ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3087/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3087/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1069/F

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

în dosarul nr. 38853/3/2009, în temeiul dispozițiilor art. 254 C. pen.

raportat la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000 modificată, a fost

condamnat inculpatul S.R.L., la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. și

art. 254 C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000

modificată, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a

dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată

de 6 ani ce constituie termen de încercare stabilit potrivit art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen. pe

durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună

următoarelor măsuri, sub supravegherea Serviciului de Probațiune

de pe lângă Tribunalul București:

a) să se prezinte trimestrial, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, organism

însărcinat cu supravegherea sa pe durata termenului de încercare;

b) să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință

și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 86

4

C. pen.

Conform art. 88 C. pen. a computat din

durata pedepsei pronunțate reținerea și arestarea

preventivă de la 15 septembrie 2009 la 20 noiembrie 2009, inclusiv.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe

durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii

s-a suspendat și executare pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C.

pen. aplicată inculpatului conform art. 71 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că suma de 450 lei ce

a făcut obiectul luării de mită a fost pusă la

dispoziția martorului denunțător de către organul de

urmărire penală, fiind ridicată cu ocazia prinderii în flagrant

a inculpatului.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

a fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București emis la

data de 1 octombrie 2009, în dosarul nr. 2688/P/2009 s-a dispus trimiterea în

judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului S.R.L. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 C. pen.

raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În fapt, s-a reținut că

inculpatul S.R.L., agent șef principal de poliție cu atribuții

de constatare a contravențiilor, în datele de 8 septembrie 2009 și

respectiv 15 septembrie 2009 a pretins și a primit de la numitul I.A. suma

de 450 lei, pentru a nu-și îndeplini în mod corespunzător

atribuțiile de serviciu în sensul de a nu-i reține permisul de conducere

auto, a nu-i suspenda dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice

și a nu-l sancționa contravențional pentru conducerea pe

drumurile publice și a nu-l sancționa contravențional pentru

conducerea pe drumurile publice a unui autoturism sub influența

băuturilor alcoolice conform art. 103 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr.

195/2002 rep.

Situația de fapt expusă în

actul de sesizare s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă:

denunțul și declarațiile martorului denunțător I.A. f.

1-3, 41-43, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și

planșa foto aferentă f. 9-16; înscris-rețetă medicală

ridicată de la fața locului f. 17, 18; procesul-verbal de înseriere

bancnote folosite la realizarea flagrantului și de predare către denunțător

împreună cu planșa foto f. 6-8; procesul-verbal de redare a

înregistrărilor audio/video realizate în mediu ambiental în data de 15

septembrie 2009 f. 23-27; declarații inculpat S.R.L. f. 31-40;

declarații martor V.D.E. f. 44-45; declarații martor asistent S.M.B.

f. 46-51; proces-verbal verificare calitate inculpat S.R.L. f. 59; adresa

privind fișa postului inculpatului, comunicată de IPJ, Serviciul

resurse umane f. 60-61; dispoziția inspectorului general al Poliției

Române și Anexa nr. 29 privind lucrătorii de poliție din cadrul

IPJ Ilfov desemnați ca polițiști rutieri f. 62-69; graficul

privind serviciile în cadrul Postului de Poliție Ciorogârla, adresa-raport

a șefului de post Ciorogârla f. 71, procesul-verbal de sancționare

contravențională în baza O.U.G. nr. 195/2002, încheiat în data de 08

septembrie 2009 de inculpat unui alt participant la trafic f 7, adresa

comunicată de Poliția orașului Bragadiru f. 73, adresa

comunicată de IGP Direcția Cazier Judiciar f. 30, CD-ul Traxdata cu

seria constructivă hCZ611272118909 ce conține copia convorbirilor

purtate în mediul ambiental și înregistrate audio video în data de 15

septembrie 2009 f. 84, DVD-ul Sony cu seria constructivă 8+94 402 + R ED

7046 ce conține copia convorbirilor și imaginilor realizate cu ocazia

prinderii în flagrant a inculpatului S.R.L.

