ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1913/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1913/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Prin sentința penală nr. 497 din 3

decembrie 2008, pronunțată în dosarul penal nr. 6587/118/2008, Tribunalul

Constanța, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. a) și i) C.

pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul P.S. la

pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor calificat și deosebit de grav împotriva părții vătămate D.D.

În baza art. 217 alin. (1) și 4 C.

pen.

a

condamnat pe același inculpat la

pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34

lit. b) și art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. a contopit cele două pedepse

aplicate prin prezenta sentință, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea și anume aceea de 7ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. raportat la

art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C.

pen. a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata de la rămânerea definitivă a

hotărârii și până la executarea acesteia.

În baza art. 350 C. proc. pen. a dispus

menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. aceeași

instanță a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de

la data de 21 mai 2008 la zi.

De asemenea, prima instanță, în baza

art. 118 lit. b) C. pen., a luat act că partea vătămată D.D. nu s-a constituit

parte civilă în cauză, a admis cererea părții civile L.E. obligându-l pe

inculpat la plata sumei de 5.802.96 lei cu titlu de despăgubiri materiale către

partea civilă L.E. și a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă

Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța.

În temeiul art. 998 C. civ. raportat

la art. 34 din O.U.G. 72/2006

care a modificat art. 313 din Legea nr. 95/2006 Tribunalul Constanța

l-a obligat pe inculpatul P.S. să plătească părții civile Spitalul Clinic

Județean de Urgență Constanța suma de 20373,73 lei cu titlu de despăgubiri

civile, reprezentând contravaloarea cheltuielilor medicale ocazionate de

spitalizarea părții vătămate D.D.

În baza art. 191 C. proc. pen. l-a

obligat pe inculpat la 740 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de

300 în faza de urmărire penală.

Împotriva sentinței penale nr. 497

din 3 decembrie 2008 a Tribunalului Constanța, a declarat apel inculpatul P.S.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelantul inculpat a solicitat

desființarea sentinței penale apelate și, în rejudecare, în principal, să se

dispună achitarea sa pentru lipsa intenției de a ucide și, în subsidiar,

redozarea pedepsei.

Curtea de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 24/P

din 10 martie 2009 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.S. împotriva

sentinței penale nr. 497 din 3 decembrie 2008 a Tribunalului Constanța și a menținut

măsura arestării preventive a acestuia deducându-i din pedeapsa aplicată

perioada executată de la 3 decembrie 2008 la zi, obligându-l, totodată, la

plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, inclusiv onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în suma de 300 lei care s-a dispus a se

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Instanța de prim control judiciar,

verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma

criticilor aduse, dar și din oficiu, a reținut că din probele dosarului au

rezultat următoarele:

Prin rechizitoriul cu numărul

234/P/2008 s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului P.S. pentru

săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat și deosebit de grav,

prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. art. 176 alin. (1) lit.

a) C. pen. și distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. cu aplic. art.

33 lit. c) C. pen., reținându-se că, la data de 20 mai 2008, în jurul orelor

16,40, inculpatul în urma unei stări conflictuale cu partea vătămată D.D., ce a

avut loc în mun. Constanța, Iocație unde victima lucra la un punct de

distribuire presă aparținând SC N.S. SRL a stropit-o pe aceasta cu o substanță

inflamabilă precum și ziarele de pe tonetă, dându-i foc cu o brichetă,

cauzându-i astfel acesteia leziuni traumatice de violență produse prin arsură

cu flacără deschisă (rămânând cu un prejudiciu estetic temporar), leziuni ce au

necesitat 45-50 de zile de îngrijiri medicale, ocazie cu care s-a produs și

distrugerea unor articole de presă în valoare de 5802 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În anul 2000, inculpatul,

cunoscând-o pe numita D.D., (care era despărțită în fapt, dar nedivorțată, mamă

a 4 copii ce-i avea în întreținere), a început să conviețuiască cu aceasta, iar

în anul 2001, din relația lor a rezultat minorul D.D.F. S-a mai reținut că cei

doi împreună cu cei 5 copii au locuit la o gazdă până în luna februarie 2008,

când partea vătămată, în urma unor neînțelegeri, l-a părăsit luând cu ea și cei

5 copii.

S-a mai reținut că inculpatul fiind

legat sufletește atât de partea vătămată cât și de copii, a căutat-o în mai

multe rânduri și, aflând că aceasta conviețuiește cu un alt bărbat tot în

Constanța în zona Km 4-5, și dorind ca partea vătămată împreună cu copiii să se

reîntoarcă la el, inculpatul P.S. i-a solicitat acest lucru în repetate

rânduri, la locul de muncă al părții vătămate precum și în drum spre noua ei

locuință, dar a fost refuzat de fiecare dată. S-a mai relevat că, într-o ultimă

încercare de a o convinge să reia conviețuirea inculpatul a căutat-o pe partea

vătămată, la data de 20 mai 2008, în jurul orelor 12,00, la locul ei de muncă,

respectiv la toneta de distribuție presă situată la intersecția străzilor, din

mun. Constanța, inculpatul solicitându-i acesteia să se împace cu el, dar

partea vătămată i-a pus in vedere, în mod categoric, să nu o mai caute

niciodată, întrucât nu mai dorește să conviețuiască cu acesta.

