ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3007/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3007/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față;

În baza

actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 250 din 29

aprilie 2009 a Tribunalului Giurgiu, secția penală - cauze generale s-a dispus

respingerea, ca nefondată, a cererii formulată de inculpatul I.M. prin

intermediul apărătorului său, de schimbare a încadrării juridice a faptelor din

infracțiunile prev. și ped. de art. 180 alin. (1) C. pen. și art. 183 C. pen.

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (1) C.

pen.

În baza art. 180

alin. (1) C. pen. condamnă pe inculpatul I.M. la o pedeapsă de 2 (două) luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de loviri și alte violente.

În baza art. 183

C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 (opt) ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare.

În baza art. 71

C. pen., i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei

închisorii drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., ca

pedeapsă accesorie.

În baza art. 11

pct. 2 lit. b), rap. la art. 10 lit. f) C. proc. pen.,s-a dispus încetarea

procesului penal pornit împotriva inculpaților M.C. și B.V. pentru săvârșirea

infracțiunii de loviri și alte violente, fapte prev. și ped. de art. 180 alin.

(1) C. pen., întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate G.A.,

în prezent decedat.

Prin aceeași

hotărâre s-a dispus respingerea acțiunii civile formulată de Spitalul de

Urgență B.A. București, ca neîntemeiată.

A fost admisă

în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G.M. în calitate de soție a

victimei G.A. și de reprezentant legal al minorilor G.V. și G.M.

A fost

obligat inculpatul I.M. să plătească părți civile G.M. suma de 19.000 lei cu

titlu de despăgubiri civile și 25.000 lei daune morale.

Pentru a

pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În seara de

13 ianuarie 2007, în timp ce se aflau în barul lui G. din localitatea Colibași,

județul Giurgiu, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, între partea

vătămată G.A. și inculpatul I.M., a avut loc un conflict verbal.

În această

împrejurare, partea vătămată G.A. i-a aplicat inculpatului o lovitură cu palma

peste față.

Ulterior,

inculpatul I.M., fiind însoțit de numiții M.C. și N.A., s-au deplasat la barul

aparținând SC C. SRL din aceeași localitate, unde au continuat să consume

băuturi alcoolice.

În jurul

orelor 20,00, în incinta localului au intrat și părțile vătămate G.A. și R.I.,

care și-au cumpărat de la bar câte o sticlă cu bere.

Între

inculpatul M.C. și partea vătămată G.A., a avut loc o altercație verbală,

ocazie cu care primul i-a aplicat celui de-al doilea o lovitură cu pumnul in

zona feței, proiectându-l pe spate, pe pardoseală.

S-a mai

reținut că, partea vătămată R.I. a intervenit, încercând să îl ridice pe G.A. de

unde era căzut, însă a fost oprit de inculpatul I.M., care I-a lovit cu pumnii

în zona feței, trântindu-l pe pardoseală.

Inculpatul I.M.

a continuat activitatea agresională, lovind pe partea vătămată R.I. cu pumnii

și picioarele pe corp.

În timp ce

partea vătămată G.A. se afla jos, inculpatul a sărit cu picioarele, atât pe

corp, cât și pe picioarele acesteia, provocându-i o fractură la nivelul

piciorului drept.

După ce

inculpatul a încetat să îl mai lovească, în incinta barului a intrat inculpatul

B.V., cumnatul inculpatului I.M., care i-a aplicat și el o lovitură cu pumnul

în zona feței, părții vătămate G.A., trântindu-l pe pardoseală.

Ulterior,

întrucât, partea vătămată acuza dureri la nivelul piciorului drept, aceasta a

fost transportată afară de către partea vătămată R.I.

De asemenea,

s-a mai reținut că, din cuprinsul raportului medico-legal, emis de I.N.M.L. „M.M.”

București, rezultă că moartea părții vătămate G.A. a fost violentă,

datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința unei

tromboembolii pulmonare masive și infarct pulmonar consecutiv cu punct de

plecare tromboza venoasă profundă la nivelul gambei drepte, survenită în

evoluția unui traumatism de membru inferior drept, cu fractură de maleolă și de

peroneu, trate ortopedic.

Totodată, în

cuprinsul raportului medico-legal se mai precizează că, leziunile traumatice

descrise au putut fi produse prin lovire cu corp dur la nivelul gleznei drepte

cu picior fixat într-o poziție particulare (de inversiune) fie prin

suprasolicitarea articulației gleznei drepte și că între leziunile

traumatice descrise și cauza decesului, existând o legătură de cauzalitate

indirectă, prin complicația survenită.

