ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 550/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 550/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând a

supra recursului penal de

față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 269/

S din 21 martie 2008, Tribunalul Brașov, în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 2 acte materiale – art. 74 lit.

a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen., a dispus condamnarea

inculpatului P.C., la o pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

– art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

alin.

(1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o

durată de 6 ani, termen de încercare stabilit conform art. 86

2

alin.

(1) C. pen.

În baza art. 86

3

alin.

(1) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul P.C. să

se supună următoarelor măsurii de supraveghere:

- să

se prezinte la S.P. de pe lângă Tribunalul Brașov la datele fixate de

respectivul serviciu;

- să

anunțe în prealabil serviciului indicat orice schimbare de domiciliu, reședință

sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să

comunice și să justifice serviciului indicat schimbarea locului de muncă;

- să

comunice S.P. de pe lângă Tribunalul Brașov informații de natură a putea fi

verificate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86

3

alin.

(3) lit. f) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul

P.C. să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în

scopul dezintoxicării.

În baza art. 359 C. proc.

pen., s-a atras atenția inculpatului P.C. asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub

supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C.

pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (3) lit.

b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate, dacă nu este

arestat în altă cauză, a inculpatului P.C.

S-a constatat că inculpatul

P.C. a fost reținut și arestat preventiv de la 17 octombrie 2007 la 21 martie

2008.

În baza art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., s-a aplicat inculpatului P.C., măsura obligării de a nu părăsi țara

până la soluționarea definitivă a prezentului proces penal.

În baza art. 145

1

alin. (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 145 alin. (1

1

) C. proc.

pen., s-a impus inculpatului P.C., ca pe durata măsurii să se supună

următoarelor obligații:

- să

se prezinte la organul judiciar ori de câte ori este chemat;

- să

nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar.

În

baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.C.

a sumei de 1.685 Euro, sumă de bani ce a făcut obiectul infracțiunii prevăzute

de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În

baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul

P.C., la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a unei agende telefonice și

a unui autocolant de culoare verde oliv, aflate la C.C.D. a Tribunalului

Brașov.

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpatul P.C. la plata

către stat a sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul P.C. l-a cunoscut pe

numitul V.N.V. în timpul facultății, fiind colegi în cadrul Universității D.C. din

Brașov, și în urma unor discuții, în luna octombrie 2006, cei doi au

conștientizat posibilitatea obținerii unor cantități de droguri din străinătate

la un preț mult redus față de cel existent în România.

În

urma discuțiilor amintite cei doi au stabilit ca inculpatul P.C., care lucra în

Italia într-un restaurant, să-i trimită în România droguri numitului V.N.V.,

intenție ce s-a materializat inițial tot în luna octombrie, când V.N.V. i-a

trimis în Italia inculpatului P.C. suma de 185 Euro folosită de inculpatul

indicat pentru achiziționarea de droguri, rezină de cannabis.

În

baza înțelegerii dintre cei doi, la data de 17 noiembrie 2006, V.N.V. a

ridicat, de la Poșta A. Curier Rapid din municipiul Brașov, un colet trimis din

Italia de către inculpatul P.C., deși pe respectivul colet ca „expeditor” era

trecut V.A., pachet ce conținea hașiș.

Tribunalul

va mai reține că, tot conform înțelegerii dintre persoanele indicate, la data

de 19 aprilie 2007, V.N.V. a trimis prin S.W.U. al B.T. o sumă de 1.500 Euro

către inculpatul P.C. care, în Italia, a achiziționat droguri ce urmau a fi

trimise în România.

Astfel,

în data de 5 mai 2007, numitul V.N.V. s-a deplasat la Poșta Rapidă a A., din

zona Spitalului Județean Brașov, de unde a ridicat un alt colet trimis din

Italia de inculpatul P.C., pe acesta figurând ca expeditor fictiv S.A., ce

conținea 346,63 grame rezină de cannabis, cu acea ocazie fiind reținut de către

organele de poliție numitul V.N.V.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și

inculpatul P.C.

Parchetul

de pe lângă Tribunalul Brașov a criticat sentința apelată pentru netemeinicie

în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare a

acesteia, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței sub aceste

aspecte, iar în urma rejudecării, admiterea, majorarea pedepsei aplicate și

executarea acesteia în regim de detenție.

Inculpatul

P.C. a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea sentinței în ceea ce

privește cuantumul termenului de încercare stabilit de către prima instanță. În

motivarea apelului inculpatul arată că termenul de încercare stabilit conform art.

86

2

C. pen., este prea mare, în raport de persoana inculpatului,

care a avut și are o conduită corespunzătoare în societate, fiind licențiat,

iar în prezent masterand și înscris la un curs de specialitate la C.B., în

vederea angajării. A colaborat cu un hipermarket, prestând ca model.

Totodată,

inculpatul a solicitat instanței încuviințarea de a-și schimba locuința în

București, având în vedere că s-a înscris la un curs la C.B., în prezent

inculpatul fiind supus obligației de a nu-și schimba locuința decât cu

încuviințarea instanței, în cadrul măsurii preventive a obligării de a nu

părăsi țara, măsură dispusă prin sentința apelată.

