ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3007/2010

Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 250 din 29 aprilie 2009 a Tribunalului Giurgiu, secția penală - cauze generale s-a dispus respingerea, ca nefondată, a cererii formulată de inculpatul I.M. prin intermediul apărătorului său, de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prev. și ped. de art. 180 alin. (1) C. pen. și art. 183 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. În baza art. 180 alin. (1) C. pen. condamnă pe inculpatul I.M. la o pedeapsă de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de loviri și alte violente. În baza art. 183 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 11 pct. 2 lit. b), rap. la art. 10 lit. f) C. proc. pen.,s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților M.C. și B.V. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violente, fapte prev. și ped. de art. 180 alin. (1) C. pen., întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate G.A., în prezent decedat. Prin aceeași hotărâre s-a dispus respingerea acțiunii civile formulată de Spitalul de Urgență B.A.

București, ca neîntemeiată. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G.M. în calitate de soție a victimei G.A. și de reprezentant legal al minorilor G.V. și G.M. A fost obligat inculpatul I.M. să plătească părți civile G.M. suma de 19.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și 25.000 lei daune morale. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În seara de 13 ianuarie 2007, în timp ce se aflau în barul lui G. din localitatea Colibași, județul Giurgiu, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, între partea vătămată G.A. și inculpatul I.M., a avut loc un conflict verbal. În această împrejurare, partea vătămată G.A. i-a aplicat inculpatului o lovitură cu palma peste față.

Ulterior, inculpatul I.M., fiind însoțit de numiții M.C. și N.A., s-au deplasat la barul aparținând SC C. SRL din aceeași localitate, unde au continuat să consume băuturi alcoolice. În jurul orelor 20,00, în incinta localului au intrat și părțile vătămate G.A. și R.I., care și-au cumpărat de la bar câte o sticlă cu bere. Între inculpatul M.C. și partea vătămată G.A., a avut loc o altercație verbală, ocazie cu care primul i-a aplicat celui de-al doilea o lovitură cu pumnul in zona feței, proiectându-l pe spate, pe pardoseală. S-a mai reținut că, partea vătămată R.I. a intervenit, încercând să îl ridice pe G.A. de unde era căzut, însă a fost oprit de inculpatul I.M., care I-a lovit cu pumnii în zona feței, trântindu-l pe pardoseală.

Inculpatul I.M. a continuat activitatea agresională, lovind pe partea vătămată R.I. cu pumnii și picioarele pe corp. În timp ce partea vătămată G.A. se afla jos, inculpatul a sărit cu picioarele, atât pe corp, cât și pe picioarele acesteia, provocându-i o fractură la nivelul piciorului drept. După ce inculpatul a încetat să îl mai lovească, în incinta barului a intrat inculpatul B.V., cumnatul inculpatului I.M., care i-a aplicat și el o lovitură cu pumnul în zona feței, părții vătămate G.A., trântindu-l pe pardoseală. Ulterior, întrucât, partea vătămată acuza dureri la nivelul piciorului drept, aceasta a fost transportată afară de către partea vătămată R.I. De asemenea, s-a mai reținut că, din cuprinsul raportului medico-legal, emis de I.N.M.L.

„M.M.” București, rezultă că moartea părții vătămate G.A. a fost violentă, datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința unei tromboembolii pulmonare masive și infarct pulmonar consecutiv cu punct de plecare tromboza venoasă profundă la nivelul gambei drepte, survenită în evoluția unui traumatism de membru inferior drept, cu fractură de maleolă și de peroneu, trate ortopedic. Totodată, în cuprinsul raportului medico-legal se mai precizează că, leziunile traumatice descrise au putut fi produse prin lovire cu corp dur la nivelul gleznei drepte cu picior fixat într-o poziție particulare (de inversiune) fie prin suprasolicitarea articulației gleznei drepte și că între leziunile traumatice descrise și cauza decesului, existând o legătură de cauzalitate indirectă, prin complicația survenită.

