia G.

Din partea familiei G. au ieșit în

fața porții numiții G.I., G.I.I., G.P.P., G.V. și partea vătămată G.P.

Între membrii celor două familii,

respectiv C. și G. s-a iscat o altercație în care au fost lovite mai multe

persoane din ambele tabere.

La un moment dat victima G.P., care

avea asupra sa un hârleț, l-a lovit în zona capului pe numitul C.C.V., care a

căzut la pământ. Fiind în apropiere inculpatul C.R.V., care avea asupra sa un

par, a reacționat în apărarea vărului său și l-a lovit în regiunea capului o

singură dată pe G.P. care a intrat în stare de comă.

După incident victima G.P. a fost

transportată la Spitalul Clinic de Urgență Iași, unde a decedat la data de 14

ianuarie 2008, iar numitul C.C.V. a fost internat în perioada 30 decembrie 2007

- 01 ianuarie 2008 în Spitalul Județean Bacău și a necesitat pentru vindecarea

leziunilor suferite un nr. de 12 - 14 zile îngrijiri medicale.

Potrivit raportului de constatare

medico-legală eliberat de I.M.L Iași rezultă că moartea numitului G.P. a fost

violentă și s-a datorat unei come cerebrale consecutive fracturii eschiloase de

calotă iradiată la baza craniului, contuzie gravă cerebrală și hematom

extradural complicată în evoluție cu bronhopneumonie hipostatică. Leziunile

s-au produs în cadrul unei agresiuni prin lovire cu un obiect contondent greu

(par, bâtă) și a avut legătură directă de cauzalitate cu decesul.

Situația de fapt a rezultat din

următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și

planșa foto; declarația părții vătămate G.A.; declarațiile martorilor G.I.,

C.C.V., S.F., C.V., G.V., C.V.M., G.V., C.I., G.R., Ț.I., C.I., C.M., G.P.P. și

C.D.; raportul de constatare medico-legală prin care au fost stabilite cauzele

medico-legale ale morții numitului G.P.; certificat medico-legal în care sunt

prezentate leziunile suferite de C.C.V.; adrese cu relații; declarațiile

inculpatului minor C.R.V., prin care recunoaște comiterea faptei.

S-a reținut că, în drept, fapta

inculpatului C.R.V., care, în seara zilei de 30 decembrie 2007, în jurul orelor

21

00

, pe drumul sătesc din satul S., comuna H., în stare de

provocare a lovit victima G.P. cu un par în regiunea capului, în urma

leziunilor suferite, acesta a decedat, comisă în forma de vinovăție a intenției

indirecte întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat, faptă prev. și ped. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea

art. 73 lit. b) și art. 99 și următoarele C. pen.

Omorul se săvârșește cu intenție,

care poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul prevăzând moartea

victimei, ca rezultat al activității sale, a urmărit sau acceptat producerea

acestui rezultat; în cazul omorului făptuitorul acționează cu intenția de a

ucide, lucru care s-a și întâmplat în cauză, inculpatul lovind victima cu parul

în cap, în apărarea vărului său; lovind victima cu un obiect apt de a ucide cu

o intensitate deosebită și într-o zonă vitală, respectiv a capului a prevăzut

rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii

acestuia, fiind îndeplinită condiția formei de vinovăție indirectă prev. de

art. 19 lit. b) C. pen.

Constatând vinovăția inculpatului,

instanța a dispus, în baza textului de lege sus-menționat, condamnarea la

pedeapsa închisorii.

La individualizarea pedepsei ce s-a

aplicat inculpatului minor, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol

social al faptei, constând în suprimarea vieții unei persoane, însă și

împrejurarea concretă în care a avut loc fapta, inculpatul lovind victima în

stare de provocare, pentru a apăra viața vărului său.

S-a reținut că în art. 73 lit. b) C.

pen. se arată că se află în stare de provocare atunci când săvârșirea

infracțiunii a avut loc sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții,

determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin

violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune

ilicită gravă.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea

faptei, însă s-a apărat constant în sensul că a lovit cu parul în momentul în

care a văzut că vărul său este lovit de victimă cu o furcă în cap.

Față de aceste aspecte, instanța a

reținut în favoarea inculpatului starea de provocare, prev. de art. 73 lit. b)

C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art.

