ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1988/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1988/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față:

Analizând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 221/S din 6 martie 2008, Tribunalul

Brașov, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a

infracțiunii reținute în sarcina inculpatului T.C. prin actul de inculpare și

de sesizare a instanței de judecată, din infracțiunea de loviri cauzatoare de

moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală

gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) teza finală C. pen.

În baza art. 182 alin. (2) teza

finală C. pen. a condamnat pe inculpatul T.C. (fiul lui F. și I.) la o pedeapsă

de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală

gravă.

În baza dispozițiilor art. 81 și 82 C.

pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată

inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la consecințele comiterii unei

infracțiuni în perioada termenului de încercare, respectiv revocarea

suspendării executării pedepsei și executarea acesteia în regim de detenție alături

de pedeapsa ce i se va aplica pentru infracțiunea comisă ulterior.

În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a dispus

achitarea inculpaților: D.C. (fiul lui C. și M.) și G.M.G. (fiul lui T. și C.)

pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 183

C. pen.

A respins pretențiile civile

solicitate de părțile civile B.M. și Spitalul Clinic de Urgență Brașov.

A constatat că are calitatea de corp

delict furca folosită de inculpatul T.C. la comiterea infracțiunii pentru care

s-a dispus condamnarea acestuia prin prezenta sentință, bun ce rămâne atașat

cauzei. Acest bun se s-a depus la camera de corpuri delicte a Tribunalului

Brașov.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

a obligat pe inculpatul T.C. să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

celelalte cheltuieli avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că inculpații T.C., D.C. și G.M. au fost angajați în

calitate de paznici - îngrijitori de animale - la ferma ce aparține de SC L.D.L.I.

SRL, iar în data de 20 martie 2005 funcționau la această societate comercială,

având atribuții de pază și îngrijire a animalelor.

În data de 20 martie 2005, în jurul

orelor 18,00, numiții R.C.R., I.I. și victima B.I. s-au hotărât să se deplaseze

la ferma ce aparține de SC L.D.L.I. SRL pentru a sustrage fân, deplasarea fiind

făcută cu căruța trasă de cal, care aparțineau victimei B.I.

În aceste condiții R.C.R., I.I. și

victima B.I. s-au deplasat la sediul fermei amplasată la ieșirea din

localitatea Codlea, iar B.I. a rămas cu atelajul la marginea drumului, iar

numiții R.C.R. și I.I. au pătruns într-unui din depozitele cu furaje și au

început să umple saci cu fân, timp în care au fost surprinși de mai mulți

angajați ai fermei.

În acest sens au fost alertați

inculpații T.C., D.C. și G.M., care s-au deplasat în locul unde se aflau cei

surprinși la furat de fân, iar pentru apărare în drum fiecare dintre aceștia au

luat în mână câte un obiect contondent, astfel: inculpatul T.C. a luat o furcă

D.C. un bolovan de dimensiuni mijlocii și G.M. o bâtă (băț).

Fiind surprinși numiții R.C.R. și I.I.

au abandonat sacii, și au fugit, astfel R.C.R. a fugit spre câmp, în afara

fermei, iar I.I. fugit spre atelaj unde se afla și B.I. și împreună au plecat

de la fața locului cu calul în galop, calul fiind condus de B.I., iar din

căruță I.I., aflat în spatele lui B.I. Calul și căruța aveau viteză și pentru a

se ieși din incinta fermei a fost condus frontal în direcția în care se aflau

paznici, astfel că dacă aceștia nu se fereau riscau să fie loviți.

În aceste condiții, T.C. și D.C. s-au

poziționat în partea stângă căruței respectiv a victimei B.I. iar G.M. pe

partea dreapta a acesteia, și în primă fază G.M. a aruncat bățul pe care îl

avea în mână către cei care se aflau în căruță, obiect care însă nu a lovit

nici o persoană, deoarece cei doi din căruță s-au aplecat. Imediat după aceasta

T.C. a aruncat cu furca pe care o avea în mână, către cei care se aflau în

căruță, obiect care a lovit victima B.I. cu partea înțepătoare în partea stângă

a capului, după care furca a căzut în căruță, iar în cădere furca a lovit

brațul stâng al acestuia. Concomitent cu aruncarea furcii și D.C. a aruncat

piatra pe care o avea în mână tot către cei care se aflau în căruță însă

aceasta nu a nimerit nici o persoană.

