ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2552/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 233 din 14 mai 2008, pronunțată în dosarul nr. 469/89/2008 a Tribunalului Vaslui, secția penală, a fost condamnat inculpatul I.C., la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

Pe durata executării pedepsei, i-au fost interzise inculpatului I.C. drepturile

prev. de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile

prev. de

art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului I.C. și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia conf. art. 88 alin. (1) C. pen., durata arestării preventive de la 3 noiembrie 2007 la zi.

Prin aceeași hotărâre, a fost condamnat inculpatul I.M., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei și conform art. 82 C. pen. s-a stabilit termen de încercare 3 ani.

Pe durata executării pedepsei, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza

II

și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă G.V., în contradictoriu cu inculpatul I.C.

Inculpatul I.C. a fost obligat să achite părții civile suma de 3000 lei titlu de despăgubiri civile.

Același inculpat a fost obligat să achite părților civile G.Ș.,  G.C., și G.M.I., prin reprezentant legal G.V., o prestație periodică în sumă de câte 70 lei lunar, calculată de la data de 2 noiembrie 2007, până la majoratul fiecăruia dintre minori.

A fost respinsă acțiunea civilă privind obligarea la despăgubiri, formulată de partea civilă G.V. în contradictor cu inculpatul I.M.

Inculpatul I.C. a fost obligat la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli către stat, suma de 470 lei, reprezentând onorarii pentru avocați desemnați din oficiu la urmărirea penală și judecată, urmând a fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Inculpatul I.M. a fost obligat la plata sumei la 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, suma de 150 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru inculpatul I.M. la urmărirea penală, urmând a fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în seara zilei de 2 noiembrie 2007, în locuința inculpatului I.M., acesta i-a aplicat victimei G.V., lovituri cu pumnii și palmele peste cap. După ce victima a căzut pe un recamier din încăpere, inculpatul I.C. i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu piciorul în regiunea abdominală.

Urmare a loviturilor primite în zona feței, victimei G.V. i s-au cauzat leziuni traumatice care ar fi necesitat 6/7 zile de îngrijiri medicale, în situația în care ar fi supraviețuit, însă datorită loviturilor aplicate cu piciorul de către inculpatul I.C., victimei i s-a produs o ruptură de mezenter cu ruptură vasculară, care a provocat o hemoragie internă, leziune ce a condus la decesul acesteia.

S-a reținut că faptele au fost săvârșite în următoarele împrejurări: .

Cei doi inculpați sunt locuitori ai satului Ghermănești, jud. Vaslui, fiind rude între ei, în sensul că inculpatul I.M. este unchiul coinculpatului I.C., pe care l-a crescut de mic. Aceștia locuiau în aceeași casă, aparținându-i inculpatului I.M., împreună cu soția acestuia din urmă, martora I.I., si o mare parte din cei 13 copii ai acestora.

În după-amiaza zilei de 2 noiembrie 2007, în jurul orelor 15.00-16.00, R.P. împreună cu I.R. au venit din com. Răducăneni în satul Ghermănești, pentru a-și lua copii, lăsați anterior la casa inculpatului I.M. împreună cu aceștia, a venit la casa inculpatului și numitul C.P.M., care dorea să se împace cu concubina sa, M.I., fiica inculpatului.

În acea zi, acasă la inculpatul I.M., se aflau astfel persoanele arătate mai sus, ca și inculpatul, soția sa, I.I., fiul său I.A., în vârsta de 18 ani, fiica sa I.P., în vârsta de 17 ani, fiica sa M.I., în vârsta de 15 ani si 8 luni, nepotul său I.C. si alți copii minori ai inculpatului.

Cei arătați au început să consume vin, iar în jurul orelor 17.00, la locuința inculpatului, a venit victima G.V., care a solicitat un telefon mobil, pentru a lua legătura cu soția sa, de care era separat în fapt la acel moment.

Deoarece i s-a răspuns că nu au credit la telefonul mobil, G.V. a propus cumpărarea unei cartele telefonice, în care scop s-a deplasat la un magazin din sat, împreună cu M.I. și I.A., dar nu li s-a vândut cartela, pe datorie, așa cum dorea victima.

În schimb, G.V. a obținut de la magazin, pe datorie, o sticlă de 2 litri cu bere și un pachet de țigări.

Cu aceste bunuri asupra sa, victima G.V., care era sub influența alcoolului, s-a întors la locuința inculpatului I.M., împreună cu M.I. și I.A., unde a continuat sa consume vin si bere cu inculpatul I.M. și inculpatul I.C.

