ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3087/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1069/F pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 38853/3/2009, în temeiul dispozițiilor art. 254 C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000 modificată, a fost condamnat inculpatul S.R.L., la o pedeapsă de 4 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 254 C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000 modificată, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 86 1 C. pen.

s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare stabilit potrivit art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 C. pen. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri, sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București: a) să se prezinte trimestrial, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, organism însărcinat cu supravegherea sa pe durata termenului de încercare; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 86 4 C. pen. Conform art. 88 C. pen. a computat din durata pedepsei pronunțate reținerea și arestarea preventivă de la 15 septembrie 2009 la 20 noiembrie 2009, inclusiv. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executare pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen. aplicată inculpatului conform art. 71 alin. (2) C. pen. S-a constatat că suma de 450 lei ce a făcut obiectul luării de mită a fost pusă la dispoziția martorului denunțător de către organul de urmărire penală, fiind ridicată cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București emis la data de 1 octombrie 2009, în dosarul nr. 2688/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului S.R.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În fapt, s-a reținut că inculpatul S.R.L., agent șef principal de poliție cu atribuții de constatare a contravențiilor, în datele de 8 septembrie 2009 și respectiv 15 septembrie 2009 a pretins și a primit de la numitul I.A.

suma de 450 lei, pentru a nu-și îndeplini în mod corespunzător atribuțiile de serviciu în sensul de a nu-i reține permisul de conducere auto, a nu-i suspenda dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice și a nu-l sancționa contravențional pentru conducerea pe drumurile publice și a nu-l sancționa contravențional pentru conducerea pe drumurile publice a unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice conform art. 103 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. Situația de fapt expusă în actul de sesizare s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: denunțul și declarațiile martorului denunțător I.A.

f. 1-3, 41-43, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșa foto aferentă f. 9-16; înscris-rețetă medicală ridicată de la fața locului f. 17, 18; procesul-verbal de înseriere bancnote folosite la realizarea flagrantului și de predare către denunțător împreună cu planșa foto f. 6-8; procesul-verbal de redare a înregistrărilor audio/video realizate în mediu ambiental în data de 15 septembrie 2009 f. 23-27; declarații inculpat S.R.L. f. 31-40; declarații martor V.D.E. f. 44-45; declarații martor asistent S.M.B. f. 46-51; proces-verbal verificare calitate inculpat S.R.L.

f. 59; adresa privind fișa postului inculpatului, comunicată de IPJ, Serviciul resurse umane f. 60-61; dispoziția inspectorului general al Poliției Române și Anexa nr. 29 privind lucrătorii de poliție din cadrul IPJ Ilfov desemnați ca polițiști rutieri f. 62-69; graficul privind serviciile în cadrul Postului de Poliție Ciorogârla, adresa-raport a șefului de post Ciorogârla f. 71, procesul-verbal de sancționare contravențională în baza O.U.G.

nr. 195/2002, încheiat în data de 08 septembrie 2009 de inculpat unui alt participant la trafic f 7, adresa comunicată de Poliția orașului Bragadiru f. 73, adresa comunicată de IGP Direcția Cazier Judiciar f. 30, CD-ul Traxdata cu seria constructivă hCZ611272118909 ce conține copia convorbirilor purtate în mediul ambiental și înregistrate audio video în data de 15 septembrie 2009 f. 84, DVD-ul Sony cu seria constructivă 8+94 402 + R ED 7046 ce conține copia convorbirilor și imaginilor realizate cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului S.R.L. În cursul cercetării judecătorești a fost ascultat inculpatul (fila 36- 37) care a recunoscut comiterea faptei, precizând însă că nu el a fost cel care i-a cerut martorului denunțător să se întâlnească, din nou, în data de 15 septembrie 2009 și la momentul depistării martorului denunțător conducând sub influența băuturilor alcoolice nu avea în dotare un aparat etilotest pentru a-l putea verifica pe martor.