În urma loviturii primite B.I. care

conducea căruța cu viteză, și-a pierdut pentru scurt timp cunoștința și s-a

lăsat pe o parte iar I.I., aflat în spatele său, l-a prins și l-a așezat în

căruță, după care I.I. a luat hățurile și a condus calul în galop pentru a

putea fugi de la fața locului. Pe drum cei doi se întâlnesc cu R.C.R. pe care

îl iau în căruță.

La scurt timp victima B.I. și-a

revenit, afirmând că este lovit la cap în partea stângă de unde îi curgea

sânge. Acest aspect este confirmat de I.I. și de R.C.R. B.I., deși consumase la

domiciliu înainte de plecare băuturi alcoolice, respectiv rachiu alb, după ce

și-a revenit a consumat din nou băuturi alcoolice.

Ajunși la domiciliul victimei B.I. calul

a fost deshămat și dus în grajd, iar B.I. s-a deplasat singur la domiciliul său

unde se afla concubina sa, martora B.M.

B.I. i-a spus concubinei sale că a

fost lovit de muncitorii de la SC L. La scurt timp de la ajungerea sa acasă,

victimei i s-a făcut rău, astfel că a fost spălat pe cap de concubina sa care a

fost ajutată de martora C.G., după care a fost bandajat la cap și întins pe

pat. Între timp la domiciliul victimei vin și ceilalți membrii ai familiei

acestuia, care au fost chemați de martora C.G., și împreună hotărăsc deplasarea

la spital pentru a-l duce pe B.I. pentru a i se acorda îngrijiri medicale.

Deplasarea la Spitalul Codlea este făcută cu căruța, victima fiind dusă la

spital de B.M., B.C. și B.E., fără ca pe drum să existe vreun incident legat de

victimă. La Spitalul Codlea victima a fost examinată, în această împrejurare

cei care îl însoțeau au constatat că acesta prezenta și o penetrare a

mușchiului brațului stâng.

Ulterior la aceeași dată, respectiv

20 martie 2005 B.I. a fost internat la Spitalul de Urgență Brașov cu

diagnosticul TCC Traumatism cranio cerebral deschis, comă de gradul 3. Hematom

extradural acut F-T-P (frontotempo perietal) drept operat. S-a practicat

intervenție neurochirurgicală la data de 21 februarie 2005, practicându-se

craniectomie temporo parietal dreapta cu evacuare hematomului extradural

gigant, aproximativ 200 de mililitri. La data de 24 martie 2005 victima a

decedat.

Raportul de constatare medico-legală

din data de 26 martie 2005 întocmit de S.J.M.L. Brașov, relevă faptul că

victima a fost agresată la data de 20 martie 2005, prezentând la necropsie

semne de violență parietal stâng, înalt, anterior de bosa parietală la 9 cm.

Superior de marginea superioară a pavilionului auricular stâng și la 10 cm de

regiunea sprâncenoasă stânga: plagă contuză de 1 cm, suturata cu fir de sutură,

lateral medial de aceasta, prezintă două excoriații liniare cu direcție oblică antero

- posterior și dinspre medial spre lateral, aproximativ paralele, cu lungime de

1,2 și respectiv 1 cm, acoperite cu crustă hematică, posterior de plaga

descrisă, la 2 cm, prezintă excoriație liniară de 1 cm, cu direcție antero -

posterioară acoperită cu crustă hematică. în partea dreaptă se constată plagă

chirurgicală temporal drept cu direcție verticală de 6 cm, suturata. În ceea ce

privește diagnosticul anatomo patologic s-a constatat plagă contuză și

excoriații parietal stânga; fractură craniană de boltă și bază parieto temporal

bilateral; craniectomie parietal dreapta; hematom extradural masiv drept cu

efect de masă marcat; hematom extradural minim parietal stâng; edem dur

cerebral; contuzie cerebrală temporal bazai stâng; bronhopneumonie; modificări

parenchimatoase hepatice.

