ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4223/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 419/D din 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul penal nr. 3646/110/2008 s-au dispus următoarele: În baza art. 174 - 175 lit. i) cu aplicarea prevederilor art. 99 și următoarele, art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.R.V., cetățean român, studii 6 clase, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 29 ianuarie 2008 la 15 februarie 2008. În temeiul art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 86 2 C. pen. coroborat cu art. 110 1 C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 6 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. S-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 86 4 C. pen. S-a dispus încredințarea supravegherii inculpatului pe durata termenului de încercare Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău și a fost obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 C. pen. și anume: - să se prezinte de câte ori este chemat la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații cu privire la mijloacele sale de existență.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente C.M. și C.A. la plata sumei de 5.000 RON reprezentând despăgubiri civile și la 5.000 RON reprezentând daune morale către partea civilă G.A.. A fost obligat inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 381,6 RON reprezentând 1/2 cheltuieli de transport către Serviciul de Ambulanță Județean Bacău și la 2320,31 RON reprezentând 3/4 cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgență Sf.

Ioan Iași. A fost obligat inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata unei contribuții lunare de câte 58 RON în favoarea minorilor G.P.Z., G.R.T. și G.M.M., prin curator G.(G.)T., începând cu data decesului victimei, 14 ianuarie 2008, și până la majoratul fiecărui minor. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea a 4 bucăți lemn aflate la camera de corpuri delicte de pe lângă Tribunalul Bacău și păstrarea ca mijloc de probă a coletelor 1 - 6 și a unei furci cu 4 coarne aflate în același loc. S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales. În baza art. 193 C. proc. pen. s-au respins ca nedovedite cheltuielile judiciare solicitate de partea civilă G.A., reprezentând onorariu avocat.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 900 RON cheltuieli judiciare către stat. S-a admis cererea de scutire de plata amenzii de 1000 RON aplicată avocatului C.C., prin încheierea din data de 27 octombrie 2009. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că prin Rechizitoriul nr. 958/P din 20 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.R.V., cetățean român, studii 6 clase, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 99 ș.u.

C. pen., constând în aceea că în seara zilei de 30 decembrie 2007, în jurul orelor 21 00 , pe drumul sătesc din satul S., com. H., în stare de provocare a lovit pe victima G.P. cu un par în regiunea capului, iar în urma leziunilor suferite acesta a decedat. Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: În seara zilei de 30 decembrie 2007, în jurul orelor 19 00 , numitul C.M., tatăl inculpatului C.R.V., s-a deplasat la magazinul aparținând numitului G.S., unde a avut un conflict cu G.I., iar pe fondul consumului de alcool a fost lovit de către acesta. După ce a părăsit magazinul, numitul C.M. a mers la locuința unchiului său, C.V., unde se mai afla și inculpatul C.R.V. precum și numiții C.C.V., C.I., C.D., C.M.

și B.R. și le-a relatat acestora că a fost agresat de către numitul G.I. În aceste condiții membrii familiei C. s-au înarmat cu diverse obiecte contondente și au ieșit în stradă să se răzbune pe cei din familia G. Din partea familiei G. au ieșit în fața porții numiții G.I., G.I.I., G.P.P., G.V. și partea vătămată G.P. Între membrii celor două familii, respectiv C. și G. s-a iscat o altercație în care au fost lovite mai multe persoane din ambele tabere. La un moment dat victima G.P., care avea asupra sa un hârleț, l-a lovit în zona capului pe numitul C.C.V., care a căzut la pământ. Fiind în apropiere inculpatul C.R.V., care avea asupra sa un par, a reacționat în apărarea vărului său și l-a lovit în regiunea capului o singură dată pe G.P.

care a intrat în stare de comă. După incident victima G.P. a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență Iași, unde a decedat la data de 14 ianuarie 2008, iar numitul C.C.V. a fost internat în perioada 30 decembrie 2007 - 01 ianuarie 2008 în Spitalul Județean Bacău și a necesitat pentru vindecarea leziunilor suferite un nr. de 12 - 14 zile îngrijiri medicale. Potrivit raportului de constatare medico-legală eliberat de I.M.L Iași rezultă că moartea numitului G.P. a fost violentă și s-a datorat unei come cerebrale consecutive fracturii eschiloase de calotă iradiată la baza craniului, contuzie gravă cerebrală și hematom extradural complicată în evoluție cu bronhopneumonie hipostatică. Leziunile s-au produs în cadrul unei agresiuni prin lovire cu un obiect contondent greu (par, bâtă) și a avut legătură directă de cauzalitate cu decesul.

