ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului negativ de competență În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 2404 din 8 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul penal nr. 26604/197/2009, s-a dispus următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen. au fost respinse cererile formulate de apărătorii inculpaților T.C.V. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute in sarcina inculpatului din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a) și c) C. pen. în infracțiunea de lovire sau alte violente prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. si D.C.L. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute in sarcina inculpatului din infracțiunea de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a) și c) C. pen. in infracțiunea de lovire sau alte violente prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. si art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.C.L. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie. În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani. În baza art. 86 3 C. pen. pe durata termenului de încercare, a dispus ca inculpatul D.C.L.

să se supune următoarelor măsuri de supraveghere, precum și cu următoarele obligații: - să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile , precum și întoarcerea - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă ; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă - să desfășoare 200 ore de activitate în cadrul Atelierului de muncă în folosul comunității aflat sub coordonarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, - să se înscrie în programul de consiliere individuală ce are ca obiectiv creștere gradului de autocontrol al inculpatului față de propriul comportament, analizarea gândurilor ce contribuie la luarea deciziei infracționale, precum și construirea unor moduri comportamentale de natură a împiedica revenirea persoanei la vechile tipare de comportament ( „Unu la unul „) program care se derulează în sesiuni săptămânale pe parcursul a 14 săptămâni A fost atrasă atenția inculpatului D.C.L.

asupra prevederilor art. 86 4 și art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a fost interzis inculpatului D.C.L. pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii a suspendat executarea pedepsei accesorii. A constatat că inculpatul D.C.L. a fost reținut 24 de ore în data de 28 aprilie 2009. II) In baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. si art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul T.C.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 86 1 C. pen.

a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani. În baza art. 86 3 C. pen. pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul T.C.V. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere : - să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu , reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă ; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

- să desfășoare 200 ore de activitate în cadrul Atelierului de muncă în folosul comunității aflat sub coordonarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, - să se înscrie în programul de consiliere individuală ce are ca obiectiv creștere gradului de autocontrol al inculpatului față de propriul comportament, analizarea gândurilor ce contribuie la luarea deciziei infracționale, precum și construirea unor moduri comportamentale de natură a împiedica revenirea persoanei la vechile tipare de comportament ( „Unu la unul „) program care se derulează în sesiuni săptămânale pe parcursul a 14 săptămâni A atras atenția inculpatului T.C.V. asupra prevederilor art. 86 4 și art. 83 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului T.C.V. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. A constatat că inculpatul T.C.V. a fost reținut 24 de ore in data de 28 aprilie 2009. A respins pretențiile civile formulate de partea civila C.F.G. respectiv daune morale ca nedovedite. In baza art. 189 C. proc. pen. suma de 100 lei (reprezentând 33 % din valoare onorariului ce s-ar fi cuvenit avocatului desemnat din oficiu daca prestația avocațiala ar fi fost finalizata) se virează din fondurile Tribunalului Brașov si se include in cheltuielile judiciare.

In baza art. 191 alin. (1) si (2) C. proc. pen. a obligat inculpații sa plătească statului suma de 860 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (fiecare câte 430 lei). Pentru a pronunțarea acestei soluții prima instanță a luat în calcul următoarea stare de fapt: În data de 27 aprilie 2009, in jurul orelor 21,00 învinuitul A.G.I. si inculpații D.C.L. si T.C.V. s-au întâlnit cu partea vătămata C.F.G. la locuința inculpatului T.C.V. pentru a consuma băuturi alcoolice. La locuința inculpatului T.C.V. se afla si martorul A.D.C. Cei doi inculpați, partea vătămata si martorii A.D.C. si A.G.I., au consumat băuturi alcoolice pana in jurul orelor 22,30, fără ca intre aceștia sa existe vreun incident in aceasta perioada.