În concluziile raportului se arată

că moartea numitului B.I. a fost violentă. Ea s-a datorat unui hematom

extradural masiv drept operat, cu efect de masă accentuat, consecința unui

traumatism cranio cerebral cu două focare de fractură de boltă și bază

craniană. Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin

lovire cu și de corpuri dure posibil în condițiile unei heteroagresiuni, așa

cum reiese din datele anchetei, între leziunile traumatice și deces existând legătură

de cauzalitate directă.

În completarea raportului se arată

că leziunile traumatice la nivel epicranian, și anume la nivel parietal stâng

ce au fost consemnate și descrise, s-au putut produce cel mai probabil prin

lovire cu partea contondentă a unei furci. S-a opinat în acest sens, deoarece

din datele anchetei ar reieși că victima ar fi fost lovită la nivelul capului

atât cu o furcă cât și cu un bolovan.

Deoarece s-au constat o serie de

neclarități în ceea ce privește traumatismele suferite de B.I. în cauză actele

medicale au fost supuse avizării de către I.N.M.L.M.M., care prin raportul

întocmit de comisa de avizare și control, a considerat că prin corelarea

datelor clinice cu constatările necroptice rezultă că B.I. a prezentat un TCC

grav cu stare de comă cu plagă contuză parietală stânga, hematom epicranian

local, fractură liniară subiacentă de boltă craniană iradiată la bază cu

hematom extradural stâng și hematom epicranian fronto parietal drept, fractură

liniară parieto temporal drept, hematom extradural masiv de emisfer drept.

Referitor la morfologia și topologia

leziunilor traumatice cranio cerebrale, circumstanțele producerii leziunilor

conform datelor de la dosar și obiectele vulnerante implicate (bâtă, piatră,

furcă) s-a opinat că leziunile traumatice cranio cerebrale s-au produs prin

două mecanisme, astfel:

1) plagă contuză parietală stângă cu

hematom epicranian subiacent și fractură parieto-temporală stângă liniară

iradiată la bază și un hematom extradural subiacent s-au produs printr-un mecanism

activ de lovire cu corp dur.

2) Hematom epicranian drept cu

fractură parieto temporală stânga, hematom extradural de emisfer drept și

contuzie cerebrală corticală temporală stânga s-au produs printr-un mecanism de

cădere și lovire de corp pe plan dur cu următoarele precizări: morfologia și

tipologia leziunilor traumatice active (parietal stâng) atestă producerea

acestora prin lovire cu un corp contondent care a acționat printr-un mecanism

contuziv cu energie cinetică mare fără a exista elemente medico legale care să

permită stabilirea cu exactitate a caracteristicilor corpului contondent și

individualizarea acestuia dintre obiectele incriminatoare (furcă, bolovan,

bâtă) și nici dacă căderea victimei urmată de leziuni meningo - cerebrale grave

care au determinat decesul, are legătură de cauzalitate cu lovirea activă cu

corp dur. Intensitatea și amploarea leziunilor traumatice meningo - cerebrale

consecutiv căderii cu impact parietal drept demonstrează un impact puternic al

craniului de un corp/plan dur, aspect ce nu rezultă din datele de istoric și

declarațiile de martor (se menționează că victima a căzut în interiorul căruței

fiind sprijinită în cădere de persoana aflată în atelaj). În consecință, având

în vedere cele menționate și faptul că victima consumase rachiu conform

declarațiilor celor implicați în eveniment se opinează că nu se exclud două

momente traumatice, implicând fie căderea de la alt nivel, posibil din căruță

în condițiile părăsirii locului faptei cu atelajul, fie căderea de la același nivel

pe plan dur ulterior coborârii din căruță.

