ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2303/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2303/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 87/F din 4 februarie

2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul

C.C. la 6 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat

prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și

art. 37 lit. a) C. pen. cu referire la art. 74 lit. c) - 76 C. pen. și art. 80

C. pen.

În

baza art. 61 C. pen. a fost revocat beneficiul liberării

condiționate pentru restul de pedeapsă de 589 zile rămas neexecutat din pedeapsa

de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1577 din 26

septembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală

nr. 258 din 21 februarie 2002 a Curții de Apel București, rest de pedeapsă care

a fost contopit cu pedeapsa aplicată în cauză.

Inculpatului i s-a dat

spre executare pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare, care a fost majorată la 6 (șase)

ani și 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., i s-a interzis inculpatului C.C., ca pedeapsă complementară, exercițiul

drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) Teza a-II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă

de 4 (patru) ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale

aplicate.

A fost menținută starea

de arest a inculpatului și s-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) Teza a-II-a și

lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa

aplicată durata reținerii și arestării preventive a acestuia de la 09 februarie

2009 la zi.

În baza art. 25 C.

pen. rap. la art. 20 C. pen., în referire la art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat

inculpatul B.V., la o pedeapsă de 8 (opt) ani pentru instigare la tentativă la săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, în regim de detenție.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., i s-a interzis aceluiași inculpat exercițiul drepturilor prevăzute

la art. 64 lit. a) Teza a-II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 (cinci) ani după

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

S-a făcut aplicarea

art. 71-64 lit. a) Teza a-II-a și lit. b) C. pen.

S-a luat act că nu a fost

reținut sau arestat în cauză.

În baza art. 260

alin. (1) C. pen. în referire la art. 260 alin. (3) C. pen. și art. 74 lit. a)

și c) C. pen. - art. 76 C. pen., a fost condamnată inculpata G.G., la o pedeapsă

de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 264

alin. (1) C. pen. în referire la art. 74 lit. a) și c) C. pen. - art. 76 C.

pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 (două) luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea

și anume 6 (șase) luni închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71-64 lit. a) Teza a-II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81-82 C.

pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare

de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni.

I s-a atras atenția inculpatei

asupra disp. art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 260

alin. (1) C. pen. în referire la art. 260 alin. (3) C. pen. și art. 74 lit. a)

și c) C. pen. - art. 76 C. pen., cu aplic. art. 80 C. pen. a fost condamnată inculpata

C.C.C., la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

mărturie mincinoasă.

În baza art. 264

alin. (1) C. pen. în referire la art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 C. pen.

și art. 80 C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 6 (șase)

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea

și anume 1 (un) an închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71-64 lit. a) Teza a-II-a și b) C. pen.

În baza art. 81-82 C.

pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei rezultante aplicate, pe o

durată de 3 (trei) ani termen de încercare.

I s-a atras atenția inculpatei

asupra disp. art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei.

S-a luat act că inculpata

nu a fost reținută sau arestată preventiv în cauză.

S-a luat act că partea

vătămată P.V. a revenit asupra declarației și nu s-a mai constituit parte civilă.

A fost admisă, în parte,

constituirea de parte civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență P. și au fost

obligați inculpații, în solidar, la plata către partea civilă Spitalul Clinic de

Urgență P. a sumei de 4.374,24 RON plus dobânda legală de la data rămânerii definitive

a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului, reprezentând despăgubiri

civile.

S-a dispus confiscarea

specială de la inculpați, în folosul statului, a bâtelor folosite la săvârșirea

faptei.

A fost obligat fiecare

inculpat la plata către stat a câte 2.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 21

ianuarie 2006, în jurul orei 21.00, inculpatul C.C., împreună cu martorii din acte

G.P., M.S. și S.C., acționând ca urmare a activității de instigare exercitată de

inculpatul B.V., au lovit pe partea vătămată P.V., în mod repetat și cu mare intensitate,

în cap, trunchi și membre, folosind obiecte contondente (bâte din lemn) cauzându-i

astfel leziuni grave, care au pus în primejdie viața părții vătămate.

Instanța de judecată a

mai reținut că inculpatele C.C.C. și G.G., audiate fiind în calitate de martor în

dosarul penal nr. 455/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, au

dat declarații mincinoase, relatând aspecte neconforme cu adevărul și omițând, cu

știință, să declare aspecte cunoscute de ele care ar fi dus la identificarea și

dovedirea vinovăției autorilor infracțiunii de tentativă de omor calificat.

A mai reținut instanța

de judecată că cele două inculpate au revenit, ulterior, asupra declarațiilor, dar

după ce a intervenit arestarea preventivă a autorilor infracțiunii de tentativă

de omor calificat.

Pentru a reține această

situație de fapt, instanța a avut în vedere, pe de o parte, declarațiile de recunoaștere

a vinovăției a tuturor inculpaților, iar, pe de altă parte, toate celelalte mijloace

de probă administrate în cauză, pe care le-a coroborat.

Astfel, în ceea ce îl

privește pe inculpatul C.C., instanța a avut în vedere poziția sa procesuală, potrivit

căreia: „(…) am mers la acea locație, l-am găsit pe P.V., am coborît toți din mașină,

și eu am fost primul care l-a lovit cu parul în cap (…) De asemenea, l-am mai lovit

de circa 3 ori cu parul peste picioare. După ce l-am bătut, ne-am urcat în mașină

(…).

În declarația dată în

cursul urmăririi penale, partea vătămată P.V. a arătat: „(…) au coborât patru bărbați

înarmați cu bâte, care s-au năpustit asupra mea. Prima lovitură am primit-o în zona

capului, după care am căzut în genunchi. Au continuat să mă lovească până am ajuns

în stare de inconștiență. Nu mai știu ce s-a întâmplat ulterior (…)”. Deși, partea

vătămată P.V. și-a precizat poziția procesuală în fața instanței de judecată, în

sensul că nu își mai menține plângerea penală față de inculpați, totuși, acesta

a învederat că își menține declarațiile date, așa încât instanța de judecată a apreciat

că nu poate lua act de retragerea plângerii penale solicitată de partea vătămată,

în condițiile în care infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată inculpații

se însușește și din oficiu.