100 C. pen., față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură

educativă ori se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii trebuie să se

țină seama de gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, de starea

fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile

în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură

să caracterizeze persoana inculpatului minor.

Pedeapsa se aplică numai dacă se

apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea

minorului.

La alegerea sancțiunii care s-a

aplicat inculpatului minor instanța a avut în vedere gradul de pericol social

al infracțiunii săvârșite, reținând că infracțiunea a fost comisă într-un loc

public, prin această infracțiune complexă aducându-se atingere atât relațiilor

sociale privind viața unei persoane, dar și faptul că aceasta a fost comisă în

stare de provocare.

În cadrul criteriilor complementare,

gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite trebuie privit și prin

prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: starea de tulburare și

temere cauzată inculpatului minor când și-a văzut lovit vărul cât și a

relațiilor de dușmănie existente între cele două familii.

Pentru a se face o corectă aplicare

a acestor dispoziții legale, instanța, văzând și dispozițiile art. 484 alin.

(2) C. proc. pen., a dispus citarea în cauză a Serviciului de Probațiune de pe

lângă Tribunalul Bacău și întocmirea unui referat de evaluare de Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, având în vedere că la data comiterii

faptei inculpatul era minor.

Din referatul de evaluare de către

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, a rezultat că:

- minorul s-a implicat în faptă

dintr-un instinct de autoapărare - inițial pentru a aplana un conflict dintre

tatăl său și partea vătămată și ulterior pentru a se apăra de loviturile

primite din partea victimei. Minorul nu are antecedente penale și nu este

cunoscut cu manifestarea unor comportamente violente care pot proceda astfel de

consecințe. Acesta este bine integrat în familie, iar tatăl exercită o

supraveghere adecvată asupra fiului său.

- impactul puternic al consecințelor

faptelor sale, dar și experiența unei perioade scurte de detenție a avut asupra

personalității minorului un impact extrem de puternic care poate preceda

dezvoltarea unui stil de viață retras, îngrijorare și neliniște la nivel

inconștient. Acest aspect este cu atât mai relevant și mai grav pentru minor

deoarece acesta a dat dovadă de existența unei gândiri alternative în situații

de criză (aplanarea conflictului inițial).

- deși minorul este conștient că

pentru infracțiunea comisă se poate aștepta la o pedeapsă custodială (datorită

gravității ei), aceasta nu și-ar atinge scopul de îndreptare a conduitei sale

fiind doar o izolare temporară de comunitate - fapt ce ar putea conduce la

reducerea nivelului motivațional în schimbarea comportamentului și la

reîntărirea sentimentelor negative față de propria persoană care s-au dezvoltat

odată cu săvârșirea faptei.

Așa cum rezultă din referatul de

evaluare, inculpatul minor are motivație pentru schimbare, motiv pentru care

s-a considerat de Serviciul de probațiune că riscul de se implica pe viitor în

fapte infracționale este foarte redus.

Pentru toate aceste considerente,

instanța a aplicat inculpatului minor pedeapsa închisorii redusă sub minimul

prev. de lege ca urmare a aplicării prev. art. 73 lit. b) și 76 alin. (2) C.

pen.

La stabilirea modalității de

executare a pedepsei, instanța a avut în vedere și interesul manifestat de

inculpatul minor, care nu s-a sustras atât de la urmărirea penală, cât și de la

judecată fiind prezent la fiecare termen.

Același interes a manifestat și

tatăl inculpatului-minor, care s-a prezentat în instanță cu inculpatul minor și

a arătat că îl va supraveghea de aproape.

Față de aceste aspecte instanța a

considerat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins prin suspendarea sub

supraveghere a pedepsei aplicate, fixându-se termen de încercare și

atrăgându-se atenția inculpatului asupra prev. art. 86

4

C. pen.

S-a dispus încredințarea

supravegherii inculpatului pe durata termenului de încercare Serviciului de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău și a obligat inculpatul să se supună

măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

S-a reținut că aplicarea pedepselor

accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.

pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a

Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din

Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei

Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, în cauza Hirst c. Marii

Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea

interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în

executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică

"interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților

condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori

gravitatea infracțiunii" (aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se

și în legislația română actuală, n. inst.). Curtea a acceptat "că există o

marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă

restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile

moderne și a modului de menținere a justului echilibru", însă a

concluzionat că art. 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât

"legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau

proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de

vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de

apreciere; reclamantul din cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al

unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde

victimă a acestei măsuri".