Prima

instanță a mai reținut că, din coroborarea declarațiilor martorilor R.I., Ș.E.,

M.D.D. și P.C., cu concluziile raportului de constatare medico - legală

necroptică, întocmit de I.N.M.L. „M.M.” București, tribunalul reține că

inculpatul I.M. pe data de 13 ianuarie 2007, în timp ce se afla în barul C. din

comuna Colibași, județul Giurgiu, a lovit victima G.A. atât cu pumnul în zona

feței, acțiune în urma căreia victima a căzut pe pardoseala barului, cât și cu

picioarele, provocându-i acesteia o fractură de maleolă fibiolă și de peroneu

la membrul inferior drept, fractură care prin complicațiile intervenite a

condus la decesul victimei G.A., punctul de plecare a complicațiilor medicale

fiind tromboza venoasă profundă la nivelul gambei drepte conform raportului de

constatare medico - legală necroptică întocmit în cauză, între deces și

leziunile traumatice existând o legătură de cauzalitate indirectă.

Totodată,

prima instanță a apreciat că, în speță, inculpatul I.M. a lovit în mod

intenționat victima G.A. cu pumnii și picioarele, provocându-i o fractură la

gamba piciorului drept, care în urma complicațiilor medicale survenite a condus

la decesul victimei, rezultat pe care nu l-a prevăzut și nu l-a acceptat, însă

care s-a produs ca rezultat preterintenționat al actelor sale, faptă ce îmbracă

forma infracțiunii prev. și ped. de art. 183 C. pen., și nu a infracțiunii de

loviri sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. (1) C. pen., așa cum

a susținut inculpatul I.M., cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice

a faptelor din infracțiunile prev. și ped. de art. 183 C. pen. și art. 180 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. și

ped. de art. 180 alin. (1) C. pen., fiind astfel nefondată și în consecință

urmează a fi respinsă.

La

individualizarea pedepsei aplicată inculpatului I.M. instanța de fond a avut în

vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de

pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al

infracțiunilor comise de inculpat, persoana acestuia și împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

În acest

sens, instanța de fond, în raport de gradul de pericol social ridicat al

faptelor comise de inculpat, pericol ce rezidă din aceea că, prin săvârșirea

unor astfel de infracțiuni, se aduce atingere unuia dintre cele mai de preț

bunuri ale ființei umane și anume viața, dreptul la viață fiind unul dintre

drepturile fundamentale ale omului, dar și persoana acestuia, care a dat dovadă

de un comportament extrem de agresiv în timp ce se afla într-un loc public,

concretizat în aplicarea de multiple lovituri cu pumnii și picioarele asupra

victimei G.A. și asupra părții vătămate R.I., apoi împrejurările în care

faptele au fost comise, inculpatul lovind victima G.A. după ce acesta căzuse pe

pardoseala barului în urma loviturii aplicate cu pumnul de inculpatul M.C. și

încerca să se ridice, iar pe partea vătămată R.I., în timp ce vroia să ajute

victima G.A., a apreciat că, un cuantum al pedepsei rezultante de 8 (opt) ani

închisoare cu executarea în regim de detenție este în măsură să contribuie la

atingerea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., și anume reeducarea

inculpatului și reintegrarea sa în societate.

Instanța de

fond a mai reținut că, prin cererea de la filele 33 - 34 din dosar, modificată

ulterior de numita G.M., soția defunctului G.A. și prin cererea de la file

75-76, aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 19.000 lei

cheltuieli materiale și 50.000 lei daune morale, solicitând totodată și

obligarea inculpatului I.M. la plata unei prestații periodice pentru cei doi

copii minori ai săi lipsiți de sprijinul material, moral și afectiv al tatălui

lor G.A., cerere pe care instanța de foind a apreciat-o ca întemeiată în parte.

Astfel, în

ceea ce privește suma de 19.000 lei solicitată de partea civilă cu titlu de

despăgubiri materiale, reprezentând cheltuielile ocazionate cu înmormântarea

defunctului G.A. și cu toate pomenirile ulterioare efectuate conform datinei

creștin ortodoxe, prim instanță a apreciat că a fost dovedită cu martorii U.N.,

A.G., M.I. și T.C. audiați în cauză pe latură civilă.

