ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1988/2011

Asupra recursului penal de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 221/S din 6 martie 2008, Tribunalul Brașov, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului T.C. prin actul de inculpare și de sesizare a instanței de judecată, din infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) teza finală C. pen. În baza art. 182 alin. (2) teza finală C. pen. a condamnat pe inculpatul T.C. (fiul lui F. și I.) la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

În baza dispozițiilor art. 81 și 82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la consecințele comiterii unei infracțiuni în perioada termenului de încercare, respectiv revocarea suspendării executării pedepsei și executarea acesteia în regim de detenție alături de pedeapsa ce i se va aplica pentru infracțiunea comisă ulterior. În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpaților: D.C. (fiul lui C. și M.) și G.M.G. (fiul lui T. și C.) pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 183 C. pen.

A respins pretențiile civile solicitate de părțile civile B.M. și Spitalul Clinic de Urgență Brașov. A constatat că are calitatea de corp delict furca folosită de inculpatul T.C. la comiterea infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea acestuia prin prezenta sentință, bun ce rămâne atașat cauzei. Acest bun se s-a depus la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul T.C. să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. celelalte cheltuieli avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpații T.C., D.C.

și G.M. au fost angajați în calitate de paznici - îngrijitori de animale - la ferma ce aparține de SC L.D.L.I. SRL, iar în data de 20 martie 2005 funcționau la această societate comercială, având atribuții de pază și îngrijire a animalelor. În data de 20 martie 2005, în jurul orelor 18,00, numiții R.C.R., I.I. și victima B.I. s-au hotărât să se deplaseze la ferma ce aparține de SC L.D.L.I. SRL pentru a sustrage fân, deplasarea fiind făcută cu căruța trasă de cal, care aparțineau victimei B.I. În aceste condiții R.C.R., I.I. și victima B.I. s-au deplasat la sediul fermei amplasată la ieșirea din localitatea Codlea, iar B.I. a rămas cu atelajul la marginea drumului, iar numiții R.C.R. și I.I. au pătruns într-unui din depozitele cu furaje și au început să umple saci cu fân, timp în care au fost surprinși de mai mulți angajați ai fermei.

În acest sens au fost alertați inculpații T.C., D.C. și G.M., care s-au deplasat în locul unde se aflau cei surprinși la furat de fân, iar pentru apărare în drum fiecare dintre aceștia au luat în mână câte un obiect contondent, astfel: inculpatul T.C. a luat o furcă D.C. un bolovan de dimensiuni mijlocii și G.M. o bâtă (băț). Fiind surprinși numiții R.C.R. și I.I. au abandonat sacii, și au fugit, astfel R.C.R. a fugit spre câmp, în afara fermei, iar I.I. fugit spre atelaj unde se afla și B.I. și împreună au plecat de la fața locului cu calul în galop, calul fiind condus de B.I., iar din căruță I.I., aflat în spatele lui B.I. Calul și căruța aveau viteză și pentru a se ieși din incinta fermei a fost condus frontal în direcția în care se aflau paznici, astfel că dacă aceștia nu se fereau riscau să fie loviți.

În aceste condiții, T.C. și D.C. s-au poziționat în partea stângă căruței respectiv a victimei B.I. iar G.M. pe partea dreapta a acesteia, și în primă fază G.M. a aruncat bățul pe care îl avea în mână către cei care se aflau în căruță, obiect care însă nu a lovit nici o persoană, deoarece cei doi din căruță s-au aplecat. Imediat după aceasta T.C. a aruncat cu furca pe care o avea în mână, către cei care se aflau în căruță, obiect care a lovit victima B.I. cu partea înțepătoare în partea stângă a capului, după care furca a căzut în căruță, iar în cădere furca a lovit brațul stâng al acestuia. Concomitent cu aruncarea furcii și D.C. a aruncat piatra pe care o avea în mână tot către cei care se aflau în căruță însă aceasta nu a nimerit nici o persoană.