Prima instanță a mai reținut că

refuzul categoric al părții vătămate D.M. l-a făcut să plece supărat, moment în

care, în ideea de a de a o speria și a o determina să se reîntoarcă la el,

inculpatul a luat hotărârea de a procura o sticlă cu benzină și a merge să o

amenințe că, în cazul în care nu va reveni acasă îi va

da foc. În acest scop inculpatul a

procurat din zonă un pet de jumătate de litru, cu care s-a deplasat la stația

PECO din zona Porții 5 a Portului Constanța, de unde a cumpărat o jumătate de

litru de benzină. Cu sticla cu benzină inculpatul s-a deplasat la locul de

muncă al părții vătămate D.D., și după ce s-a asigurat ca aceasta să nu mai

aibă la servire vreun client, s-a apropiat de partea din spate a tonetei, care

era acoperită cu o prelată, a ridicat de un colț al prelatei, a intrat în

tonetă și a aruncat cu benzină asupra corpului și feței părții vătămate.

S-a reținut că, în continuarea

activității sale, inculpatul având asupra sa, în mâna stângă, o brichetă, a

aprins benzina ce-o aruncase din sticlă, pe victimă, iar în aceste împrejurări,

partea vătămată D.M. fiind incendiată, a intrat în stare de panică și a început

să strige după ajutor.

Instanța de prim control judiciar a

constatat că vinovăția inculpatului în sensul existenței intenției de a ucide, a

fost indubitabil stabilit de către instanța de fond, rezultând atât din

raportul de constatare medico-legală și documentația medicală privind victima,

declarațiile părților vătămate D.D. și L.E., procesul-verbal de cercetare la

fața locului și planșele fotografice, cât și din declarațiile martorilor P.M.C.

și G.M.V., probe ce s-au coroborat între ele și din care s-a relevat că

inculpatul, prin modul în care a acționat, i-a pus în primejdie viața părții

vătămate, chiar dacă nu a dorit și nu a urmărit acest lucru, însă putea și

trebuia să-și de-a seama că suferințele cauzate prin incendiere erau apte să conducă

la decesul acesteia.

S-a mai relevat că inculpatul, în

declarațiile sale, a recunoscut că a amenințat-o pe partea vătămată că o va

omorî.

Referitor la cel de-al doilea motiv

de apel, instanța de prim control judiciar a apreciat că instanța de fond a

procedat în mod corect atunci când a interpretat și aplicat criteriile de

individualizare a pedepsei, prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., în

raport de gravitatea acesteia, derivată din împrejurările în care a săvârșit-o,

urmările grave ale acesteia cât și limitele de pedeapsă prevăzute pentru

infracțiunile comise.

Totodată, în baza art. 160

b

C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a menținut starea de arest al

inculpatului și i-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive

de la 3 decembrie 2008 la zi.

Împotriva deciziei penale mai

sus-menționată, în termen legal, inculpatul P.S. a declarat recurs, criticând-o

pentru netemeinicie și nelegalitate pentru motivele detaliate în cuprinsul

practicalei prezentei decizii.

Astfel, în esență, recurentul

inculpat a invocat dispozițiile art. 385

9

pct. 9 și 17 C. proc. pen.

și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, privitor la

primul motiv de recurs, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de apel, întrucât, pe de o parte, latura civilă a cauzei nu a fost

corect soluționată, partea civilă SC N.S. SRL nedovedindu-și pretențiile

formulate, iar pe de altă parte, Curtea de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie, nu a răspuns acestui motiv de

critică formulat de inculpat în apel.

Referitor la cel de-al doilea motiv

de recurs, urmare admiterii sale, a solicitat în rejudecare, să se dispună, în

baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea reținută

în sarcină, în cea prevăzută de art. 182 C. pen., întrucât din raportul de

expertiză medico-legală existent la dosar nu a rezultat împrejurarea că

leziunile produse părții vătămate i-au pus viața în pericol.

Recursul formulat de inculpatul P.S.

este nefondat sub ambele aspecte criticate.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri,

conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. combinate cu

art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen.,

constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au

stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului

probator administrat în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea

juridică corespunzătoare.

Deși inculpatul a susținut constant

că nu a avut intenția de a o ucide pe partea vătămată, ulterior și-a nuanțat

declarațiile și și-a justificat reacția prin aceea că a dorit să-și continue

conviețuirea cu concubina sa, care îl părăsise și că, deplasându-se la locul de

muncă al părții vătămate D.D. a intenționat, de fapt, să o sperie și să o

determine să revină în casa sa, fostul domiciliu comun al părților.