Au fost, de asemenea, ascultați și martorii din lucrări V.D.E. și I.A. care și-au menținut susținerile făcute pe parcursul urmăririi penale, de natură a confirma acuzațiile formulate împotriva inculpatului. Astfel, din declarațiile martorului I.A. și ale martorului V.D.E. a rezultat că la data de 08 septembrie 2009 au fost opriți de către inculpatul S.R.L., ocazie cu care inculpatul i-a pretins martorului denunțător I.A. suma de 450 lei, reprezentând jumătate din amenda pentru sancționarea contravenției de conducere pe drumurile publice a unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice, pentru a nu-i reține permisul de conducere și pentru a nu-l sancționa contravențional ( f. 1-5, 41-45 ). Faptul că martorul a fost oprit în data de 08 septembrie 2009 de către inculpatul S.R.L.

a rezultat, atât din declarațiile celor doi martori, cât și din adresa și graficul comunicate de către Postul de Poliție Ciorogârla, din care a reieșit că în data de 08 septembrie 2009 după ora 16,00 a fost de serviciu numai inculpatul ( f. 70-71 ). Depozițiile celor doi martori, ca și înscrisurile anterior menționate contrazic susținerile inculpatului privitoare la faptul că nu l-ar fi oprit în trafic pe martor, ci ca acesta ar fi venit din proprie inițiativă la el pentru a-l ajuta cu un cazier judiciar.

De altfel, și susținerile inculpatului privitoare la faptul că nu i-ar fi pretins martorului să se întâlnească ulterior la data de 15 septembrie 2009 (zi de salariu pentru martor) pentru a-i da suma de 450 lei, reprezentând jumătate din amenda comunicată, pentru a nu-i reține permisul și pentru a nu-l sancționa contravențional, au fost infirmate de declarațiile celor doi martori ce se coroborează și cu procesul-verbal de redare a înregistrării audio-video a convorbirii purtate în mediul ambiental de către martorul I.A. cu inculpatul în data de 15 septembrie 2009 ( fila 23-26 dup ). Astfel, din înregistrările audio/video efectuate în mediu ambiental se observă cum martorul I.A. îi număra „la vedere” inculpatului S.R.L.

suma de 450 lei pusă la dispoziție inițial de către organele de urmărire penală după ce în prealabil cei doi au purtat o discuție cu privire la amenda pe care nu i-a aplicat-o inculpatul, martorului și cu privire la nereținerea permisului acestuia de conducere auto pentru conducere sub influența băuturilor alcoolice ( f. 23-27 dup ). Nesancționarea contravențională în data de 08 septembrie 2009 a martorului I.A. a rezultat, atât din adresa comunicată de către Poliția orașului Bragadiru în care se arăta că în data de 08 septembrie 2009 agentul de poliție S.R.L. a încheiat un singur proces-verbal de sancționare contravențională tot în baza O.U.G. nr. 195/2002, însă unei alte persoane decât martorului I.A., din declarația din data de 30 septembrie 2009 a inculpatului S.R.L., cât și din adresa Postului de Poliție Ciorogârla în care s-a precizat că agentul S.R.

nu a întocmit raport de activitate pentru data de 08 septembrie 2009, deși conform fișei postului acesta era obligatoriu ( f. 71-73 dup ). Analizând întregul material probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 08 septembrie 2009, se sărbătoarea „Sfintei Maria”, numitul I.A. se afla împreună cu prietena sa, V.D.E., în localitatea Florești, jud. Giurgiu, la locuința părinților acesteia din urmă. Întrucât urmau să înnopteze acolo, numitul I.A. a consumat un pahar cu bere, pentru ca ulterior, în urma unor discuții contradictorii avute cu aceștia, s-a hotărât ca împreună cu V.D.E. au plecat cu autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare, susnumitul aflându-se la volan.