La ora 22,30, partea vătămata C.F.G. a vrut sa plece acasă, dar a fost oprit de martorul A.G.I., care după, un schimb de replici, a început sa lovească partea vătămata cu pumnii si picioarele in zona fetei. Imediat, de partea vătămata s-a apropiat si inculpatul D.C.L. care a început sa ii aplice lovituri cu pumnii in zona capului. In acest timp inculpatul T.C.L. si-a adus aminte ca partea vătămata are o datorie neachitata de 80 de lei, a luat o bata din lemn cu care a început sa ii aplice părții vătămate lovituri la nivelul întregului corp, partea vătămata s-a prăbușit la pământ, cei doi inculpați si martorul A. au continuat loviturile, inculpatul T.C.V. sărind cu picioarele pe partea vătămata iar inculpatul D. si martorul A.G.I.

l-au lovit cu pumnii si picioarele . La aproximativ o jumate de ora cei doi inculpați si martorul A.G.I. au încetat sa-l mai lovească pe C.F.G. , care la insistentele martorului A.D.C. s-a dus la baie sa se spele de sângele care ii curge pe față. Când s-a întors de la baie, inculpatul T.C.L. i-a cerut părții vătămate C.F.G. sa ii predea lanțul de argint de la gat, brățara de argint de la mana si telefonul mobil in contul unei datorii pe care o avea la inculpatul T., acesta din urma amenințând partea vătămata ca o va bate si mai tare. Partea vătămata fiind sub imperiul unei puternice temeri provocate de loviturile pe care tocmai le încasase si fiind amenințat de inculpatul T.C.L., si-a scos lanțul de la gât, brățara de la mana si telefonul mobil si Ie-a predat inculpatului T., punându-le pe masa.

Aceasta activitate infracționala s-a petrecut in prezenta inculpatului D.C.L. care lovise partea vătămata cu puțin timp înainte si care, prin prezenta sa a întărit amenințările care planau asupra părții vătămate ca va fi lovita si mai tare daca nu va preda bunurile. In acest timp martorul A.G.I. nu mai era prezent in camera in momentul in care partea vătămata a fost constrânsă prin amenințare sa predea bunurile. După ce partea vătămata a predat bunurile, aceasta a primit suma de 100 lei de la martorul A.D.C. pentru a merge sa mai cumpere băuturi alcoolice, dar acesta s-a deplasat la Politia Municipiului Săcele pentru a cere ajutorul organelor de politie în scopul recuperării prejudiciul cauzat.

În drept s-a apreciat că fapta inculpatului D.C. care in data de 27 aprilie 2009 a aplicat mai multe lovituri părții vătămate C.F.G. , ulterior participând alături de inculpatul T.C.V. la deposedarea părții vătămate de bunurile pe care le avea asupra sa, in sensul că a întărit cu prezenta sa starea de temere pe care o avea partea vătămata ca va fi din nou lovita de inculpați in cazul in care nu se supune cererii de predare a unui lanț de argint, o brățara de argint si un telefon mobil, inculpatul D.C.L. neavând nici un moment o intervenție favorabila părții vătămate, care sa probeze o atitudine psihica a acestuia de negare a participării la deposedarea de bunuri a victimei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzute de art. 26 C. pen.

raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a) și c) C. pen. Fapta inculpatului T.C.V., care in data de 27 aprilie 2009 a deposedat partea vătămata C.F.G. de un lanț de argint, o brățara de argint si un telefon mobil, folosind violente si amenințări întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a) și c) C. pen. Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul D.C.L. și recurs inculpatul T.V. care au fost înaintate spre soluționare Curții de Apel Brașov. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. 26604/197/2009 cu prim termen de judecată la data de 03 februarie 2011. Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 22 A din 3 februarie 2011 în baza art. 42 C. proc.

pen. raportat la art. 27 C. proc. pen. a calificat calea de atac ca fiind apel și a declinat competența de soluționare a acestora, în favoarea Tribunalului Brașov. Pentru a dispune astfel Curtea a reținut următoarele: Conform art. XXIV alin. (2) din Legea 202/2010 „ procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe, dispozițiile referitoare la competența instanțelor C. proc.