În urma loviturii primite B.I. care conducea căruța cu viteză, și-a pierdut pentru scurt timp cunoștința și s-a lăsat pe o parte iar I.I., aflat în spatele său, l-a prins și l-a așezat în căruță, după care I.I. a luat hățurile și a condus calul în galop pentru a putea fugi de la fața locului. Pe drum cei doi se întâlnesc cu R.C.R. pe care îl iau în căruță. La scurt timp victima B.I. și-a revenit, afirmând că este lovit la cap în partea stângă de unde îi curgea sânge. Acest aspect este confirmat de I.I. și de R.C.R. B.I., deși consumase la domiciliu înainte de plecare băuturi alcoolice, respectiv rachiu alb, după ce și-a revenit a consumat din nou băuturi alcoolice. Ajunși la domiciliul victimei B.I.

calul a fost deshămat și dus în grajd, iar B.I. s-a deplasat singur la domiciliul său unde se afla concubina sa, martora B.M. B.I. i-a spus concubinei sale că a fost lovit de muncitorii de la SC L. La scurt timp de la ajungerea sa acasă, victimei i s-a făcut rău, astfel că a fost spălat pe cap de concubina sa care a fost ajutată de martora C.G., după care a fost bandajat la cap și întins pe pat. Între timp la domiciliul victimei vin și ceilalți membrii ai familiei acestuia, care au fost chemați de martora C.G., și împreună hotărăsc deplasarea la spital pentru a-l duce pe B.I. pentru a i se acorda îngrijiri medicale. Deplasarea la Spitalul Codlea este făcută cu căruța, victima fiind dusă la spital de B.M., B.C.

și B.E., fără ca pe drum să existe vreun incident legat de victimă. La Spitalul Codlea victima a fost examinată, în această împrejurare cei care îl însoțeau au constatat că acesta prezenta și o penetrare a mușchiului brațului stâng. Ulterior la aceeași dată, respectiv 20 martie 2005 B.I. a fost internat la Spitalul de Urgență Brașov cu diagnosticul TCC Traumatism cranio cerebral deschis, comă de gradul 3. Hematom extradural acut F-T-P (frontotempo perietal) drept operat. S-a practicat intervenție neurochirurgicală la data de 21 februarie 2005, practicându-se craniectomie temporo parietal dreapta cu evacuare hematomului extradural gigant, aproximativ 200 de mililitri. La data de 24 martie 2005 victima a decedat.

Raportul de constatare medico-legală din data de 26 martie 2005 întocmit de S.J.M.L. Brașov, relevă faptul că victima a fost agresată la data de 20 martie 2005, prezentând la necropsie semne de violență parietal stâng, înalt, anterior de bosa parietală la 9 cm. Superior de marginea superioară a pavilionului auricular stâng și la 10 cm de regiunea sprâncenoasă stânga: plagă contuză de 1 cm, suturata cu fir de sutură, lateral medial de aceasta, prezintă două excoriații liniare cu direcție oblică antero - posterior și dinspre medial spre lateral, aproximativ paralele, cu lungime de 1,2 și respectiv 1 cm, acoperite cu crustă hematică, posterior de plaga descrisă, la 2 cm, prezintă excoriație liniară de 1 cm, cu direcție antero - posterioară acoperită cu crustă hematică.

în partea dreaptă se constată plagă chirurgicală temporal drept cu direcție verticală de 6 cm, suturata. În ceea ce privește diagnosticul anatomo patologic s-a constatat plagă contuză și excoriații parietal stânga; fractură craniană de boltă și bază parieto temporal bilateral; craniectomie parietal dreapta; hematom extradural masiv drept cu efect de masă marcat; hematom extradural minim parietal stâng; edem dur cerebral; contuzie cerebrală temporal bazai stâng; bronhopneumonie; modificări parenchimatoase hepatice. În concluziile raportului se arată că moartea numitului B.I. a fost violentă. Ea s-a datorat unui hematom extradural masiv drept operat, cu efect de masă accentuat, consecința unui traumatism cranio cerebral cu două focare de fractură de boltă și bază craniană.

Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure posibil în condițiile unei heteroagresiuni, așa cum reiese din datele anchetei, între leziunile traumatice și deces existând legătură de cauzalitate directă. În completarea raportului se arată că leziunile traumatice la nivel epicranian, și anume la nivel parietal stâng ce au fost consemnate și descrise, s-au putut produce cel mai probabil prin lovire cu partea contondentă a unei furci. S-a opinat în acest sens, deoarece din datele anchetei ar reieși că victima ar fi fost lovită la nivelul capului atât cu o furcă cât și cu un bolovan. Deoarece s-au constat o serie de neclarități în ceea ce privește traumatismele suferite de B.I.