Martorul din acte G.P.

a arătat cu ocazia audierii în fața instanței că: „(…) În mașina care a venit, m-am

urcat eu, C.C., S.C., M.S. și fratele meu G.M.D. și un băiat pe nume Sc. (…) toți

am plecat cu mașina în zona unde știam că umblă P.V. (…) l-am văzut pe P. în boutique

și după ce acesta a ieșit, am început să-l lovim cu parii pe care i-am găsit în

mașină (…)” în cursul urmăririi penale acesta a declarat: „(…) Am luat fiecare câte

o coadă de topor și discutam despre cum să acționăm (…) Primul care s-a apropiat

de S., vărul meu, C.C., acesta venind din spate i-a aplicat o lovitură cu parul

în cap lui S., lovind în zona temporală dreapta. În urma acestei lovituri, S. a

căzut jos (…) când a căzut S. era inconștient. C.C. i-a mai aplicat câteva lovituri,

la picioare (…)”.

Potrivit procesului-verbal

de recunoaștere după fotografie, martorul G.P. a indicat, fără ezitare, fotografia

cu nr. 5, declarând că este persoana care la data de 21 ianuarie 2006 l-a lovit

pe P.V. cu o bâtă în cap și în picioare de mai multe ori.

Martorul din acte S.C.

a declarat în cursul urmăririi penale: „(…) În momentul în care eu, G.P. zis G.,

M.S. zis Si. și C.C. zis R. l-am lovit cu bâtele pe S., în seara de 21 ianuarie

2006, l-am văzut pe C.C. când a lovit victima cu bâta în cap, o singură dată, în

partea din spate, în timp ce R. se afla chiar în spatele lui S. De la lovitură,

victima a căzut pe trotuar brusc, lovitura fiind foarte puternică. Imediat am început

noi ceilalți să-l lovim pe S. pe spate și la picioare (…) R. a continuat și el să-l

lovească pe S. (…). Totodată, martorul S.C. l-a recunoscut după planșele foto prezentate,

pe inculpatul C.C., ca fiind cel care a lovit partea vătămată, alături de el și

de martorul G.P.

Audiat în fața instanței

de judecată, martorul și-a menținut în totalitate declarațiile date în cauză.

Martorul din acte M.S.

a precizat în cursul urmăririi penale „(…) La agresiune am văzut când C.C. zis R.

l-a lovit pe P.V. zis S. cu bâta în cap, din spate. De la lovitură, victima a căzut

imediat și am început toți, inclusiv R. să lovim victima cu bâte, în picioare, spate

și mâini (…)”.

De asemenea, martorul

M.S. l-a recunoscut, după planșele foto prezentate de organul de urmărire penală,

pe inculpatul C.C., ca fiind cel care l-a lovit pe partea vătămată P.V., la data

de 21 ianuarie 2006, cu bâta în cap și în picioare, de mai multe ori.

Martorul G.M.D. a precizat

în cursul urmăririi penale: „(…) Sc. a oprit mașina pe șoseaua Pantelimon, primul

a coborât R. cu o bâtă din lemn, coadă de târnăcop și s-a îndreptat către boutiquri

unde era S. După R. au mers și ceilalți din mașină, toți cu bâte în mâini. Eu am

rămas lângă mașină iar Sc. era la volan. R. a mers prin spatele chioșcurilor, a

ajuns la S., moment în care l-am văzut pe acesta din urmă căzut pe trotuar. Nu am

zărit momentul când R. l-a lovit pe S. cu bâta dar am aflat de la G. că l-a lovit

în cap. G. l-a certat pe R. pe motiv că nu a făcut bine că l-a lovit în cap pe S.

Revin și arăt că atunci când S. era lovit și căzut, de acesta s-au apropiat cu bâtele

în mâini și G., D. și M. care l-au lovit pe S. în corp și picioare. Eu am văzut

când ei erau lângă S., acesta fiind căzut, dar nu am văzut când aceștia l-au lovit.

Din discuții cu aceștia, la Bo. acasă, am aflat că aceștia l-au lovit mai puțin,

întrucât R. le-a spus să nu mai dea pentru că el l-a lovit în cap pe S. (…)”.

Audiat în fața instanței

de judecată, martorul G.M.D. și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire

penală.

Conform procesului-verbal

de recunoaștere după planșele foto, G.M.D. zis M. a recunoscut fotografia de la

poziția nr. 5, declarând că îl cunoaște ca fiind vărul său, C.C. iar la 21

ianuarie 2006 au fost împreună când l-au agresat pe P.V.

Martorul din acte Sc.I.

a arătat la urmărirea penală că: „(…) Eu am scos autoturismul marca D. de pe gangul

unde era imobilul lui B. și în mașină s-au urcat G., D., S., R. și fratele mic al

lui  G. (…) Am făcut stânga pe șos. Pantelimon și în dreptul la două chioșcuri de

pe șosea (…) G. a spus: „Uite-l pe S.! Oprește aici! (…) Toți au coborât, au luat

bâte din portbagaj și s-au îndreptat spre chioșcuri, moment în care eu am auzit

lovituri de bâte și voci de la aceștia care spuneau: „ Dăi băi!”. După circa un

minut s-au întors în fugă, au urcat în mașini spunând să plec repede (…)”.

Audiat în fața instanței

de judecată, martorul Sc.I. și-a menținut în totalitate declarațiile pe care le-a

dat în cauză.

Potrivit procesului-verbal

de recunoaștere după planșe foto martorul Sc.l. a indicat fără ezitare, din planșa

nr. 1, pe G.P., zis G., din planșa nr. 9, pe G.M.D., din planșa nr. 10, pe S.C.,

din planșa 11, C.C. și planșa nr. 12, pe M.S.

Despre aceștia, martorul

Sc.I. a susținut că au fost transportați de către el cu autoturismul marca D., la

data de 21 ianuarie 2006 din strada V. până în zona șos. Pantelimon.

Martorul din acte N.I.

a precizat în cursul urmăririi penale: „(…)Într-o zi din luna ianuarie 2006, nu-mi

amintesc cu exactitate data, în jurul orelor 22.30-23.00, în timp ce mă aflam la

locuința concubinei mele din Aleea S., am fost contactat telefonic pe mobilul meu,

de P.G., un văr de-al doilea care m-a rugat să-l găzduiesc în casă deoarece a participat

la comiterea unei agresiuni și să nu-l prindă cineva. Am fost de acord să-l găzduiesc

două zile și imediat după ce m-a sunat a venit la mine în Aleea S., fiind însoțit

de către fratele său, M. de C.C. și încă doi băieți, despre care știu că sunt din

comuna Pantelimon. Au intrat în casă la concubina mea, spunându-mi că toți cinci

l-au agresat pe un individ poreclit S. cu bâte din lemn (…)”. Martorul N.I. și-a

menținut declarațiile și cu ocazia audierii sale în timpul cercetării judecătorești.

