ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1911/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1911/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1540 din 23 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 23863/3/2008, s-a dispus condamnarea inculpatului C.G. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.
În baza art. 217 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 25 iulie 2006 la zi.
În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și următoarele C. proc. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Asociația de proprietari din București, sector 3, prin reprezentant legal T.F., suma de 10.580 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
A constatat că părțile vătămate C.E. și C.R. nu s-au constituit părți civile în cauză.
A obligat inculpatul la plata sumei de 7.466.13 lei rol despăgubiri civile către Spitalul clinic de urgență chirurgie plastică reparatorie și arsuri.
În baza art. 193 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 601,80 lei rol cu titlu de cheltuieli judiciare către Asociația de proprietari, reprezentând onorariul expertiză.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1500 lei reprezentând onorariul pentru expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În noaptea de 23/24 iulie 2006, în jurul orelor 4,00, inculpatul C.G., după ce anterior și-a amenințat familia că-i va omorî, a coborât la subsolul blocului în care locuia din București, sector 3, a deschis contuarul de gaze, provocând o explozie în care a fost rănită soția sa, C.E. și fiul său C.R., fiind distruse mai multe bunuri.
Se reține că inculpatul C.G. este o persoană recalcitrantă care, pe fondul consumului de alcool provoacă scandal în familie, conflictele generând deseori în violențe fizice și amenințări.
În seara zilei de 23 iulie 2006, între inculpat și familia acestuia a intervenit un conflict, inculpatul încercând să lovească și să-i amenințe cu moartea pe membrii familiei.
În aceeași noapte, în jurul orelor 4,00, inculpatul a sunat-o pe fiica sa C.L., i-a spus că se află în centrala blocului, că nu glumește și că îi spune adio, după care a închis. A venit soția care a coborât la subsolul clădirii pentru a vedea ce se întâmplă, simțind un puternic miros de gaze. Când a ajuns la centrala blocului a observat că inculpatul dă drumul la gaze, l-a întrebat ce face, după care a fugit să-i anunțe pe cei doi fii C.D. și C.R.
Împreună cu fiul său C.R., partea vătămată a coborât în centrală pentru a închide gazele, iar C.D. a rămas în curte pentru a evacua locatarii.
În urma exploziei, partea vătămată C.E. a suferit „arsură prin flacără – explozie gradul II.A ambele membre superioare 200 %”. Leziunile au necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în pericol viața victimei, iar partea vătămată C.R. a suferit „arsură prin flacără – explozie gradul II A torace posterior II”, leziuni produse necesitând pentru vindecare 7-9 zile de îngrijiri medicale.
Raportat la această stare de fapt și la probele administrate, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului C.G. realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. a) C. pen. și art. 176 lit. b) C. pen., respectiv infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (4) C. pen.
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul C.G.
Parchetul a criticat hotărârea pentru greșita individualizare a pedepsei, solicitând înlăturarea circumstanțelor judiciare atenuante cu consecința majorării pedepselor.
Inculpatul a solicitat desființarea hotărârii și în cadrul rejudecării să se dispună reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 58/A din 9 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus respingerea ca nefondate, a ambelor apeluri, fiind menținută hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
A fost menținută starea de arest și dedusă prevenția executată de la 25 iulie 2006 la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul C.G.
Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.,solicitând înlăturarea circumstanțelor judiciare atenuante care au permis coborârea pedepselor sub minimul special.
Gravitatea deosebită a faptelor nu justifică atenuarea pedepselor ci dimpotrivă, majorarea acestora.
Inculpatul, în recursul său, a criticat hotărârile prin prisma aceluiași caz de casare, solicitând însă, reducerea pedepsei.
Înalta Curte, examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu ambele hotărâri, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este fondat pentru următoarele considerente:
Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a acesteia.
Spre deosebire de individualizarea legală a pedepselor care are ca fundament un grad generic de pericol social al infracțiunii, individualizarea judiciară se realizează de către instanța de judecată care este obligată să aibă în vedere, în stabilirea cuantumului și a modalității de executare a pedepsei, dispozițiile art. 72 C. pen.
Potrivit textului invocat, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Criteriile enumerate în art. 72 C. pen., pe de o parte, au caracter general – ceea ce înseamnă că instanțele pot recurge și la alte criterii specifice infracțiunii săvârșite -, iar pe de altă parte, sunt obligatorii pentru instanță.
În conținutul circumstanțial al unei infracțiuni pot exista împrejurări care, deși nu sunt anume caracterizate de lege ca circumstanțe agravante, ele pot fi caracterizate în acest fel de instanță, prin examinarea lor în contextul celorlalte împrejurări, situații și date privind infracțiunea și persoana inculpatului.