Situația de fapt a rezultat din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; declarația părții vătămate G.A.; declarațiile martorilor G.I., C.C.V., S.F., C.V., G.V., C.V.M., G.V., C.I., G.R., Ț.I., C.I., C.M., G.P.P. și C.D.; raportul de constatare medico-legală prin care au fost stabilite cauzele medico-legale ale morții numitului G.P.; certificat medico-legal în care sunt prezentate leziunile suferite de C.C.V.; adrese cu relații; declarațiile inculpatului minor C.R.V., prin care recunoaște comiterea faptei. S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului C.R.V., care, în seara zilei de 30 decembrie 2007, în jurul orelor 21 00 , pe drumul sătesc din satul S., comuna H., în stare de provocare a lovit victima G.P.

cu un par în regiunea capului, în urma leziunilor suferite, acesta a decedat, comisă în forma de vinovăție a intenției indirecte întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, faptă prev. și ped. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 99 și următoarele C. pen.

Omorul se săvârșește cu intenție, care poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul prevăzând moartea victimei, ca rezultat al activității sale, a urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat; în cazul omorului făptuitorul acționează cu intenția de a ucide, lucru care s-a și întâmplat în cauză, inculpatul lovind victima cu parul în cap, în apărarea vărului său; lovind victima cu un obiect apt de a ucide cu o intensitate deosebită și într-o zonă vitală, respectiv a capului a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia, fiind îndeplinită condiția formei de vinovăție indirectă prev. de art. 19 lit. b) C. pen. Constatând vinovăția inculpatului, instanța a dispus, în baza textului de lege sus-menționat, condamnarea la pedeapsa închisorii.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului minor, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, constând în suprimarea vieții unei persoane, însă și împrejurarea concretă în care a avut loc fapta, inculpatul lovind victima în stare de provocare, pentru a apăra viața vărului său. S-a reținut că în art. 73 lit. b) C. pen. se arată că se află în stare de provocare atunci când săvârșirea infracțiunii a avut loc sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, însă s-a apărat constant în sensul că a lovit cu parul în momentul în care a văzut că vărul său este lovit de victimă cu o furcă în cap. Față de aceste aspecte, instanța a reținut în favoarea inculpatului starea de provocare, prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 100 C. pen., față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii trebuie să se țină seama de gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, de starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana inculpatului minor. Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului. La alegerea sancțiunii care s-a aplicat inculpatului minor instanța a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, reținând că infracțiunea a fost comisă într-un loc public, prin această infracțiune complexă aducându-se atingere atât relațiilor sociale privind viața unei persoane, dar și faptul că aceasta a fost comisă în stare de provocare.

În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: starea de tulburare și temere cauzată inculpatului minor când și-a văzut lovit vărul cât și a relațiilor de dușmănie existente între cele două familii. Pentru a se face o corectă aplicare a acestor dispoziții legale, instanța, văzând și dispozițiile art. 484 alin. (2) C. proc. pen., a dispus citarea în cauză a Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău și întocmirea unui referat de evaluare de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, având în vedere că la data comiterii faptei inculpatul era minor.

Din referatul de evaluare de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, a rezultat că: - minorul s-a implicat în faptă dintr-un instinct de autoapărare - inițial pentru a aplana un conflict dintre tatăl său și partea vătămată și ulterior pentru a se apăra de loviturile primite din partea victimei. Minorul nu are antecedente penale și nu este cunoscut cu manifestarea unor comportamente violente care pot proceda astfel de consecințe. Acesta este bine integrat în familie, iar tatăl exercită o supraveghere adecvată asupra fiului său. - impactul puternic al consecințelor faptelor sale, dar și experiența unei perioade scurte de detenție a avut asupra personalității minorului un impact extrem de puternic care poate preceda dezvoltarea unui stil de viață retras, îngrijorare și neliniște la nivel inconștient.