Totodată, s-a

mai reținut că, la înmormântarea defunctului G.A. cât și la pomenirile

ulterioare a contribuit și fratele acestuia G.l., aspect confirmat și de

martorii audiați în cauză, însă la fila 243 din dosar, se află declarația

autentificată a acestuia, declarație prin care învederează că sumele cheltuite

cu înmormântarea și pomenirile ulterioare ale defunctului G.A. i-au fost

restituite acestuia de G.M., partea civilă din cauză.

Referitor la

suma de 50.000 lei solicitată de partea civilă cu titlu de morale, instanța de

fond a constat că este întemeiată, acordarea daunelor impunându-se în cauză,

având în vedere suferința psihică cauzată atât soției, cât și celor doi copii

minori ai defunctului ca urmare a faptului că acesta a îndurat câteva săptămâni

mari dureri ca urmare a traumatismului cauzat de acțiunea violentă a

inculpatului I.M., suferință ce s-a prelungit și după decesul acestuia în

condițiile în care defunctul G.A. era singurul sprijin al acestora, sprijin ce

era nu numai financiar dar și afectiv și de care sunt lipsiți pe viitor, însă

în ceea ce privește cuantumul, apreciindu-se că o sumă de 25.000 lei cu titlu

de daune morale este în măsură să dea satisfacție părții civile.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel partea civilă G.M. și inculpatul I.M.

În apelul

său, partea civilă a solicitat majorarea cuantumului stabilit de către instanța

de fond cu titlu de daune morale, respectiv 25.000 lei, la suma de 50.000 lei.

În conținutul

cererii de apel, partea civilă a mai arătat că, atunci când se discută despre

daune morale, nu există criterii de cuantificare a acestora; astfel, deși

daunele morale sunt lăsate la aprecierea instanței, sunt elemente în raport de

care acestea se stabilesc și anume, consecințele negative suferite de părțile

civile pe plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate și

intensitatea cu care au fost percepute vătămările - în speță fiind vorba despre

dispariția, decesul victimei G.A.

Apelanta

parte civilă a solicitat să se aibă în vedere că, în ceea ce privește daunele

morale, în cauză sunt trei părți civile, respectiv soția victimei - G.M. și cei

doi copii ai acestora. Cele trei părți civile, prin dispariția soțului,

respectiv tatălui, au rămas fără sprijin moral și material, iar pentru cei doi

minori, în plus față de mama lor, aceștia au rămas și fără suport afectiv,

educativ de care ar fi beneficiat dacă tatăl lor ar fi fost în viată.

În apelul

său, inculpatul I.M. a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii

atacate și în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de

fond.

În subsidiar

inculpatului a solicitat reaprecierea probatoriului și achitarea lui, sau

aplicarea unei pedepse sub minimul special cu posibilitatea suspendării condiționate

sau a executării pedepsei la locul de muncă. De asemenea, a mai solicitat și

reducerea despăgubirilor materiale și a prestațiilor periodice.

Prin Decizia penală

nr. 257 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, în

baza art. 379 pct. 2, lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de

inculpatul Isar Marian împotriva sentinței penale nr. 250 din data de 29

aprilie 2009 a Tribunalului Giurgiu.

S-a dispus

desființarea, în parte, a sentinței penale apelate și în rejudecare, a fost

condamnat inculpatul I.M. la o pedeapsă de 2 (două) luni pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen.

S-a făcut

aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.

În baza art. 183

C. pen., a fost condamnat inculpatul I.M. la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte.

S-a făcut

aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a II- a, b) C. pen.

Conform art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite, pedeapsa de 2 luni

închisoare și pedeapsa de 5 ani și 6 luni și s-a dispus ca inculpatul I.M. să

execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71

C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 14

și 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul I.M. să plătească părții civile

G.M. 7000 lei despăgubiri materiale și 25 000 lei daune morale.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Conform art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

partea civilă G.M.

A fost

obligată apelanta G.M. la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

pronunța această hotărâre instanța de prim control judiciar a reținut că,

pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului, pentru infracțiunea de

loviri sau alte violențe cauzatoare de moarte este nejustificată, avându-se în

vedere gradul de pericol social al faptei - care se încadrează în structura

tipică a acesteia, împrejurările în care a fost comisă respectiv, pe fondul

unui conflict preexistent, circumstanțele personale ale inculpatului - care nu

are antecedente penale.

Instanța de

apel a mai constat că instanța de fond nu a ținut seama de circumstanțele

personale ale inculpatului, iar aspectele privind posibilitatea reinserției

sociale nu au fost evaluate corespunzător, în raport cu celelalte criterii

prevăzute la art. 72 C. pen.