pen., republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele aduse prin Legea 202/2010, aplicându-se numai cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după intrarea în vigoare a prezentei legi" Ori, în aceste condiții, se constată că prezenta cauză era, la data schimbării competenței materiale a tribunalelor și curților de apel, în curs de judecată, astfel încât ea rămâne supusă normelor de procedură existente anterior intrării în vigoare a Legii 202/2010, inclusiv a normelor care reglementează competența după materie și funcțională a instanțelor de control judiciar. Referitor la aceste cauze se constată că, curțile de apel nu au competența materială și funcțională de a judeca recursurile, întrucât nu reprezintă cauze „cu care instanța să fi fost sesizată după intrarea în vigoare a legii" așa cum prevede partea finală a alin. (2) al art. XXIV; nici tribunalele nu pot, pentru aceleași motive să judece aceste cauze în recurs.

Pe altă parte, recunoscând părților din aceste cauze dreptul la o singură cale de atac, după ce acesta a început sub imperiul altor norme procesuale, mai favorabile părților întrucât recunoșteau dreptul părții la exercitarea a două căi de atac, reprezintă o încălcare a principiului predictibilității legii, garantat atât de legislația internă cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România. Tribunalul Brașov, prin Decizia penală nr. 80 A din 28 februarie 2011 a calificat calea de atac exercitată de inculpații , D.C.L. și T.V. ca fiind recurs și a trimis caza spre competentă soluționare Curții de Apel Brașov și văzând că s-a ivit conflictul negativ de competență a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție.

Analizând conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov cu privire la competența de soluționare a căii de atac exercitată de inculpații D.C.L. și T.V. împotriva Sentinței penale nr. 2404 din 8 decembrie 2010 a Judecătoriei Brașov, secția penală, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 „Hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea in vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor si termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul." Per a contraho, hotărârile pronunțate în cauzele penale după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, respectiv după data de 25 noiembrie 2010, sunt supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de acest act normativ.

Prin urmare, sentința penală nr. 2404 din 8 decembrie 2010 a Judecătoriei Brașov, secția penală, fiind dată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, este supusă căii de atac a recursului, prin raportare la dispozițiile art. 361 alin. (1) lit. a) și art. 385 1 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., așa cum au fost acestea modificate prin art. XVIII pct. 44 și pct. 46 din Legea nr. 202/2010, potrivit cărora „Pot fi atacate cu recurs : a) sentințele pronunțate de judecătorii;" Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că, în realitate calea de atac exercitată de inculpații D.C.L. și T.V. este recurs.

În ceea ce privește competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva Sentinței penale nr. 2404 din 8 decembrie 2010 a Judecătoriei Brașov, secția penală, se constată că prin dispozițiile tranzitorii ale art. . XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010 s-a stabilit că „ Procesele in curs de judecata la data schimbării competentei instanțelor legal investite vor continua sa fie judecate de acele instanțe, dispozițiile referitoare la competenta instanțelor din Codul de procedura penala, republicat, cu modificările si completările ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta lege, aplicându-se numai cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după intrarea in vigoare a prezentei legi". Curtea de Apel Brașov a fost investită cu soluționarea căii de atac în februarie 2011, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, prin care curțile de apel au dobândit plenitudine de competență ca instanță de recurs de a judeca recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, respective, hotărârile pronunțate în primă instanță de judecătorii cu privire la infracțiunile pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Potrivit modificărilor operate prin Legea „ micii reforme" , împotriva sentințelor pronunțate de judecătorie cu privire la infracțiunile pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, se exercită numai calea de atac a recursului (nu apelul), care este dat în competenta Curții de Apel. În aceste situații recursul este integral devolutiv, analiza instanței de control judiciar nemaifiind limitată la cazurile de casare expres și limitative reglementate. Prin urmare, competența de soluționare a recursurilor declarate de inculpații D.C.L. și T.V. împotriva Sentinței penale nr. 2404 din 8 decembrie 2010 a Judecătoriei Brașov, secția penală, revine Curții de Apel Brașov, conform art. 28 1 pct. 3 C. proc.

pen., așa cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 9 din Legea nr. 202/2010.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații D.C.L. și T.C.V. în favoarea Curții de Apel Brașov. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2011.