În cursul cercetării

judecătorești a fost ascultat inculpatul (fila 36- 37) care a

recunoscut comiterea faptei, precizând însă că nu el a fost cel care

i-a cerut martorului denunțător să se întâlnească, din nou,

în data de 15 septembrie 2009 și la momentul depistării martorului

denunțător conducând sub influența băuturilor alcoolice nu

avea în dotare un aparat etilotest pentru a-l putea verifica pe martor.

Au fost, de asemenea, ascultați

și martorii din lucrări V.D.E. și I.A. care și-au

menținut susținerile făcute pe parcursul urmăririi penale,

de natură a confirma acuzațiile formulate împotriva inculpatului.

Astfel, din declarațiile martorului I.A.

și ale martorului V.D.E. a rezultat că la data de 08 septembrie 2009

au fost opriți de către inculpatul S.R.L., ocazie cu care inculpatul

i-a pretins martorului denunțător I.A. suma de 450 lei, reprezentând

jumătate din amenda pentru sancționarea contravenției de

conducere pe drumurile publice a unui autoturism sub influența

băuturilor alcoolice, pentru a nu-i reține permisul de conducere

și pentru a nu-l sancționa contravențional ( f. 1-5, 41-45 ).

Faptul că martorul a fost oprit în

data de 08 septembrie 2009 de către inculpatul S.R.L. a rezultat, atât din

declarațiile celor doi martori, cât și din adresa și graficul

comunicate de către Postul de Poliție Ciorogârla, din care a

reieșit că în data de 08 septembrie 2009 după ora 16,00 a fost de serviciu numai inculpatul ( f. 70-71 ).

Depozițiile celor doi martori, ca

și înscrisurile anterior menționate contrazic susținerile

inculpatului privitoare la faptul că nu l-ar fi oprit în trafic pe martor,

ci ca acesta ar fi venit din proprie inițiativă la el pentru a-l

ajuta cu un cazier judiciar.

De altfel, și susținerile

inculpatului privitoare la faptul că nu i-ar fi pretins martorului să

se întâlnească ulterior la data de 15 septembrie 2009 (zi de salariu

pentru martor) pentru a-i da suma de 450 lei, reprezentând jumătate din

amenda comunicată, pentru a nu-i reține permisul și pentru a

nu-l sancționa contravențional, au fost infirmate de

declarațiile celor doi martori ce se coroborează și cu

procesul-verbal de redare a înregistrării audio-video a convorbirii

purtate în mediul ambiental de către martorul I.A. cu inculpatul în data

de 15 septembrie 2009 ( fila 23-26 dup ).

Astfel, din înregistrările

audio/video efectuate în mediu ambiental se observă cum martorul I.A. îi

număra „la vedere” inculpatului S.R.L. suma de 450 lei pusă la

dispoziție inițial de către organele de urmărire

penală după ce în prealabil cei doi au purtat o discuție cu

privire la amenda pe care nu i-a aplicat-o inculpatul, martorului și cu

privire la nereținerea permisului acestuia de conducere auto pentru

conducere sub influența băuturilor alcoolice ( f. 23-27 dup ).

Nesancționarea

contravențională în data de 08 septembrie 2009 a martorului I.A. a rezultat, atât din adresa comunicată de către Poliția

orașului Bragadiru în care se arăta că în data de 08 septembrie 2009

agentul de poliție S.R.L. a încheiat un singur proces-verbal de

sancționare contravențională tot în baza O.U.G. nr. 195/2002,

însă unei alte persoane decât martorului I.A., din declarația din

data de 30 septembrie 2009 a inculpatului S.R.L., cât și din adresa

Postului de Poliție Ciorogârla în care s-a precizat că agentul S.R.

nu a întocmit raport de activitate pentru data de 08 septembrie 2009, deși

conform fișei postului acesta era obligatoriu ( f. 71-73 dup ).