Instanța de

apel a considerat că în cauză cuantumul pedepsei aplicate nu reflectă

gravitatea faptei comise și circumstanțele personale ale inculpatului,

sancțiunea fiind prea aspră, în acest sens reținând că, funcțiile de

constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate

numai printr-o corectă individualizare, proporționare a acesteia, care să țină

seama și de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se

reintegreze în societate.

Totodată,

instanța apel a constatat că instanța de fond, la stabilirea pedepsei de 8 ani

închisoare, a luat în considerare, cu precădere, gravitatea faptei, acordând o

semnificație deosebită datelor referitoare la persoana inculpatului, care a

manifestat o atitudine oscilantă față de fapta comisă.

Instanța de

apel a mai reținut că, din datele menționate în cuprinsul referatului de

evaluare, aflat la dosarul instanței de fond, se remarcă faptul că inculpatul

beneficiază de suportul moral și material al membrilor familiei, pe viitor

acesta dorește să urmeze cursurile unei forme de învățământ, conștientizând

importanța finalizării cursurilor școlare și obținerii unei calificări necesare

pentru ocuparea unui loc de muncă.

De asemenea,

instanța de apel a mai reținut că, inculpatul dorește să se angajeze pentru a

obține un venit stabil necesar un trai decent, având în vedere faptul că

veniturile obținute în prezent din activitățile agricole pe care le desfășoară

sunt apreciate ca fiind insuficiente pentru a asigura un viitor fiicei sale.

Instanța de

apel a apreciat că, toate aceste aspecte reprezintă factori pozitivi care

influențează și pot influența conduita viitoare a inculpatului

La

individualizarea pedepsei instanța de apel a mai avut în vedere că, până la

momentul comiterii faptei inculpatul a avut o atitudine pozitivă față de normele

și valorile sociale, dar uneori a manifestat o agresivitate verbală mai mare în

relațiile cu membrii comunității., iar din referatul de evaluare, întocmit în

cauză, rezultă că acesta recunoaște că nu a procedat bine, lovind cele două

victime, însă nu a identificat o alternativă la acest comportament.

Totodată

instanța de apel a mai apreciat că, în raport de caracterul tipic al

infracțiunii și concluziile referatului Serviciului de Probațiune, aplicarea

unei o pedepse orientată spre minimumul special este suficientă pentru

atingerea scopului pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

Cu privire la

latura civilă a cauzei, instanța de control judiciar a apreciat critica

formulată de inculpat ca fiind fondată, cu privire la despăgubirile materiale,

iar, pe cale de consecință, critica părții civile ca fiind nefondată.

Instanța de

apel a reținut că, la dosar nu s-au administrat probe respectiv, nu s-au depus

chitanțe, bonuri de casă, facturi, din care să rezulte cheltuielile de

înmormântare, respectiv prosoapele și batistele cumpărare, ca și produsele

necesare pomenirilor ulterioare.

În aceste

condiții, instanța de prim control judiciar a apreciat că, declarațiile

martorilor se coroborează doar cu înscrisul notarial depus de partea civilă,

din care rezultă că fratele victimei a cheltuit 7.000 lei pentru înmormântare,

bani pe care aceasta i-a restituit.

Instanța de

apel a mai constat că, cererea de majorare a despăgubirilor civile formulată de

partea civilă cu privire la cuantumul despăgubirilor urmează sunt nefondate,

întrucât despăgubirile materiale au fost probate doar până la concurența sumei

de 7.000 lei, iar în ceea ce privește despăgubirile morale și pensia minorilor,

instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor, analizând prejudiciul

produs, astfel că sumele au fost stabilite în mod echitabil.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs partea civilă G.M. și inculpatul I.M.

În motivarea

recursului partea civilă a învederat că, prin hotărârea instanței de apel s-a

dispus să-i fie acordată numai suma de 7.000 lei cu titlu de despăgubiri

materiale, suportată de fratele victimei G.l., sumă folosită la parastasul

ocazionat de înmormântarea victimei și pentru ridicarea monumentului funerar,

pe care aceasta i-a restituit-o, așa cum rezultă și din declarația lui

notarială, depusă la dosar. A mai învederat că, referitor la restul sumei de

12.000 lei, acordată de instanța de fond pe baza probelor administrate,

instanța de apel a apreciat în mod greșit aceasta nu se justifică întrucât nu

s-au depus la dosar chitanțe, bonuri facturi fiscale pentru produsele consumate

la pomenirile ulterioare neluând în considerare declarațiile martorilor audiați

pe acest aspect.