Prima instanță a mai reținut că, din coroborarea declarațiilor martorilor R.I., Ș.E., M.D.D. și P.C., cu concluziile raportului de constatare medico - legală necroptică, întocmit de I.N.M.L. „M.M.” București, tribunalul reține că inculpatul I.M. pe data de 13 ianuarie 2007, în timp ce se afla în barul C. din comuna Colibași, județul Giurgiu, a lovit victima G.A. atât cu pumnul în zona feței, acțiune în urma căreia victima a căzut pe pardoseala barului, cât și cu picioarele, provocându-i acesteia o fractură de maleolă fibiolă și de peroneu la membrul inferior drept, fractură care prin complicațiile intervenite a condus la decesul victimei G.A., punctul de plecare a complicațiilor medicale fiind tromboza venoasă profundă la nivelul gambei drepte conform raportului de constatare medico - legală necroptică întocmit în cauză, între deces și leziunile traumatice existând o legătură de cauzalitate indirectă.

Totodată, prima instanță a apreciat că, în speță, inculpatul I.M. a lovit în mod intenționat victima G.A. cu pumnii și picioarele, provocându-i o fractură la gamba piciorului drept, care în urma complicațiilor medicale survenite a condus la decesul victimei, rezultat pe care nu l-a prevăzut și nu l-a acceptat, însă care s-a produs ca rezultat preterintenționat al actelor sale, faptă ce îmbracă forma infracțiunii prev. și ped. de art. 183 C. pen., și nu a infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. (1) C. pen., așa cum a susținut inculpatul I.M., cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prev. și ped. de art. 183 C. pen. și art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. și ped.

de art. 180 alin. (1) C. pen., fiind astfel nefondată și în consecință urmează a fi respinsă. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului I.M. instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al infracțiunilor comise de inculpat, persoana acestuia și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În acest sens, instanța de fond, în raport de gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de inculpat, pericol ce rezidă din aceea că, prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni, se aduce atingere unuia dintre cele mai de preț bunuri ale ființei umane și anume viața, dreptul la viață fiind unul dintre drepturile fundamentale ale omului, dar și persoana acestuia, care a dat dovadă de un comportament extrem de agresiv în timp ce se afla într-un loc public, concretizat în aplicarea de multiple lovituri cu pumnii și picioarele asupra victimei G.A. și asupra părții vătămate R.I., apoi împrejurările în care faptele au fost comise, inculpatul lovind victima G.A. după ce acesta căzuse pe pardoseala barului în urma loviturii aplicate cu pumnul de inculpatul M.C.

și încerca să se ridice, iar pe partea vătămată R.I., în timp ce vroia să ajute victima G.A., a apreciat că, un cuantum al pedepsei rezultante de 8 (opt) ani închisoare cu executarea în regim de detenție este în măsură să contribuie la atingerea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., și anume reeducarea inculpatului și reintegrarea sa în societate. Instanța de fond a mai reținut că, prin cererea de la filele 33 - 34 din dosar, modificată ulterior de numita G.M., soția defunctului G.A. și prin cererea de la file 75-76, aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 19.000 lei cheltuieli materiale și 50.000 lei daune morale, solicitând totodată și obligarea inculpatului I.M. la plata unei prestații periodice pentru cei doi copii minori ai săi lipsiți de sprijinul material, moral și afectiv al tatălui lor G.A., cerere pe care instanța de foind a apreciat-o ca întemeiată în parte.

Astfel, în ceea ce privește suma de 19.000 lei solicitată de partea civilă cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând cheltuielile ocazionate cu înmormântarea defunctului G.A. și cu toate pomenirile ulterioare efectuate conform datinei creștin ortodoxe, prim instanță a apreciat că a fost dovedită cu martorii U.N., A.G., M.I. și T.C. audiați în cauză pe latură civilă. Totodată, s-a mai reținut că, la înmormântarea defunctului G.A. cât și la pomenirile ulterioare a contribuit și fratele acestuia G.l., aspect confirmat și de martorii audiați în cauză, însă la fila 243 din dosar, se află declarația autentificată a acestuia, declarație prin care învederează că sumele cheltuite cu înmormântarea și pomenirile ulterioare ale defunctului G.A.