Examinând

hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, cât și prin

prisma motivelor de apel invocate, curtea a reținut că prima instanță a

stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele

administrate în cauză, iar faptele au fost corespunzător calificate juridic.

Având

în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptei, relevat de

modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia, de cantitatea de droguri

introdusă în țară, de caracterul continuat al activității infracționale, curtea

a apreciat că prima instanță a redus prea mult minimul special al pedepsei

prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită și a stabilit un termen de

încercare prea mic conform art. 86

2

C. pen.

Este

cert că pentru reeducarea inculpatului, având în vedere circumstanțele sale personale,

suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate este suficientă, scopul

pedepsei trebuind să fie în primul rând unul de reeducare, iar nu unul aflictiv

și să urmărească recuperarea socială a inculpatului. În plus, inculpatul a luat

cunoștință despre mediul penitenciar, în timpul arestării preventive, iar

conduita sa ulterioară a demonstrat faptul că aceasta a fost suficient pentru a

înțelege gravitatea faptei și păstrarea unei conduite dezirabile în societate.

Nu

este justificată cererea parchetului de a se aplica inculpatului o pedeapsă mai

mare și de a se dispune executarea acesteia în regim privativ de libertate.

Chiar dacă fapta săvârșită este gravă, scopul pedepsei este acela de a reeduca

inculpatul, în conformitate cu elementele care caracterizează persoana

acestuia, cu gradul acestuia de instruire și capacitatea sa de a înțelege

gravitatea faptei și necesitatea schimbării comportamentului.

Curtea

de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr.

110/ Ap din 6 noiembrie 2008 a dispus următoarele:

A

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva

sentinței penale nr. 269 din 21 martie 2008 a Tribunalului Brașov, pe care a

desființat-o sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate și a

termenului de încercare.

Rejudecând

în aceste limite, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului P.C. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), art. 74 lit. a), art. 76

lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen., de la 3 ani și 6 luni închisoare la 4 ani

închisoare.

A

majorat termenul de încercare stabilit inculpatului conform art. 86

2

alin. (1) C. pen., de la 6 ani la 9 ani.

A

menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

A

respins cererea inculpatului privind încuviințarea de a-și schimba locuința.

A

respins apelul declarat de inculpat împotriva aceleiași sentințe.

A

obligat apelantul inculpat să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli

judiciare, iar restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul P.C.,

criticând-o pentru netemeiniciei sub aspectul individualizării pedepsei și a

stabilirii termenului de încercare, solicitând menținerea dispozițiilor

sentinței tribunalului.

În

drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Examinând

decizia atacată sub aspectele invocate de inculpat și prin prisma cazului de

casare menționat, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat,

hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică.

Corect

s-a stabilit în cauză, pe baza probelor administrate, că inculpatul P.C., în

datele de 17 noiembrie 2006 și 5 mai 2007, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, în două rânduri, a introdus în țară, fără drept, în două colete

expediate din Italia pe numele lui V.N.V., o cantitate de 346,63 grame cannabis

și o altă cantitate de hașiș, din care au fost identificate de organele de

poliție 5,30 grame rezină de cannabis, faptă care întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, în

formă continuată, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Înalta

Curte apreciază că la individualizarea pedepsei aplicate, instanța de apel a

ținut cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de

pericol social concret al faptei, care rezultă din modalitatea și împrejurările

săvârșirii acesteia.

De

asemenea, Curtea de Apel Brașov a avut în vedere și circumstanțele personale

ale inculpatului, care este o persoană tânără, bine integrată în familie și

societate, este student, este infractor primar și a avut o conduită procesuală

corectă, recunoscând, în fața primei instanțe, săvârșirea infracțiunii reținute

în sarcina sa.

Se

constată că în raport de aceste circumstanțe reale și personale, pedeapsa

aplicată inculpatului P.C. corespunde, atât prin cuantum, cât și prin

modalitatea de executare, dublului său scop, educativ și coercitiv, astfel cum

este prevăzut în art. 52 C. pen.

În

procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului nu trebuie

minimalizate nici cantitatea mare de droguri de risc introdusă în țară și nici

caracterul repetat al activității infracționale desfășurate de recurent.

Se

reține că instanțele au reținut ca circumstanțe atenuante, circumstanțele

personale favorabile ale acestuia, împrejurare care a avut drept consecință

coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Comportamentul

corespunzător în familie și societate, pe care l-a avut inculpatul anterior,

cât și ulterior săvârșirii infracțiunii, a avut o pondere însemnată în alegerea

modalității de executare a pedepsei aplicate.

În

consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu

există motive pentru casarea deciziei instanței de apel și modificarea

cuantumului pedepsei, instanță care a majorat pedeapsa aplicată de tribunal, cu

6 luni.

Potrivit

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul formulat de

inculpat va fi respins ca nefondat.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 110/ Ap din 6

noiembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 februarie 2009.