Conform procesului-verbal

de recunoaștere după planșe foto martorul N.I. zis Bo. a indicat fără ezitare din

planșa nr. 1 fotografia cu nr. 3, declarând că este vărul său, G.P. zis P.G. și

a locuit o perioadă de timp la adresa sa cu fratele său G.M.D. iar la 21

ianuarie 2006 a fost în vizită la el și l-a rugat să-l găzduiască o perioadă pentru

că este urmărit deoarece a bătut o persoană în cartierul P. din București. Totodată

martorul a recunoscut în fotografia din planșa nr. 11 pe R., declarând că la 21

ianuarie 2006 a fost împreună cu G. și alte persoane la domiciliul său din București

Aleea S.

Coinculpata C.C.C. a declarat

în cursul urmăririi penale „(…) Am ajuns în Ferentari, într-un bloc de 4 etaje,

am intrat la Bo., unde, într-una din camere am văzut pe G., D., R., V.G. (nepotul

lui G.), Sc. (șoferul care a condus autoturismul marca D.), Si. din Lehliu și G.M.

(fratele lui G.).G. ne-a spus că cei prezenți și menționați de mine l-au lovit pe

S. cu bâte. (…) Am fost de față când vorbeau între ei despre faptul cum l-au agresat

pe S., la chioșcuri, pe șos. Pantelimon, cum au dat toți cu bâtele și chiar bâta

lui G. s-a lovit de cea a lui R. Ei se și amuzau despre aceste lucruri fiind și

sub influența băuturilor alcoolice (…)”.

Instanța de judecată a

mai avut în vedere și declarațiile martorilor V.Ș., T.G. și N.I.V. pe care le-a

reținut însă doar pe aspectul agresiunii părții vătămate P.V., ca fiind concludente

cu privire la participarea inculpatului C.C.

Instanța de judecată s-a

raportat și la concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. AA/2006 al

I.N.M.L., potrivit căruia: partea vătămată P.V. a prezentat leziuni ce s-au putut

produce prin lovire cu și de corp/plan dur, pot data din 21 ianuarie 2006, leziunile

au necesitat 75-80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și au pus în primejdie

viața victimei.

Din foaia de observație

clinică privind pe partea vătămată P.V. depusă la dosarul cauzei, a rezultat faptul

că aceasta, la data de 21 ianuarie 2006, a fost internată la Spitalul Clinic de

Urgență P. București, fiind adusă din șos. Pantelimon; la internare s-a stabilit

diagnosticul „politraumatism prin agresiune; traumatism cranio-cerebral mediu; traumatism

cranio-facial cu hematom periorbitar stâng; hematom epicranian temporo-parietal

drept cu plagă contuză; hemoragie subarahnoidiană temporo-parietal stânga; fractura

treimea inferioară fibula dreapta".

Din cuprinsul actelor

medicale a mai rezultat faptul că partea vătămată a suferit și alte leziuni grave,

respectiv: „plagă temporo-parietală dreapta pe fondul unui hematom epicranian temporo-

parietal dreapta; fractură completă cu deplasare treime inferioară fibula dreaptă;

hematom voluminos palpebral stâng; hematom, retrobulbar prin fractură cu înfundare

a lamei papiracee a etmoidului de partea stângă; fractură cu deplasare minimă a

aripei nazale de parte stângă; intracranian - hematom cerebral difuz, sufuziuni

hemoragice pe hemicordul cerebros stâng, precum și o lamă hemoragică fină situată

în spațiul subdural fronto-parietal stâng; procese de condensare pulmonare bilateral;

fractură cominutivă complexă perete extern sinus maxilar stâng; fracturi metacarpiene

mâna stângă”.

Analizând întregul material

probator administrat în cauză instanța a constatat că, în drept, fapta inculpatului

C.C. întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă de omor calificat,

prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen.

Instanța nu a primit cererea

de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina acestui inculpat,

în fapta prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 182 alin. (2) și (3) C. pen., reținând

pe de o parte, din concluziile raportului de expertiză medico-legală și din cuprinsul

actelor medicale, că partea vătămată P.V. a suferit numeroase leziuni atât la nivelul

capului și al feței, dar și la nivelul tuturor membrelor, intensitatea și gravitatea

leziunilor necesitând pentru vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale, și i-au

pus viața în pericol, iar, pe de altă parte, din declarațiile martorilor audiați

în cauză și ale inculpatului C.C., că acesta a avut intenția de a-l lovi foarte

puternic pe partea vătămată, acceptând implicit și posibilitatea decesului acestuia.

Astfel, instanța s-a raportat

pe de o parte la obiectele contondente folosite la agresarea părții vătămate, care,

potrivit declarației martorului S.C. aveau dimensiunea de aproximativ 40-50 cm și

grosimea de circa 2-3-cm; arătau ca niște cozi de mătură iar martorul G.M.D. a precizat

că bâtele erau groase, gen cozi de unelte diverse.

Totodată, instanța de

judecată a avut în vedere raportul numeric agresori - victima (4 la 1) și modalitățile

concrete în care partea vătămată a fost lovită (cu bâte în cap, trunchi și membre),

inclusiv, împrejurarea ca inculpatul C.C. și ceilalți martori participanți au continuat

să lovească chiar și în momentul în care partea vătămată era la pământ, în stare

de inconștiență.

În ceea ce privește activitatea

infracțională desfășurată de inculpatul B.V., instanța de judecată a pornit de la

recunoașterea săvârșirii faptei și de la însușirea de către inculpat a materialului

de urmărire penală, coroborate cu declarațiile celorlalți inculpați și martori audiați

în cauză.

Astfel, instanța a avut

în vedere depoziția inculpatului C.C., care în cursul urmăririi penale a precizat:

„(…) Prin luna ianuarie 2006, un văr al meu de-al doilea, pe nume B.V. zis S. a

venit la mine acasă și mi-a cerut, în repetate rânduri, în mai multe zile, că trebuie

să îl răzbun, și anume să îl bat și să-l agresez pe P.V. zis S. (…) După câteva

zile, tot prin ianuarie 2006, am mers la B.V. și cu prietena lui C.C.C. (…) la M.C.

zis M.B., în zona Hala Traian. La acesta acasă erau G.P. zis G. și familia lui B.S.

i-a reproșat lui G. că din cauza lui a fost bătut în 2005, și că trebuie să-l răzbune

și să-l bată ori pe P.V. ori pe G. (…) S. i-a spus și lui S.C. zis D. același lucru,

iar G. i-a zis lui M.S. zis Si. , astfel că ne-am strâns cu toții cei menționați

la B. acasă. Eram toți de acord să-l răzbunăm pe B.V. (…).