i-au fost restituite acestuia de G.M., partea civilă din cauză. Referitor la suma de 50.000 lei solicitată de partea civilă cu titlu de morale, instanța de fond a constat că este întemeiată, acordarea daunelor impunându-se în cauză, având în vedere suferința psihică cauzată atât soției, cât și celor doi copii minori ai defunctului ca urmare a faptului că acesta a îndurat câteva săptămâni mari dureri ca urmare a traumatismului cauzat de acțiunea violentă a inculpatului I.M., suferință ce s-a prelungit și după decesul acestuia în condițiile în care defunctul G.A. era singurul sprijin al acestora, sprijin ce era nu numai financiar dar și afectiv și de care sunt lipsiți pe viitor, însă în ceea ce privește cuantumul, apreciindu-se că o sumă de 25.000 lei cu titlu de daune morale este în măsură să dea satisfacție părții civile.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă G.M. și inculpatul I.M. În apelul său, partea civilă a solicitat majorarea cuantumului stabilit de către instanța de fond cu titlu de daune morale, respectiv 25.000 lei, la suma de 50.000 lei. În conținutul cererii de apel, partea civilă a mai arătat că, atunci când se discută despre daune morale, nu există criterii de cuantificare a acestora; astfel, deși daunele morale sunt lăsate la aprecierea instanței, sunt elemente în raport de care acestea se stabilesc și anume, consecințele negative suferite de părțile civile pe plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate și intensitatea cu care au fost percepute vătămările - în speță fiind vorba despre dispariția, decesul victimei G.A.

Apelanta parte civilă a solicitat să se aibă în vedere că, în ceea ce privește daunele morale, în cauză sunt trei părți civile, respectiv soția victimei - G.M. și cei doi copii ai acestora. Cele trei părți civile, prin dispariția soțului, respectiv tatălui, au rămas fără sprijin moral și material, iar pentru cei doi minori, în plus față de mama lor, aceștia au rămas și fără suport afectiv, educativ de care ar fi beneficiat dacă tatăl lor ar fi fost în viată. În apelul său, inculpatul I.M. a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond. În subsidiar inculpatului a solicitat reaprecierea probatoriului și achitarea lui, sau aplicarea unei pedepse sub minimul special cu posibilitatea suspendării condiționate sau a executării pedepsei la locul de muncă.

De asemenea, a mai solicitat și reducerea despăgubirilor materiale și a prestațiilor periodice. Prin Decizia penală nr. 257 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 379 pct. 2, lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul Isar Marian împotriva sentinței penale nr. 250 din data de 29 aprilie 2009 a Tribunalului Giurgiu. S-a dispus desființarea, în parte, a sentinței penale apelate și în rejudecare, a fost condamnat inculpatul I.M. la o pedeapsă de 2 (două) luni pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. În baza art. 183 C. pen., a fost condamnat inculpatul I.M.

la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a II- a, b) C. pen. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite, pedeapsa de 2 luni închisoare și pedeapsa de 5 ani și 6 luni și s-a dispus ca inculpatul I.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Conform art. 14 și 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul I.M. să plătească părții civile G.M. 7000 lei despăgubiri materiale și 25 000 lei daune morale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă G.M. A fost obligată apelanta G.M. la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de prim control judiciar a reținut că, pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului, pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe cauzatoare de moarte este nejustificată, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptei - care se încadrează în structura tipică a acesteia, împrejurările în care a fost comisă respectiv, pe fondul unui conflict preexistent, circumstanțele personale ale inculpatului - care nu are antecedente penale.

Instanța de apel a mai constat că instanța de fond nu a ținut seama de circumstanțele personale ale inculpatului, iar aspectele privind posibilitatea reinserției sociale nu au fost evaluate corespunzător, în raport cu celelalte criterii prevăzute la art. 72 C. pen. Instanța de apel a considerat că în cauză cuantumul pedepsei aplicate nu reflectă gravitatea faptei comise și circumstanțele personale ale inculpatului, sancțiunea fiind prea aspră, în acest sens reținând că, funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate.