Când au ajuns în localitatea Ciorogârla, au fost opriți în trafic de către un echipaj de poliție aflat în zonă. La autoturismul lor s-a prezentat inculpatul S.R.L. care, i-a solicitat martorului-denunțător I.A. documentele necesare conducerii unui autoturism pe drumurile publice și l-a întrebat dacă a consumat băuturi alcoolice. I.A. a mărturisit că a consumat un pahar de bere, moment în care, inculpatul s-a îndreptat către mașina de poliție staționată în apropiere de unde i-a făcut semn cu mâna martorului-denunțător pentru a se deplasa acolo. Inculpatul S.R.L. i-a comunicat martorului-denunțător că amenda pentru conducerea sub influența băuturilor alcoolice este de 900 lei, iar la răspunsul acestuia că nu dispune de o sumă atât de mare, inculpatul i-a transmis că „se poate rezolva problema” dacă are jumătate din această sumă, în caz contrar urmând a-l atesta cu aparatul etilotest și a-i reține permisul de conducere.

Martorul-denunțător i-a comunicat că nu are asupra sa suma de 450 lei pretinsă cerându-i să-l amâne cu plata până în data de 15 septembrie 2009, când urma să primească salariul. Inculpatul a fost de acord stabilind a se întâlni în această dată pentru a primi suma de bani de la martorul-denunțător. După „înțelegerea convenită” inculpatul i-a restituit martorului-denunțător toate documentele aferente dreptului de a circula pe drumurile publice, inclusiv permisul de conducere autor, fără a-l testa cu aparatul etilotest și a-i întocmi vreun proces-verbal de sancționare contravențională. În data de 15 septembrie 2009, I.A. s-a prezentat la organele de urmărire penală unde, a formulat prezentul denunț împotriva lucrătorului de poliție.

S-a identificat lucrătorul de poliție în persoana inculpatului S.R.L., cu gradul profesional de agent principal și funcția de ajutor șef post în cadrul postului de poliție comunală Ciorogârla, județul Ilfov. Motivat de urgența realizării unei activități de prindere în flagrant în aceeași zi, s-a procedat, în data de 15 septembrie 2009, la autorizarea provizorie de către procuror, pentru 48 de ore, a interceptării și înregistrării audio/video a convorbirilor purtate în mediu ambiental de către denunțător sau alte persoane cu făptuitorul S.R.L.

ori cu alte persoane, în legătură cu fapta care face obiectul prezentei cauze, măsură confirmată ulterior de către Tribunalul București prin încheierea nr. 961/AI/2009 din 17 septembrie 2009 ( f. 19-22 dup ). De asemenea, la aceeași dată, între orele 12,10-12,20 s-au consemnat în cuprinsul unui proces-verbal seriile bancnotelor puse la dispoziție de către organele de urmărire penală și înmânate denunțătorului în vederea folosirii la realizarea flagrantului ( 4 bancnote a câte 100 lei și 5 bancnote a câte 10 lei ), activitatea fiind realizată în prezența unui martor asistent, realizându-se totodată și fotografii judiciare ( f. 6-8 dup ). În continuare, organele de urmărire penală împreună cu martorul-denunțător I.A.

s-au deplasat în localitatea Ciorogârla, unde în urma unei prime convorbiri telefonice purtate între denunțător și inculpat s-a convenit ca aceștia să se întâlnească în fața postului de poliție. La scurt timp, în urma unei a doua convorbiri telefonice, inculpatul i-a cerut martorului să se întâlnească la barul „Oarna” din localitate, însă ca urmare a faptului că martorul nu acea cu ce se deplasa la locația respectivă, inculpatul s-a oferit să-l ia el cu maina sa din fața postului de poliție. După câteva minute, în fața postului de poliție Ciorogârla și-a făcut apariția inculpatul S.R.L., la volanul unui autoturism marca Skoda Superb de culoare crem, care, după ce l-a luat pe martor s-a deplasat cu acesta până la barul cunoscut sub denumirea de „Oarna”.