Afirmațiile inculpatului

C.C. au fost susținute de depozițiile martorilor C.A., mama sa și M.M., mătușa sa

- prezente personal la momentul în care inculpatul B.V. a mers acasă la inculpatul

C.C. și i-a cerut să agreseze partea vătămată.

Astfel, martora C.A. a

precizat în cursul urmăririi penale: „(…) Prin luna ianuarie 2006, a venit la locuința

mea, de mai multe ori, un nepot de-al meu (fiul verișoarei mele) pe nume B.V. zis

Sa. care i-a spus fiului meu, C.C., că trebuie să se strângă odată și odată, referindu-se

la C. și G.P. să meargă să-l bată pe P.V. zis S. deoarece și acesta din urmă l-a

agresat în anul 2005, pe S. S. i-a spus astfel lui C.C. pentru a-l răzbuna (…) C.

nu a acceptat de prima dată, ci doar la mai multe presiuni și insistențe ale lui

S. Acesta a spus că face rost de mașină pentru a merge să-l agreseze pe S. și anume

mașina lui A. și a lui G., aceasta din urmă fiind sora lui S. (…) După ce S. a fost

bătut, Sa.  a venit din nou acasă la mine spunând că e mulțumit că a fost răzbunat

și că mai vrea în plus și „căpățâna” lui P.D., rudă cu S. Atunci, C.C. i-a spus

că nu se mai bagă de această dată și nu vrea să-l mai agreseze pe D., pentru că

deja l-a răzbunat o dată (…)”.

Audiată în fața instanței

de judecată martora și-a menținut în totalitate declarațiile.

Martora M.M. a învederat

în cursul urmăririi penale: „(…) Cunosc faptul că prin anul 2005 Sa. a fost agresat

de către P.V. zis S. și de către alți indivizi pe șos. Pantelimon. După ce Sa. a

ieșit din spital, a venit de mai multe ori împreună cu amanta lui, C., pe la mine

acasă spunând că trebuie să-l agreseze R. și alți indivizi pe S. pentru a-l răzbuna,

deoarece și el a fost bătut de S. în anul 2005 (…). Eu am fost de față, de mai multe

ori, când Sa. îi spunea lui C.C. să-l agreseze pe S., să-l bată rău și să-l lovească

direct în cap. Sa. îi spunea lui R. că dacă nu-l răzbună se va întâmpla ceva, moment

în care Sa. a scos și a pus pe masa noastră un pistol, ca amenințare la adresa lui

R. (…) în momentul în care Sa. spunea că vrea să fie răzbunat, îi zicea lui R. că

are mașină pregătită, cea a surorii lui, G., pentru a merge la comiterea faptei.

Despre mașina lui Sa. spunea că este cunoscută și nu putea fi văzută la locul faptei.

Sa. a mai spus că a vorbit și cu P.G., D. și S. și a aranjat cu aceștia să meargă

cu R. să-l agreseze pe S. Inițial, R. nu a vrut să comită fapta respectivă, dar

la insistențele lui Sa. a comis-o, acesta din urmă spunându-i că nu pățește nimic.

De față la toate aceste discuții a fost și C., amanta lui Sa. Sa. mai spunea că

R. nu pățește nimic pentru că putea să se împace cu S. și să stingă conflictul.

Dar, după ce a fost bătut, S. a mai vrut și capul lui D., R. nefiind de acord cu

acest lucru. Prin ianuarie 2006, după ce S. a fost bătut, mi-a telefonat Sa. și

mi-a spus că este bucuros că a fost răzbunat și îi „cinstește” cu niște vin pe agresori,

ei toți fiind la N.I. zis Bo. (…).”

În același sens, a constatat

prima instanță, este și precizarea martorului M.V., care a declarat în cursul urmăririi

penale: „(…) Înainte de a fi agresat, S. cu cîteva luni, vara, am fost la R. acasă,

să-i duc niște țigări bunicului meu, M.I. Aici, în locuință, am găsit pe Sa. cu

prietena lui C., stând de vorbă cu R. Când am intrat în curte, unde erau ei la o

masă, Sa. s-a întors către mine spunându-i lui R.; uite o să vină și văru la scandal,

referindu-se la mine. Atunci eu l-am întrebat despre ce este vorba, Sa. spunând

că vrea să se răzbune, să-l agreseze pe S. Lui R. deja îi propusese să-l bată pe

S. În momentul în care mi-a propus și mie acest lucru, eu am tăcut și nu i-am dat

nici un răspuns (…) Ulterior, am aflat de la R. că l-a agresat pe S. cu alți indivizi

și astfel Sa. s-a răzbunat (…)”.

Martorul din acte G.P.

a arătat în fața anchetatorilor că: ”(…) Sa. mi-a cerut să-l bat pe S., la fel cum

S. l-a bătut pe el, zicându-mi că eu oricum am un dosar și urmează să fiu arestat.

Sa. mi-a spus că oricum urmează să se împace cu S. și acesta nu o să mă reclame.

Nu i-am comunicat lui Sa. un răspuns la propunerea lui. După circa o săptămână Sa.

m-a sunat zicându-mi că este la barul „L.V.” din I.O.R. și să vin acolo. M-am întâlnit

cu Sa. acolo și mi-a spus că o să facă el rost de mașină și de oameni pentru agresarea

lui S. (…)”.

În depoziția pe care a

dat-o în fața organelor de urmărire penală, martorul S.C. a menționat: „(…) În acea

seară am aflat de la R. că Sa. i-a spus să-l agreseze pe P.V., în semn de răzbunare

(…). Am ajuns acasă la Bo., am continuat să bem și la un moment dat, în locuință

i-am văzut și pe B.V. zis Sa. împreună cu prietena lui C. (…) Sa. era cu o șampanie

în mână și am băut toți cei menționați (…) Sa. a adus șampanie pentru a sărbători

că S. a fost bătut (…)”.