Totodată, instanța apel a constatat că instanța de fond, la stabilirea pedepsei de 8 ani închisoare, a luat în considerare, cu precădere, gravitatea faptei, acordând o semnificație deosebită datelor referitoare la persoana inculpatului, care a manifestat o atitudine oscilantă față de fapta comisă. Instanța de apel a mai reținut că, din datele menționate în cuprinsul referatului de evaluare, aflat la dosarul instanței de fond, se remarcă faptul că inculpatul beneficiază de suportul moral și material al membrilor familiei, pe viitor acesta dorește să urmeze cursurile unei forme de învățământ, conștientizând importanța finalizării cursurilor școlare și obținerii unei calificări necesare pentru ocuparea unui loc de muncă.

De asemenea, instanța de apel a mai reținut că, inculpatul dorește să se angajeze pentru a obține un venit stabil necesar un trai decent, având în vedere faptul că veniturile obținute în prezent din activitățile agricole pe care le desfășoară sunt apreciate ca fiind insuficiente pentru a asigura un viitor fiicei sale. Instanța de apel a apreciat că, toate aceste aspecte reprezintă factori pozitivi care influențează și pot influența conduita viitoare a inculpatului La individualizarea pedepsei instanța de apel a mai avut în vedere că, până la momentul comiterii faptei inculpatul a avut o atitudine pozitivă față de normele și valorile sociale, dar uneori a manifestat o agresivitate verbală mai mare în relațiile cu membrii comunității., iar din referatul de evaluare, întocmit în cauză, rezultă că acesta recunoaște că nu a procedat bine, lovind cele două victime, însă nu a identificat o alternativă la acest comportament.

Totodată instanța de apel a mai apreciat că, în raport de caracterul tipic al infracțiunii și concluziile referatului Serviciului de Probațiune, aplicarea unei o pedepse orientată spre minimumul special este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de control judiciar a apreciat critica formulată de inculpat ca fiind fondată, cu privire la despăgubirile materiale, iar, pe cale de consecință, critica părții civile ca fiind nefondată. Instanța de apel a reținut că, la dosar nu s-au administrat probe respectiv, nu s-au depus chitanțe, bonuri de casă, facturi, din care să rezulte cheltuielile de înmormântare, respectiv prosoapele și batistele cumpărare, ca și produsele necesare pomenirilor ulterioare.

În aceste condiții, instanța de prim control judiciar a apreciat că, declarațiile martorilor se coroborează doar cu înscrisul notarial depus de partea civilă, din care rezultă că fratele victimei a cheltuit 7.000 lei pentru înmormântare, bani pe care aceasta i-a restituit. Instanța de apel a mai constat că, cererea de majorare a despăgubirilor civile formulată de partea civilă cu privire la cuantumul despăgubirilor urmează sunt nefondate, întrucât despăgubirile materiale au fost probate doar până la concurența sumei de 7.000 lei, iar în ceea ce privește despăgubirile morale și pensia minorilor, instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor, analizând prejudiciul produs, astfel că sumele au fost stabilite în mod echitabil.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs partea civilă G.M. și inculpatul I.M. În motivarea recursului partea civilă a învederat că, prin hotărârea instanței de apel s-a dispus să-i fie acordată numai suma de 7.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, suportată de fratele victimei G.l., sumă folosită la parastasul ocazionat de înmormântarea victimei și pentru ridicarea monumentului funerar, pe care aceasta i-a restituit-o, așa cum rezultă și din declarația lui notarială, depusă la dosar. A mai învederat că, referitor la restul sumei de 12.000 lei, acordată de instanța de fond pe baza probelor administrate, instanța de apel a apreciat în mod greșit aceasta nu se justifică întrucât nu s-au depus la dosar chitanțe, bonuri facturi fiscale pentru produsele consumate la pomenirile ulterioare neluând în considerare declarațiile martorilor audiați pe acest aspect.