în cauză actele medicale au fost supuse avizării de către I.N.M.L.M.M., care prin raportul întocmit de comisa de avizare și control, a considerat că prin corelarea datelor clinice cu constatările necroptice rezultă că B.I. a prezentat un TCC grav cu stare de comă cu plagă contuză parietală stânga, hematom epicranian local, fractură liniară subiacentă de boltă craniană iradiată la bază cu hematom extradural stâng și hematom epicranian fronto parietal drept, fractură liniară parieto temporal drept, hematom extradural masiv de emisfer drept.

Referitor la morfologia și topologia leziunilor traumatice cranio cerebrale, circumstanțele producerii leziunilor conform datelor de la dosar și obiectele vulnerante implicate (bâtă, piatră, furcă) s-a opinat că leziunile traumatice cranio cerebrale s-au produs prin două mecanisme, astfel: 1) plagă contuză parietală stângă cu hematom epicranian subiacent și fractură parieto-temporală stângă liniară iradiată la bază și un hematom extradural subiacent s-au produs printr-un mecanism activ de lovire cu corp dur.

2) Hematom epicranian drept cu fractură parieto temporală stânga, hematom extradural de emisfer drept și contuzie cerebrală corticală temporală stânga s-au produs printr-un mecanism de cădere și lovire de corp pe plan dur cu următoarele precizări: morfologia și tipologia leziunilor traumatice active (parietal stâng) atestă producerea acestora prin lovire cu un corp contondent care a acționat printr-un mecanism contuziv cu energie cinetică mare fără a exista elemente medico legale care să permită stabilirea cu exactitate a caracteristicilor corpului contondent și individualizarea acestuia dintre obiectele incriminatoare (furcă, bolovan, bâtă) și nici dacă căderea victimei urmată de leziuni meningo - cerebrale grave care au determinat decesul, are legătură de cauzalitate cu lovirea activă cu corp dur.

Intensitatea și amploarea leziunilor traumatice meningo - cerebrale consecutiv căderii cu impact parietal drept demonstrează un impact puternic al craniului de un corp/plan dur, aspect ce nu rezultă din datele de istoric și declarațiile de martor (se menționează că victima a căzut în interiorul căruței fiind sprijinită în cădere de persoana aflată în atelaj). În consecință, având în vedere cele menționate și faptul că victima consumase rachiu conform declarațiilor celor implicați în eveniment se opinează că nu se exclud două momente traumatice, implicând fie căderea de la alt nivel, posibil din căruță în condițiile părăsirii locului faptei cu atelajul, fie căderea de la același nivel pe plan dur ulterior coborârii din căruță.

În concluziile acestui raport se arată următoarele: Din documentația medicală și medico legală rezultă că moartea victimei B.I. s-a datorat hemoragiei meningo - cerebrale cu fracturi liniare parieto - temporale bilateral de calotă craniană iradiate la bază și hematoame extradurale subiacente fracturilor, cu efect de masă la nivelul emisferului cerebral drept și edem cerebral accentuat cu angajare cerebeloasă - pentru care s-a intervenit chirurgical la data de 21 martie 2005. Traumatismul cranio-cerebral poate data din 20 martie 2005, leziunile traumatice consemnate fiind localizate exclusiv la nivelul regiunii neuro craniene.

Ceea ce reiese din analiza acestui raport de expertiză este că între cele două traumatisme cranio cerebrale există următoarele diferențe: Traumatismul cranio cerebral hemicranian stâng a avut impact parietal stâng la nivelul plăgii contuze parietale, față de traumatismul cranio cerebral hemicranian drept cu impact parietal drept, de asemenea mecanismul de producere este diferit, astfel traumatismul cranio cerebral stâng putând fi produs prin lovire cu corp dur contondent, iar traumatismul cranio cerebral drept prin cădere și lovire de corp/plan dur cu impact parietal drept, în plus traumatismul cranio cerebral hemicranian stâng a fost de intensitate redusă față de traumatismul cranio cerebral drept, având în vedere consecințele morfopatologice ale leziunilor meningo - cerebrale, cauza decesului a fost determinată de gravitatea traumatismului cranio cerebral drept cu hematom extra - dura drept, comprehensiv cu edem cerebral cu angajare cerebrală, hemoragie intra -ventriculară și contuzie cerebrală de contra lovitură.