În concluziile acestui raport se

arată următoarele:

Din documentația medicală și medico

legală rezultă că moartea victimei B.I. s-a datorat hemoragiei meningo -

cerebrale cu fracturi liniare parieto - temporale bilateral de calotă craniană

iradiate la bază și hematoame extradurale subiacente fracturilor, cu efect de

masă la nivelul emisferului cerebral drept și edem cerebral accentuat cu

angajare cerebeloasă - pentru care s-a intervenit chirurgical la data de 21

martie 2005. Traumatismul cranio-cerebral poate data din 20 martie 2005,

leziunile traumatice consemnate fiind localizate exclusiv la nivelul regiunii

neuro craniene.

Ceea ce reiese din analiza acestui

raport de expertiză este că între cele două traumatisme cranio cerebrale există

următoarele diferențe:

Traumatismul cranio cerebral

hemicranian stâng a avut impact parietal stâng la nivelul plăgii contuze

parietale, față de traumatismul cranio cerebral hemicranian drept cu impact

parietal drept, de asemenea mecanismul de producere este diferit, astfel

traumatismul cranio cerebral stâng putând fi produs prin lovire cu corp dur

contondent, iar traumatismul cranio cerebral drept prin cădere și lovire de

corp/plan dur cu impact parietal drept, în plus traumatismul cranio cerebral

hemicranian stâng a fost de intensitate redusă față de traumatismul cranio

cerebral drept, având în vedere consecințele morfopatologice ale leziunilor

meningo - cerebrale, cauza decesului a fost determinată de gravitatea

traumatismului cranio cerebral drept cu hematom extra - dura drept,

comprehensiv cu edem cerebral cu angajare cerebrală, hemoragie intra

-ventriculară și contuzie cerebrală de contra lovitură.

S-a opinat că în cazul de față

documentația existentă sugerează o posibilă producere a traumatismului cranio-cerebral

cu impact parietal drept ulterior lovirii în regiunea parietală stângă, cu

mențiunea că amploarea leziunilor cranio - meningo - cerebrale produse prin

cădere și lovire de plan dur cu impact parietal drept, poate fi explicată cel

mai probabil prin cădere de la alt nivel, posibil din căruță, fie căderea

victimei de la același nivel cu impact pe un plan dur, în circumstanțele

evenimentului din data de 20 martie 2005 sau ulterior acestuia, aceasta

deoarece prezența contuziei corticale cerebrale de contralovitură temporo bazal

stâng atestă un mecanism de producere prin decelerație. Se mai precizează că nu

există elemente medico-legale obiective care să permită stabilirea cu

exactitate a caracteristicilor corpului delict care a determinat leziunile

active (TTC hemicranian stâng) în absența unor expertize criminalistice ale

corpurilor delicte. în plus se arată că fracturile de bază craniană din etajul

mijlociu drept și stâng nu sunt de sine stătătoare ci iradieri ale fracturilor

de calotă (parietale dreapta și respectiv stânga).

În plus, morfologia și tipologia

leziunilor traumatice precum și evoluția clinică a victimei atestă că între

traumatismul cranio cerebral cu impact parietal drept și deces există o

legătură de cauzalitate directă necondiționată, având în vedere gravitatea

leziunilor meningo cerebrale. Se menționează că între traumatismul cranio

cerebral cu plagă contuză parietală stângă, fractură liniară de calotă iradiată

la bază și hematom extradural de dimensiuni reduse necompresiv și deces nu se

poate stabili cu certitudine o legătură de cauzalitate, având în vedere

următoarele: consecințele meningo cerebrale posttraumatice mai reduse la

nivelul emisferului cerebral stâng, care nu explică prin ele însele decesul și

imposibilității producerii unor leziuni grave cerebrale ca o consecință

exclusivă a căderii în căruță; amploarea leziunilor traumatice cranio cerebrale

specifice căderii cu impact parietal drept, nu poate fi explicată prin

producerea acestora prin simpla cădere a victimei în căruță și lovirea de

relieful interior al acesteia urmare a lovirii cu corp dur la nivel parietal

stâng; nu există date certe care să ateste producerea traumatismului cranio

cerebral cu impact parietal drept în același context lezional cu lovirea activă

a victimei sau existența a două momente traumatice cu prezența unui „interval

liber" între lovirea activă a victimei și căderea generatoare a leziunilor

cranio cerebrale care au determinat decesul.