Analizând întregul material probator

administrat în cauză, prima instanță a reținut

următoarea situație de fapt:

La data de 08 septembrie 2009, se

sărbătoarea „Sfintei Maria”, numitul I.A. se afla împreună cu

prietena sa, V.D.E., în localitatea Florești, jud. Giurgiu, la

locuința părinților acesteia din urmă.

Întrucât urmau să înnopteze

acolo, numitul I.A. a consumat un pahar cu bere, pentru ca ulterior, în urma

unor discuții contradictorii avute cu aceștia, s-a hotărât ca

împreună cu V.D.E. au plecat cu autoturismul marca Opel Astra cu nr. de

înmatriculare, susnumitul aflându-se la volan.

Când au ajuns în localitatea

Ciorogârla, au fost opriți în trafic de către un echipaj de

poliție aflat în zonă.

La autoturismul lor s-a prezentat

inculpatul S.R.L. care, i-a solicitat martorului-denunțător I.A.

documentele necesare conducerii unui autoturism pe drumurile publice și

l-a întrebat dacă a consumat băuturi alcoolice.

I.A. a mărturisit că a

consumat un pahar de bere, moment în care, inculpatul s-a îndreptat către

mașina de poliție staționată în apropiere de unde i-a

făcut semn cu mâna martorului-denunțător pentru a se deplasa

acolo.

Inculpatul S.R.L. i-a comunicat

martorului-denunțător că amenda pentru conducerea sub

influența băuturilor alcoolice este de 900 lei, iar la răspunsul

acestuia că nu dispune de o sumă atât de mare, inculpatul i-a

transmis că „se poate rezolva problema” dacă are jumătate din

această sumă, în caz contrar urmând a-l atesta cu aparatul etilotest

și a-i reține permisul de conducere.

Martorul-denunțător i-a

comunicat că nu are asupra sa suma de 450 lei pretinsă cerându-i

să-l amâne cu plata până în data de 15 septembrie 2009, când urma

să primească salariul.

Inculpatul a fost de acord stabilind

a se întâlni în această dată pentru a primi suma de bani de la

martorul-denunțător.

După „înțelegerea

convenită” inculpatul i-a restituit martorului-denunțător toate

documentele aferente dreptului de a circula pe drumurile publice, inclusiv

permisul de conducere autor, fără a-l testa cu aparatul etilotest

și a-i întocmi vreun proces-verbal de sancționare

contravențională.

În data de 15 septembrie 2009, I.A.

s-a prezentat la organele de urmărire penală unde, a formulat

prezentul denunț împotriva lucrătorului de poliție.

S-a identificat lucrătorul de

poliție în persoana inculpatului S.R.L., cu gradul profesional de agent

principal și funcția de ajutor șef post în cadrul postului de

poliție comunală Ciorogârla, județul Ilfov.

Motivat de urgența

realizării unei activități de prindere în flagrant în

aceeași zi, s-a procedat, în data de 15 septembrie 2009, la autorizarea

provizorie de către procuror, pentru 48 de ore, a interceptării

și înregistrării audio/video a convorbirilor purtate în mediu

ambiental de către denunțător sau alte persoane cu

făptuitorul S.R.L. ori cu alte persoane, în legătură cu fapta

care face obiectul prezentei cauze, măsură confirmată ulterior

de către Tribunalul București prin încheierea nr. 961/AI/2009 din 17

septembrie 2009 ( f. 19-22 dup ).

De asemenea, la aceeași

dată, între orele 12,10-12,20 s-au consemnat în cuprinsul unui

proces-verbal seriile bancnotelor puse la dispoziție de către

organele de urmărire penală și înmânate denunțătorului

în vederea folosirii la realizarea flagrantului ( 4 bancnote a câte 100 lei

și 5 bancnote a câte 10 lei ), activitatea fiind realizată în

prezența unui martor asistent, realizându-se totodată și

fotografii judiciare ( f. 6-8 dup ).