S-a opinat că în cazul de față documentația existentă sugerează o posibilă producere a traumatismului cranio-cerebral cu impact parietal drept ulterior lovirii în regiunea parietală stângă, cu mențiunea că amploarea leziunilor cranio - meningo - cerebrale produse prin cădere și lovire de plan dur cu impact parietal drept, poate fi explicată cel mai probabil prin cădere de la alt nivel, posibil din căruță, fie căderea victimei de la același nivel cu impact pe un plan dur, în circumstanțele evenimentului din data de 20 martie 2005 sau ulterior acestuia, aceasta deoarece prezența contuziei corticale cerebrale de contralovitură temporo bazal stâng atestă un mecanism de producere prin decelerație.

Se mai precizează că nu există elemente medico-legale obiective care să permită stabilirea cu exactitate a caracteristicilor corpului delict care a determinat leziunile active (TTC hemicranian stâng) în absența unor expertize criminalistice ale corpurilor delicte. în plus se arată că fracturile de bază craniană din etajul mijlociu drept și stâng nu sunt de sine stătătoare ci iradieri ale fracturilor de calotă (parietale dreapta și respectiv stânga). În plus, morfologia și tipologia leziunilor traumatice precum și evoluția clinică a victimei atestă că între traumatismul cranio cerebral cu impact parietal drept și deces există o legătură de cauzalitate directă necondiționată, având în vedere gravitatea leziunilor meningo cerebrale.

Se menționează că între traumatismul cranio cerebral cu plagă contuză parietală stângă, fractură liniară de calotă iradiată la bază și hematom extradural de dimensiuni reduse necompresiv și deces nu se poate stabili cu certitudine o legătură de cauzalitate, având în vedere următoarele: consecințele meningo cerebrale posttraumatice mai reduse la nivelul emisferului cerebral stâng, care nu explică prin ele însele decesul și imposibilității producerii unor leziuni grave cerebrale ca o consecință exclusivă a căderii în căruță; amploarea leziunilor traumatice cranio cerebrale specifice căderii cu impact parietal drept, nu poate fi explicată prin producerea acestora prin simpla cădere a victimei în căruță și lovirea de relieful interior al acesteia urmare a lovirii cu corp dur la nivel parietal stâng; nu există date certe care să ateste producerea traumatismului cranio cerebral cu impact parietal drept în același context lezional cu lovirea activă a victimei sau existența a două momente traumatice cu prezența unui „interval liber" între lovirea activă a victimei și căderea generatoare a leziunilor cranio cerebrale care au determinat decesul.

Referitor la hematomul extradural stâng, se arată că acesta a fost de mici dimensiuni, este consecința lovirii active cu un corp dur, dar nu a contribuit prin el însuși la deces. În ceea ce privește intervențiile chirurgicale se arată: toaleta și sutura plăgii contuze de 1 cm parietal stâng produsă prin lovire activă cu un corp dur contondent, reprezintă o intervenție de mică chirurgie; cura neurochirurgicală de evacuare a hematomului extradural compresiv consecutiv căderii reprezintă o intervenție chirurgicală de amploare efectuată de urgență, în primele 24 de ore de la internare, constând în: incizie liniară temporo-parietală dreapta, craniectomie temporo-parietală dreaptă cu diametrul de circa 6 cm și evacuarea spontană prin aspirație a hematomului extradural gigant, sânge proaspăt și coaguli, circa 200 ml gros de circa 5 cm, hemostază dificilă prin electrocoagulare și gelaspon, drenaj, sutură, pansament.

Se precizează că autopsia victimei efectuată după o supraviețuire a victimei până la data de 24 martie 2005 e evidențiat refacerea hematomului extradural fronto parietal drept și occipital drept cu efect compresiv cerebral drept, coaguli de grosime maximă 4-5 cm la nivel fronto-parietal drept. Se consideră că nu au existat deficiențe de tehnică chirurgicală, tratamentul fiind corect indicat și aplicat, iar evoluția nefavorabilă și decesul datorându-se gravității leziunilor cranio meningo cerebrale inițiale precum și hemostazei intraoperatorii dificile și a tulburărilor hemostatice ce au permis refacerea hematomului extradural drept tanatogenerator.