Numitul C.P.M. s-a retras intr-un paravan aflat în continuarea camerei în care se aflau victima G.V. și membrii familiei I., paravanul și camera fiind despărțite de o ușă.

Din paravan, la un moment dat, deschizând ușa, martorul C.P.M. a auzit o discuție, în care victima G.V. le-a cerut de soție, inculpatului I.M. și soției acesteia, pe M.I.

Ulterior acestui moment, în încăperea alăturată, martorul C.P.M. a auzit zgomotele unei bătăi, dar i-a fost frica să meargă să vadă ce se întâmpla. Acele zgomote erau urmarea împrejurării că inculpatul I.M. s-a enervat pe victima G.V. și a început să-l lovească cu pumnii și palmele peste față.

A intervenit și inculpatul I.C., care a lovit și el victima cu pumnii, iar după căderea lui G.V. pe un recamier din încăpere, inculpatul I.C. i-a mai aplicat victimei G.V. încă 4-5 lovituri cu piciorul, in zona abdominală.

Bătaia a încetat la intervenția martorei I.I., după care victima G.V. a fost condusă din locuință până în drum, sprijinită, de inculpatul I.C. și martorul I.A.

Cei doi martori au văzut că, de la poartă, victima G.V. a plecat singur, pe drum, către locuința sa, astfel ca aceștia s-au întors în casă, iar ulterior cei aflați în locuința inculpatului I.M. s-au culcat.

În timpul nopții, inculpatul I.M. a fost trezit de soția sa I.I., care i-a cerut să meargă în drum, pentru a vedea dacă victima G.V. a plecat acasă sau a rămas în drum, în apropierea locuinței familiei I., având in vedere atât faptul ca acesta fusese bătut, cât și faptul că se afla sub influența alcoolului.

Mergând în drum, inculpatul I.M. a găsit pe victima G.V., la o distanta de 25 - 30 metri de poarta casei sale, decedată.

În aceste condiții, inculpatul I.M. s-a întors în casă și a trezit pe majoritatea celor ce dormeau, spunându-le că victima G.V. era decedată în drum și cerându-le numiților I.C., I.A., R.P. si C.P.M. să meargă să ia cadavrul din drum si să-l ducă la distanță de casa sa.

Cei arătați s-au conformat, primii trei datorită ascendentului pe care îl avea asupra lor inculpatul, iar martorul C.P.M., de frică, acesta având temerea că ar putea fi și el ucis, astfel că, folosind o pătură, cei patru au luat cadavrul victimei și l-au transportat la o distanță de câteva sute de metri, lângă o livadă de nuci ("nucărie"), unde au lăsat cadavrul pe iarbă.

Ulterior, până în zori, în locuința inculpatului I.M. s-au purtat discuții, acesta fiind certat de soția sa pentru situația creată.

În dimineața zilei de 3 noiembrie 2007, martorul C.P.M. a fost condus, cu căruța, de către I.A. si inculpatul I.C., pentru a pleca Ia Răducăneni, până în stația de autobuz aflată la intersecția drumului care vine dinspre Ghermănești către șoseaua Huși - Iași. După plecarea celor doi însoțitori, martorul C.P.M. a oprit primul autoturism și a cerut ocupanților să anunțe la postul de poliție Gorban despre faptul că a avut loc o crima, el urmând a aștepta organele de poliție în intersecție.

Astfel, la scurt timp a apărut un echipaj de poliție, care l-a transportat pe martorul C.P.M. la postul de poliție Drânceni, situat in satul Ghermănești, unde acesta a relatat cele întâmplate. Ca urmare, au început primele verificări, iar martorul C.P.M. a însoțit lucrătorii de poliție la locuința inculpatului I.M., unde însă toți membrii familiei acestuia, inclusiv minorii, au declarat verbal că nu se întâmplase nimic în seara anterioară, la locuința lor.

De aceea, martorul C.P.M. a condus lucrătorii de poliție la livada cu nuci, arătându-le cu exactitate locul unde se afla cadavrul victimei G.V..

Inițial inculpații și membrii familiei inculpatului I.M. au susținut că în seara zilei precedente la locuința lor nu avusese loc nici un conflict și că nu cunoșteau în ce condiții a fost lovită victima G.V. și cum a ajuns cadavrul acesteia în punctul "nucărie". Ulterior, inculpații și martorii au relatat situația exactă și din care rezulta că victima fusese lovită în condițiile descrise mai sus și că astfel i s-au creat leziunile care au condus la deces.