Acest aspect este cu atât mai relevant și mai grav pentru minor deoarece acesta a dat dovadă de existența unei gândiri alternative în situații de criză (aplanarea conflictului inițial). - deși minorul este conștient că pentru infracțiunea comisă se poate aștepta la o pedeapsă custodială (datorită gravității ei), aceasta nu și-ar atinge scopul de îndreptare a conduitei sale fiind doar o izolare temporară de comunitate - fapt ce ar putea conduce la reducerea nivelului motivațional în schimbarea comportamentului și la reîntărirea sentimentelor negative față de propria persoană care s-au dezvoltat odată cu săvârșirea faptei. Așa cum rezultă din referatul de evaluare, inculpatul minor are motivație pentru schimbare, motiv pentru care s-a considerat de Serviciul de probațiune că riscul de se implica pe viitor în fapte infracționale este foarte redus.

Pentru toate aceste considerente, instanța a aplicat inculpatului minor pedeapsa închisorii redusă sub minimul prev. de lege ca urmare a aplicării prev. art. 73 lit. b) și 76 alin. (2) C. pen. La stabilirea modalității de executare a pedepsei, instanța a avut în vedere și interesul manifestat de inculpatul minor, care nu s-a sustras atât de la urmărirea penală, cât și de la judecată fiind prezent la fiecare termen. Același interes a manifestat și tatăl inculpatului-minor, care s-a prezentat în instanță cu inculpatul minor și a arătat că îl va supraveghea de aproape. Față de aceste aspecte instanța a considerat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, fixându-se termen de încercare și atrăgându-se atenția inculpatului asupra prev. art. 86 4 C. pen.

S-a dispus încredințarea supravegherii inculpatului pe durata termenului de încercare Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău și a obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a reținut că aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică "interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii" (aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n. inst.).

Curtea a acceptat "că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru", însă a concluzionat că art. 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât "legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri". În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nicio marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional.

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite și a comportamentul inculpatului. S-a reținut că în același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I - c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia au determinat instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, și în consecință, în temeiul art. 71 C. pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional Convenției Europene a Drepturilor Omului, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale. În baza art. 118 lit. b) C. pen.

s-a dispus confiscarea a 4 bucăți lemn cu care inculpatul a lovit, aflate la camera de corpuri delicte de pe lângă Tribunalul Bacău și păstrarea ca mijloc de probă a coletelor 1 - 6 și a unei furci cu 4 coarne aflate în același loc. Pe latură civilă, s-a constatat că partea civilă G.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON reprezentând daune morale, ca urmare a pierderii fratelui său, cu suma de 30.000 RON despăgubiri civile reprezentând cheltuielile de înmormântare a victimei, cât și a pomenirilor ulterioare. În dovedirea pretențiilor sale a solicitat audierea martorilor Ț.V. și C.V.Z. însă din declarațiile acestora nu rezultă ce sume a cheltuit partea civilă cu înmormântarea fratelui, deoarece martorii nu au fost la înmormântare, însă au arătat că partea civilă e cel care a suportat cheltuielile.

Inculpatul a arătat că este de acord cu plata de despăgubiri civile, însă consideră că sumele solicitate sunt prea mari. În acest sens, instanța având în vedere suferința cauzată părții civile prin pierderea fratelui la o vârstă tânără, a considerat că daunele morale solicitate sunt justificate, au fost acordate însă în cuantum mai mic ca urmare a reținerii stării de provocare. Cu privire la cuantumul despăgubirilor materiale solicitate instanța a constatat, în primul rând, că partea civilă nu a făcut niciun fel de dovadă cu privire la cheltuielile suportate cu înmormântarea. De asemenea și suma de 30.000 RON este exagerată atât în raport de posibilitățile materiale ale părții civile, dar și față de obiceiul locului.

Având în vedere faptul de necontestat că partea civilă a suportat cheltuielile de înmormântare, a vârstei tinere a victimei care nu era pregătită de moarte, a posibilităților reale materiale, dar și a faptului că s-au cheltuit sume de bani cu privire la pregătirea înmormântării, a praznicului cât și a meselor de pomenire ulterioare și în raport de practica judiciară în domeniu, instanța consideră că suma de 10.000 RON este suficientă pentru acoperirea tuturor acestor cheltuieli. În consecință a obligat inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 5.000 lei reprezentând 3/4 din aceste despăgubiri. A obligat inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 381,6 RON reprezentând 1/2 cheltuieli de transport către Serviciul de Ambulanță Județean Bacău și la 2320,31 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgență Sf.