În continuare, organele de

urmărire penală împreună cu martorul-denunțător I.A.

s-au deplasat în localitatea Ciorogârla, unde în urma unei prime convorbiri

telefonice purtate între denunțător și inculpat s-a convenit ca

aceștia să se întâlnească în fața postului de poliție.

La scurt timp, în urma unei a doua

convorbiri telefonice, inculpatul i-a cerut martorului să se

întâlnească la barul „Oarna” din localitate, însă ca urmare a

faptului că martorul nu acea cu ce se deplasa la locația

respectivă, inculpatul s-a oferit să-l ia el cu maina sa din

fața postului de poliție.

După câteva minute, în fața

postului de poliție Ciorogârla și-a făcut apariția

inculpatul S.R.L., la volanul unui autoturism marca Skoda Superb de culoare

crem, care, după ce l-a luat pe martor s-a deplasat cu acesta până la

barul cunoscut sub denumirea de „Oarna”.

Aici, cei doi au discutat printre altele

și despre motivul pentru care, în data de 08 septembrie 2009, de „Sfânta

Maria”, martorul I.A. a condus autoturismul personal după ce a consumat

două pahare de bere, respectiv izbucnirea unui conflict în familia

prietenei sale.

La ieșirea din barul arătat,

după ce inculpatul s-a urcat la volanul mașinii sale, a continuat

discuția cu martorul, portiera dreaptă-față fiind

deschisă. Astfel, martorul I.A. după ce l-a întrebat dacă

rămâne suma de 450 lei convenită anterior, reprezentând jumătate

din amendă, iar inculpatul a confirmat că „da” și „când se

poate, se poate, când nu, nu”, i-a numărat „la vedere” suma de bani

pusă la dispoziție de către organele de urmărire

penală, pe care ulterior a pus-o în buzunarul portierei

dreapta-față a autoturismului. Totodată, martorul i-a

mulțumit inculpatului pentru că dacă i se reținea permisul

de conducere „rămânea și fără serviciu și

fără tot.” ( f. 23-27 dup ).

După primirea banilor, inculpatul a

pornit la volanul autoturismului marca Skoda Superb pe DJ 602 către satul

Bâcu fiind urmărit de către organele de urmărire penală.

După circa 2 km s-a procedat la blocarea în trafic a acestuia, moment în

care, inculpatul a frânat și a virat brusc stânga intrând pe o stradă

lăturalnică, neasfaltată.

Fiind urmărit de către organele

de urmărire penală, inculpatul a oprit după circa 100 metrii, în

locul în care acel drum se înfunda.

În prezența martorului asistent, s-a

procedat la identificarea inculpatului și la efectuarea unui control

corporal sumar al acestuia și al autoturismului condus, găsindu-se

asupra sa suma de 1.371 lei și două telefoane mobile. Confruntându-se

seriile bancnotelor găsite asupra inculpatului cu cele consemnate în

procesul-verbal de înseriere s-a constatat că acestea nu corespund.

În continuare s-a procedat la verificarea

zonei din imediata apropiere, descoperindu-se pe marginea străzii

lăturalnice, pe iarba, lângă un gard din plasa, la circa 30 metrii de

drumul județean, mai multe bancnote și o rețea medicală pe

o rază de aproximativ 4 metrii.

Procedându-se la verificarea banilor

găsiți, s-a constatat că este vorba despre suma de 450 lei

compusă din 4 bancnote a câte 100 lei și 5 bancnote a câte 10 lei.

Fiind comparate seriile bancnotele găsite cu seriile bancnotelor

consemnate anterior în procesul-verbal de înseriere, s-a constatat că

acestea coincid.