Recurenta

parte civilă a mai învederat că, instanța de apel a stabilit greșit prejudiciul

cauzat, întrucât este de notorietate tradiția parastaselor de pomenire a unei

persoane decedate în religia ortodoxă. De asemenea a mai susținut că, din

declarațiile martorilor audiați pe latură civilă, respectiv U.N., A.G., T.C. și

N.I., rezultă că aceștia au participat la parastasele de pomenire și, pe lângă

masa organizată, s-au împărțit îmbrăcăminte, masă, scaune, conform tradiției.

în total, au arătat martorii, cu cheltuielile ocazionate de înmormântare, de

ridicarea monumentului funerar și a celor ocazionate de parastasele de

pomenire, s-a cheltuit suma de 200 milioane lei vechi.

Recurenta

parte civilă a mai arătat în motivarea cererii de recurs faptul că, instanța de

fond, pe baza materialului probator administrat, a concluzionat că sunt

dovedite cheltuielile materiale în sumă de 19.000 lei. A mai învederat că,

locuind într-o zonă rurală, produsele precum carnea, legumele, băutura,

dulciurile au avut ca proveniență gospodăria proprie, nefiind achiziționate din

hipermarket-uri, pentru a deține bonuri, facturi, chitanțe, iar suma solicitată

pentru cele 7 parastase de pomenire, în limita unei sume de 1.800 lei, se

situează la nivelul unor cheltuieli minime.

Totodată,

recurenta parte civilă a mai menționat că, martorii audiați au confirmat

cheltuirea sumei totale de 200 milioane lei vechi cu înmormântarea victimei,

monumentul funerar și parastasele de pomenire.

Față de

aspectele expuse, recurenta parte civilă a solicitat, în conformitate cu art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârii

pronunțată de instanța de apel cu privire la soluționarea acțiunii civile și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În recursul

său, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și în

principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond pentru

completarea materialului probator, fiind necesara fi reaudiați unii martori,

audierea altora - respectiv a agentului de poliție A.C., a numitei G.M. - soția

victimei, a medicilor de la camera de gardă a Spitalului B.A. - numiții H.A.J.C.,

a medicilor legiști care au efectuat autopsia - S.D. și R.G., a medicului de

familie S.V., atașarea la dosarul cauzei a întregului raport de necropsie,

pentru că la dosar sunt numai concluziile și prin aceasta implicit efectuarea

unei expertize medico-legale, atașarea contractului de muncă a victimei toate

acestea pentru a se putea stabili cui aparține culpa în producerea

tromboemboliei pulmonare masive și respectiv producerii trombozei venoase

profunde de la nivelul gambei drepte - deci a decesului, și anume: medicilor

examinatori de la Spitalul B.A. din seara de 13 ianuarie 2007 cu privire la

reducerea ortopedică a fracturii, aplicarea aparatului ghipsat și indicarea

tratamentului medicamentos, refuzului victimei de a accepta internarea și

operația cât și faptului că aceasta nu a urmat întocmai tratamentul

medicamentos și respectiv indicația de a sta cu piciorul în repaus și în

poziție ușor ridicată, culpei inculpatului I. sau vreunui alt inculpat dacă se

va stabili cu certitudine, prin reaudierea martorilor cât și altor persoane că

unul dintre aceștia i-au provocat victimei fractura și ca acea fractură prin ea

însăși, deși tratată corect, putea conduce la complicații si în final la deces.

Recurentul

inculpat a mai arătat că, a solicitat reaudierea părții civile G.M. și audierea

agentului de poliție A.M., pentru că aceștia au relatat că victima G.A. Ie-a

spus că a fost bătut de către toți cei trei inculpați și că nu înțelege să-i

reclame pentru că el are o parte din vină și îi așteaptă pentru a ajunge la o

înțelegere. A mai precizat că a solicitat instanței de apel ca prin aceste

audieri să stabilească dacă toți cei trei inculpați au lovit victima - inclusiv

cu picioarele și dacă vina acesteia putea îmbrăca forma circumstanței atenuante

a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Recurentul

inculpat a mai arătat în motivarea recursului faptul că, a solicitat atașarea

contractului de muncă al victimei, pentru a se putea conchide dacă aceasta avea

contract pe durată nedeterminată sau determinată și astfel a ști cu certitudine

ce venituri salariale putea obține dacă nu intervenea decesul.