În urma autopsierii cadavrului victimei, s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală de autopsie din care rezultă că "moartea victimei a fost violentă și s-a instalat în noaptea de 2/3 noiembrie; ea a fost cauzată de un șoc hemoragie, urmare a unei hemoragii interne masive (hemoperitoneu); hemoragia s-a produs ca urmare a unei rupturi de mezenter cu ruptură vasculară; aceste leziuni s-au produs ca urmare a unui traumatism abdominal închis. Traumatismul abdominal s-a putut produce prin lovire cu sau de corp dur, cel mai probabil prin lovire activă cu corp sau mijloc contondent ( posibil mijloc de atac propriu omului-picior), posibil în circumstanțele prezentate de anchetă. Între traumatismul abdominal și moarte există o legătură de cauzalitate directă, necondiționată."

În același raport s-a reținut că la examenul necroptic, în afara leziunilor din sfera abdominală, au fost identificate leziuni traumatice de tipul echimozei, excoriației, hematomului, hemoragiei subconjunctivale, leziuni care s-au putut produce prin loviri cu și de corpuri dure, care nu au avut relevanță în tanato-geneză și care, în cazul supraviețuirii victimei, ar fi necesitat 6/7 zile de îngrijiri medicale.

S-a mai stabilit că sângele recoltat de la cadavru conținea 2,65%0 alcool, concentrație care din punct de vedere clinic corespunde unei stări de dezorientare și confuzie, cu alterarea judecății și memoriei, necoordonare în mișcări, exagerarea stărilor emoționale.

Față de toate aceste împrejurări, s-a reținut că fapta inculpatului I.C. de a aplica victimei G.V., lovituri repetate cu piciorul în regiunea abdominală, cauzându-i astfel leziunea care a declanșat mecanismul tanato-generator, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., iar fapta inculpatului I.M., de a aplica victimei mai multe lovituri în zona feței, cauzându-i leziuni care ar fi necesitat, în cazul supraviețuirii victimei, 6/7 zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin. (2) C. pen.

Pentru infracțiunile comise, prima instanță a aplicat inculpaților pedepse, la individualizarea cărora, în cadrul general prevăzut de art. 52 și art. 72 C. pen., au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, datele privind persoana inculpaților, atitudinea sinceră a acestora în timpul procesului.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a apreciat că partea civilă G.V. a dovedit pretențiile civile constând în cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei în sumă de 3000 lei. Referitor la pensiile de întreținere solicitate pentru cei trei copii minori pe care victima îi avea în întreținere la data decesului, instanța a apreciat că este întemeiată cererea părții civile sub acest aspect.

În contextul arătat mai sus, acțiunea civilă formulată de partea civilă G.V. a fost admisă în contradictoriu cu inculpatul I.C., care a fost obligat să plătească părții civile suma de 3000 lei cu titlu de despăgubiri civile și câte o prestație periodică pentru cei trei minori, calculată de la data săvârșirii faptei și până la majoratul fiecăruia dintre minori.

Întrucât pretențiile civile formulate de partea civilă față de inculpatul I.M. nu au legătură cu fapta pentru care acesta este judecat, acțiunea civilă formulată în contradictoriu cu acesta a fost respinsă ca neîntemeiată.

În termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) și (3) C. proc. pen., hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpatul I.C., fiind criticată pentru netemeinicie.

În motivarea apelului, inculpatul a susținut că față de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, de starea de ebrietate în care se aflau toți și de poziția sa procesuală, pedeapsa aplicată este prea severă. A mai precizat inculpatul că victima ar fi fost cea care a inițiat conflictul, întrucât l-a lovit atât pe el cât și pe unchiul său în locuința acestuia din urmă, solicitând reaprecierea materialului probator administrat, desființarea sentinței pronunțate, în latură penală și reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 80 din 24 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr. 469/89/2008, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul I.C., menținând starea de arest a acestuia, reținându-se că față de natura relațiilor sociale lezate, de modul de operare, de numărul loviturilor aplicate și de urmarea produsă, în mod corect prima instanță apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza doar prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, dozată peste minimul special și cu executarea în regim de detenție, pedeapsă ce a fost bine individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpatul I.C., care prin motivele scrise a arătat că pedeapsa aplicată este prea severă, solicitând o reducere a acesteia.