Verificându-se rețeta medicală

găsită alături de suma de bani s-a constatat că aceasta

este eliberată pe numele fiului inculpatului, S.D., ca asigurat

apărând soția acestuia S.P. ( f. 17-18 dup ).

S-a procedat la întocmirea

procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, activitatea

fiind înregistrată audio/video și fotografiată, după care

inculpatul a fost reținut pentru cercetări și condus la sediul

organelor de urmărire penală în vedere continuării

cercetărilor ( f. 9-16 dup ).

Din probele administrate în cauză,

coroborate cu declarația inculpatului din cursul urmăririi penale

dată la data de 20 septembrie 2009 și cu cea făcută în

cursul cercetării judecătorești, a rezultat în mod corect

că inculpatul a primit de la martorul I.A. suma de 450 lei pusă la

dispoziție de organele de urmărire penală, pe care, fiind

urmărit de către organele de anchetă, a aruncat-o împreună

cu rețeta medicală pe geamul mașinii sale pe drumul

lăturalnic pe care a virat.

Sub aspectul încadrării juridice,

instanța a constatat că fapta inculpatului S.R.L., agent șef

principal de poliție cu atribuții de constatare a

contravențiilor, constând în aceea că în datele de 08 septembrie 2009

respectiv 15 septembrie 2009 a pretins și primit de la numitul I.A., suma

de 450 lei, pentru a nu-și îndeplini în mod corespunzător

atribuțiile de serviciu în sensul de a nu-i reține permisul de

conducere auto, a nu-i suspenda dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile

publice și a nu-l sancționa contravențional pentru conducerea pe

drumurile public a unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice

conform dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002

rep., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de

mită revăzută și pedepsită de art. 254 C. pen.

raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Față de împrejurarea că

inculpatul S.R.L. are atribuții de constatare a contravențiilor,

inclusiv cele privind regimul circulației pe drumurile publice,

urmează să-i fie aplicabilă agravanta prevăzută de art.

7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif.

Faptul că printre atribuțiile

de serviciu ale inculpatului se număra și acelea de a efectua

constatări și de a aplica sancțiuni cu privire la

contravenții la regimul circulației pe drumurile publice inclusiv cu

privire la conducerea pe drumurile publice a unui autoturism sub influența

băuturilor alcoolice, rezulta fără putere de tăgadă

din fișa postului, din dispoziția inspectorului general al

Poliției Române nr. 50 din 28 august 2008 și Anexa nr. 29 la aceasta,

unde, la poziția nr. 172 figurează ca agent de poliție din

cadrul IPJ Ilfov desemnat ca polițist rutier, inculpatul S.R.L., cât

și din adresa comunicată de poliția orașului Bragadiru în

care se arăta că agentul S.R.L. are competențe în efectuarea de

constatări de infracțiuni și contravenții în vederea

stabilirii alcoolemiei la conducătorii auto depistați în trafic

conform dispozițiilor O.U.G. nr. 195/2002 modif. ( f. 60-69, 73 dup).

Sub aspect subiectiv instanța a

reținut că inculpatul a săvârșit cu voință

acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii, în sensul

că a știut că foloasele pe care le-a pretins și primit nu i

se cuvin și că mita a avut drept scop neîndeplinirea unui act

privitor la îndatoririle sale de serviciu, acționând în acest fel, cu

conștiință că primește o retribuție

necuvenită, în legătură cu efectuarea unui act de serviciu (

animus

lucrandi

); el a avut, implicit, reprezentarea pericolului creat pentru

activitatea instituției publice în care activa care presupune cu necesitate

prestarea serviciului de către funcționari și „alți

salariați”, în condițiile de probitate și legalitate.

