ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3347/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3347/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 242 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București,

ssecția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (1)

lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.S. la o pedeapsă de 4 ani

închisoare.

În baza art. 65 C. pen., au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

alin. (1) C. pen. și art.

862 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei pe durata unui termen de încercare de 9 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. a fost

obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate, la

serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București; să anunțe în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86

3

alin. (3) C. pen. a fost

obligat inculpatul să se supună măsurilor de control, tratament și îngrijire,

în special în scopul dezintoxicării și s-a interzis acestuia să intre în

legătură cu coinculpatii R.A.M., M.C. și B.F.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.

86

4

C. pen.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a

dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în

altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii

și arestării preventive a inculpatului de la 22 mai 2008 la data punerii

efective în libertate.

În baza art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 142/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c), art. 76 alin. (1)

lit. a) C. pen., prin aceiași sentință a fost condamnat inculpatul B.F., la o

pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

alin. (1) C. pen. și art.

86

2

alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 9 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. a fost

obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte Ia datele fixate, la

serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București; să anunțe în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloacele lui de existență.

În baza art. 86

3

alin. (3) C. pen. a fost

obligat inculpatul să se supună măsurilor de control, tratament și îngrijire,

în special în scopul dezintoxicării și s-a interzis acestuia să intre în

legătură cu coinculpații R.A.M., M.C. și B.F.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.

86

4

C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c)

și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat

inculpatul R.A.M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea

liberării condiționate din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 684 din 20 mai 2004 a Tribunalului București, definitivă la data de

20 septembrie 2004 și a fost contopit restul rămas neexecutat de 1030 de zile

cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai

grea, de 8 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c)

și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., a mai fost condamnat

același inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea

liberării condiționate din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 684 din 20 mai 2004 a Tribunalului București, definitivă la data de

20 septembrie 2004 și a fost contopit restul rămas neexecutat de 1030 de zile

cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai

grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și

art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să

execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și în

baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la

23 mai 2008 la zi.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c)

și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat

inculpatul M.C. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea

liberării condiționate din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 697 din 05 mai 2004 a Judecătoriei Sectorului 2 București,

definitivă prin Decizia nr. 739 din 18 iunie 2004 a Tribunalului București și a

fost contopit restul rămas neexecutat de 478 de zile cu pedeapsa aplicată în

cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (1) lit.

a) C. pen., art. 80 C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la o pedeapsă

de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea

liberării condiționate din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 697 din 20 mai 2004 a Judecătoriei Sectorului 2 București,

definitivă prin Decizia penală nr. 739 din 18 iunie 2004 a Tribunalului

București și a fost contopit restul rămas neexecutat de 478 de zile cu pedeapsa

aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și

art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute

pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza II-a

și lit. b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și în

baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la

23 mai 2008 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a

dispus confiscarea de la inculpatul N.S. a cantității de 0,12 grame pulbere care

conține heroină și cafeina și a cantității de 1,33 grame pulbere care conține

heroină și cafeina de la inculpatul M.C. a cantității de 0,05 grame substanță

care conține heroină și a cantității de 3,10 grame pulbere care conține

heroină, rămase după efectuarea analizelor de laborator și predate organului de

cercetare penală.

S-a constatat că în procesul analizelor de laborator

au fost consumate cantitățile de 0,16 grame heroină și 0,20 grame substanță

care conține heroină în amestec cu cofeină.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a

dispus confiscarea de la inculpatul M.C. a sumei de 900 lei, de la inculpatul N.S.

a sumei de 200 lei și de la B.F. a sumei de 100 lei obținute din vânzarea de

droguri.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat

fiecare dintre inculpați la câte 2700 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a

reținut următoarele:

La data de 21 februarie 2008, în jurul orei 14,30,

inculpatul B.F. a primit de la colaboratorul M.D. al investigatorului sub

acoperire G.G. suma de 150 lei pentru a-i face rost de două doze de heroină,

iar suma de 50 lei urma să fie reținută de inculpat ca și comision pentru

serviciul realizat.

Inculpatul B.F. a luat drogurile de la inculpatul N.S.,

care a venit și el la locul de întâlnire și i-a dat chiar el colaboratorului

dozele de heroină deja plătite.

La data de 07 martie 2008, în jurul orelor 13,30,

inculpatul B.F. a primit de la același colaborator suma de 150 lei pentru alte

două doze de heroină, după care, după încasarea banilor s-a îndepărtat circa

30-40 de metri, s-a întâlnit cu inculpații N.S. și R.A. de la care a luat

drogurile, apoi s-a întors la colaborator și i-a înmânat drogurile.