Aici, cei doi au discutat printre altele și despre motivul pentru care, în data de 08 septembrie 2009, de „Sfânta Maria”, martorul I.A. a condus autoturismul personal după ce a consumat două pahare de bere, respectiv izbucnirea unui conflict în familia prietenei sale. La ieșirea din barul arătat, după ce inculpatul s-a urcat la volanul mașinii sale, a continuat discuția cu martorul, portiera dreaptă-față fiind deschisă. Astfel, martorul I.A. după ce l-a întrebat dacă rămâne suma de 450 lei convenită anterior, reprezentând jumătate din amendă, iar inculpatul a confirmat că „da” și „când se poate, se poate, când nu, nu”, i-a numărat „la vedere” suma de bani pusă la dispoziție de către organele de urmărire penală, pe care ulterior a pus-o în buzunarul portierei dreapta-față a autoturismului.

Totodată, martorul i-a mulțumit inculpatului pentru că dacă i se reținea permisul de conducere „rămânea și fără serviciu și fără tot.” ( f. 23-27 dup ). După primirea banilor, inculpatul a pornit la volanul autoturismului marca Skoda Superb pe DJ 602 către satul Bâcu fiind urmărit de către organele de urmărire penală. După circa 2 km s-a procedat la blocarea în trafic a acestuia, moment în care, inculpatul a frânat și a virat brusc stânga intrând pe o stradă lăturalnică, neasfaltată. Fiind urmărit de către organele de urmărire penală, inculpatul a oprit după circa 100 metrii, în locul în care acel drum se înfunda. În prezența martorului asistent, s-a procedat la identificarea inculpatului și la efectuarea unui control corporal sumar al acestuia și al autoturismului condus, găsindu-se asupra sa suma de 1.371 lei și două telefoane mobile.

Confruntându-se seriile bancnotelor găsite asupra inculpatului cu cele consemnate în procesul-verbal de înseriere s-a constatat că acestea nu corespund. În continuare s-a procedat la verificarea zonei din imediata apropiere, descoperindu-se pe marginea străzii lăturalnice, pe iarba, lângă un gard din plasa, la circa 30 metrii de drumul județean, mai multe bancnote și o rețea medicală pe o rază de aproximativ 4 metrii. Procedându-se la verificarea banilor găsiți, s-a constatat că este vorba despre suma de 450 lei compusă din 4 bancnote a câte 100 lei și 5 bancnote a câte 10 lei. Fiind comparate seriile bancnotele găsite cu seriile bancnotelor consemnate anterior în procesul-verbal de înseriere, s-a constatat că acestea coincid.

Verificându-se rețeta medicală găsită alături de suma de bani s-a constatat că aceasta este eliberată pe numele fiului inculpatului, S.D., ca asigurat apărând soția acestuia S.P. ( f. 17-18 dup ). S-a procedat la întocmirea procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, activitatea fiind înregistrată audio/video și fotografiată, după care inculpatul a fost reținut pentru cercetări și condus la sediul organelor de urmărire penală în vedere continuării cercetărilor ( f. 9-16 dup ). Din probele administrate în cauză, coroborate cu declarația inculpatului din cursul urmăririi penale dată la data de 20 septembrie 2009 și cu cea făcută în cursul cercetării judecătorești, a rezultat în mod corect că inculpatul a primit de la martorul I.A.

suma de 450 lei pusă la dispoziție de organele de urmărire penală, pe care, fiind urmărit de către organele de anchetă, a aruncat-o împreună cu rețeta medicală pe geamul mașinii sale pe drumul lăturalnic pe care a virat. Sub aspectul încadrării juridice, instanța a constatat că fapta inculpatului S.R.L., agent șef principal de poliție cu atribuții de constatare a contravențiilor, constând în aceea că în datele de 08 septembrie 2009 respectiv 15 septembrie 2009 a pretins și primit de la numitul I.A., suma de 450 lei, pentru a nu-și îndeplini în mod corespunzător atribuțiile de serviciu în sensul de a nu-i reține permisul de conducere auto, a nu-i suspenda dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice și a nu-l sancționa contravențional pentru conducerea pe drumurile public a unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice conform dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G.

nr. 195/2002 rep., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită revăzută și pedepsită de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Față de împrejurarea că inculpatul S.R.L. are atribuții de constatare a contravențiilor, inclusiv cele privind regimul circulației pe drumurile publice, urmează să-i fie aplicabilă agravanta prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif.