În consecință, o aplicare automată,

în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care

nu lasă nicio marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării

temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul

Protocol adițional.

Prin urmare, în aplicarea

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu a aplicat în

mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza I,

ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura

și gravitatea infracțiunii săvârșite și a comportamentul inculpatului.

S-a reținut că în același sens este

și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007,

pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile

art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul

că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I - c) C. pen.

nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii

instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

Astfel, natura faptei săvârșite și

circumstanțele producerii acesteia au determinat instanța a aprecia că

aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, și în consecință, în temeiul

art. 71 C. pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional Convenției Europene a

Drepturilor Omului, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o

funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.,

s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere

a pedepsei principale.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a

dispus confiscarea a 4 bucăți lemn cu care inculpatul a lovit, aflate la camera

de corpuri delicte de pe lângă Tribunalul Bacău și păstrarea ca mijloc de probă

a coletelor 1 - 6 și a unei furci cu 4 coarne aflate în același loc.

Pe latură civilă, s-a constatat că

partea civilă G.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON

reprezentând daune morale, ca urmare a pierderii fratelui său, cu suma de

30.000 RON despăgubiri civile reprezentând cheltuielile de înmormântare a

victimei, cât și a pomenirilor ulterioare.

În dovedirea pretențiilor sale a

solicitat audierea martorilor Ț.V. și C.V.Z. însă din declarațiile acestora nu

rezultă ce sume a cheltuit partea civilă cu înmormântarea fratelui, deoarece

martorii nu au fost la înmormântare, însă au arătat că partea civilă e cel care

a suportat cheltuielile.

Inculpatul a arătat că este de acord

cu plata de despăgubiri civile, însă consideră că sumele solicitate sunt prea

mari.

În acest sens, instanța având în

vedere suferința cauzată părții civile prin pierderea fratelui la o vârstă

tânără, a considerat că daunele morale solicitate sunt justificate, au fost

acordate însă în cuantum mai mic ca urmare a reținerii stării de provocare.

Cu privire la cuantumul

despăgubirilor materiale solicitate instanța a constatat, în primul rând, că

partea civilă nu a făcut niciun fel de dovadă cu privire la cheltuielile

suportate cu înmormântarea. De asemenea și suma de 30.000 RON este exagerată

atât în raport de posibilitățile materiale ale părții civile, dar și față de

obiceiul locului. Având în vedere faptul de necontestat că partea civilă a

suportat cheltuielile de înmormântare, a vârstei tinere a victimei care nu era

pregătită de moarte, a posibilităților reale materiale, dar și a faptului că

s-au cheltuit sume de bani cu privire la pregătirea înmormântării, a

praznicului cât și a meselor de pomenire ulterioare și în raport de practica

judiciară în domeniu, instanța consideră că suma de 10.000 RON este suficientă pentru

acoperirea tuturor acestor cheltuieli. În consecință a obligat inculpatul minor

în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 5.000 lei

reprezentând 3/4 din aceste despăgubiri.

A obligat inculpatul minor în

solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 381,6 RON

reprezentând 1/2 cheltuieli de transport către Serviciul de Ambulanță Județean

Bacău și la 2320,31 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare către Spitalul

Clinic de Urgență Sf. Ioan Iași.

A obligat inculpatul minor în

solidar cu părțile responsabile civilmente la plata unei contribuții lunare în

cuantum de câte 58 RON în favoarea minorilor G.P.Z., G.R.T. și G.M.M., prin

curator G.(G.)T., începând cu data decesului victimei, 14 ianuarie 2008 și până

la majoratul fiecărui minor. La stabilirea cuantumului s-a avut în vedere

venitul mediu pe economie, de 705 RON, având în vedere că partea civilă nu a

făcut dovada câștigurilor lunare ale victimei din lucrări particulare.

S-a constatat că inculpatul a fost

asistat de apărător ales.

În baza art. 193 C. proc. pen. s-au

respins ca nedovedite cheltuielile judiciare solicitate de partea civilă G.A.,

reprezentând onorariu avocat deoarece nu s-a depus chitanță în acest sens.

În baza art. 191 C. proc. pen. a

fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata

sumei de 900 RON cheltuieli judiciare către stat.