Recurenta parte civilă a mai învederat că, instanța de apel a stabilit greșit prejudiciul cauzat, întrucât este de notorietate tradiția parastaselor de pomenire a unei persoane decedate în religia ortodoxă. De asemenea a mai susținut că, din declarațiile martorilor audiați pe latură civilă, respectiv U.N., A.G., T.C. și N.I., rezultă că aceștia au participat la parastasele de pomenire și, pe lângă masa organizată, s-au împărțit îmbrăcăminte, masă, scaune, conform tradiției. în total, au arătat martorii, cu cheltuielile ocazionate de înmormântare, de ridicarea monumentului funerar și a celor ocazionate de parastasele de pomenire, s-a cheltuit suma de 200 milioane lei vechi. Recurenta parte civilă a mai arătat în motivarea cererii de recurs faptul că, instanța de fond, pe baza materialului probator administrat, a concluzionat că sunt dovedite cheltuielile materiale în sumă de 19.000 lei.

A mai învederat că, locuind într-o zonă rurală, produsele precum carnea, legumele, băutura, dulciurile au avut ca proveniență gospodăria proprie, nefiind achiziționate din hipermarket-uri, pentru a deține bonuri, facturi, chitanțe, iar suma solicitată pentru cele 7 parastase de pomenire, în limita unei sume de 1.800 lei, se situează la nivelul unor cheltuieli minime. Totodată, recurenta parte civilă a mai menționat că, martorii audiați au confirmat cheltuirea sumei totale de 200 milioane lei vechi cu înmormântarea victimei, monumentul funerar și parastasele de pomenire. Față de aspectele expuse, recurenta parte civilă a solicitat, în conformitate cu art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de instanța de apel cu privire la soluționarea acțiunii civile și menținerea hotărârii primei instanțe.

În recursul său, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond pentru completarea materialului probator, fiind necesara fi reaudiați unii martori, audierea altora - respectiv a agentului de poliție A.C., a numitei G.M. - soția victimei, a medicilor de la camera de gardă a Spitalului B.A. - numiții H.A.J.C., a medicilor legiști care au efectuat autopsia - S.D. și R.G., a medicului de familie S.V., atașarea la dosarul cauzei a întregului raport de necropsie, pentru că la dosar sunt numai concluziile și prin aceasta implicit efectuarea unei expertize medico-legale, atașarea contractului de muncă a victimei toate acestea pentru a se putea stabili cui aparține culpa în producerea tromboemboliei pulmonare masive și respectiv producerii trombozei venoase profunde de la nivelul gambei drepte - deci a decesului, și anume: medicilor examinatori de la Spitalul B.A.

din seara de 13 ianuarie 2007 cu privire la reducerea ortopedică a fracturii, aplicarea aparatului ghipsat și indicarea tratamentului medicamentos, refuzului victimei de a accepta internarea și operația cât și faptului că aceasta nu a urmat întocmai tratamentul medicamentos și respectiv indicația de a sta cu piciorul în repaus și în poziție ușor ridicată, culpei inculpatului I. sau vreunui alt inculpat dacă se va stabili cu certitudine, prin reaudierea martorilor cât și altor persoane că unul dintre aceștia i-au provocat victimei fractura și ca acea fractură prin ea însăși, deși tratată corect, putea conduce la complicații si în final la deces. Recurentul inculpat a mai arătat că, a solicitat reaudierea părții civile G.M.

și audierea agentului de poliție A.M., pentru că aceștia au relatat că victima G.A. Ie-a spus că a fost bătut de către toți cei trei inculpați și că nu înțelege să-i reclame pentru că el are o parte din vină și îi așteaptă pentru a ajunge la o înțelegere. A mai precizat că a solicitat instanței de apel ca prin aceste audieri să stabilească dacă toți cei trei inculpați au lovit victima - inclusiv cu picioarele și dacă vina acesteia putea îmbrăca forma circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. Recurentul inculpat a mai arătat în motivarea recursului faptul că, a solicitat atașarea contractului de muncă al victimei, pentru a se putea conchide dacă aceasta avea contract pe durată nedeterminată sau determinată și astfel a ști cu certitudine ce venituri salariale putea obține dacă nu intervenea decesul.