Faptul că printre atribuțiile de serviciu ale inculpatului se număra și acelea de a efectua constatări și de a aplica sancțiuni cu privire la contravenții la regimul circulației pe drumurile publice inclusiv cu privire la conducerea pe drumurile publice a unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice, rezulta fără putere de tăgadă din fișa postului, din dispoziția inspectorului general al Poliției Române nr. 50 din 28 august 2008 și Anexa nr. 29 la aceasta, unde, la poziția nr. 172 figurează ca agent de poliție din cadrul IPJ Ilfov desemnat ca polițist rutier, inculpatul S.R.L., cât și din adresa comunicată de poliția orașului Bragadiru în care se arăta că agentul S.R.L. are competențe în efectuarea de constatări de infracțiuni și contravenții în vederea stabilirii alcoolemiei la conducătorii auto depistați în trafic conform dispozițiilor O.U.G.

nr. 195/2002 modif. ( f. 60-69, 73 dup). Sub aspect subiectiv instanța a reținut că inculpatul a săvârșit cu voință acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii, în sensul că a știut că foloasele pe care le-a pretins și primit nu i se cuvin și că mita a avut drept scop neîndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, acționând în acest fel, cu conștiință că primește o retribuție necuvenită, în legătură cu efectuarea unui act de serviciu ( animus lucrandi ); el a avut, implicit, reprezentarea pericolului creat pentru activitatea instituției publice în care activa care presupune cu necesitate prestarea serviciului de către funcționari și „alți salariați”, în condițiile de probitate și legalitate.

Reținând astfel existența faptei săvârșită de inculpat cu vinovăția cerută de lege ( intenția directă ) instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului S.R.L. la o pedeapsă individualizată în conformitate cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală. Pentru a evalua gradul de pericol social al faptelor săvârșite instanța de fond a avut în vedere modul în care s-au realizat concret acțiunile ce constituie elementul obiectiv al infracțiunii, precum și toate împrejurările ce îl particularizează, caracterul și importanța obiectului lezat, dar și caracterul și gravitatea urmărilor, forma și gradul de vinovăție.

De asemenea, tribunalul a luat în considerare la individualizarea pedepsei și persoana inculpatului, ceea ce este de esența însăși a acestei operații ce presupune alegerea și determinarea concretă a pedepsei în raport de trăsăturile specifice persoanei fiecărui făptuitor, de această concordanță depinzând însăși eficiența funcțională a pedepsei aplicate. Astfel, funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporționare a acesteia, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate. Ca atare, în alegerea pedepsei instanța a ținut cont și de dezideratul potrivit cu care mijloacele de represiune împotriva celor ce încalcă dispozițiile legii penale trebuie adoptate astfel încât să fie asigurată o justă sancționare a faptelor comise, dar în egală măsură și o eficiență folosire a sancțiunii aplicate.

Astfel, la stabilirea pedepsei a luat în considerare, atât gravitatea faptei comise, cât și datele referitoare la persoana inculpatului care este la prima confruntare cu legea penală, a avut o atitudine relativ sinceră pe parcursul procesului penal, existând încercări de a împiedica organele judiciare să stabilească corect situația de fapt, s-a prezentat de bună-voie în fața instanței după punerea sa în libertate, asumându-și în final faptele penale săvârșite și manifestând regret față de acestea. Totodată, față de natura faptei comise instanța a avut în vedere și faptul că în prezent corupția se dovedește un fenomen ce a atins cote de alarmă, existând riscul să ducă la scăderea încrederii populației în instituțiile statului.