Reținând astfel existența

faptei săvârșită de inculpat cu vinovăția cerută

de lege ( intenția directă ) instanța de fond a dispus

condamnarea inculpatului S.R.L. la o pedeapsă individualizată în

conformitate cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele

speciale de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al

faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările ce

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pentru a evalua gradul de pericol social

al faptelor săvârșite instanța de fond a avut în vedere modul în

care s-au realizat concret acțiunile ce constituie elementul obiectiv al

infracțiunii, precum și toate împrejurările ce îl

particularizează, caracterul și importanța obiectului lezat, dar

și caracterul și gravitatea urmărilor, forma și gradul de

vinovăție.

De asemenea, tribunalul a luat în

considerare la individualizarea pedepsei și persoana inculpatului, ceea ce

este de esența însăși a acestei

operații ce presupune alegerea și

determinarea concretă a pedepsei în raport de trăsăturile

specifice persoanei fiecărui făptuitor, de această

concordanță depinzând însăși eficiența

funcțională a pedepsei aplicate.

Astfel, funcțiile de constrângere

și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi

realizate numai printr-o corectă individualizare, proporționare a

acesteia, care să țină seama de persoana căreia îi este

destinată pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate.

Ca atare, în alegerea pedepsei

instanța a ținut cont și de dezideratul potrivit cu care

mijloacele de represiune împotriva celor ce încalcă dispozițiile

legii penale trebuie adoptate astfel încât să fie asigurată o

justă sancționare a faptelor comise, dar în egală

măsură și o eficiență folosire a sancțiunii

aplicate.

Astfel, la stabilirea pedepsei a luat în

considerare, atât gravitatea faptei comise, cât și datele referitoare la persoana

inculpatului care este la prima confruntare cu legea penală, a avut o

atitudine relativ sinceră pe parcursul procesului penal, existând

încercări de a împiedica organele judiciare să stabilească

corect situația de fapt, s-a prezentat de bună-voie în fața

instanței după punerea sa în libertate, asumându-și în final

faptele penale săvârșite și manifestând regret față de

acestea.

Totodată, față de natura

faptei comise instanța a avut în vedere și faptul că în prezent

corupția se dovedește un fenomen ce a atins cote de alarmă,

existând riscul să ducă la scăderea încrederii populației

în instituțiile statului. Astfel, corupția, oricare i-ar fi natura

și nivelul social, afectează serios valorile esențiale pe care

este fondată societatea, ea distruge, în special, buna-credința care

este necesară pentru ca organismele și instituțiile publice

să funcționeze corect și să traducă, printre altele,

prin arbitrariu și incertitudine și echivalează cu neglijența

sau, mai mult, cu un dispreț puternic al priorității și

domniei dreptului.

Pe de altă parte, instanța a

apreciat că inculpatul dispune de resurse interne în procesul

schimbării comportamentale, constând în conștientizarea

gravității faptei comise, cât și în interesul manifestat în

stoparea acestui comportament, dispunând totodată și de resurse

externe, constând în existența unei familii care îl sprijină,

interesul sau încadrarea într-o viață corectă. Urmând a doza

sancțiunea represivă în funcție de aptitudinea inculpatului de a

se îndrepta sub influența pedepsei, instanța, în raport cu datele

personale ale inculpatului, a apreciat că o pedeapsă prea severă

este adesea neconvingătoare și neeficientă, fără a fi

în măsură a-și atinge scopul.

În aceste condiții, instanța a

dat eficiența corespunzătoare datelor privitoare la inculpat ce

relevă reale perspective de reintegrare în societate și a aplicat

acestuia o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege,

pedeapsa ce o apreciază ca fiind compatibilă cu pericolul social concret

al faptei comise și cu posibilitățile inculpatului de a

reacționa pozitiv la mijlocul de represiune ales, ținând cont de

educația și pregătirea profesională a acestuia, de

dezideratul de a asigura cât mai rapid și eficient îndreptarea acestuia.