Referitor la hematomul extradural

stâng, se arată că acesta a fost de mici dimensiuni, este consecința lovirii

active cu un corp dur, dar nu a contribuit prin el însuși la deces.

În ceea ce privește intervențiile

chirurgicale se arată: toaleta și sutura plăgii contuze de 1 cm parietal stâng

produsă prin lovire activă cu un corp dur contondent, reprezintă o intervenție

de mică chirurgie; cura neurochirurgicală de evacuare a hematomului extradural

compresiv consecutiv căderii reprezintă o intervenție chirurgicală de amploare

efectuată de urgență, în primele 24 de ore de la internare, constând în:

incizie liniară temporo-parietală dreapta, craniectomie temporo-parietală

dreaptă cu diametrul de circa 6 cm și evacuarea spontană prin aspirație a

hematomului extradural gigant, sânge proaspăt și coaguli, circa 200 ml gros de

circa 5 cm, hemostază dificilă prin electrocoagulare și gelaspon, drenaj,

sutură, pansament. Se precizează că autopsia victimei efectuată după o

supraviețuire a victimei până la data de 24 martie 2005 e evidențiat refacerea

hematomului extradural fronto parietal drept și occipital drept cu efect

compresiv cerebral drept, coaguli de grosime maximă 4-5 cm la nivel fronto-parietal

drept. Se consideră că nu au existat deficiențe de tehnică chirurgicală,

tratamentul fiind corect indicat și aplicat, iar evoluția nefavorabilă și

decesul datorându-se gravității leziunilor cranio meningo cerebrale inițiale

precum și hemostazei intraoperatorii dificile și a tulburărilor hemostatice ce

au permis refacerea hematomului extradural drept tanatogenerator.

Din punct de vedere medico-legal

reiese că victima a fost lovită, suferind o plagă contuză parietală stângă cu

hematom epicranian subiacent și fractură parieto-temporală stângă liniară

iradiată la bază și un hematom extradural subiacent s-au produs printr-un

mecanism activ de lovire cu corp dur, plaga suturată prezentată în actele

medicale denotă faptul că a existat o rană produsă prin lovire cu un corp

înțepător. Această leziune a pus în primejdie viața victimei însă nu i-a cauzat

decesul.

Decesul victimei B.I. s-a datorat

hemoragiei meningo-cerebrale cu fracturi liniare parieto-temporale bilateral de

calotă craniană iradiate la bază și hematoame extradurale subiacente

fracturilor, cu efect de masă la nivelul emisferului cerebral drept și edem

cerebral accentuat cu angajare cerebeloasă, stabilindu-se că traumatismul

cranio cerebral poate data din 20 martie 2005. Mecanismul de producere al

acestor leziuni este diferit față de mecanismul de producere al leziunilor

prezentate de victimă în partea stângă, așa cum s-a arătat mai sus. în plus,

leziunile din partea dreaptă s-au produs printr-un mecanism de cădere și lovire

de corp pe plan dur. Intensitatea și amploarea leziunilor traumatice meningo -

cerebrale consecutiv căderii cu impact parietal drept demonstrează un impact

puternic al craniului de un corp/plan dur, astfel că nu au fost excluse două

momente traumatice, implicând fie căderea de la alt nivel, posibil din căruță

în condițiile părăsirii locului faptei cu atelajul, fie căderea de la același

nivel pe plan dur ulterior coborârii din căruță.

Situația de fapt, astfel cum a fost

reținută de instanța de fond a fost cu plângerea penală formulată de SC L.D.L.I.

SRL Brașov, declarațiile părții vătămate G.M.G., declarațiile părții vătămate B.M.,

rapoarte de constatare medico-legală, declarațiile martorilor, toate coroborate

cu declarațiile inculpatului.

Fiind audiat, inculpatul T.C. nu a

recunoscut fapta, arătând că furca aruncată de el, nu a lovit victima în zona

capului ci în zona coastelor.