În subsidiar

recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și

achitarea sa întrucât nu este autorul faptei.

Într-un al

doilea subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate într-un cuantum care

să permită aplicarea unei modalități de executare fără privare de libertate.

Pe latură

civilă recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

și administra probe din care să rezulte cu certitudine: dacă victima personal

își cultiva ori nu pământul și care îi era venitul anual din valorificarea

produselor agricole, dacă victima era angajat temporar sau permanent, pe ce

funcție și ce venituri ar fi obținut dacă nu ar fi decedat și dacă SC C.S. SRL

Berceni, firma la care a fost angajat, mai ființează sau nu, G.A.

Recurentul

inculpat a mai solicitat deducerea din pedeapsa aplicată a timpului reținerii

de 24 de ore de la data de 14 februarie 2007 la data de 15 februarie 2007.

Înalta Curte,

examinând recursurile declarate de partea civilă G.M. și de inculpatul I.M., în

raport de motivele invocate constată că acestea sunt nefondate.

Din

verificarea actelor și lucrărilor dosarului se retine că instanța de fond și

instanța de apel au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului

în raport de un amplu și judicios material probator administrate în cauză, iar

instanța de apel a aplicat o pedeapsă corect individualizată în raport de

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Critica

formulată de recurenta parte civilă referitoare la reducerea nejustificată a

despăgubirilor materiale ce i-au fost acordate este nefondată.

Astfel, se

constată că în mod justificat, la stabilirea cuantumului despăgubirilor

materiale instanța de apel a avut în vedere declarația notarială a fratelui

victimei G.A., numitul G.l., din care rezultă că, acesta a suportat

cheltuielile ocazionate cu înmormântarea, care s-au ridicat la suma de 700 lei,

bani pe care partea civilă i-a restituit.

De asemenea,

se reține că, în mod corect a apreciat instanța de apel că pentru produsele

necesare pomenirilor ulterioare partea civilă nu a depus la ddsar documente

justificative care să dovedească valoarea la care acestea au fost

achiziționate, în vederea recuperării lor.

Așadar nu

există temeiuri pentru majorarea contravalorii despăgubirilor materiale ce i-au

fost acordate părții civile, urmând ca recursul său să fie respins ca nefondat.

În ceea ce

privește critica inculpatului în sensul că instanțele nu au administrat toate

probele necesare în vederea stabilirii adevărului, se constată că este

nefondată.

Astfel, în

cauză a fost administrat un amplu și judicios material probator care a stabilit

cu certitudine că inculpatul I.M. este vinovat de comiterea faptelor pentru

care a fost trimis în judecată și anume, lovirea victimei G.A. cu pumnii și

picioarele, provocându-i fractura piciorului drept ce a avut ca efect

declanșarea unei insuficiențe cardiorespiratoriie acută și tromboembolie

pulmonară ce au condus la decesul acesteia.

Din

depozițiile martorilor A.D., R.D. și P.C. rezultă că inculpatul I.M. a fost

persoana care i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele victimei, iar când

aceasta a vrut să se ridice pentru a-l apăra pe vărul său, R.I., a fost din nou

agresată de inculpat.

Totodată, în

declarația sa, martorul P.C. a mai relatat că, la dat la care a fost săvârșită

fapta, în timp ce se afla în localul C. din comuna Colibași, a văzut când

inculpatul I.M. se bătea cu G.A., pe care o lovea picioarele, pe unde nimerea,

în mână, stomac, picioare, iar în urma agresiunii inculpatului, victima

șchiopăta de un picior, în aceeași împrejurare, inculpatul aplicând lovituri cu

pumnii și părții vătămate R.I.

Declarațiile

martorilor se coroborează cu concluziile raportului medico-legal care atestă

faptul că, moartea a fost violentă și cauzată de insuficiența cardio -

respiratorie consecință a unei trombo embolii cu infarct pulmonar consecutiv,

cu punct de plecare tromboza venoasă profundă. Tromboza a survenit prin

evoluția unui traumatism al membrului inferior drept. Se menționează în mod

expres că tromboza este subsecventă traumatismului; de asemenea, se precizează

că acea leziune traumatică se putea produce și prin lovire cu corp dur la

nivelul gleznei drepte, cu piciorul fixat într-o poziție particulară de

inversiune, stabilindu-se - și concluziile sunt certe în acest sens -legătura

de cauzalitate indirectă, prin complicația survenită.