Astfel, corupția, oricare i-ar fi natura și nivelul social, afectează serios valorile esențiale pe care este fondată societatea, ea distruge, în special, buna-credința care este necesară pentru ca organismele și instituțiile publice să funcționeze corect și să traducă, printre altele, prin arbitrariu și incertitudine și echivalează cu neglijența sau, mai mult, cu un dispreț puternic al priorității și domniei dreptului. Pe de altă parte, instanța a apreciat că inculpatul dispune de resurse interne în procesul schimbării comportamentale, constând în conștientizarea gravității faptei comise, cât și în interesul manifestat în stoparea acestui comportament, dispunând totodată și de resurse externe, constând în existența unei familii care îl sprijină, interesul sau încadrarea într-o viață corectă.

Urmând a doza sancțiunea represivă în funcție de aptitudinea inculpatului de a se îndrepta sub influența pedepsei, instanța, în raport cu datele personale ale inculpatului, a apreciat că o pedeapsă prea severă este adesea neconvingătoare și neeficientă, fără a fi în măsură a-și atinge scopul. În aceste condiții, instanța a dat eficiența corespunzătoare datelor privitoare la inculpat ce relevă reale perspective de reintegrare în societate și a aplicat acestuia o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege, pedeapsa ce o apreciază ca fiind compatibilă cu pericolul social concret al faptei comise și cu posibilitățile inculpatului de a reacționa pozitiv la mijlocul de represiune ales, ținând cont de educația și pregătirea profesională a acestuia, de dezideratul de a asigura cât mai rapid și eficient îndreptarea acestuia.

Tocmai în acest scop tribunalul a optat și pentru o modalitate de individualizare a executării pedepsei fără privare de libertate pentru a evita neajunsurile stării de deținere, evident accentuate de funcția avută de către inculpat și pentru a asigura acestuia - prin contactul cu familia, cu un mediu social normal - condițiile necesare integrării sale în societate și într-o viață corectă. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere că din analiza datelor ce îl caracterizează pe inculpat a rezultat aptitudinea sa de a se elibera de mentalitățile și deprinderile antisociale manifestate cu ocazia comiterii infracțiunii, prin eforturi făcute sub amenințarea pedepsei la care a fost condamnat și de a cărei executare poate scăpa numai printr-o conduită corectă și deci prin autoreeducare.

În vederea întăririi caracterului de coerciție și prevenție al sancțiunii instanța, dispunând suspendarea executării pedepsei, a dispus și supunerea inculpatului la anumite măsuri care să permită supravegherea sa permanentă de către organul specializat, desemnat de instanță, pe toată durata termenului de încercare. Instanța a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul la săvârșirea infracțiunii, constatând că fapta comisă este în strânsă legătură cu funcția sa. Împotriva sentinței penale menționate, în termen legal, a formulat apel inculpatul S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de apel ale inculpatului vizează greșita individualizare a pedepsei, acesta solicitând reducerea acesteia și aplicarea art. 81 C. pen., ținându-se seama de circumstanțele reale ale comiterii faptei și datele ce caracterizează persoana sa. Prin decizia penală nr. 77/A de la 29 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 388853/3/2009 (381/2010) a fost admis apelul formulat de inculpatul S.R.L. împotriva sentinței penale 1069 din 28 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. A fost desființată în parte sentința penală apelată și rejudecând: În baza art. 254 C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000 astfel cum a fost modificată, a fost condamnat inculpatul S.R.L.

la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform dispozițiilor art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a decide astfel, instanța de fond, în mod corect, a stabilit pe baza evaluării probelor administrate, în cauză, că fapta există, constituie infracțiunea de luare de mită și a fost săvârșită de inculpatul S.R.L. Astfel, din coroborarea declarațiilor inculpatului cu cele ale martorului denunțător I.A.

și ale martorilor V.D.E., S.M.B., din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de înseriere bancnote folosite la realizarea flagrantului, procesul-verbal de redare a înregistrărilor audio/video realizate în mediul ambiental, adresa privind fișa postului inculpatului, comunicată de IPJ, Serviciul resurse umane, dispoziția inspectorului general al Poliției Române și Anexa nr. 29 privind serviciile în cadrul Postului de Poliție Ciorogârla a rezultat, cu certitudine, că la data de 08 septembrie 2009 inculpatul S.R.L., agent șef principal de poliție cu atribuții de constatare a contravențiilor, a pretins suma de 450 lei de la numitul I.A.