În raport de ansamblul probator

foarte amplu administrat în cauză, instanța de fond a reținut că vinovăția inculpatului

a fost dovedită pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182

alin. (2) C. pen., sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei.

La individualizarea pedepsei

aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art.

72 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, inculpatul T.C. și

partea civilă B.M.

Prin Decizia penală nr. 113/ R din

10 noiembrie 2008, Curtea de Apel Brașov a admis apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul T.C. împotriva sentinței

penale nr. 221 din 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a

desființat-o numai cu privire la inculpatul T.C., pe latură penală a cauzei și

cu privire la cheltuielile judiciare.

Rejudecând, în temeiul art. 44 alin.

(1) și (2) C. pen. și a art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 lit. e) C. proc. pen.,

a achitat pe inculpatul T.C. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau

vătămări cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 C. pen., întrucât fapta a

fost săvârșită în legitimă apărare.

Cheltuielile judiciare de la fond au

rămas în sarcina statului.

A menținut celelalte dispoziții.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de partea civilă B.M.

A obligat partea civilă la 20 lei,

cheltuieli judiciare către stat, iar celelalte cheltuieli judiciare în apel au rămas

în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, criticând-o pentru

nelegalitate față de împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

unei cereri esențiale de natură să influențeze soluționarea cauzei și pentru

netemeinicie apreciind că s-a comis o gravă eroare de fapt care a avut drept

consecință pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 864 din 5

martie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 113/R

din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori, privind pe inculpatul T.C.

A casat decizia penală atacată și a

dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea

de Apel Brașov.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, s-a plătit din fondul M.J.L.C.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte

a reținut că, deși inculpatul T.C., prin apărător a formulat mai multe apărări

asupra cărora instanța de apel nu s-a pronunțat, cereri esențiale pentru

inculpat de natură să garanteze drepturile dar și să influențeze soluția

procesului.

Astfel, deși inculpatul a solicitat

schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 180 alin.

(2) C. pen. sau art. 181 C. pen., instanța nu a făcut referire la aceste

apărări.

Procedând la rejudecarea cauzei,

prin Decizia penală nr. 78/AP din 12 noiembrie 2010 Curtea de Apel Brașov a

admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și

inculpatul T.C. împotriva sentinței penale nr. 221/S din 6 martie 2008

pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a desființat-o numai cu privire la

latura penală a cauzei cu referire la inculpatul T.C. și cu privire la

cheltuielile judiciare stabilite în sarcina acestuia și, pronunțând o nouă

hotărâre:

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. și art. 44 alin.

(1), (2) și (3) C. pen., a achitat pe inculpatul T.C. pentru infracțiunea de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 C. pen.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare avansate de stat la fond au rămas în sarcina

statului.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței apelate.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de partea civilă B.M. împotriva aceleiași sentințe.

A dispus avansarea din fondurile M.J.

către Baroul Brașov a sumei de 350 lei, reprezentând onorariile cumulate ale

apărătorilor din oficiu, sumă ce se va include în cheltuielile judiciare.

A obligat apelanta parte civilă B.M.

să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în

sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită de

instanța de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate.

În urma analizării expertizelor

medico-legale efectuate în cauză se reține că a fost dovedită legătura de

cauzalitate dintre lovirea victimei cu furca în zona stângă a capului și

decesul acesteia, încadrarea juridică reținută prin actul de acuzare fiind cea

corectă, fapta pentru care apreciază instanța de apel că apelul parchetului este

întemeiat sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptei.

Se apreciază că, în cauză nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 180 alin.

(2), art. 181 C. pen. sau art. 182 C. pen., cât timp actele de violență au avut

drept consecință decesul victimei, consecință specifică infracțiunii prev. de art.

183 C. pen.

Se reține că inculpatul a lovit-o cu

intenție pe victimă însă moartea acesteia a depășit voința inculpatului care nu

a prevăzut rezultatul unei fapte, deși trebuia și putea să-l prevadă.