Așadar,

decesul victimei s-a datorat fracturii provocată de inculpat consecință,

rezultatul mai grav poate fi reproșat inculpatului, acesta răspunzând pentru

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Cum raportul

medico-legal efectuat în cauză a stabilit cu certitudine cauza morții victimei

și legătura de cauzalitate indirectă dintre decesul său și fapta inculpatului

nu se mai impune efectuarea unei alte expertize medico-legale, astfel că

cererea inculpatului privind trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima

instanță pentru completarea materialului probator este neîntemeiată și urmează

să fi respinsă,

Din probele

administrate în cauză, rezultă în mod cert că inculpatul I.M. a aplicat

lovituri victimei, atât cu pumnul cât și cu picioarele, iar loviturile aplicate

cu picioarele au fost în zona piciorului victimei, și astfel s-a produs

fractura care, ulterior, a determinat decesul.

De asemenea,

atât vinovăția inculpatului I.M. cât și existența faptelor pentru care a fost

trimis în judecată, a fost pe deplin dovedită, neexistând temeiuri pentru achitarea

sa,

În ce

privește susținerea inculpatului în sensul că în mod greșit instanțele nu au

reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit.

b) din C. pen., este neîntemeiată.

Potrivit art.

73 lit. b) C. pen., dispozițiile referitoare la provocare sunt aplicabile când

infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau

emoții determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin

violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune

ilicită gravă.

Or în cauză,

cerințele referitoare la starea de provocare nu sunt întrunite, având în vedere

că în activitatea infracțională desfășurată, inculpatul I.M. a fost susținut de

inculpații M.C. și B.V., cei trei aflându-se la data săvârșirii faptei în barul

C., inculpatul aplicând lovituri victimei și în momentul în care aceasta era

căzută la podeaua barului, fiind pusă în imposibilitate de a se apăra sau de a

riposta, iar în momentul în care partea vătămată R.I. a venit în ajutorul

victimei și aceasta a fost supusă agresiunilor inculpatului.

De asemenea

critica formulată de inculpat cu privire la pedeapsa aplcată care este greșit

individualizată, se constată că este nefondată.

La stabilirea

și aplicarea pedepselor instanța de apel a avut în vedere toate criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al

faptelor, modalitatea și împrejurările comiterii lor, limitele de pedeapsă

prevăzute de textele de lege incriminatoare, dar și de datele ce caracterizează

persoana inculpatului.

Astfel,

instanța de apel a avut în vedere datele cuprinse în referatul de evaluare,

aflat la dosarul instanței de fond, din care se remarcă faptul că inculpatul

beneficiază de suportul moral și material al membrilor familiei, pe viitor

acesta dorește să urmeze cursurile unei forme de învățământ conștientizând

importanța finalizării cursurilor școlare și obținerii unei calificări necesare

pentru ocuparea unui loc de muncă.

S-a mai

reținut că, inculpatul I.M. dorește să se angajeze pentru a obține un venit

stabil necesar un trai decent, având în vedere faptul că veniturile obținute în

prezent din activitățile agricole pe care le desfășoară sunt apreciate ca fiind

insuficiente pentru a asigura un viitor fiicei sale. Toate aceste aspecte

reprezintă factori pozitivi care influențează și pot influența conduita

viitoare a inculpatului

De asemenea,

instanța de apel a mai ținut seama de faptul că,, până la momentul comiterii

faptei inculpatul a avut o atitudine pozitivă față de normele și valorile

sociale, dar uneori a manifestat o agresivitate verbală mai mare în relațiile

cu membrii comunității, acesta recunoaște că nu a procedat bine, lovind cele

două victime, însă nu a identificat o alternativă la acest comportament.

Așadar, pedeapsa

rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare este în măsură să asigure atingerea

scopului său, prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatului în

vederea reintegrării în comunitate și prevenția generală.

Cum nu se

constată existența unor temeiuri pentru reducerea pedepsei aplicată

inculpatului, critica sa formulată în acest sens urmează să fie respinsă, ca

nefondată.

Referitor la

latura civilă a cauzei, se constată că instanța de fond și de apel în mod

corect, în raport de probele administrate în cauză au apreciat cuantumul

daunelor morale, a prestației periodice cuvenite moștenitorilor victimei G.A.,

iar instanța de apel a apreciat corect cuantumul despăgubirilor materiale ce

urmează a fi acordare acestora.