În subsidiar recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea sa întrucât nu este autorul faptei. Într-un al doilea subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate într-un cuantum care să permită aplicarea unei modalități de executare fără privare de libertate. Pe latură civilă recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și administra probe din care să rezulte cu certitudine: dacă victima personal își cultiva ori nu pământul și care îi era venitul anual din valorificarea produselor agricole, dacă victima era angajat temporar sau permanent, pe ce funcție și ce venituri ar fi obținut dacă nu ar fi decedat și dacă SC C.S. SRL Berceni, firma la care a fost angajat, mai ființează sau nu, G.A.

Recurentul inculpat a mai solicitat deducerea din pedeapsa aplicată a timpului reținerii de 24 de ore de la data de 14 februarie 2007 la data de 15 februarie 2007. Înalta Curte, examinând recursurile declarate de partea civilă G.M. și de inculpatul I.M., în raport de motivele invocate constată că acestea sunt nefondate. Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se retine că instanța de fond și instanța de apel au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în raport de un amplu și judicios material probator administrate în cauză, iar instanța de apel a aplicat o pedeapsă corect individualizată în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Critica formulată de recurenta parte civilă referitoare la reducerea nejustificată a despăgubirilor materiale ce i-au fost acordate este nefondată. Astfel, se constată că în mod justificat, la stabilirea cuantumului despăgubirilor materiale instanța de apel a avut în vedere declarația notarială a fratelui victimei G.A., numitul G.l., din care rezultă că, acesta a suportat cheltuielile ocazionate cu înmormântarea, care s-au ridicat la suma de 700 lei, bani pe care partea civilă i-a restituit. De asemenea, se reține că, în mod corect a apreciat instanța de apel că pentru produsele necesare pomenirilor ulterioare partea civilă nu a depus la ddsar documente justificative care să dovedească valoarea la care acestea au fost achiziționate, în vederea recuperării lor.

Așadar nu există temeiuri pentru majorarea contravalorii despăgubirilor materiale ce i-au fost acordate părții civile, urmând ca recursul său să fie respins ca nefondat. În ceea ce privește critica inculpatului în sensul că instanțele nu au administrat toate probele necesare în vederea stabilirii adevărului, se constată că este nefondată. Astfel, în cauză a fost administrat un amplu și judicios material probator care a stabilit cu certitudine că inculpatul I.M. este vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și anume, lovirea victimei G.A. cu pumnii și picioarele, provocându-i fractura piciorului drept ce a avut ca efect declanșarea unei insuficiențe cardiorespiratoriie acută și tromboembolie pulmonară ce au condus la decesul acesteia.

Din depozițiile martorilor A.D., R.D. și P.C. rezultă că inculpatul I.M. a fost persoana care i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele victimei, iar când aceasta a vrut să se ridice pentru a-l apăra pe vărul său, R.I., a fost din nou agresată de inculpat. Totodată, în declarația sa, martorul P.C. a mai relatat că, la dat la care a fost săvârșită fapta, în timp ce se afla în localul C. din comuna Colibași, a văzut când inculpatul I.M. se bătea cu G.A., pe care o lovea picioarele, pe unde nimerea, în mână, stomac, picioare, iar în urma agresiunii inculpatului, victima șchiopăta de un picior, în aceeași împrejurare, inculpatul aplicând lovituri cu pumnii și părții vătămate R.I. Declarațiile martorilor se coroborează cu concluziile raportului medico-legal care atestă faptul că, moartea a fost violentă și cauzată de insuficiența cardio - respiratorie consecință a unei trombo embolii cu infarct pulmonar consecutiv, cu punct de plecare tromboza venoasă profundă.