În raport de aceste argumente,

apreciază instanța de apel că nu pot fi reținute în cauză nici disp. art. 178 C.

pen., infracțiune ce poate fi comisă doar din culpă.

Față de modalitatea de comitere a

faptei și împrejurările concrete de desfășurare a evenimentelor, reține

instanța de apel că în cauză sunt incidente disp. art. 44 alin. (1), (2) și (3)

C. pen., apreciind că sunt îndeplinite condițiile unui atac material, direct,

imediat și injust.

Astfel victima B.I. împreună cu numiții

I.I. și R.C.R. sustrăgeau bunuri din incinta societății comerciale în momentul

în care au fost observați de inculpat și de ceilalți doi paznici care aveau îndatorirea

legală de a interveni. Văzând că au fost surprinși de către paznici, victima B.I.

și numitul I.I. pentru a-și asigura scăparea s-au folosit de căruță și cal,

precum și de furca pe care o aveau asupra lor ca instrumente de atac și

amenințare.

În acest context, inculpatul a

aruncat furca la întâmplare atât pentru a opri infractorii cât și pentru a se

apăra, ambele reacții fiind legitimate și necesare în contextul stării de fapt,

așa încât instanța de apel a considerat că inculpatul a comis fapta în stare de

legitimă apărare.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că în mod greșit instanța

de apel a reținut că inculpatul a comis fapta în stare de legitimă apărare, cât

timp probele dosarului nu dovedesc existența unui atac din partea victimei care

să-l determine pe inculpat să adopte o asemenea atitudine violentă, soldată cu

decesul victimei.

În susținerea recursului sunt

invocate cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 172 și 18 C.

proc. pen.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia

deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de parchet

nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situația

de fapt a fost corect stabilită de instanța de apel în urma analizei coroborate

a tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal iar încadrarea

juridică dată faptei corespunde situației de fapt stabilite, în mod corect reținând

instanța de apel că inculpatul T.C. a comis fapta în stare de legitimă apărare.

Instanța de apel, în rejudecare a

făcut o analiză completă și judicioasă a întregului ansamblu probator, ca și a

tuturor apărărilor inculpatului, reținând în mod justificat incidența unei cauze

de înlăturare a caracterului penal al faptei, respectiv legitima apărare

reglementat de disp. art. 44 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Cu privire la încadrarea juridică a

faptei, în mod corect a apreciat instanța de apel că aceasta întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev.

de art. 183 C. pen., probele administrate în cauză dovedesc indubitabil legătura

de cauzalitate dintre lovirea victimei cu furca în zona stângă a capului și

decesul acesteia.

În raport de condițiile concrete ale

cauzei reține Înalta Curte că în mod corect instanța de apel a reținut că

inculpatul T.C. a comis fapta în stare de legitimă apărare.

Astfel, potrivit art. 44 alin. (2) C.

pen., legitima apărare este acea acțiune pe care o persoană o realizează prin

săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală pentru a înlătura un atac

material, direct imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau

împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau

drepturile celui atacat ori intervalul obștesc.

De esența legitimei apărări este

existența unei agresiuni, a unui atac care pune în pericol grav persoana sau

drepturile acesteia ori un interes obștesc și care creează necesitatea unei

acțiuni de apărare imediată, adică de înlăturare a atacului înainte ca acesta

să afecteze valorile amenințate.

Cu privire la atac legea stabilește

că acesta trebuie să îndeplinească anumite condiții și anume să fie material,

direct, imediat și injust și să fie îndreptat împotriva unei persoane ori unui

interes obștesc și să le pună în pericol grav.

De asemenea și fapta săvârșită în

stare de legitimă apărare trebuie să îndeplinească anumite condiții și anume să

fie necesar pentru înlăturarea atacului și să fie proporțională cu gravitatea

atacului.

Or, în cauza dedusă judecății,

reține Înalta Curte că sunt întrunite atât condițiile referitoare la atac cât

și cele referitoare la apărare, așa cum în mod corect a reținut și instanța de

apel.

