ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 864/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 221/S din 6 martie 2008 Tribunalul Brașov a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului T.C. prin actul de inculpare și de sesizare a instanței de judecată, din infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) teza finală C. pen. În baza art. 182 alin. (2) teza finală C. pen. a condamnat pe inculpatul T.C. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă. În baza dispozițiilor art. 81 și art. 82 C. pen.

a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la consecințele comiterii unei infracțiuni în perioada termenului de încercare, respectiv revocarea suspendării executării pedepsei și executarea acesteia în regim de detenție alături de pedeapsa ce i se va aplica pentru infracțiunea comisă ulterior. În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpaților: D.C. și G.M.G. pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 183 C. pen. A respins pretențiile civile solicitate de părțile civile B.M.

și SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ BRAȘOV. A constatat că are calitatea de corp delict furca folosită de inculpatul T.C. la comiterea infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea acestuia prin prezenta sentință, bun ce rămâne atașat cauzei. Acest bun se s-a depus la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul T.C. să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. celelalte cheltuieli avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpații T.C., D.C. și G.M. au fost angajați în calitate de paznici - îngrijitori de animale - la ferma ce aparține de SC L. & D. I.I.

SRL, iar în data de 20 martie 2005 funcționau la această societate comercială, având atribuții de pază și îngrijire a animalelor. În data de 20 martie 2005, în jurul orelor 18,00, numiții R.C.R., I.I. și victima B.I. s-au hotărât să se deplaseze la ferma ce aparține de SC L. & D. I.I. SRL pentru a sustrage fân, deplasarea fiind făcută cu căruța trasă de cal, care aparțineau victimei B.I. În aceste condiții R.C.R., I.I. și victima B.I. s-au deplasat la sediul fermei amplasată la ieșirea din localitatea Codlea, iar B.I. a rămas cu atelajul la marginea drumului, iar numiții R.C.R. și I.I. au pătruns într-unui din depozitele cu furaje și au început să umple saci cu fân, timp în care au fost surprinși de mai mulți angajați ai fermei.

În acest sens au fost alertați inculpații T.C., D.C. și G.M., care s-au deplasat în locul unde se aflau cei surprinși la furat de fân, iar pentru apărare în drum fiecare dintre aceștia au luat în mână câte un obiect contondent, astfel: inculpatul T.C. a luat o furcă D.C. un bolovan de dimensiuni mijlocii și G.M. o bâtă (băț). Fiind surprinși numiții R.C.R. și I.I. au abandonat sacii, și au fugit, astfel R.C.R. a fugit spre câmp, în afara fermei, iar I.I. fugit spre atelaj unde se afla și B.I. și împreună au plecat de la fața locului cu calul în galop, calul fiind condus de B.I., iar din căruță I.I., aflat în spatele lui B.I.. Calul și căruța aveau viteză și pentru a se ieși din incinta fermei a fost condus frontal în direcția în care se aflau paznici, astfel că dacă aceștia nu se fereau riscau să fie loviți.

În aceste condiții, T.C. și D.C. s-au poziționat în partea stângă căruței respectiv a victimei B.I. iar G.M. pe partea dreapta a acesteia, și în primă fază G.M. a aruncat bățul pe care îl avea în mână către cei care se aflau în căruță, obiect care însă nu a lovit nicio persoană, deoarece cei doi din căruță s-au aplecat. Imediat după aceasta T.C. a aruncat cu furca pe care o avea în mână, către cei care se aflau în căruță, obiect care a lovit victima B.I. cu partea înțepătoare în partea stângă a capului, după care furca a căzut în căruță, iar în cădere furca a lovit brațul stâng al acestuia. Concomitent cu aruncarea furcii și D.C. a aruncat piatra pe care o avea în mână tot către cei care se aflau în căruță însă aceasta nu a nimerit nicio persoană.