Tromboza a survenit prin evoluția unui traumatism al membrului inferior drept. Se menționează în mod expres că tromboza este subsecventă traumatismului; de asemenea, se precizează că acea leziune traumatică se putea produce și prin lovire cu corp dur la nivelul gleznei drepte, cu piciorul fixat într-o poziție particulară de inversiune, stabilindu-se - și concluziile sunt certe în acest sens -legătura de cauzalitate indirectă, prin complicația survenită. Așadar, decesul victimei s-a datorat fracturii provocată de inculpat consecință, rezultatul mai grav poate fi reproșat inculpatului, acesta răspunzând pentru loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Cum raportul medico-legal efectuat în cauză a stabilit cu certitudine cauza morții victimei și legătura de cauzalitate indirectă dintre decesul său și fapta inculpatului nu se mai impune efectuarea unei alte expertize medico-legale, astfel că cererea inculpatului privind trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță pentru completarea materialului probator este neîntemeiată și urmează să fi respinsă, Din probele administrate în cauză, rezultă în mod cert că inculpatul I.M. a aplicat lovituri victimei, atât cu pumnul cât și cu picioarele, iar loviturile aplicate cu picioarele au fost în zona piciorului victimei, și astfel s-a produs fractura care, ulterior, a determinat decesul. De asemenea, atât vinovăția inculpatului I.M.

cât și existența faptelor pentru care a fost trimis în judecată, a fost pe deplin dovedită, neexistând temeiuri pentru achitarea sa, În ce privește susținerea inculpatului în sensul că în mod greșit instanțele nu au reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) din C. pen., este neîntemeiată. Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., dispozițiile referitoare la provocare sunt aplicabile când infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Or în cauză, cerințele referitoare la starea de provocare nu sunt întrunite, având în vedere că în activitatea infracțională desfășurată, inculpatul I.M.

a fost susținut de inculpații M.C. și B.V., cei trei aflându-se la data săvârșirii faptei în barul C., inculpatul aplicând lovituri victimei și în momentul în care aceasta era căzută la podeaua barului, fiind pusă în imposibilitate de a se apăra sau de a riposta, iar în momentul în care partea vătămată R.I. a venit în ajutorul victimei și aceasta a fost supusă agresiunilor inculpatului. De asemenea critica formulată de inculpat cu privire la pedeapsa aplcată care este greșit individualizată, se constată că este nefondată. La stabilirea și aplicarea pedepselor instanța de apel a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea și împrejurările comiterii lor, limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Astfel, instanța de apel a avut în vedere datele cuprinse în referatul de evaluare, aflat la dosarul instanței de fond, din care se remarcă faptul că inculpatul beneficiază de suportul moral și material al membrilor familiei, pe viitor acesta dorește să urmeze cursurile unei forme de învățământ conștientizând importanța finalizării cursurilor școlare și obținerii unei calificări necesare pentru ocuparea unui loc de muncă. S-a mai reținut că, inculpatul I.M. dorește să se angajeze pentru a obține un venit stabil necesar un trai decent, având în vedere faptul că veniturile obținute în prezent din activitățile agricole pe care le desfășoară sunt apreciate ca fiind insuficiente pentru a asigura un viitor fiicei sale.

Toate aceste aspecte reprezintă factori pozitivi care influențează și pot influența conduita viitoare a inculpatului De asemenea, instanța de apel a mai ținut seama de faptul că,, până la momentul comiterii faptei inculpatul a avut o atitudine pozitivă față de normele și valorile sociale, dar uneori a manifestat o agresivitate verbală mai mare în relațiile cu membrii comunității, acesta recunoaște că nu a procedat bine, lovind cele două victime, însă nu a identificat o alternativă la acest comportament. Așadar, pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare este în măsură să asigure atingerea scopului său, prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatului în vederea reintegrării în comunitate și prevenția generală.

Cum nu se constată existența unor temeiuri pentru reducerea pedepsei aplicată inculpatului, critica sa formulată în acest sens urmează să fie respinsă, ca nefondată. Referitor la latura civilă a cauzei, se constată că instanța de fond și de apel în mod corect, în raport de probele administrate în cauză au apreciat cuantumul daunelor morale, a prestației periodice cuvenite moștenitorilor victimei G.A., iar instanța de apel a apreciat corect cuantumul despăgubirilor materiale ce urmează a fi acordare acestora. De asemenea, se constată că în mod justificat, la stabilirea prestație periodice cuvenite copiilor minori ai victimei, instanțele au ținut seama nu numai de veniturile realizate de aceasta din salariu, ci din orice alte activități retribuite sau evaluabile în bani pe care a desfășurar-o în afara locului de muncă.