Tocmai în acest scop tribunalul a optat

și pentru o modalitate de individualizare a executării pedepsei

fără privare de libertate pentru a evita neajunsurile stării de

deținere, evident accentuate de funcția avută de către

inculpat și pentru a asigura acestuia - prin contactul cu familia, cu un mediu

social normal - condițiile necesare integrării sale în societate

și într-o viață corectă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a avut în vedere că din analiza datelor ce îl

caracterizează pe inculpat a rezultat aptitudinea sa de a se elibera de

mentalitățile și deprinderile antisociale manifestate cu ocazia

comiterii infracțiunii, prin eforturi făcute sub amenințarea

pedepsei la care a fost condamnat și de a cărei executare poate

scăpa numai printr-o conduită corectă și deci prin

autoreeducare.

În vederea întăririi caracterului de

coerciție și prevenție al sancțiunii instanța,

dispunând suspendarea executării pedepsei, a dispus și supunerea

inculpatului la anumite măsuri care să permită supravegherea sa

permanentă de către organul specializat, desemnat de

instanță, pe toată durata termenului de încercare.

Instanța a aplicat inculpatului

și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o

funcție de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul la

săvârșirea infracțiunii, constatând că fapta comisă

este în strânsă legătură cu funcția sa.

Împotriva sentinței penale

menționate, în termen legal, a formulat apel inculpatul S.R.L.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de apel ale inculpatului

vizează greșita individualizare a pedepsei, acesta solicitând

reducerea acesteia și aplicarea art. 81 C. pen., ținându-se seama de

circumstanțele reale ale comiterii faptei și datele ce

caracterizează persoana sa.

Prin decizia penală nr. 77/A de la

29 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în

dosarul nr. 388853/3/2009 (381/2010) a fost admis apelul formulat de inculpatul

S.R.L. împotriva sentinței penale 1069 din 28 decembrie 2010

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală.

A fost desființată în parte

sentința penală apelată și rejudecând:

În baza art. 254 C. pen. raportat la art.

6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000 astfel cum a fost modificată, a

fost condamnat inculpatul S.R.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 65 C. pen. a fost

aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și

c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani

închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform

dispozițiilor art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe

durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii

s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

Cheltuielile judiciare au rămas

în sarcina statului.

Pentru a decide astfel,

instanța de fond, în mod corect, a stabilit pe baza evaluării

probelor administrate, în cauză, că fapta există, constituie

infracțiunea de luare de mită și a fost săvârșită

de inculpatul S.R.L.

Astfel, din coroborarea

declarațiilor inculpatului cu cele ale martorului denunțător I.A.

și ale martorilor V.D.E., S.M.B., din procesul-verbal de constatare a

infracțiunii flagrante, procesul-verbal de înseriere bancnote folosite la

realizarea flagrantului, procesul-verbal de redare a înregistrărilor

audio/video realizate în mediul ambiental, adresa privind fișa postului

inculpatului, comunicată de IPJ, Serviciul resurse umane, dispoziția

inspectorului general al Poliției Române și Anexa nr. 29 privind

serviciile în cadrul Postului de Poliție Ciorogârla a rezultat, cu certitudine,

că la data de 08 septembrie 2009 inculpatul S.R.L., agent șef

principal de poliție cu atribuții de constatare a

contravențiilor, a pretins suma de 450 lei de la numitul I.A. și la

data de 15 septembrie 2009 a primit această sumă de la acesta din

urmă, pentru a nu-și îndeplini în mod corespunzător

atribuțiile de serviciu în sensul de a nu-l sancționa

contravențional pentru conducerea pe drumurile publice a unui autoturism

sub influența băuturilor alcoolice conform dispozițiilor art.

102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și în

consecință a nu-i reține permisul de conducere auto sau suspenda

dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Fapta întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută

și pedepsită de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000.