Martorul din acte M.S.

a declarat la urmărirea penală că: ”(…) în seara, respectivă, de 21 ianuarie 2006,

în timp ce eram în locuința lui C. zis B. împreună cu G.P. zis G., C.C. zis R.,

S.C. zis D. și D.G. (fratele lui G.), numitul B.V. zis Sa. ne-a spus să îl batem

pe P.V. zis S. și să-l răzbunăm pe el în acest mod. Sa. în anul 2005 a fost agresat

de S. și de aceea Sa. ne-a spus să-l răzbunăm. Când ne-a spus să-l agresăm pe S.

eram de față toți cei menționați iar Sa. s-a adresat în special lui G., dar ne-a

zis la toți. Tot Sa. a făcut rost de mașină (…) la fel și de bâtele cu care l-am

agresat, care se aflau în mașina respectivă și în portbagaj și în habitaclu (…)

De pe șoseaua Pantelimon, unde l-am agresat pe S., am mers în zona Ferentari, la

Bo., văr cu Sa., într-un apartament. Sa. a venit și el însoțit de prietena lui,

la scurt timp și ne-a adus niște vin cu care ne-a cinstit, pentru că l-am bătut

pe S. (…)”.

Potrivit procesului-verbal

de recunoaștere după fotografie, martorul M.S. a indicat, fără ezitare, fotografia

inculpatului B.V., declarând că este persoana care la data de 21 ianuarie 2006 a

instigat la comiterea agresiunii asupra lui P.V.

În depoziția pe care a

dat-o în cursul urmăririi penale, martorul din acte G.M.D. a arătat: „(…) Sa. a

venit prima dată singur, având vreo două sticle de vin și apă minerală și le-a făcut

cinste băieților menționați (G.M.D., G., D., R. și M.S. ș.a.) pentru că s-au strîns

să-l răzbune pe el, întrucât în anul 2005 a fost bătut de către M.S. (…) Până să

plecăm pentru a-l bate pe S., Sa. împreună cu concubina lui C. (…) ne-a explicat

detalii despre locul unde se află S. (…) Cei doi, Sa. și C. au plecat primii din

locuință și l-au sunat pe G. după circa o oră și i-a spus că l-a văzut pe S., lângă

cele două boutiquri de pe șos. Pantelimon (…) Sa. a aranjat ca după ce-l vom agresa

pe S., să mergem la Bo. în Ferentari (…) am mers la Bo. (…) După câteva minute în

locuința lui Bo. au venit Sa. împreună cu C., concubina sa. Sa. a cumpărat vreo

două sticle cu vin și apă minerală, și ne-a cinstit pe toți, ne-a dat să bem pentru

că l-am răzbunat, prin aceea că l-am bătut pe S. (…)”.

Potrivit procesului-verbal

de recunoaștere după fotografie, martorul G.M.D., după ce a privit planșele foto,

l-a indicat pe inculpatul B.V., ca venind la domiciliul lui N.I. zis Bo., fiind

însoțit de o tânără pe nume C., recomandând-o ca fiind prietena lui.

Martorul din acte G.V.

a învederat că: „(…) Înainte de a fi bătut S., mama mea G.V. mi-a spus că B.V. a

mers la ea la serviciu, la pâine la Morarilor și i-a zis către trebuie să îl răzbunăm

pe el. Știu că acesta aspect e referitor la faptul că B.V. a fost bătut în 2005

de S. și vroia să se răzbune pe acesta din urmă și anume să fie bătut S. De asemenea,

am aflat de la P., C.C. zis R. și de la mătușa acestuia, că B.V. făcea presiune

asupra lui P. și R. ca să-l bată pe S. și anume le spunea să-l agreseze pe acesta,

ca răzbunare (…)”.

În declarația sa din cursul

urmăririi penale martorul N.I. zis Bo. a declarat: „(…) într-o zi din luna ianuarie

2006, nu-mi amintesc cu exactitate data (…) după aproximativ 30 de minute (…) au

venit și Sa. și prietena lui C., fiind sunați de către G., care i-a chemat. Sa.

a venit cu două sticle cu vin și i-a cinstit pe cei cinci bărbați (…) pe motiv că

aceștia l-au agresat pe S. Sa. s-a bucurat că S. a fost bătut, deoarece și Sa. a

fost agresat de către S. (…)”.

Analizând întregul material

probator administrat în cauză instanța de judecată, reținând și împrejurarea că

toți martorii și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, a constatat

că, în drept, fapta inculpatului B.V. întrunește elementele de conținut constitutiv

al instigării la tentativă la omor calificat, prev. de art. 25 C. pen. rap. la 20

C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen.

Deși, din actele dosarului

a rezultat că inculpatul B.V. a și ajutat în mod concret la săvârșirea faptei pentru

care a instigat, prin aceea că a pus la dispoziția inculpatului C.C. și a martorilor,

participanți la săvârșirea faptei, condamnați într-un alt dosar, mașina și obiectele

contondente folosite, i-a anunțat despre locația în care se afla partea vătămată

și le-a asigurat o locuință pentru adăpost după săvârșirea faptei, instanța de fond

a constatat că aceste acte, care în mod obișnuit ar fi catalogate ca și complicitate,

sunt în instigare, ca fiind infracțiunea sub forma participației cea mai gravă.

În ceea ce privește cererea

de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul B.V., prin apărător,

instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, reținând aceleași considerente ca și

în cazul respingerii cererii similare formulate de către inculpatul C.C.

De asemenea, relativ la

depoziția martorului P.O.L., în sensul că la data și ora săvârșirii faptei, respectiv

21 ianuarie 2006, inculpații B.V. și C.C.C. s-au aflat la un restaurant în parcul

I.O.R, instanța deși nu a contestat această împrejurare, a corelat-o cu depozițiile

celorlalte părți audiate în cauză, din care a rezultat că acești inculpați nu au

participat la agresarea propriu-zisă a părții vătămate, fiind însă prezenți înaintea

săvârșirii faptei, în casa lui B., atunci când le-a explicat participanților locul

unde este posibil să-l găsească pe partea vătămată, precum și după săvârșirea faptei,

în locuința lui Bo. - martorul N.I., acolo unde au sărbătorit „răzbunarea”. Relevantă

în acest sens a fost apreciată și depoziția inculpatului C.C., care în fața instanței

a arătat: „(…) am mers la N.I. în Ferentari, deoarece acolo ne-a spus B.V. să mergem,

și acesta a precizat că el fusese între timp, într-un bar și că avea martori (…)”.