Astfel în baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, respectiv, copia adeverinței din 13 februarie 2008 eliberată de SC C.S. SRL Berceni, prin care se atestă faptul că victima G.A. a fost angajat al acestei societăți cu salariul de 376 lei, beneficiind și de bonuri de masă în valoare de 150 lei, perioada de angajare fiind 09 octombrie 2006 - 29 ianuarie 2007, copia adeverinței din 01 aprilie 2009 eliberată de aceeași societate comercială, prin care se confirmă faptul că, acesta ar fi realizat în prezent un venit lunar net de 688 lei, declarația numitului G.l., autentificată la 22 ianuarie 2009 de Biroul Notarului Public L.S., adresa din 07 februarie 2008 eliberată de Primăria comunei Colibași, prin care se face cunoscut faptul că defunctul G.A.

a fost producător agricol până la data intervenirii decesului, respectiv 31 ianuarie 2007, în gospodăria proprie, împreună cu ceilalți membrii ai familiei, copia facturii fiscale din 31 ianuarie 2005 eliberată de M.F.R. I.G. SRL pentru suma de 365 RON, precum și din depozițiile martorilor U.N., A.G., T.C. și M.I., s-a confirmat faptul că, victima G.A. se ocupa împreună cu soția sa de solarii unde cultiva legume, din vânzarea legumelor realizând un venit de 200 milioane lei vechi pe an, venituri din care contribuia cu o sumă de 200 lei lunar la întreținerea fiecărui copil. De asemenea, din conținutul adeverinței din 13 martie 2008, eliberată de SC C.S. SRL București rezultă că, victima G.A. mai contribuia la întreținerea fiecărui copil minor pe lângă suma de 200 lei lunar și cu valoarea bonurilor de masă în sumă de 150 lei lunar, astfel că în mod justificat instanța de fond a obligat inculpatul și la plata unei prestații periodice pentru minorii G.V.

și G.M. de câte 400 lei lunar pentru fiecare începând cu data de 13 ianuarie 2007, până la majoratul acestora, precum și în continuare până la terminarea studiilor dar nu mai târziu de vârsta de 25 ani, dispoziție care a fost menținută și de instanța de apel. Totodată, având în vedere suferința psihică cauzată atât soției victimei cât și celor doi copii minori ai defunctului ca urmare a faptului că acesta a îndurat câteva săptămâni mari dureri ca urmare a traumatismului cauzat de acțiunea violentă a inculpatului I.M., suferință ce s-a prelungit și după decesul acestuia în condițiile în care defunctul G.A. era singurul sprijin al acestora, sprijin ce era nu numai financiar dar și afectiv și de care sunt lipsiți pe viitor, însă în ceea ce privește cuantumul, atât instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat în mod corect că suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale este în măsură să dea satisfacție părții civile.

Așadar, despăgubirile civile ce i-au fost cuvenite părții civile G.M. au fost corect apreciate de instanțele de judecată, acestea fiind pe deplin dovedite de înscrisurile depuse la dosar în susținerea pretențiilor sale, astfel că nu se impune completarea materialului probator în sensul cerut de inculpat. Având în vedere că inculpatul I.M. a fost reținut 24 de ore de la data de 14 februarie 2007 la data de 15 februarie 2007, conform ordonanței de reținere aflată la fila 4 din dosarul de urmărire penală, urmează ca această perioadă să fie dedusă din pedeapsa ce i-a fost aplicată. Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursurile declarate de partea civilă G.M. și de inculpatul I.M.

sunt nefondate și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. le va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă G.M. și de inculpatul I.M. împotriva Deciziei penale nr. 257 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I a penală. Constată că recurentul inculpat a fost reținut 24 de ore de la data de 14 februarie 2007 la data de 15 februarie 2007. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, pentru asitența juridică a intimatului M.C.

se va plăti din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 septembrie 2010.