Față de împrejurarea

că inculpatul S.R.L. are atribuții de constatare a

contravențiilor, inclusiv cele privind regimul circulației pe

drumurile publice, i-a fost în mod corect aplicată agravanta

prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Totodată, în mod corect, s-a

reținut pe baza probatoriului administrat (fișa postului,

Dispoziția inspectorului general al Poliției Române nr. 50 din 28

august 2008 și Anexa nr. 29 la aceasta, unde, la poziția nr. 172

inculpatul figurează ca agent de poliție din cadrul IPJ Ilfov

desemnat ca polițist rutier ) că printre atribuțiile de serviciu

ale inculpatului era și aceea de a efectua constatări și de a

aplica sancțiuni cu privire la contravenții la regimul

circulației pe drumurile publice.

Sub aspect subiectiv, în mod just,

s-a reținut că inculpatul a știut că foloasele pe care le-a

pretins și primit nu i se cuvin și că au fost date cu scopul

neîndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, știind

că primește o retribuție necuvenită, în legătură

cu efectuarea unui act de serviciu.

De altfel, prin motivele de recurs

formulate, inculpatul nu a contestat situația de fapt reținută

de către instanța de fond și nici încadrarea juridică a

faptei reținute în sarcina sa.

Ceea ce a înțeles să

critice inculpatul este individualizarea pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește

cuantumul, cât și modalitatea de executare a acesteia, solicitând

reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. în loc

de art. 86

1

C. pen.

Examinând conținutul actelor

dosarului, curtea de apel a constatat că în ceea ce privește individualizarea

pedepsei și a modalității de executare a acesteia apelul

inculpatului este întemeiat.

Astfel, ținând seama de persoana

inculpatului, respectiv de faptul că este la prima confruntare cu legea

penală, a avut o atitudine relativ sinceră pe parcursul procesului

penal, dispune de resurse pentru a-și schimba pe viitor comportamentul,

constând în conștientizarea gravității faptei comise, cât

și interesul său de a duce o viață corectă,

împrejurări reținute de către instanța de fond, dar și

vârsta tânără a acestuia, curtea de apel a apreciat că pedeapsa

de 4 ani închisoare aplicată acestuia poate fi redusă la 3 ani

închisoare.

Totodată a considerat că

inculpatul are aptitudinea subiectivă de a se îndrepta prin autoreeducare,

și anume prin eforturi constante pe care le poate face sub

amenințarea pedepsei ce i s-a aplicat, astfel că, pe viitor, să

nu mai comită fapte penale.

Având în vedere datele personale

favorabile ale inculpatului, curtea de apel a apreciat că nu se impune ca

pe durata termenului de încercare să se instituie un control permanent

asupra conduitei acestuia, scopul pedepsei putând fi atins și

fără aplicarea unor măsuri de supraveghere.

Totodată, s-a constatat că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. (1) C. pen.

Pentru considerentele expuse, curtea de

apel a admis apelul inculpatului și în baza art. 254 C. pen. raportat la

art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificată,

l-a condamnat pe inculpatul S.R.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 65 C. pen. a fost

aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și

c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani

închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform

dispozițiilor art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe

durata suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani

închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform

dispozițiilor art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe

durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii

s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termenul legal, recurs inculpatul S.R.L., fără a

arăta în scris motivele de recurs, menționând numai adresa pentru

comunicarea citațiilor.

La termenul de astăzi, în recurs

s-a prezentat recurentul inculpat S.R.L., aflat în stare de libertate și

neasistat, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Recurentul inculpat personal a

precizat că nu își menține recursul declarat.

Concluziile reprezentantului

Ministerului Public în raport cu manifestarea de voință a

recurentului inculpat în sensul de retragere a recursului declarat a fost

consemnată în partea introductivă a prezentei decizii.

Înalta Curte, în raport cu

declarația recurentului inculpat S.R.L., în sensul retragerii recursului

declarat, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de

voință, în baza art. 385

4

alin. (2) cu referire la art.

369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul S.R.L.

împotriva deciziei penale nr. 77/A din 29 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului

declarat de inculpatul S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 77/A din 29 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 9 septembrie 2010.