De asemenea,

se constată că în mod justificat, la stabilirea prestație periodice cuvenite

copiilor minori ai victimei, instanțele au ținut seama nu numai de veniturile

realizate de aceasta din salariu, ci din orice alte activități retribuite sau

evaluabile în bani pe care a desfășurar-o în afara locului de muncă.

Astfel în

baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, respectiv, copia adeverinței din 13

februarie 2008 eliberată de SC C.S. SRL Berceni, prin care se atestă faptul că

victima G.A. a fost angajat al acestei societăți cu salariul de 376 lei,

beneficiind și de bonuri de masă în valoare de 150 lei, perioada de angajare

fiind 09 octombrie 2006 - 29 ianuarie 2007, copia adeverinței din 01 aprilie 2009

eliberată de aceeași societate comercială, prin care se confirmă faptul că,

acesta ar fi realizat în prezent un venit lunar net de 688 lei, declarația

numitului G.l., autentificată la 22 ianuarie 2009 de Biroul Notarului Public L.S.,

adresa din 07 februarie 2008 eliberată de Primăria comunei Colibași, prin care

se face cunoscut faptul că defunctul G.A. a fost producător agricol până la

data intervenirii decesului, respectiv 31 ianuarie 2007, în gospodăria proprie,

împreună cu ceilalți membrii ai familiei, copia facturii fiscale din 31

ianuarie 2005 eliberată de M.F.R. I.G. SRL pentru suma de 365 RON, precum și

din depozițiile martorilor U.N., A.G., T.C. și M.I., s-a confirmat faptul că,

victima G.A. se ocupa împreună cu soția sa de solarii unde cultiva legume, din

vânzarea legumelor realizând un venit de 200 milioane lei vechi pe an, venituri

din care contribuia cu o sumă de 200 lei lunar la întreținerea fiecărui copil.

De asemenea,

din conținutul adeverinței din 13 martie 2008, eliberată de SC C.S. SRL

București rezultă că, victima G.A. mai contribuia la întreținerea fiecărui

copil minor pe lângă suma de 200 lei lunar și cu valoarea bonurilor de masă în

sumă de 150 lei lunar, astfel că în mod justificat instanța de fond a obligat

inculpatul și la plata unei prestații periodice pentru minorii G.V. și G.M. de

câte 400 lei lunar pentru fiecare începând cu data de 13 ianuarie 2007, până la

majoratul acestora, precum și în continuare până la terminarea studiilor dar nu

mai târziu de vârsta de 25 ani, dispoziție care a fost menținută și de instanța

de apel.

Totodată,

având în vedere suferința psihică cauzată atât soției victimei cât și celor doi

copii minori ai defunctului ca urmare a faptului că acesta a îndurat câteva

săptămâni mari dureri ca urmare a traumatismului cauzat de acțiunea violentă a

inculpatului I.M., suferință ce s-a prelungit și după decesul acestuia în

condițiile în care defunctul G.A. era singurul sprijin al acestora, sprijin ce

era nu numai financiar dar și afectiv și de care sunt lipsiți pe viitor, însă

în ceea ce privește cuantumul, atât instanța de fond cât și instanța de apel au

apreciat în mod corect că suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale este în

măsură să dea satisfacție părții civile.

Așadar,

despăgubirile civile ce i-au fost cuvenite părții civile G.M. au fost corect

apreciate de instanțele de judecată, acestea fiind pe deplin dovedite de

înscrisurile depuse la dosar în susținerea pretențiilor sale, astfel că nu se

impune completarea materialului probator în sensul cerut de inculpat.

Având în

vedere că inculpatul I.M. a fost reținut 24 de ore de la data de 14 februarie

2007 la data de 15 februarie 2007, conform ordonanței de reținere aflată la

fila 4 din dosarul de urmărire penală, urmează ca această perioadă să fie dedusă

din pedeapsa ce i-a fost aplicată.

Față de

aceste considerente, Înalta Curte constată că recursurile declarate de partea

civilă G.M. și de inculpatul I.M. sunt nefondate și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. le va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de partea civilă G.M. și de inculpatul I.M. împotriva

Deciziei penale nr. 257 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția

I a penală.

Constată că

recurentul inculpat a fost reținut 24 de ore de la data de 14 februarie 2007 la

data de 15 februarie 2007.

Obligă

recurenta parte civilă la plata sumei de 100 cheltuieli judiciare către stat,

iar pe recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, din care suma de 50 lei,

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până

la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, pentru asitența

juridică a intimatului M.C. se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 6 septembrie 2010.