La data de 22 mai 2008, inculpaii N.S. și R.A. au

fost depistați în timp ce dețineau asupra lor un număr de 12 doze de heroină

destinată vânzării, dar și pentru consumul prorpiu al inculpatului N.S.

În perioada septembrie-octombrie 2007, inculpatul R.A.

a desfășurat aczivități ilegale privind traficlul de droguri, respectiv

vânzarea de heroină, activitate infracțională comisă împreună cu C.M. (pentru

care s-a disjuns cauza în vederea continuării cercetărilor).

Toate aceste situații de fapt rezultă din coroborarea

declarațiilor inculpaților cu declarațiile colaboratorului sub acoperire, cu

procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire și lucrătorii de

poliție și cu procesul verbal de vizionare a suportului opitic, pe care a fost

înregistrată întâlnirea dintre inculpați, coroborate și cu declarațiile

martorilor B.D., C.C., I.M.C., D.D., V.A., D.M.G. precum și cu procesele

verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice.

La data de 13 august 2007, în jurul orelor 16,00,

inculpatul M.C. a primit de la colaboratorul P.I. al investigatorului G.G. suma

de 50 de lei, reprezentând contravaloarea unei doze de heroină.

La data de 14 august 2007, același colaborator s-a

întâlnit cu inculpatul M.C. în spatele blocului unde locuiește acesta și a

primit de la inculpat o punguță în care se afla heroină, contra sumei de 850

lei.

La data de 19 iulie 2007, inculpatul M.C. a fost

depistat în timp ce deținea asupra sa două doze de heroină și o fiolă din

sticlă pe care s-a pus în evidență heroină, destinate consumului propriu al

acestuia.

Activitatea infracțională a inculpatului M. se

probează cu declarațiile acestuia coroborate cu declarațiile colaboratorului,

cu procesele verbale întocmite de investigator și lucrătorii de poliție, cu

rapoartele de constatare tehnico-științifică din 14 august 2007, precum și cu procesele

verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice.

Din cele menționate, instanța de fond a constatat că

rezultă cu certitudine vinovăția inculpaților, faptele lor fiind săvârșite cu

intenție.

Împotriva acestei soluții, în termen legal, au

promovat apel inculpații R.A.M. și M.C. criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin apelul declarat M.C. a a criticat hotărârea

primei instanțe sub aspectul nelegalității, în raport cu faptul că deși în

sarcina acestuia s-au reținut două fapte, trafic și deținere de droguri, prin

dispozitivul hotărârii, a fost condamnat pentru două infracțiuni de trafic de

droguri de mare risc, astfel că apărătorul apelantului a solicitat trimiterea

cauzei spre rejudecare.

Inculpatul R.A.M., a susținut în motivelde apel că nu

a participat la comiterea faptei din data de 22 mai 2008, solcitând achitarea

sa, în temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., iar față de faptul că a recunoscut celelalte fapte reținute pe

perioada mai - octombrie 2007, a susținut că pedeapsa rezultantă de 8 ani

închisoare, este prea aspră.

Prin Decizia penală nr. 98 din 22 aprilie 2009,

Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul inculpatului M.C., a

desființat în parte sentința apelată și procedând la o nouă rejudecare în fond;

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c)

și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat

inculpatul M.C. la o pedeapsă de 7 ani închisoare și au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea

liberării condiționate din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 697 din 05 mai 2004 a Judecătoriei Sectorului 2 București, și a

contopit restul rămas neexecutat de 478 de zile cu pedeapsa aplicată în cauză,

inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (1) lit.

a) C. pen., art. 80 C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la o

pedeapsă de un an și zece luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea

liberării condiționate din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 697 din 20 mai 2004 a Judecătoriei Sectorului 2 București, și a

contopit restul rămas neexecutat de 478 de zile cu pedeapsa aplicată în cauză,

inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de un an și zece luni

închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au

fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea

mai grea de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și

s-a dedus prevenția de la 23 mai 2008 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a

dispus confiscarea de la inculpatul M.C. a cantității de 0,05 grame substanță

care conține heroină și a cantității de 3,10 grame heroină, rămase după

efectuarea analizelor de laborator și predate organului de cercetare penală.

S-a dispus confiscarea de la același inculpat a sumei

de 900 lei.

S-au menținut dispozițiile sentinței apelate

privitoare la ceilalți inculpați.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul

R.A.M.

A menținut starea de arest a inculpatului R.A.M. și a

computat prevenția inculpatului de la 23 mai  2008 la zi.

A obligat inculpații la cheltuieli judiciare către

stat.