În ceea ce privește activitatea

infracțională desfășurată de inculpata C.C.C. instanța de judecată a avut în vedere

declarația acesteia, potrivit cu care: „(…) știu pentru ce am fost trimisă în judecată

și recunosc săvârșirea faptei reținută în sarcina mea. Am fost chemată să dau declarații

despre un scandal în urmă cu circa 4 ani. Am declarat că nu știu cine l-a agresat

pe P.V. (…) Am cunoscut despre identitatea celor care l-au agresat pe P.V. chiar

în seara în care l-au bătut (…) Eu am aflat despre autorii agresiunii asupra lui

P.V. de la numitul N.I., deoarece chiar autorii agresiunii s-au lăudat acolo că

nu i-a văzut nimeni (…) Când eu am arătat autorii faptei inculpații erau arestați

(…)”.

Verificând depoziția inculpatei

C.C.C., instanța de judecată a constatat că aceasta a fost prima dată audiată în

dosarul penal nr. 455/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, dosar

soluționat prin sentința penală nr. 1524 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul

București, secția a-II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1367 din 13

aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar declarația din data de

05 martie 2008 a fost în sensul că nu cunoaște identitatea autorilor agresiunii

săvârșite asupra părții vătămate P.V., pentru ca, ulterior, la data de 25 iunie

2008 aceasta să revină asupra declarațiilor și să precizeze că „(..) am intrat la

Bo., unde într-una din camere i-am văzut pe G., D., R., V.G. (nepotul lui G., Sc.

(șoferul care a condus autoturismul marca D.), Si. din Lehliu și G.M. (fratele lui

G.P.). G. ne-a spus că cei prezenți și menționați de mine l-au lovit pe S. cu bâte

(…)”, ultima declarație a inculpatei fiind confirmată și de celelalte probe administrate

în cauză.

Astfel, s-a reținut că

în depozițiile mai sus-prezentate, s-a precizat de către inculpatul C.C. și martorii

G.P., M.S., S.C., N.I. și alții, că după săvârșirea faptei asupra lui P.V., în apartamentul

din Ferentari aparținând martorului N.I., a fost prezentă și inculpata C.C.C., care

a asistat la discuțiile purtate despre agresarea părții vătămate. Raportat la împrejurarea

că arestarea preventivă a numiților G.P., M.S. și S.C., martori în cauza dedusă

judecății, a intervenit la data de 03 iunie 2008, instanța a constatat că inculpata

C.C.C. a revenit asupra declarațiilor inițiale după ce aceștia au fost arestați.

Instanța de judecată nu

a primit apărarea inculpatei C.C.C., în sensul că depoziția sa inițială, în care

a arătat că nu cunoaște autorii agresiunii suferite de partea vătămată P.V., nu

poate fi pusă în legătură de cauzalitate cu momentul producerii arestării inculpaților,

deoarece prin declarațiile sale, inculpata nu a determinat luarea acestor măsuri,

în condițiile în care, pe de o parte, nu numai că aceasta nu a spus tot ce știa,

la solicitarea organelor de urmărire penală, dar chiar a făcut afirmația că nu poate

furniza nicio informație, iar pe de altă parte, poziția sa a generat o stare de

pericol social pentru societate, iar nu pentru inculpații din cauza disjunsă.

Instanța de fond a opinat

în sensul că nu are relevanță pentru existența infracțiunii de mărturie mincinoasă,

împrejurarea că declarația nesinceră a inculpatei C.C.C. nu a dus în mod direct

și nemijlocit la arestarea unor persoane, în condițiile în care nici textul de lege

nu condiționează săvârșirea faptei de producerea unor consecințe juridice.

Față de aceste considerente,

instanța a constatat că, în drept, fapta inculpatei C.C.C. întrunește elementele

de conținut constitutiv al infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260

alin. (1) C. pen.

Relativ la cererea de

schimbare a încadrării juridice formulată de această inculpată, prin apărător ales,

instanța a apreciat că, atâta timp, cât retragerea mărturiei mincinoase nu a intervenit

înainte de arestarea autorilor agresiunii (textul de lege prevede o dispoziție specială

pentru cauzele penale în care sunt inculpații arestați preventiv în cauză), nu se

poate vorbi despre cauza de impunitate prev. de art. 260 alin. (2) C. pen., ci doar

de o reducere obligatorie a pedepsei conform art. 76 C. pen.

Instanța a apreciat că

în strânsă legătură cu săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în condiții

de concurs real, a fost comisă și fapta de favorizare a infractorului reținută în

sarcina aceleiași inculpate, prin aceeași acțiune de ascunderea adevărului, care

a avut ca urmare tergiversarea tragerii la răspundere penală a autorilor tentativei

de omor calificat asupra părții vătămate P.V.

Astfel, instanța de judecată

a apreciat că, prin atitudinea sa procesuală, inculpata C.C.C. i-a ajutat în mod

direct pe participanții la comiterea infracțiunii, ceea ce, în drept, întrunește

elementele de conținut constitutiv al infracțiunii de favorizare a infractorului,

prev. de art. 264 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește activitatea

infracțională desfășurată de inculpata G.G., instanța de judecată a pornit de la

depoziția acesteia dată în fața instanței, conform căreia: „(…) am fost chemată

la poliție să dau declarații dacă am împrumutat mașina cuiva, am răspuns că nu am

împrumutat-o, deși în realitate o dădusem cu împrumut vărului meu G.V. (…) Precizez

că mașina am împrumutat-o o singură dată lui G., o oră, și am negat la poliție deoarece

soțul meu nu știa despre acest lucru (…)”.