În urma loviturii primite B.I. care conducea căruța cu viteză, și-a pierdut pentru scurt timp cunoștința și s-a lăsat pe o parte iar I.I., aflat în spatele său, l-a prins și l-a așezat în căruță, după care I.I. a luat hățurile și a condus calul în galop pentru a putea fugi de la fața locului. Pe drum cei doi se întâlnesc cu R.C.R. pe care îl iau în căruță. La scurt timp victima B.I. și-a revenit, afirmând că este lovit la cap în partea stângă de unde îi curgea sânge. Acest aspect este confirmat de I.I. și de R.C.R. B.I., deși consumase la domiciliu înainte de plecare băuturi alcoolice, respectiv rachiu alb, după ce și-a revenit a consumat din nou băuturi alcoolice. Ajunși la domiciliul victimei B.I.

calul a fost deshămat și dus în grajd, iar B.I. s-a deplasat singur la domiciliul său unde se afla concubina sa, martora B.M. B.I. i-a spus concubinei sale că a fost lovit de muncitorii de la SC L. La scurt timp de la ajungerea sa acasă, victimei i s-a făcut rău, astfel că a fost spălat pe cap de concubina sa care a fost ajutată de martora C.G., după care a fost bandajat la cap și întins pe pat. Între timp la domiciliul victimei vin și ceilalți membrii ai familiei acestuia, care au fost chemați de martora C.G., și împreună hotărăsc deplasarea la spital pentru a-l duce pe B.I. pentru a i se acorda îngrijiri medicale. Deplasarea la Spitalul Codlea este făcută cu căruța, victima fiind dusă la spital de B.M., B.C.

și B.E., fără ca pe drum să existe vreun incident legat de victimă. La Spitalul Codlea victima a fost examinată, în această împrejurare cei care îl însoțeau au constatat că acesta prezenta și o penetrare a mușchiului brațului stâng. Ulterior la aceeași dată, respectiv 20 martie 2005 B.I. a fost internat la Spitalul de Urgență Brașov cu diagnosticul TCC Traumatism cranio cerebral deschis, comă de gradul 3. Hematom extradural acut F-T-P (fronto tempo perietal) drept operat. S-a practicat intervenție neurochirurgicală la data de 21 februarie 2005, practicându-se craniectomie temporo parietal dreapta cu evacuare hematomului extradural gigant, aproximativ 200 de mililitri. La data de 24 martie 2005 victima a decedat.

Raportul de constatare medico legală numărul 106/AUT din data de 26 martie 2005 întocmit de SJML Brașov, relevă faptul că victima a fost agresată la data de 20 martie 2005, prezentând la necropsie semne de violență parietal stâng, înalt, anterior de bosa parietală la 9 cm. Superior de marginea superioară a pavilionului auricular stâng și la 10 cm de regiunea sprâncenoasă stânga: plagă contuză de 1 cm, suturata cu fir de sutură, lateral medial de aceasta, prezintă două excoriații liniare cu direcție oblică antero - posterior și dinspre medial spre lateral, aproximativ paralele, cu lungime de 1,2 și respectiv 1 cm, acoperite cu crustă hematică, posterior de plaga descrisă, la 2 cm, prezintă excoriație liniară de 1 cm, cu direcție antero - posterioară acoperită cu crustă hematică.

în partea dreaptă se constată plagă chirurgicală temporal drept cu direcție verticală de 6 cm, suturata. În ceea ce privește diagnosticul anatomo patologic s-a constatat plagă contuză și excoriații parietal stânga; fractură craniană de boltă și bază parieto temporal bilateral; craniectomie parietal dreapta; hematom extradural masiv drept cu efect de masă marcat; hematom extradural minim parietal stâng; edem dur cerebral; contuzie cerebrală temporal bazai stâng; bronhopneumonie; modificări parenchimatoase hepatice. În concluziile raportului se arată că moartea numitului B.I. a fost violentă. Ea s-a datorat unui hematom extradural masiv drept operat, cu efect de masă accentuat, consecința unui traumatism cranio cerebral cu două focare de fractură de boltă și bază craniană.

Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure posibil în condițiile unei heteroagresiuni, așa cum reiese din datele anchetei, între leziunile traumatice și deces existând legătură de cauzalitate directă. În completarea raportului se arată că leziunile traumatice la nivel epicranian, și anume la nivel parietal stâng ce au fost consemnate și descrise, s-au putut produce cel mai probabil prin lovire cu partea contondentă a unei furci. S-a opinat în acest sens, deoarece din datele anchetei ar reieși că victima ar fi fost lovită la nivelul capului atât cu o furcă cât și cu un bolovan. Deoarece s-au constat o serie de neclarități în ceea ce privește traumatismele suferite de B.I.