Din probele dosarului rezultă cu

certitudine că victima B.I. împreună cu numiții I.I. și R.C.R. au pătruns în

incinta fermei aparținând SC L.D.L.I. SRL Brașov, cu scopul de a sustrage

furaje, situație în care au fost surprinși de către inculpatul T.C. și martorii

D.C. și G.M.G., toți trei angajați în calitate de paznici ai depozitului unde

se găseau furaje.

În aceste condiții, văzând că sunt

surprinși de către paznici, victimă B.I. și numitul I.I. s-au folosit de căruță

și de furca pe care o aveau asupra lor pentru a-și asigura scăparea, sens în

care victima a pornit în galop cu căruța îndreptându-se spre singura ieșire din

fermă, loc unde se aflau și cei trei paznici.

Această situație de fapt este

confirmată atât de martorul I.I., cât și de martorul R.C.R., ambii arătând în

declarațiile date pe parcursul procesului penal că victima B.I. a pornit căruța

în galop, îndreptându-se spre ieșire, unde au fost întâmpinați de paznici.

Este adevărat că în fața instanței

martorul I.I. prezintă într-o mică măsură o situație de fapt diferită, însă

precizează că în momentul în care au încercat să plece cu căruța, paznicii se

aflau în fața căruței. Arată, de asemenea martorul că nu au oprit căruța ci au

trecut printre paznici.

Arată, de asemenea martorul că aveau

în căruță două furci fără a preciza însă, dacă, le-au folosit în vreun fel.

Aceeași situație de fapt este

descrisă și de inculpat care a declarat în fața instanței că victima și

martorul I.I. au trecut cu căruța printre ei, iar martorul I.I. avea în mână o

furcă pe care intenționa să o arunce spre el și spre ceilalți paznici.

În acest context martorii D.C. și G.M.G.

au aruncat cu diverse obiecte spre căruță, iar inculpatul T.C. a aruncat la

întâmplare furca atât pentru a opri infractorii cât și pentru a se apăra, fapta

fiind comisă în condițiile unei puternice tulburări și temeri determinată de

atitudinea violentă a victimei.

Fapta comisă de inculpat în apărare

a fost concomitentă cu atacul venit din partea victimei, atât el cât și

ceilalți paznici fiind expuși pericolului de a-și pierde viața față de modul de

comportament al victimei care a trecut cu căruța în galop printre paznici.

Față de modalitatea agresivă a victimei

B.I. de a părăsi incinta fermei, Înalta Curte apreciază că este justificată pe

deplin replica venită din partea inculpatului.

Nu este întemeiată motivarea

recursului parchetului, potrivit căreia Curții de Apel Brașov a preluat

versiunea paznicilor care au arătat că I.I. avea o furcă pe care o agita de o

parte și de alta a căruței, cât timp, așa cum am arătat, chiar martorii I.I. și

R.C.R. au declarat că victima a trecut în galop cu căruța printre paznici,

situație ce este echivalentă cu atacul imediat, material, direct și injust.

Față de toate aceste considerente

arătate, Înalta Curte apreciază că soluția dispusă de instanța de apel este

legală și temeinică, probele administrate în cauză dovedesc mai presus de orice

dubiu că inculpatul T.C. a comis fapta pentru a înlătura atacatul venit din

partea victimei.

Corect a reținut instanța de apel că

în cauză sunt incidente și disp. art. 44 alin. (3) C. pen., potrivit cărora,

este în legitimă apărare și acela care din cauza tulburări sau temerii a

depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu

împrejurările în care s-a produs atacul.

Este cert că inculpatul împreună cu ceilalți

paznici au acționat sub imperiul unei puternice tulburări și temeri determinate

de comportamentul victimei, depășind însă limitele unei apărări proporționale

cu gravitatea pericolului și împrejurările în care s-a produs atacul, fapt ce

face posibilă incidența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei,

respectiv legitima apărare prev. de art. 44 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Față de argumentele prezentate, Înalta

Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să

respingă, ca nefondat recursul parchetului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale

nr. 78/AP din 12 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul T.C.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 mai 2011.