Din punct de vedere medico-legal reiese că victima a fost lovită, suferind o plagă contuză parietală stângă cu hematom epicranian subiacent și fractură parieto-temporală stângă liniară iradiată la bază și un hematom extradural subiacent s-au produs printr-un mecanism activ de lovire cu corp dur, plaga suturată prezentată în actele medicale denotă faptul că a existat o rană produsă prin lovire cu un corp înțepător. Această leziune a pus în primejdie viața victimei însă nu i-a cauzat decesul. Decesul victimei B.I.

s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale cu fracturi liniare parieto-temporale bilateral de calotă craniană iradiate la bază și hematoame extradurale subiacente fracturilor, cu efect de masă la nivelul emisferului cerebral drept și edem cerebral accentuat cu angajare cerebeloasă, stabilindu-se că traumatismul cranio cerebral poate data din 20 martie 2005. Mecanismul de producere al acestor leziuni este diferit față de mecanismul de producere al leziunilor prezentate de victimă în partea stângă, așa cum s-a arătat mai sus. în plus, leziunile din partea dreaptă s-au produs printr-un mecanism de cădere și lovire de corp pe plan dur.

Intensitatea și amploarea leziunilor traumatice meningo - cerebrale consecutiv căderii cu impact parietal drept demonstrează un impact puternic al craniului de un corp/plan dur, astfel că nu au fost excluse două momente traumatice, implicând fie căderea de la alt nivel, posibil din căruță în condițiile părăsirii locului faptei cu atelajul, fie căderea de la același nivel pe plan dur ulterior coborârii din căruță. Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost cu plângerea penală formulată de SC L.D.L.I. SRL Brașov, declarațiile părții vătămate G.M.G., declarațiile părții vătămate B.M., rapoarte de constatare medico-legală, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpatului.

Fiind audiat, inculpatul T.C. nu a recunoscut fapta, arătând că furca aruncată de el, nu a lovit victima în zona capului ci în zona coastelor. În raport de ansamblul probator foarte amplu administrat în cauză, instanța de fond a reținut că vinovăția inculpatului a fost dovedită pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, inculpatul T.C. și partea civilă B.M. Prin Decizia penală nr. 113/ R din 10 noiembrie 2008, Curtea de Apel Brașov a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul T.C.

împotriva sentinței penale nr. 221 din 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a desființat-o numai cu privire la inculpatul T.C., pe latură penală a cauzei și cu privire la cheltuielile judiciare. Rejudecând, în temeiul art. 44 alin. (1) și (2) C. pen. și a art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 lit. e) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul T.C. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 C. pen., întrucât fapta a fost săvârșită în legitimă apărare. Cheltuielile judiciare de la fond au rămas în sarcina statului. A menținut celelalte dispoziții. A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă B.M. A obligat partea civilă la 20 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar celelalte cheltuieli judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, criticând-o pentru nelegalitate față de împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale de natură să influențeze soluționarea cauzei și pentru netemeinicie apreciind că s-a comis o gravă eroare de fapt care a avut drept consecință pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului. Prin Decizia penală nr. 864 din 5 martie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 113/R din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul T.C.

A casat decizia penală atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Brașov. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, s-a plătit din fondul M.J.L.C. Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că, deși inculpatul T.C., prin apărător a formulat mai multe apărări asupra cărora instanța de apel nu s-a pronunțat, cereri esențiale pentru inculpat de natură să garanteze drepturile dar și să influențeze soluția procesului. Astfel, deși inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. sau art. 181 C. pen., instanța nu a făcut referire la aceste apărări.