în cauză actele medicale au fost supuse avizării de către Institutul Național de Medicină Legală, Mina Minovici, care prin raportul întocmit de comisa de avizare și control numărul E2/3264/2007, a considerat că prin corelarea datelor clinice cu constatările necroptice rezultă că B.I. a prezentat un TCC grav cu stare de comă cu plagă contuză parietală stânga, hematom epicranian local, fractură liniară subiacentă de boltă craniană iradiată la bază cu hematom extradural stâng și hematom epicranian fronto parietal drept, fractură liniară parieto temporal drept, hematom extradural masiv de emisfer drept. În concluziile acestui raport se reține că moartea victimei B.I.

s-a datorat hemoragiei meningo cerebrale cu fracturi liniare parieto-temporale bilateral de calotă craniană iradiate la bază și hematoame extradurale subiacente facturilor, cu efect de masă la nivelul emisferului cerebral drept și edem cerebral accentuat cu angajare cerebeloasă pentru care s-a intervenit chirurgical la data de 21 martie 2005. În ce privește mecanismul și împrejurările de producere a leziunilor victimei din partea dreaptă a capului reține instanța de fond că probatoriul cauzei nu a putut stabili că acestea s-au produs în aceleași împrejurări cu cele din partea stângă neputându-se stabili dacă între cele două leziuni există legătură de cauzalitate.

În raport de această situație, întrucât nici din declarațiile martorilor nu s-a putut stabili modalitatea de producere a leziunilor din partea dreaptă a capului, leziuni care i-au provocat decesul, apreciază instanța de fond că în sarcina inculpatului nu se poate reține comiterea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen. în condițiile în care nu leziunile cauzate prin lovirea exercitată de acesta au determinat decesul victimei. Faptul că inculpatul T.C. a lovit victima cu furca în partea stângă a capului este susținută de martorii I.I. care a observat direct acest aspect, R.R. care a cunoscut acest aspect indirect de la victimă și B.M. care știa acest aspect de la victimă. Deoarece leziunile cauzate prin lovirea directă ca urmare a aruncării furcii, acțiune exercitată de inculpatul T.C.

au pus în primejdie viața victimei și față de faptul că există un puternic dubiu în ceea ce privește existența vreunei legături de cauzalitate între vreo acțiune a inculpatului T.C. și decesul victimei, dubiu ce profită inculpatului T.C., instanța de fond a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă teza finală prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. neputând fi tras la răspundere penală pentru acest efect mai grav cât timp între acțiunea inculpatului și acest rezultat mai grav nu se poate stabili o legătură de cauzalitate certă. Fiind audiat, inculpatul T.C.

nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa afirmând că furca aruncată de el nu a lovit capul victimei, ci aceasta a lovit victima în zona coastelor, considerând că celelalte obiecte aruncate de colegii săi ar fi lovit victima. Reține instanța de fond că probele cauzei au condus la concluzia că, pe de o parte, nici un obiect contondent aruncat de ceilalți inculpați nu a lovit victima iar pe de altă parte, probatoriul a concluzionat că inculpatul T.C. a lovit victima cu furca în zona stângă a capului, aspect ce reiese pe de o parte din faptul că inițial victima nu a prezentat nicio lovitură iar ulterior după surprinderea la fața locului și fuga făptuitorilor și după aruncarea de către inculpatul T.C.

a furcii pe care o avea în mână, victima a fost lovită, și-a pierdut cunoștința și în cădere a fost prinsă de I.I.. După aceea, victima a fost văzută lovită la cap în partea stângă loc din care sângera abundent, martorii declarând că victima prezintă o înțepătură din care curgea sânge abundent ce numai o furcă putea să cauzeze asemenea leziuni. Ca atare se reține că nu există nici un dubiu în ceea ce privește efectul acțiunii inculpatului T.C. pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă. Instanța de fond a respins cererea inculpatului T.C. de a se menține dispozițiile art. 44 C. pen. referitoare la legitima apărare, apreciind că față de modalitatea de desfășurare a evenimentelor nu pot fi reținute aceste dispoziții legale însă vor avea efect asupra procesului de individualizare judiciară a pedepsei.