Având în vedere susținerile făcute

de av . C.C., în sensul că la data de 27 octombrie 2009 a fost într-o cauză la

Tribunalul Constanța, s-a admis cererea de scutire de plata amenzii de 1000 RON

aplicată acestuia, prin încheierea din data de 27 octombrie 2009.

Împotriva sentinței, în termen

legal, a declarat apel partea civilă G.A. În motivele de apel formulate, partea

civilă a criticat sentința atât sub aspectul laturii penale, apreciind că

pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică, cât și sub aspectul laturii

civile, pe considerentul că se impunea obligarea inculpatului la plata

despăgubirilor solicitate în integralitatea acestora.

Prin Decizia penală nr. 33 din 16

martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, s-a

respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - parte civilă G.A. împotriva

Sentinței penale nr. 419/D din 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău

în Dosarul penal nr. 3646/110/2008.

În conformitate cu dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul - parte civilă să

plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut, cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, că

prima instanță a avut în vedere atât starea de minoritate a inculpatului la

data săvârșirii faptei, împrejurare care atrage reducerea limitei pedepsei la

jumătate potrivit art. 109 alin. (1) C. pen., cât și starea de provocare sub

imperiul căreia a acționat inculpatul, reținerea acestei circumstanțe obligând

instanța la reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de

lege, în conformitate cu prevederile art. 76 alin. (2) C. pen. În consecință a

fost stabilit un cuantum al pedepsei în limite legale, la individualizarea

pedepsei prima instanță având în vedere și criteriile generale prevăzute de

art. 72 C. pen., faptul că inculpatul a fost atras într-un conflict dintre tatăl

său și victimă și că a acționat inițial dintr-un instinct de autoapărare, că

acesta nu are antecedente penale.

În ceea ce privește modalitatea de

executare a pedepsei în mod justificat, s-a reținut că au fost avute în vedere

concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune, în

care se relevă conștientizarea de către inculpat a consecințelor faptei

săvârșite, riscul scăzut de recidivă al acestuia. În materia infracțiunilor

contra vieții suspendarea executării pedepsei poate fi dispusă doar cu titlu de

excepție, atunci când se evidențiază împrejurări speciale, de natură să

demonstreze o periculozitate scăzută a autorului și caracterul accidental al

faptei, așa cum apreciem că s-a demonstrat în speță.

Referitor la latura civilă, s-a constatat

că prima instanță a fixat un cuantum al despăgubirilor constând în plata

cheltuielilor de înmormântare și a pomenilor ulterioare prin apreciere, în

condițiile în care partea civilă nu a probat aceste cheltuieli cu înscrisuri

sau martori, iar ulterior acest cuantum a fost redus la jumătate, întrucât,

față de starea de provocare în care a acționat inculpatul, culpa se împarte

între autor și victimă. În ceea ce privește daunele morale, acestea au fost

acordate practic integral, cuantumul solicitat fiind redus la jumătate față de

starea de provocare.

Împotriva hotărârii instanței de

apel, în termen legal, a declarat recurs partea civilă G.A., care, prin

concluziile orale, în dezbateri, a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârilor, în sensul reindividualizării pedepsei inculpatului și majorării

cuantumului daunelor morale acordate la suma de 450.000.000 lei ROL.

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Instanța de fond a reținut, în mod

corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei

juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise încadrarea

juridică corespunzătoare.

Așa cum s-a relevat și în

considerentele deciziei atacate, instanța de fond a efectuat o justă

individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și

al cuantumului acesteia - prin reținerea stării de minoritate la data

săvârșirii faptei și a circumstanței atenuante legale a provocării -, cât și ca

modalitate de executare, critica privind greșita individualizare judiciară a

pedepsei, nefiind fondată.

Nici critica privind daunele morale

acordate părții civile nu poate fi primită, întrucât instanța de fond a admis

în totalitate solicitările acesteia (10.000 lei RON), însă, reținându-se

circumstanța atenuantă legală a provocării și luând în considerare culpa

victimei, cuantumul daunelor morale acordate s-a redus la jumătate, neputându-se

admite o cerere de majorare a cuantumului daunelor morale formulată în faza de

recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă G.A. împotriva

Deciziei penale nr. 33 din 16 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția

penală, cauze minori și familie.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea civilă G.A. împotriva Deciziei penale nr. 33 din 16 martie

2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurenta parte civilă la

plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 noiembrie 2010.