ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 550/2009

Deliberând a supra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 269/ S din 21 martie 2008, Tribunalul Brașov, în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 2 acte materiale – art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen., a dispus condamnarea inculpatului P.C., la o pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani, termen de încercare stabilit conform art. 86 2 alin. (1) C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul P.C.

să se supună următoarelor măsurii de supraveghere: - să se prezinte la S.P. de pe lângă Tribunalul Brașov la datele fixate de respectivul serviciu; - să anunțe în prealabil serviciului indicat orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice serviciului indicat schimbarea locului de muncă; - să comunice S.P. de pe lângă Tribunalul Brașov informații de natură a putea fi verificate mijloacele lui de existență. În baza art. 86 3 alin. (3) lit. f) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul P.C. să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului P.C. asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză, a inculpatului P.C. S-a constatat că inculpatul P.C. a fost reținut și arestat preventiv de la 17 octombrie 2007 la 21 martie 2008. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a aplicat inculpatului P.C., măsura obligării de a nu părăsi țara până la soluționarea definitivă a prezentului proces penal.

În baza art. 145 1 alin. (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 145 alin. (1 1 ) C. proc. pen., s-a impus inculpatului P.C., ca pe durata măsurii să se supună următoarelor obligații: - să se prezinte la organul judiciar ori de câte ori este chemat; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.C. a sumei de 1.685 Euro, sumă de bani ce a făcut obiectul infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul P.C., la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a unei agende telefonice și a unui autocolant de culoare verde oliv, aflate la C.C.D.

a Tribunalului Brașov. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpatul P.C. la plata către stat a sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul P.C. l-a cunoscut pe numitul V.N.V. în timpul facultății, fiind colegi în cadrul Universității D.C. din Brașov, și în urma unor discuții, în luna octombrie 2006, cei doi au conștientizat posibilitatea obținerii unor cantități de droguri din străinătate la un preț mult redus față de cel existent în România. În urma discuțiilor amintite cei doi au stabilit ca inculpatul P.C., care lucra în Italia într-un restaurant, să-i trimită în România droguri numitului V.N.V., intenție ce s-a materializat inițial tot în luna octombrie, când V.N.V.

i-a trimis în Italia inculpatului P.C. suma de 185 Euro folosită de inculpatul indicat pentru achiziționarea de droguri, rezină de cannabis. În baza înțelegerii dintre cei doi, la data de 17 noiembrie 2006, V.N.V. a ridicat, de la Poșta A. Curier Rapid din municipiul Brașov, un colet trimis din Italia de către inculpatul P.C., deși pe respectivul colet ca „expeditor” era trecut V.A., pachet ce conținea hașiș. Tribunalul va mai reține că, tot conform înțelegerii dintre persoanele indicate, la data de 19 aprilie 2007, V.N.V. a trimis prin S.W.U. al B.T. o sumă de 1.500 Euro către inculpatul P.C. care, în Italia, a achiziționat droguri ce urmau a fi trimise în România. Astfel, în data de 5 mai 2007, numitul V.N.V.

s-a deplasat la Poșta Rapidă a A., din zona Spitalului Județean Brașov, de unde a ridicat un alt colet trimis din Italia de inculpatul P.C., pe acesta figurând ca expeditor fictiv S.A., ce conținea 346,63 grame rezină de cannabis, cu acea ocazie fiind reținut de către organele de poliție numitul V.N.V. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul P.C. Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov a criticat sentința apelată pentru netemeinicie în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare a acesteia, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței sub aceste aspecte, iar în urma rejudecării, admiterea, majorarea pedepsei aplicate și executarea acesteia în regim de detenție.

Inculpatul P.C. a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea sentinței în ceea ce privește cuantumul termenului de încercare stabilit de către prima instanță. În motivarea apelului inculpatul arată că termenul de încercare stabilit conform art. 86 2 C. pen., este prea mare, în raport de persoana inculpatului, care a avut și are o conduită corespunzătoare în societate, fiind licențiat, iar în prezent masterand și înscris la un curs de specialitate la C.B., în vederea angajării. A colaborat cu un hipermarket, prestând ca model. Totodată, inculpatul a solicitat instanței încuviințarea de a-și schimba locuința în București, având în vedere că s-a înscris la un curs la C.B., în prezent inculpatul fiind supus obligației de a nu-și schimba locuința decât cu încuviințarea instanței, în cadrul măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, măsură dispusă prin sentința apelată.

Examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, cât și prin prisma motivelor de apel invocate, curtea a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, iar faptele au fost corespunzător calificate juridic. Având în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptei, relevat de modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia, de cantitatea de droguri introdusă în țară, de caracterul continuat al activității infracționale, curtea a apreciat că prima instanță a redus prea mult minimul special al pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită și a stabilit un termen de încercare prea mic conform art. 86 2 C. pen.

Este cert că pentru reeducarea inculpatului, având în vedere circumstanțele sale personale, suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate este suficientă, scopul pedepsei trebuind să fie în primul rând unul de reeducare, iar nu unul aflictiv și să urmărească recuperarea socială a inculpatului. În plus, inculpatul a luat cunoștință despre mediul penitenciar, în timpul arestării preventive, iar conduita sa ulterioară a demonstrat faptul că aceasta a fost suficient pentru a înțelege gravitatea faptei și păstrarea unei conduite dezirabile în societate. Nu este justificată cererea parchetului de a se aplica inculpatului o pedeapsă mai mare și de a se dispune executarea acesteia în regim privativ de libertate.

Chiar dacă fapta săvârșită este gravă, scopul pedepsei este acela de a reeduca inculpatul, în conformitate cu elementele care caracterizează persoana acestuia, cu gradul acestuia de instruire și capacitatea sa de a înțelege gravitatea faptei și necesitatea schimbării comportamentului. Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 110/ Ap din 6 noiembrie 2008 a dispus următoarele: A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 269 din 21 martie 2008 a Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate și a termenului de încercare. Rejudecând în aceste limite, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului P.C.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen., de la 3 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare. A majorat termenul de încercare stabilit inculpatului conform art. 86 2 alin. (1) C. pen., de la 6 ani la 9 ani. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A respins cererea inculpatului privind încuviințarea de a-și schimba locuința. A respins apelul declarat de inculpat împotriva aceleiași sentințe. A obligat apelantul inculpat să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, iar restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul P.C., criticând-o pentru netemeiniciei sub aspectul individualizării pedepsei și a stabilirii termenului de încercare, solicitând menținerea dispozițiilor sentinței tribunalului. În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate. Examinând decizia atacată sub aspectele invocate de inculpat și prin prisma cazului de casare menționat, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică.

Corect s-a stabilit în cauză, pe baza probelor administrate, că inculpatul P.C., în datele de 17 noiembrie 2006 și 5 mai 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în două rânduri, a introdus în țară, fără drept, în două colete expediate din Italia pe numele lui V.N.V., o cantitate de 346,63 grame cannabis și o altă cantitate de hașiș, din care au fost identificate de organele de poliție 5,30 grame rezină de cannabis, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Înalta Curte apreciază că la individualizarea pedepsei aplicate, instanța de apel a ținut cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei, care rezultă din modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia.

De asemenea, Curtea de Apel Brașov a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care este o persoană tânără, bine integrată în familie și societate, este student, este infractor primar și a avut o conduită procesuală corectă, recunoscând, în fața primei instanțe, săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa. Se constată că în raport de aceste circumstanțe reale și personale, pedeapsa aplicată inculpatului P.C. corespunde, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen. În procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului nu trebuie minimalizate nici cantitatea mare de droguri de risc introdusă în țară și nici caracterul repetat al activității infracționale desfășurate de recurent.

Se reține că instanțele au reținut ca circumstanțe atenuante, circumstanțele personale favorabile ale acestuia, împrejurare care a avut drept consecință coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Comportamentul corespunzător în familie și societate, pe care l-a avut inculpatul anterior, cât și ulterior săvârșirii infracțiunii, a avut o pondere însemnată în alegerea modalității de executare a pedepsei aplicate. În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu există motive pentru casarea deciziei instanței de apel și modificarea cuantumului pedepsei, instanță care a majorat pedeapsa aplicată de tribunal, cu 6 luni. Potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul formulat de inculpat va fi respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 110/ Ap din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2009.