Reținând că obiectele contondente aruncate de inculpații D.C. și G.M. nu au lovit victima, instanța de fond a dispus achitarea acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, inculpatul T.C. și partea civilă B.M. Parchetul a criticat schimbarea încadrării juridice din art. 183 în art. 182 C. pen. și netemeinicia pedepsei aplicate, inculpatul a susținut că nu se face vinovat de moartea victimei, iar partea civilă a cerut acordarea despăgubirilor solicitate la instanța de fond. Prin decizia penală nr. 113/R din 10 noiembrie 2008, Curtea de Apel Brașov a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul T.C.

împotriva sentinței penale nr. 221 din 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o desființează numai cu privire la inculpatul T.C., pe latura penală a cauzei și cu privire la cheltuielile judiciare. Rejudecând, în temeiul art. 44 alin. (1) și (2) C. pen. și a art. 11 pct. 2 lit. b) art. 10 lit. e) C. proc. pen. achită pe inculpatul T.C. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 C. pen., întrucât fapta a fost săvârșită în legitimă apărare. Cheltuielile judiciare de la fond rămân în sarcina statului. Menține celelalte dispoziții. Respinge, ca nefondat , apelul declarat de partea civilă B.M. Obligă partea civilă la 20 lei cheltuieli judiciare către stat, iar celelalte cheltuieli judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că apelurile Parchetului și inculpatului T.C. sunt fondate însă pentru alte motive decât cele invocate în apelurile declarate. Se menționează că analizarea cauzei se va face sub două aspect. Un prim aspect se referă la lovirea și decesul victimei B.I. și încadrarea juridică a faptei. Apreciază instanța de apel că probele administrate în cauză dovedesc legătura de cauzalitate dintre lovirea victimei cu furca în zona stângă a capului și decesul acesteia, astfel că încadrarea juridică corectă a faptei este cea reținută prin actul de acuzare și anume lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. Cel de-al doilea aspect analizat de instanța de apel se referă la incidența dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) C. pen.

Apreciază instanța de apel că inculpatul T.C. a comis fapta în stare de legitimă apărare, fiind îndeplinite condițiile unui atac material direct, imediat și injust. Astfel se reține că victima B. împreună cu I.I. și R.R. sustrăgeau bunuri în incinta unei societăți comerciale în momentul în care au fost observați de inculpat și de ceilalți doi paznici care aveau îndatorirea legală de a interveni. Sesizând că au fost surprinși, victima B.I. și I.I., pentru a-și asigura scăparea, s-au folosit de căruță și cal precum și de furca pe care o aveau asupra lor ca instrument de atac și amenințare așa încât riposta a fost necesară și pe deplin justificată chiar legitimată de atribuțiile de serviciu ale celor trei paznici care trebuiau să apere bunurile din patrimoniul societății, iar modul de a acționa nu a fost de natură să depășească în intensitate atacul.

Menționează instanța de apel că fapta inculpatului T.C. a fost determinată de nevoia acestuia de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu, de a interveni în momentul săvârșirii unei fapte de natură penală, dar și de nevoia obiectivă de a face față unui atac direct, periculos, material, aflat în curs de desfășurare, ceea ce face ca fapta sa să fie săvârșită fără vinovăție, în legitimă apărare. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov criticând-o pentru nelegalitate față de împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale de natură să influențeze soluționarea cauzei și pentru netemeinicie apreciind că s-a comis o eroare gravă de fapt care a avut drept consecință pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului.

Cu privire la primul motiv de recurs se arată că la termenul din 29 octombrie 2008 instanța de apel, din oficiu, a pus în discuția părților încadrarea juridică a faptei, respectiv dacă aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., art. 182 C. pen. sau art. 178 C. pen., părțile și procurorul punând concluzii pe această cerere. De asemenea, apărătorul inculpatului a susținut că în sarcina inculpatului se poate reține infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. sau eventual infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen. pe motiv că singura leziune care îi poate fi imputată inculpatului este cea de la antebraț, motiv pentru care a solicitat încetarea procesului penal pentru că lipsește plângerea prealabilă.