Verificând lucrările dosarului,

instanța de judecată a constatat că inculpata G.G. a fost audiată prima dată, în

calitate de martor în dosarul penal nr. 455/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

București, iar în depoziția pe care a dat-o la data de 05 martie 2008 a precizat

că nu cunoaște nimic despre fapta și agresarea lui P.V. și nu a dat autoturismul,

proprietatea sa, nici unei alte persoane, și că este posibil ca în perioada cât

a stat mașina în fața porții, să fi fost luată fără știrea sa, de vreo rudă. Ulterior,

la data de 18 iunie 2008 inculpata G.G. a revenit asupra declarațiilor inițiale

și a arătat: „(…) într-o zi din ianuarie 2006 (…) m-a sunat pe telefonul meu mobil

vărul meu G.P. zis G. și m-a rugat să-i împrumut mașina (…) Am fost de acord, am

mers (…) pentru a vorbi cu un vecin pe care-l știam de D.C. (…) l-am găsit și l-am

rugat să-i ducă mașina mea marca D., lui P.G. (…)”. Noua depoziție procesuală a

inculpatei a fost confirmată și de declarațiile martorilor audiați în cauză, din

care a rezultat împrejurarea că inculpatul B.V. a pus la dispoziția autorilor infracțiunii,

mașina inculpatei G.G., sora sa. De asemenea, și martorul M.D., care și-a menținut

declarațiile date în faza de urmărire penală, a confirmat ultima depoziție a inculpatei

G.G., atunci când a arătat că la solicitarea acesteia, a dus mașina undeva în zona

Hala Traian, de unde a luat-o apoi după circa o oră.

Și cu privire la inculpata

G.G., instanța de fond a reținut că depoziția sa ulterioară, prin care a arătat

că a împrumutat mașina martorului G.P., intervenind după arestarea numiților G.P.,

M.S. și S.C., nu poate constitui o cauză de impunitate, în condițiile în care textul

de lege prevede o dispoziție specială pentru cauzele penale în care sunt inculpați

arestați preventiv.

Față de aceste considerente,

instanța a apreciat că, în drept, fapta inculpatei G.G. de a nu declara tot ce știe

la solicitarea organelor de urmărire penală, întrunește elementele de conținut constitutiv

al infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen.

În strânsă legătură cu

infracțiunea de mărturie mincinoasă, în condiții de concurs real, a apreciat instanța

că este și fapta de favorizare a infractorului reținută în sarcina aceleiași inculpate,

care, prin aceeași acțiune a dus la tergiversarea depistării și urmăririi penale

a participanților la agresarea părții vătămate P.V. Astfel, s-a reținut că prin

atitudinea sa inițială de negare a deținerii oricăror informații, inculpata G.G.

a înțeles să ajute pe autorii faptei deduse judecății, ceea ce în drept, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de

art. 264 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii civile

a cauzei, instanța a luat act ca partea vătămată P.V. a revenit asupra constituirii

de parte civilă. Constatând că în cauza disjunsă și soluționată prin sentința penală

nr. 1524 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin

decizia penală nr. 1367 din 13 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

a fost admisă constituirea de parte civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență

P. și s-a dispus obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de 4374,24 RON

plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea

integrală a debitului, reprezentând despăgubiri civile.

Împotriva acestei sentințe

au formulat apel, în termen legal, inculpații C.C., B.V., C.C.C. și G.G., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile formulate de

inculpații B.V. și C.C.C. vizează următoarele aspecte:

- greșita soluție de respingere

a cererii de schimbare a încadrării juridice date faptei în ceea ce îl privește

pe inculpatul B.V., în sensul aplicării art. 28 alin. (2) C. pen. și, pe cale de

consecință, reținerea disp. art. 25 C. pen. rap. la art. 182 C. pen. Apreciază apelantul

că persoanele instigate au dat curs instigării însă au comis infracțiunea în circumstanțe

mai grave decât a conceput instigatorul B.V., motiv pentru care circumstanțele agravante,

de natură a încadra fapta la o infracțiune de tentativă de omor prev. de art. 20

C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. nu se pot răsfrânge asupra sa în

condițiile în care nu a prevăzut faptul că persoanele instigate vor proceda astfel.

Solicită schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina sa în infracțiunea

prev. de art. 25 rap. la art. 182 C. pen.;

- nemotivarea de către

instanță a soluției de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice;

- greșita apreciere a

primei instanței că în ceea ce o privește pe inculpata C.C.C. că nu sunt aplicabile

disp. alin. (2) al art. 260 C. pen. și, pe cale de consecință, a respingerii cererii

acesteia de schimbare a încadrării juridice în sensul aplicării art. 260 alin.

(2) C. pen.;

- în subsidiar, inculpatul

B.V. solicită instanței de apel să dea o mai mare relevanță circumstanțelor atenuante

și să reindividualizeze pedeapsa aplicată de către prima instanță, în sensul reducerii

cuantumului pedepsei sub minimul special, așa încât să poată fi aplicabilă modalitatea

de executare prev. de art. 86

1

C. pen., apreciind că scopul educativ

al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.

- greșita reținere a comiterii,

în concurs real, de către inculpata C.C.C. atât a infracțiunii prev. de art. 264

alin. (1) C. pen. cât și a infracțiunii prev. de art. 260 C. pen. În dezvoltarea

acestui motiv de apel inculpata arată că, în mod eronat, instanța de fond a reținut

că darea unor declarații mincinoase constituie elementul material atât al infracțiunii

de mărturie mincinoasă cât și al infracțiunii de favorizare a infractorului, în

speță impunându-se cu privire la infracțiunea prev. de art. 264 alin. (1) C.

pen. achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C.

proc. pen.

Inculpata C.C.C. a solicitat,

în concluzie, aplicarea disp. art. 260 alin. (2) C. pen. cu privire la art. 260

alin. (1) și (3) C. pen. și, pe cale de consecință, achitarea sa în baza art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. i) C. pen., iar referitor la infracțiunea prev.

de art. 264 alin. (1) C. pen., achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. a) C. pen.

Inculpata G.G. a criticat

sentința numai sub aspectul laturii civile, solicitând eșalonarea plății sau diminuarea

cuantumului sumei la care acesta a fost obligată, în solidar cu ceilalți inculpați,

cu titlu de despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgență P., având în vedere

că are un venit mic și un copil minor în întreținere.

Inculpatul C.C. nu și-a

motivat apelul menționând că va arăta motivele și probele pe care urmează să le

solicite în fața instanței de control judiciar.

La termenul de judecată

din data de 19 aprilie 2011 inculpatul C.C. a solicitat instanței să se ia act de

manifestarea sa de voință, în sensul retragerii apelului declarat împotriva sentinței

penale nr. 87 din 04 februarie 2011.

Prin decizia penală

nr. 224/A din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-au

admis apelurile declarate de inculpatele C.C.C. și G.G. împotriva sentinței penale

nr. 87 din 4 februarie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a

desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa

rezultantă de 1 an închisoare aplicată apelantei inculpate C.C.C. în pedepsele componente

care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv: 1 an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 260 alin. (1) cu referire la art. 260 alin. (3) C.

pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și c) și art. 80 C. pen. și 6 luni închisoare pentru

comiterea infracțiunii prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74

lit. a) și c) C. pen.