și la data de 15 septembrie 2009 a primit această sumă de la acesta din urmă, pentru a nu-și îndeplini în mod corespunzător atribuțiile de serviciu în sensul de a nu-l sancționa contravențional pentru conducerea pe drumurile publice a unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice conform dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și în consecință a nu-i reține permisul de conducere auto sau suspenda dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice. Fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută și pedepsită de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Față de împrejurarea că inculpatul S.R.L.

are atribuții de constatare a contravențiilor, inclusiv cele privind regimul circulației pe drumurile publice, i-a fost în mod corect aplicată agravanta prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Totodată, în mod corect, s-a reținut pe baza probatoriului administrat (fișa postului, Dispoziția inspectorului general al Poliției Române nr. 50 din 28 august 2008 și Anexa nr. 29 la aceasta, unde, la poziția nr. 172 inculpatul figurează ca agent de poliție din cadrul IPJ Ilfov desemnat ca polițist rutier ) că printre atribuțiile de serviciu ale inculpatului era și aceea de a efectua constatări și de a aplica sancțiuni cu privire la contravenții la regimul circulației pe drumurile publice.

Sub aspect subiectiv, în mod just, s-a reținut că inculpatul a știut că foloasele pe care le-a pretins și primit nu i se cuvin și că au fost date cu scopul neîndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, știind că primește o retribuție necuvenită, în legătură cu efectuarea unui act de serviciu. De altfel, prin motivele de recurs formulate, inculpatul nu a contestat situația de fapt reținută de către instanța de fond și nici încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina sa. Ceea ce a înțeles să critice inculpatul este individualizarea pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare a acesteia, solicitând reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

în loc de art. 86 1 C. pen. Examinând conținutul actelor dosarului, curtea de apel a constatat că în ceea ce privește individualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia apelul inculpatului este întemeiat. Astfel, ținând seama de persoana inculpatului, respectiv de faptul că este la prima confruntare cu legea penală, a avut o atitudine relativ sinceră pe parcursul procesului penal, dispune de resurse pentru a-și schimba pe viitor comportamentul, constând în conștientizarea gravității faptei comise, cât și interesul său de a duce o viață corectă, împrejurări reținute de către instanța de fond, dar și vârsta tânără a acestuia, curtea de apel a apreciat că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată acestuia poate fi redusă la 3 ani închisoare.

Totodată a considerat că inculpatul are aptitudinea subiectivă de a se îndrepta prin autoreeducare, și anume prin eforturi constante pe care le poate face sub amenințarea pedepsei ce i s-a aplicat, astfel că, pe viitor, să nu mai comită fapte penale. Având în vedere datele personale favorabile ale inculpatului, curtea de apel a apreciat că nu se impune ca pe durata termenului de încercare să se instituie un control permanent asupra conduitei acestuia, scopul pedepsei putând fi atins și fără aplicarea unor măsuri de supraveghere. Totodată, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. (1) C. pen. Pentru considerentele expuse, curtea de apel a admis apelul inculpatului și în baza art. 254 C. pen.

raportat la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificată, l-a condamnat pe inculpatul S.R.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform dispozițiilor art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform dispozițiilor art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul S.R.L., fără a arăta în scris motivele de recurs, menționând numai adresa pentru comunicarea citațiilor. La termenul de astăzi, în recurs s-a prezentat recurentul inculpat S.R.L., aflat în stare de libertate și neasistat, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Recurentul inculpat personal a precizat că nu își menține recursul declarat. Concluziile reprezentantului Ministerului Public în raport cu manifestarea de voință a recurentului inculpat în sensul de retragere a recursului declarat a fost consemnată în partea introductivă a prezentei decizii. Înalta Curte, în raport cu declarația recurentului inculpat S.R.L., în sensul retragerii recursului declarat, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voință, în baza art. 385 4 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 77/A din 29 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 77/A din 29 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 9 septembrie 2010.