La termenul de judecată din data de 15 aprilie 2009

(f. 15-21 dosar apel), Curtea de Apel București, secția I penală, a procedat la

audierea apelanților inculpați R.A.M. și M.C.

S-a reținut că prin sentința penală atacată pe calea

acestui apel inculpatul M.C. a fost condamnat la 8 ani închisoare, pentru

săvârșirea a două infracțiuni de trafic de droguri de mare risc deși prin actul

de sesizare a instanței și chiar în considerentele entinței apelate s-au

reținut în sarcina acestuia o infracțiune continuată de trafic de droguri de

mare risc (prevăzută de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000)

și una de deținere de droguri de mare risc (prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2)

din aceiași lege).

Curtea de Apel București a constatat că între

dispozitiul hotărârii și considrente există contradicție motiv pentru care a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., pronunțând

o nouă hotărâre de condamnare inculpatului M.C.

Cu privire la apelul inculpatului R.A.M., instanța de

apel a constatat că vinovăția acestuia cu privire la săvârșirea faptelor deduse

judecății prin probele administrate în cauză este pe deplin dovedită.

Împotriva Deciziei penale nr. 98 din 22 aprilie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, au declarat recurs

inculpații R.A.M. și M.C.

Prin apărătorul desemnat din oficiu aceștia au

criticat decizia pronunțată de instanța de apel sub aspectul greșitei

individualizări a pedepselor arătând că pedepsele reținute în sarcina

inculpaților sunt prea aspre.

A solicitat redozarea pedepselor și dispunerea unor

pedepse într-un cuantum mai redus, iar la reindividualizarea pedepselor să se

rețină circumstanțele reale și personale ale inculpaților arătând că aceștia nu

sunt traficanți de droguri în mod obișnuit precum și împrejurarea că sunt

tineri și că ar putea influența în sens negativ integrarea și dezvoltarea în

viața socială.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform

prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că

recursurile formulate de recurenții inculpați R.A.M. și M.C. nu sunt fondate

pentru motivele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de apel a reținut în mod corect situația de

fapt și a stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului

probator administrat în cauză, dând faptelor comise încadrarea juridică

corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepselor.

Înalta Curte constată că circumstanțele personale

invocate de inculpați în prezentul recurs, constând în împrejurarea că nu sunt

traficanți de droguri în mod obișnuit precum și împrejurarea că sunt tineri și

că ar putea influența în sens negativ integrarea și dezvoltarea în viața

socială a acestora prin aplicarea unei pedepse prea mari iar că inculpatul R.A.M.

a recunoscut fapta săvârșită în perioada septembrie - octombrie 2007, au fost

avute în vedere la stabilirea pedepselor de către instanța de fond și menținută

de către instanța de apel prin reținerea în favoarea acestuia aplicarea

dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen. și drept urmare, dându-le efect, pedeapsa

a fost redusă sub limita minimă prevăzută de textul incriminator conform

dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

Pentru inculpatul M.C., Curtea de Apel București,

desființând în parte sentința instanței de fond și procedând la o nouă judecată

în fond, a reținut de asemena în favoarea acestuia aplicarea dispozițiilor art

74 lit. c) C. pen. și drept urmare, dându-le efect, pedeapsa a fost redusă sub

limita minimă prevăzută de textul incriminator conform dispozițiilor art. 76 alin.

(1) lit. a) C. pen.

La cuantificarea pedepselor s-a ținut seama atât de

circumstanțele reale ale faptelor, prin care s-a adus atingere sănătății

publice prin gradul de pericol social ce caracterizează faptele de trafic de

droguri de mare risc în formă continuată și respectiv consumul de droguri

săvârșite de către inculpatul M.C., și de trafic de droguri de mare risc în

formă continuată săvârșite de inculpatul R.A.M. cât și de circumstanțele

personale ale inculpaților.

Pedeapsa reținută în sarcina fiecărui inculpat de 7

ani închisoare ani închisoare cu executare în regim de detenție este într-un

cuantum menit a atinge scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. respectiv

cel educativ și punitiv și să răspundă cerințelor prevăzute de acest articol

astfel că reindividualizarea pedepsei pentru fiecare inculpat nu se impune.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată

că recursurile declarate de inculpații M.C. și R.A.M. nu sunt fondate, urmând a

fi respinse în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. obligă recurenții inculpați la cheltuieli judiciare către stat potrivit

dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații R.A.M. și M.C. împotriva Deciziei penale nr. 98 din 22 aprilie 2009

a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și

arestării preventive de la 23 mai 2008 la 20 octombrie 2009, pentru ambii

inculpați.

Obligă recurenții inculpați să plătească statului

suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20 octombrie

2009.