Se arată că instanța de apel era obligată să se pronunțe asupra acestor cereri de schimbare a încadrării juridice întrucât sunt cereri esențiale și sunt de natură să influențeze soluția procurorului. Cu privire la celălalt motiv de recurs se apreciază că în mod greșit instanța de apel a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) C. pen. fără a avea în vedere modalitatea de desfășurare a evenimentelor care pun în evidență discrepanța dintre atac și apărare. În susținerea recursului se invocă cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10 și 18 C. proc. pen. Critica adusă este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 385 6 alin. (2) C. proc.

pen., Înalta Curte reține că recursul declarat de parchet este întemeiat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează. Din analiza deciziei penale recurate, rezultă că, la dezbaterea apelului, apărătorul ales al inculpatului a susținut că în raport de probele administrate în cauză și față de poziția adoptată de inculpat rezultă că leziunile cele mai grave se găsesc în partea dreaptă a capului și nu în partea stângă. Se arată că actele medicale întocmite în cauză relevă că nu se poate stabili cu ce obiect au fost produse leziunile de pe partea stângă a capului victimei. Susține apărătorul inculpatului că avizul Comisiei de Avizare și Control confirmă faptul că nu ne aflăm în prezența unei leziuni prin înțepare așa cum a reținut instanța de fond.

Raportul de nouă expertiză care nu a fost avizat pleda pentru căderea victimei din căruță, consideră că această ipoteză nu poate fi abandonată atâta timp cât I.I., cel care s-a aflat singur cu victima în căruță, i-a învățat pe aparținătorii victimei să spună că victima a fost lovită cu pietre în cap sau că a căzut în căruță. Între momentul săvârșirii faptei și momentul în care victima a ajuns acasă a trecut o perioadă mare de timp întrucât atunci când soția victimei i-a scos căciula din cap aceasta avea sânge uscat pe păr. Față de aceste constatări, susține apărarea că fapta săvârșită de inculpat se poate încadra în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. sau în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen.

Soluția care s-ar putea adopta în momentul în care s-ar constata că singura leziune care îi poate fi imputată inculpatului este cea de la antebraț ar fi cea de încetare a procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile. Se arată că în situația în care nu se va accepta legitima apărare, având în vedere existența dubiului în ceea ce privește leziunile victimei, solicită achitarea. Din motivarea deciziei atacate rezultă că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererilor formulate de apărare, cereri esențiale pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procurorului, în accepțiunea dispozițiilor art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. Analizând apelurile declarate în cauză, instanța de apel a analizat cauza sub două aspecte și anume, primul aspect se referă la lovirea și decesul victimei B.I.

și încadrarea juridică a faptei, iar al doilea aspect se referă la aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) C. pen. privind legitima apărare, fără a face nici cea mai mică referire la apărările formulate de inculpat referitor la reținerea dispozițiilor art. 180 alin. (2) C. pen., art. 181 C. pen. sau la cele referitoare la achitarea sa. Pentru a fi incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 teza a II-a C. proc. pen. se impune ca instanța să nu se fi pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procurorului. Ca atare acest caz de casare vizează o omisiune a instanței de a se pronunța asupra unor cereri formulate de părți și în același timp omisiunea trebuie să se refere la o cerere esențială a părții de natură să influențeze soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză.

Deși inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei și chiar achitarea sa, apărătorul inculpatului argumentând și motivând cererile formulate, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestora, cereri care i-ar fi apărat interesele sale legitime și ar fi garantat justa soluționare a cauzei. Față de argumentele invocate, Înalta Curte consideră necesar a dispune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, ocazie cu care instanța de apel va analiza toate apărările formulate de inculpat. De asemenea, cu ocazia rejudecării instanța de apel va avea în vedere și celălalt motiv de recurs invocat de parchet pe care Înalta Curte nu l-a supus analizei.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. să admită recursul Parchetului, va casa decizia penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 113/R din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul T.C. Casează decizia penală atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Brașov. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2010.