Înalta Curte constată că din probele

administrate a rezultat starea de fapt corect reținută de prima instanță și

însușită apoi și de instanța de prim control judiciar, respectiv aceea că în

data de 20 mai 2008, în jurul orelor 16,40, pe fondul unei stări conflictuale

anterioare și a refuzului categoric al părții vătămate de a mai continua

conviețuirea cu inculpatul, acesta din urmă și-a procurat aproximativ 500 ml

benzină și s-a deplasat, din nou, la locul de muncă al părții vătămate D.D.,

respectiv la toneta de distribuție presă situată la intersecția străzilor din

mun. Constanța, a aruncat conținutul petului de plastic asupra victimei și a

aprins benzina cu o brichetă, astfel încât acțiunea sa a determinat atât

incendierea victimei, (căreia i-a produs leziuni ce au necesitat pentru

vindecare un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale), cât și a

articolelor de presă depozitate în toneta respectivă aparținând SC N.S. 2007

SRL, (distrugeri ce s-au ridicat la suma de 5802 lei).

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că ambele instanțe au reținut corect vinovăția

inculpatului, ce s-a relevat cu certitudine din modul în care a acționat, după

un plan dinainte stabilit și dovedind intenția vădită nu numai de a o speria pe

partea vătămată, dar și pe aceea indirectă de a o ucide, câtă vreme s-a

deplasat la locul acesteia de muncă și a așteptat un moment în care să nu mai

fie potențiali clienți în preajmă, a pătruns înăuntru prin partea din spate a

tonetei și a stropit-o cu substanță inflamabilă, procurată anterior în acest

scop și apoi i-a dat foc, într-o incintă unde mai erau depozitate și alte

bunuri pe suport de hârtie, material ce arde extrem de ușor și care întreține

arderea, astfel că acesta chiar dacă nu a urmărit producerea rezultatului letal

putea și trebuia să-l prevadă.

Prin urmare

Înalta Curte constată că, în mod

justificat, s-a apreciat de către ambele instanțe că inculpatul a acționat premeditat,

conform unui plan dinainte

stabilit

,

evidențiind punctual probele ce s-a coroborat între ele, dar și cu

declarația inculpatului,

neignorând, de asemenea, relevanța deosebită a faptului că acesta și-a procurat

substanța inflamabilă anterior momentului întâlnirii cu partea vătămată,

asigurându-se că are asupra sa și o brichetă, intenția de incendiere fiind

evidentă.

Așadar, solicitarea de schimbare a

încadrării juridice dată faptei nu poate fi primită, ambele instanțe reținând

corect că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de tentativă la omor calificat și deosebit de grav precum și

cele de distrugere, prevăzute de art. art. 20 C. pen. raportat la art. 174 -

175 lit. a) și i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 217 alin.

(1) și (4) C. pen., astfel cum, justificat, au fost relevate în actul de

inculpare.

Prin urmare, Înalta Curte reține că

susținerile inculpatului în sensul că nu a avut intenția să o ucidă pe partea

vătămată și că, cel mult, poate fi reținută în sarcina sa infracțiunea de

vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., sunt nefondate și

lipsite de orice suport probator.

De asemenea, nici critica vizând

incompleta și incorecta soluționare a laturii civile a cauzei nu este fondată,

întrucât instanța de fond a reținut în mod corect faptul că toneta de

distribuire a materialelor de presă aparținea SC N.S. 2007 SRL, al cărei

administrator L.E. a depus la dosar înscrisuri cu care și-au dovedit

pretențiile civile formulate, astfel încât, în mod justificat, inculpatul P.S. a

fost obligat la plata sumei de 5802,96 lei, reprezentând contravaloarea

meterialelor și publicațiilor aflate pe stand, în chioșcul cu ziare în care a

avut loc incidentul.

Totodată, Înalta Curte constată că

pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.S. de 7 ani și 6 luni închisoare,

cu executare în regim de privare de libertate, este aptă să atingă scopul

preventiv și educativ prevăzut de art. 52 C. pen., ambele instanțe apreciind

corect că pedeapsa stabilită este suficientă, raportat la modalitatea

periculoasă în care inculpatul a acționat, premeditându-și fapta și procurându-și

din timp substanța inflamabilă, pe care a turnat-o asupra părții vătămate și căreia

i-a dat foc, în timp ce se afla într-o tonetă plină cu ziare și alte articole

de presă, ușor inflamabile, provocându-i astfel, leziuni ce au necesitat 45-50

de zile de îngrijiri medicale și distrugând parte din bunurile ce se aflau

astfel în incinta tonetei a căror valoare s-a estimat la suma de 5802,96 lei.

În consecință, manifestările

nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze, la

modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze

nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la

respectarea și aplicarea legii.

Infracțiunea dedusă judecății

prezintă un grad ridicat de pericol social, aducând atingere unor importante

valori sociale ocrotite de legea penală: viața și sănătatea omului precum și

patrimoniul.

Pentru aceste motive, Înalta Curte

constată că o reducere a cuantumului pedepselor aplicată inculpatului nu ar fi

temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și

creând o vădită disproporție între scopul și rezultatul acestora.

Față de cele menționate mai sus,

Înalta Curte , în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul P.S. împotriva deciziei penale nr. 24/P din 10 martie 2009 a Curții

de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În baza art. 385

17

C.

proc. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și

arestării preventive de la 21 mai 2008 la 25 mai 2009.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.S. împotriva deciziei penale nr. 24/P din 10 martie

2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 21 mai 2008 la 25

mai 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 mai 2009.