Procedând la rejudecarea cauzei, prin Decizia penală nr. 78/AP din 12 noiembrie 2010 Curtea de Apel Brașov a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul T.C. împotriva sentinței penale nr. 221/S din 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a desființat-o numai cu privire la latura penală a cauzei cu referire la inculpatul T.C. și cu privire la cheltuielile judiciare stabilite în sarcina acestuia și, pronunțând o nouă hotărâre: În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. și art. 44 alin. (1), (2) și (3) C. pen., a achitat pe inculpatul T.C. pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 C. pen.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat la fond au rămas în sarcina statului. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă B.M. împotriva aceleiași sentințe. A dispus avansarea din fondurile M.J. către Baroul Brașov a sumei de 350 lei, reprezentând onorariile cumulate ale apărătorilor din oficiu, sumă ce se va include în cheltuielile judiciare. A obligat apelanta parte civilă B.M. să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate. În urma analizării expertizelor medico-legale efectuate în cauză se reține că a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre lovirea victimei cu furca în zona stângă a capului și decesul acesteia, încadrarea juridică reținută prin actul de acuzare fiind cea corectă, fapta pentru care apreciază instanța de apel că apelul parchetului este întemeiat sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptei. Se apreciază că, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 180 alin. (2), art. 181 C. pen.

sau art. 182 C. pen., cât timp actele de violență au avut drept consecință decesul victimei, consecință specifică infracțiunii prev. de art. 183 C. pen. Se reține că inculpatul a lovit-o cu intenție pe victimă însă moartea acesteia a depășit voința inculpatului care nu a prevăzut rezultatul unei fapte, deși trebuia și putea să-l prevadă. În raport de aceste argumente, apreciază instanța de apel că nu pot fi reținute în cauză nici disp. art. 178 C. pen., infracțiune ce poate fi comisă doar din culpă. Față de modalitatea de comitere a faptei și împrejurările concrete de desfășurare a evenimentelor, reține instanța de apel că în cauză sunt incidente disp. art. 44 alin. (1), (2) și (3) C. pen., apreciind că sunt îndeplinite condițiile unui atac material, direct, imediat și injust.

Astfel victima B.I. împreună cu numiții I.I. și R.C.R. sustrăgeau bunuri din incinta societății comerciale în momentul în care au fost observați de inculpat și de ceilalți doi paznici care aveau îndatorirea legală de a interveni. Văzând că au fost surprinși de către paznici, victima B.I. și numitul I.I. pentru a-și asigura scăparea s-au folosit de căruță și cal, precum și de furca pe care o aveau asupra lor ca instrumente de atac și amenințare. În acest context, inculpatul a aruncat furca la întâmplare atât pentru a opri infractorii cât și pentru a se apăra, ambele reacții fiind legitimate și necesare în contextul stării de fapt, așa încât instanța de apel a considerat că inculpatul a comis fapta în stare de legitimă apărare.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că în mod greșit instanța de apel a reținut că inculpatul a comis fapta în stare de legitimă apărare, cât timp probele dosarului nu dovedesc existența unui atac din partea victimei care să-l determine pe inculpat să adopte o asemenea atitudine violentă, soldată cu decesul victimei. În susținerea recursului sunt invocate cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 172 și 18 C. proc. pen. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc.

pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de parchet nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de apel în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal iar încadrarea juridică dată faptei corespunde situației de fapt stabilite, în mod corect reținând instanța de apel că inculpatul T.C. a comis fapta în stare de legitimă apărare. Instanța de apel, în rejudecare a făcut o analiză completă și judicioasă a întregului ansamblu probator, ca și a tuturor apărărilor inculpatului, reținând în mod justificat incidența unei cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei, respectiv legitima apărare reglementat de disp.

art. 44 alin. (1), (2) și (3) C. pen. Cu privire la încadrarea juridică a faptei, în mod corect a apreciat instanța de apel că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., probele administrate în cauză dovedesc indubitabil legătura de cauzalitate dintre lovirea victimei cu furca în zona stângă a capului și decesul acesteia. În raport de condițiile concrete ale cauzei reține Înalta Curte că în mod corect instanța de apel a reținut că inculpatul T.C. a comis fapta în stare de legitimă apărare. Astfel, potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., legitima apărare este acea acțiune pe care o persoană o realizează prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală pentru a înlătura un atac material, direct imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori intervalul obștesc.

De esența legitimei apărări este existența unei agresiuni, a unui atac care pune în pericol grav persoana sau drepturile acesteia ori un interes obștesc și care creează necesitatea unei acțiuni de apărare imediată, adică de înlăturare a atacului înainte ca acesta să afecteze valorile amenințate. Cu privire la atac legea stabilește că acesta trebuie să îndeplinească anumite condiții și anume să fie material, direct, imediat și injust și să fie îndreptat împotriva unei persoane ori unui interes obștesc și să le pună în pericol grav. De asemenea și fapta săvârșită în stare de legitimă apărare trebuie să îndeplinească anumite condiții și anume să fie necesar pentru înlăturarea atacului și să fie proporțională cu gravitatea atacului.