Unul din criteriile la care face referire art. 72 C. pen. este gradul de pericol social al faptei și al persoanei infractorului. Evaluarea acestora se face în raport de ansamblul datelor ce rezultă din dosarul cauzei, fiind relevante modul în care a fost săvârșită infracțiunea, locul și timpul săvârșirii acesteia, precum și instrumentele de care s-a folosit inculpatul la comiterea faptei.
În același sens, în evaluarea gradului de pericol social concret, instanța este obligată să țină seama de gravitatea urmărilor faptei, dacă și în ce limite consecințele acesteia au fost înlăturate.
Întrucât instanța de fond și apel au reținut în favoarea inculpatului circumstanța judiciară atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) – criticile invocate de procuror și inculpat vizând individualizarea judiciară a pedepsei – se impun a fi reținute câteva aspecte privind limitele și incidența acestui text.
Astfel, potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., poate fi considerată ca circumstanță atenuantă „conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii.”
Pentru a putea fi reținută însă această circumstanță judiciară, cu consecințe asupra cuantumului pedepsei și a modalității de executare, este necesar și obligatoriu raportarea ei și la fapta săvârșită respectiv la gravitatea infracțiunii, a modului în care a fost săvârșită. Numai în urma examinării tuturor elementelor se poate face o apreciere justă a gradului concret de pericol social pe care îl prezintă inculpatul și în consecință, se pot trage concluzii cu privire la reținerea ca circumstanță atenuantă a împrejurării că inculpatul a avut până atunci o conduită bună.
În cauza dedusă judecății, prin raportare la aspectele enunțate anterior, Înalta Curte apreciază că instanțele au evaluat greșit gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite de inculpatul C.G., reținând nejustificat circumstanța judiciară atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. care a permis coborârea pedepsei sub minimul special.
Din probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești rezultă că inculpatul era cunoscut ca fiind o persoană violentă, recalcitrantă, amenințând membrii familiei dar și martorii că îi va omorî.
Înainte de comiterea faptei, inculpatul și-a amenințat familia că-i va ucide – împrejurări confirmate atât de părțile vătămate cât și de martorii audiați de procuror și de instanță – coborând în subsolul blocului în care locuia după care, a deschis contuarul de gaze, provocând o explozie urmată de un incendiu în care a fost rănită soția sa C.E. și fiul său C.R.
Din analiza raportului de expertiză judiciară (filele 63-70 dos. fond) rezultă că prin cele două arzătoare s-au scurs 20 m
3
gaz metan însă, o mare parte din gaz s-a evacuat direct prin coș, iar o alta prin ușa de acces.
Dacă spațiul ar fi fost închis, deflagrațiile ar fi produs victime și pagube importante, distrugerea putând fi totală.
În cauză, urmările faptei inculpatului au fost diminuate datorită existenței unor suprafețe de decompresie care au permis evacuarea gazului.
Corelând împrejurările comiterii faptelor reținute în sarcina inculpatului, cu atitudinea procesuală a acestuia înainte și după consumarea infracțiunilor, se constată că în mod nejustificat a fost reținută în favoarea sa, circumstanța judiciară atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 385/15 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 58/A din 9 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Va casa decizia și în parte, sentința penală nr. 1540 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului C.G.
Rejudecând cauza în aceste limite, Înalta Curte, în raport de considerentele expuse, va înlătura circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C. pen. și va majora pedeapsa aplicată inculpatului C.G. de la 6 ani și 6 luni închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Va înlătura aceleași circumstanțe reținute pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (3) C. pen. și va majora pedeapsa de la 2 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. va contopi cele două pedepse și va dispune executarea pedepsei celei mai grele
de 7 ani și 6 luni închisoare
și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale
.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În temeiul art. 385/15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva aceleiași decizii.
În temeiul dispozițiilor art. 385/17 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 25 iulie 2006, la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 58/A din 9 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Casează decizia penală sus-menționată și în parte sentința penală nr. 1540 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului C.G. și, în rejudecare:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente.
Înlătură circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C. pen., reținute în favoarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat art. 174 - art. 175 lit. a) și c) C. pen. combinat cu art. 176 lit. b) C. pen. și majorează pedeapsa aplicată inculpatului C.G. de la 6 ani și 6 luni închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Înlătură circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen., reținute în favoarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (4) C. pen. și majorează pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., contopește pedepsele de mai sus, urmând ca
inculpatul C.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare
și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale
.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva aceleiași decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 25 iulie 2006 la 25 mai 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2009.