La termenul acordat pentru soluționarea recursului, 20 august 2008, apărătorul recurentului inculpat I.C., susținând oral motivele de recurs, a invocat cazul de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului inculpatului, casarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză și, rejudecând, să se reducă pedeapsa aplicată acestuia, dându-se eficiență maximă circumstanțelor atenuate prevăzute de art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu referire la art. 76 lit. b) C. pen.

Dezvoltând motivul de recurs invocat, avocatul a arătat că instanțele judecătorești nu au dat eficiență circumstanțelor atenuante de care beneficiază inculpatul, respectiv starea de provocare în care s-a aflat la momentul săvârșirii faptelor precum și atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul desfășurării procesului penal, lipsa antecedentelor penale. A mai arătat că victima a fost lovită de mai mulți membri ai familiei I. neputându-se stabili cu certitudine care dintre violențe a cauzat decesul victimei.

Înalta Curte, examinând motivul de recurs invocat, cât și din oficiu, ambele hotărâri conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același cod, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Înalta Curte constată că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului I.C. de prima instanță și menținută de instanța de apel a fost cuantificată fără a se da eficiența cuvenită circumstanțele atenuante de care poate și trebuie să beneficieze inculpatul, respectiv : conduita bună a inculpatului înainte de comiterea infracțiunii, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar aflată la pag. 137 din dosarul de urmărire penală, precum și atitudinea inculpatului în fața organelor de urmărire penală și a instanțelor de judecată.

Atât împrejurările săvârșirii faptei sus-menționate, cât și cele privitoare la persoana inculpatului, având în vedere caracterizările de la autoritățile locale și declarațiile concetățenilor referitoare la conduita bună a inculpatului în colectivitate și lipsa antecedentelor penale, se impune să fie valorificate la semnificația lor reală, în concurs cu celelalte criterii de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., între care și gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite.

În ce privește critica referitoare la nereținerea de către instanțe a circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, nefiind întrunite cerințele textului de lege.

Așa cum rezultă din dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., pentru existența provocării este necesară îndeplinirea a trei condiții: infracțiunea să fie comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate (victimei); provocarea să se fi produs prin violență ori prin atingerea gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

În cauză, nu sunt întrunite cerințele textului de lege, întrucât, chiar dacă anterior săvârșirii faptei, inculpatul a fost agresat de victimă, acest fapt nu justifică în nici un mod reacția extrem de violentă a inculpatului față de victimă , chiar și după aceasta a încetat agresiunea.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că aplicarea unei pedepse egală cu minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului I.C., asigură realizarea atât a funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pedeapsa accesorie privind interzicerea dreptului de a alege, prevăzută în art. 71 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen., nu se aplică în mod automat, ci numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare, dacă instanța constată că, în raport cu gravitatea infracțiunii comise, interzicerea dreptului de a alege respectă principiul proporționalității.,

Din motivarea Deciziei nr. 2 din 6 octombrie 2005 a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, rezultă că dreptul la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției nu este absolut și poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de aprecierea nu este nelimitată. Restricțiile și limitările în materia dreptului la vot trebuie apreciate de o instanță independentă în fiecare caz în parte.

De aceea, este necesară aprecierea instanței în fiecare caz în parte și în contradictoriu, astfel încât necesitatea și proporționalitatea să poate fi apreciate individual și în contradictoriu.

În cauză, inculpatul I.C. a comis o infracțiune de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Având în vedere însă circumstanțele săvârșirii faptei, datele personale ale inculpatului, atitudinea acestuia înaintea și după comiterea infracțiunii, Înalta Curte apreciază că nu este proporțională și justificată măsura interzicerii dreptului de a alege pe durata executării pedepsei.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 80 din 24 iunie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală, se va casa decizia penală atacată și sentința penală nr. 233 din 14 mai 2008 a Tribunalului Vaslui, secția penală, numai cu privire le individualizarea pedepselor (principală și accesorie) și, rejudecând, se va reduce de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen. și se va restrânge conținutul pedepsei accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., menținând celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 3 noiembrie 2007 la 20 august 2008.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 80 din 24 iunie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 233 din 14 mai 2008 a Tribunalului Vaslui, secția penală, numai cu privire la individualizarea pedepselor (principală și accesorie) și, rejudecând:

Reduce de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen.

Restrânge conținutul pedepsei accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 3 noiembrie 2007 la 20 august 2008.

Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 august 2008.