Or, în cauza dedusă judecății, reține Înalta Curte că sunt întrunite atât condițiile referitoare la atac cât și cele referitoare la apărare, așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel. Din probele dosarului rezultă cu certitudine că victima B.I. împreună cu numiții I.I. și R.C.R. au pătruns în incinta fermei aparținând SC L.D.L.I. SRL Brașov, cu scopul de a sustrage furaje, situație în care au fost surprinși de către inculpatul T.C. și martorii D.C. și G.M.G., toți trei angajați în calitate de paznici ai depozitului unde se găseau furaje. În aceste condiții, văzând că sunt surprinși de către paznici, victimă B.I. și numitul I.I. s-au folosit de căruță și de furca pe care o aveau asupra lor pentru a-și asigura scăparea, sens în care victima a pornit în galop cu căruța îndreptându-se spre singura ieșire din fermă, loc unde se aflau și cei trei paznici.

Această situație de fapt este confirmată atât de martorul I.I., cât și de martorul R.C.R., ambii arătând în declarațiile date pe parcursul procesului penal că victima B.I. a pornit căruța în galop, îndreptându-se spre ieșire, unde au fost întâmpinați de paznici. Este adevărat că în fața instanței martorul I.I. prezintă într-o mică măsură o situație de fapt diferită, însă precizează că în momentul în care au încercat să plece cu căruța, paznicii se aflau în fața căruței. Arată, de asemenea martorul că nu au oprit căruța ci au trecut printre paznici. Arată, de asemenea martorul că aveau în căruță două furci fără a preciza însă, dacă, le-au folosit în vreun fel. Aceeași situație de fapt este descrisă și de inculpat care a declarat în fața instanței că victima și martorul I.I.

au trecut cu căruța printre ei, iar martorul I.I. avea în mână o furcă pe care intenționa să o arunce spre el și spre ceilalți paznici. În acest context martorii D.C. și G.M.G. au aruncat cu diverse obiecte spre căruță, iar inculpatul T.C. a aruncat la întâmplare furca atât pentru a opri infractorii cât și pentru a se apăra, fapta fiind comisă în condițiile unei puternice tulburări și temeri determinată de atitudinea violentă a victimei. Fapta comisă de inculpat în apărare a fost concomitentă cu atacul venit din partea victimei, atât el cât și ceilalți paznici fiind expuși pericolului de a-și pierde viața față de modul de comportament al victimei care a trecut cu căruța în galop printre paznici.

Față de modalitatea agresivă a victimei B.I. de a părăsi incinta fermei, Înalta Curte apreciază că este justificată pe deplin replica venită din partea inculpatului. Nu este întemeiată motivarea recursului parchetului, potrivit căreia Curții de Apel Brașov a preluat versiunea paznicilor care au arătat că I.I. avea o furcă pe care o agita de o parte și de alta a căruței, cât timp, așa cum am arătat, chiar martorii I.I. și R.C.R. au declarat că victima a trecut în galop cu căruța printre paznici, situație ce este echivalentă cu atacul imediat, material, direct și injust. Față de toate aceste considerente arătate, Înalta Curte apreciază că soluția dispusă de instanța de apel este legală și temeinică, probele administrate în cauză dovedesc mai presus de orice dubiu că inculpatul T.C.

a comis fapta pentru a înlătura atacatul venit din partea victimei. Corect a reținut instanța de apel că în cauză sunt incidente și disp. art. 44 alin. (3) C. pen., potrivit cărora, este în legitimă apărare și acela care din cauza tulburări sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul. Este cert că inculpatul împreună cu ceilalți paznici au acționat sub imperiul unei puternice tulburări și temeri determinate de comportamentul victimei, depășind însă limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și împrejurările în care s-a produs atacul, fapt ce face posibilă incidența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv legitima apărare prev. de art. 44 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Față de argumentele prezentate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat recursul parchetului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 78/AP din 12 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul T.C. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2011.