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata C.C.C.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art.

264 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 260

alin. (1) cu referire la art. 260 alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a)

și c) C. pen. a fost condamnată inculpata C.C.C. la pedeapsa de 8 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În temeiul art. 71 C.

pen. s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b)

C. pen.

În temeiul art. 81 și

art. 82 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare

de 2 ani și 8 luni.

În temeiul art. 359

C. proc. pen. s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului

de încercare.

S-a descontopit pedeapsa

rezultantă de 6 luni închisoare aplicată apelantei inculpate G.G. în pedepsele componente

care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv: 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 alin. (1) cu referire la art. 260

alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și c) C. pen. și 2 luni închisoare pentru

comiterea infracțiunii prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74

lit. a) și c) C. pen.

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata G.G.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art.

264 alin. (1) C. pen.

S-au înlăturat dispozițiile

art. 33 și art. 34 C. pen. pentru ambele inculpate.

S-a înlăturat dispoziția

privind obligarea inculpatelor C.C.C. și G.G. la plata despăgubirilor civile către

partea civilă Spitalul Clinic de Urgență P.

Au fost obligați inculpații

C.C. și B.V. la plata, în solidar, a despăgubirilor materiale către partea civilă

Spitalul Clinic de Urgență P., în sumă de 4.374,24 RON cu dobânda legală de la data

rămânerii definitive a hotărârii.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

S-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul B.V. împotriva aceleiași sentințe penale.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut următoarele:

recurentului inculpat B.V. privind greșita respingerea de către instanța de fond

a cererii acestuia de schimbarea a încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina

sa, Curtea a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii,

pentru care s-a dispus condamnarea de către prima instanță, respectiv, cea a infracțiunii

de instigare la tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de

art. 25 C. pen. rap. la art. 20 C. pen., în referire la art. 175 lit. i) C.

pen., atât sub aspectul laturii subiective, cât și sub aspectul laturii obiective.

Forma de participație

a instigării la tentativă la infracțiunea de omor calificat s-a reținut corect în

sarcina inculpatului B.V., chiar dacă din probatoriile administrate rezultă că acesta

a și ajutat, în mod concret, la comiterea faptei, săvârșind acte de complicitate,

respectiv, a pus la dispoziția inculpatului C.C. și martorilor participanți la comiterea

faptei (care au fost cercetați și condamnați deja în altă cauză separată), mașina

și obiectele contondente folosite la comiterea faptei, le-a furnizat informații

unde se afla partea vătămată P.V. și le-a oferit propria locuință ca refugiu imediat

după comiterea faptelor pentru a nu fi depistați de organele de poliție, având în

vedere că, sub aspectul participației forma instigării este cea mai gravă.

Cu privire la inculpatul

B.V. există probe care dovedesc împrejurarea că acesta pentru a se răzbuna pe partea

vătămată P.V. care făcea parte dintr-o familie rivală familiei inculpatului (clanul

H.) și, între care, anterior, au avut loc conflicte similare, partea vătămată P.V.

agresându-l pe inculpat în cursul anului 2005, l-a determinat pe inculpatul C.C.

și ceilalți martori participanți să-l răzbune, oferindu-le participanților informații

cu privire la locul unde se află partea vătămată, obiectele contondente pe care

aceștia urmau să le folosească iar imediat după comiterea faptei le-a oferit participanților

un loc unde să stea pentru nu fi depistați de organele judiciare.

Relevante sub aspect probator

sunt atât declarațiile inculpatului B.V. dar și celelalte mijloace de probă administrate

în cauză, respectiv, declarațiile inculpatului C.C. din care rezultă că la începutul

anului 2006 a venit la el vărul său B.V. care i-a cerut, în repetate rânduri, să-l

răzbune specificând acestuia că trebuie să-l bată și agreseze fizic pe partea vătămată

P.V., aspect confirmat și de martorele C.A., mama sa și M.M., mătușa sa - prezente

personal la momentul în care inculpatul B.V. a mers acasă la inculpatul C.C. și

i-a cerut să agreseze partea vătămată, martorii M.V., G.V. care au auzit de la rudele

lor că inculpatul B.V. i-a cerut lui C.C. să-l răzbune, referindu-se la faptul că

în anul 2005 acesta a fost agresat de partea vătămată P.V., martorii participanții

G.P., S.C., M.S. și G.M.D. care au participat în mod direct la comiterea faptei.

Susținerile inculpatului

B.V. că acesta nu l-a determinat pe inculpatul C.C. și martorii participanți să

comită o faptă atât de gravă ci doar a dorit să-i aplice părții vătămate o corecție

fizică în semn de răzbunare pentru agresiunea la care acesta a fost supus în anul

2005 din partea lui P.V., nu au un corespondent în realitate și sunt infirmate de

probatoriile administrate.

Într-adevăr prin dispozițiile

art. 28 alin. (2) C. pen. se prevede că circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng

asupra participanților numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au

prevăzut.

Astfel cum sunt definite

de doctrină, circumstanțele reale sunt legate de împrejurări anterioare, concomitente

sau posterioare săvârșirii faptei și privesc conținutul atenuant sau agravat al

faptei legat de mijloacele folosite, de împrejurările de loc, de timp în care fapta

s-a săvârșit, de rezultatul produs.

Sunt circumstanțe reale,

a căror cunoaștere de către participanți rezultă din însuși modul în care a fost

pregătită executarea, cele privitoare la mijloacele de săvârșire, de pregătire,

locul și timpul comiterii faptei, situația sau starea persoanei împotriva căreia

se săvârșește fapta.

Inculpatul B.V. atunci

când a determinat participanții direcți la agresarea fizică a părții vătămate P.V.,

le-a oferit acestora și obiectele contondente (bâte) pe care urmau să le folosească

la comiterea faptei, dându-le informații asupra programului părții vătămate și locului

unde acesta se afla, astfel că, în raport de obiectele oferite pentru a fi folosite

de participanți la lovirea părții vătămate, obiecte apte să suprime viața - bâte,

numărul persoanelor determinate de inculpat să-l răzbune, conflictul mai vechi existent

între clanul G. din care făceau parte participanții și clanul H. din care face parte

partea vătămată, constituie elemente suficiente pentru a aprecia că acesta ave