Ioan Iași. A obligat inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata unei contribuții lunare în cuantum de câte 58 RON în favoarea minorilor G.P.Z., G.R.T. și G.M.M., prin curator G.(G.)T., începând cu data decesului victimei, 14 ianuarie 2008 și până la majoratul fiecărui minor. La stabilirea cuantumului s-a avut în vedere venitul mediu pe economie, de 705 RON, având în vedere că partea civilă nu a făcut dovada câștigurilor lunare ale victimei din lucrări particulare. S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales. În baza art. 193 C. proc. pen. s-au respins ca nedovedite cheltuielile judiciare solicitate de partea civilă G.A., reprezentând onorariu avocat deoarece nu s-a depus chitanță în acest sens.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 900 RON cheltuieli judiciare către stat. Având în vedere susținerile făcute de av . C.C., în sensul că la data de 27 octombrie 2009 a fost într-o cauză la Tribunalul Constanța, s-a admis cererea de scutire de plata amenzii de 1000 RON aplicată acestuia, prin încheierea din data de 27 octombrie 2009. Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel partea civilă G.A. În motivele de apel formulate, partea civilă a criticat sentința atât sub aspectul laturii penale, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică, cât și sub aspectul laturii civile, pe considerentul că se impunea obligarea inculpatului la plata despăgubirilor solicitate în integralitatea acestora.

Prin Decizia penală nr. 33 din 16 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - parte civilă G.A. împotriva Sentinței penale nr. 419/D din 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul penal nr. 3646/110/2008. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul - parte civilă să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, că prima instanță a avut în vedere atât starea de minoritate a inculpatului la data săvârșirii faptei, împrejurare care atrage reducerea limitei pedepsei la jumătate potrivit art. 109 alin. (1) C. pen., cât și starea de provocare sub imperiul căreia a acționat inculpatul, reținerea acestei circumstanțe obligând instanța la reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în conformitate cu prevederile art. 76 alin. (2) C. pen. În consecință a fost stabilit un cuantum al pedepsei în limite legale, la individualizarea pedepsei prima instanță având în vedere și criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., faptul că inculpatul a fost atras într-un conflict dintre tatăl său și victimă și că a acționat inițial dintr-un instinct de autoapărare, că acesta nu are antecedente penale.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei în mod justificat, s-a reținut că au fost avute în vedere concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune, în care se relevă conștientizarea de către inculpat a consecințelor faptei săvârșite, riscul scăzut de recidivă al acestuia. În materia infracțiunilor contra vieții suspendarea executării pedepsei poate fi dispusă doar cu titlu de excepție, atunci când se evidențiază împrejurări speciale, de natură să demonstreze o periculozitate scăzută a autorului și caracterul accidental al faptei, așa cum apreciem că s-a demonstrat în speță.

Referitor la latura civilă, s-a constatat că prima instanță a fixat un cuantum al despăgubirilor constând în plata cheltuielilor de înmormântare și a pomenilor ulterioare prin apreciere, în condițiile în care partea civilă nu a probat aceste cheltuieli cu înscrisuri sau martori, iar ulterior acest cuantum a fost redus la jumătate, întrucât, față de starea de provocare în care a acționat inculpatul, culpa se împarte între autor și victimă. În ceea ce privește daunele morale, acestea au fost acordate practic integral, cuantumul solicitat fiind redus la jumătate față de starea de provocare. Împotriva hotărârii instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs partea civilă G.A., care, prin concluziile orale, în dezbateri, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, în sensul reindividualizării pedepsei inculpatului și majorării cuantumului daunelor morale acordate la suma de 450.000.000 lei ROL.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare. Așa cum s-a relevat și în considerentele deciziei atacate, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia - prin reținerea stării de minoritate la data săvârșirii faptei și a circumstanței atenuante legale a provocării -, cât și ca modalitate de executare, critica privind greșita individualizare judiciară a pedepsei, nefiind fondată.

Nici critica privind daunele morale acordate părții civile nu poate fi primită, întrucât instanța de fond a admis în totalitate solicitările acesteia (10.000 lei RON), însă, reținându-se circumstanța atenuantă legală a provocării și luând în considerare culpa victimei, cuantumul daunelor morale acordate s-a redus la jumătate, neputându-se admite o cerere de majorare a cuantumului daunelor morale formulată în faza de recurs. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă G.A. împotriva Deciziei penale nr. 33 din 16 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă G.A. împotriva Deciziei penale nr. 33 din 16 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2010.