ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2303/2012

Asupra recursurilor penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 87/F din 4 februarie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul C.C. la 6 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. cu referire la art. 74 lit. c) - 76 C. pen. și art. 80 C. pen. În baza art. 61 C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 589 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1577 din 26 septembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 258 din 21 februarie 2002 a Curții de Apel București, rest de pedeapsă care a fost contopit cu pedeapsa aplicată în cauză.

Inculpatului i s-a dat spre executare pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare, care a fost majorată la 6 (șase) ani și 5 (cinci) luni închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului C.C., ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) Teza a-II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 (patru) ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) Teza a-II-a și lit. b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a acestuia de la 09 februarie 2009 la zi. În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 20 C. pen., în referire la art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V., la o pedeapsă de 8 (opt) ani pentru instigare la tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, în regim de detenție.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a interzis aceluiași inculpat exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) Teza a-II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate. S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) Teza a-II-a și lit. b) C. pen. S-a luat act că nu a fost reținut sau arestat în cauză. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. în referire la art. 260 alin. (3) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. - art. 76 C. pen., a fost condamnată inculpata G.G., la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. În baza art. 264 alin. (1) C. pen. în referire la art. 74 lit. a) și c) C. pen.

- art. 76 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea și anume 6 (șase) luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) Teza a-II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81-82 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni. I s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 260 alin. (1) C. pen. în referire la art. 260 alin. (3) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. - art. 76 C. pen., cu aplic. art. 80 C. pen. a fost condamnată inculpata C.C.C., la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. În baza art. 264 alin. (1) C. pen. în referire la art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 C. pen. și art. 80 C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea și anume 1 (un) an închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) Teza a-II-a și b) C. pen.

În baza art. 81-82 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei rezultante aplicate, pe o durată de 3 (trei) ani termen de încercare. I s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei. S-a luat act că inculpata nu a fost reținută sau arestată preventiv în cauză. S-a luat act că partea vătămată P.V. a revenit asupra declarației și nu s-a mai constituit parte civilă. A fost admisă, în parte, constituirea de parte civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență P. și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență P. a sumei de 4.374,24 RON plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului, reprezentând despăgubiri civile.

S-a dispus confiscarea specială de la inculpați, în folosul statului, a bâtelor folosite la săvârșirea faptei. A fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a câte 2.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: La data de 21 ianuarie 2006, în jurul orei 21.00, inculpatul C.C., împreună cu martorii din acte G.P., M.S. și S.C., acționând ca urmare a activității de instigare exercitată de inculpatul B.V., au lovit pe partea vătămată P.V., în mod repetat și cu mare intensitate, în cap, trunchi și membre, folosind obiecte contondente (bâte din lemn) cauzându-i astfel leziuni grave, care au pus în primejdie viața părții vătămate.

Instanța de judecată a mai reținut că inculpatele C.C.C. și G.G., audiate fiind în calitate de martor în dosarul penal nr. 455/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, au dat declarații mincinoase, relatând aspecte neconforme cu adevărul și omițând, cu știință, să declare aspecte cunoscute de ele care ar fi dus la identificarea și dovedirea vinovăției autorilor infracțiunii de tentativă de omor calificat. A mai reținut instanța de judecată că cele două inculpate au revenit, ulterior, asupra declarațiilor, dar după ce a intervenit arestarea preventivă a autorilor infracțiunii de tentativă de omor calificat. Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere, pe de o parte, declarațiile de recunoaștere a vinovăției a tuturor inculpaților, iar, pe de altă parte, toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză, pe care le-a coroborat.

Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul C.C., instanța a avut în vedere poziția sa procesuală, potrivit căreia: „(…) am mers la acea locație, l-am găsit pe P.V., am coborît toți din mașină, și eu am fost primul care l-a lovit cu parul în cap (…) De asemenea, l-am mai lovit de circa 3 ori cu parul peste picioare. După ce l-am bătut, ne-am urcat în mașină (…). În declarația dată în cursul urmăririi penale, partea vătămată P.V. a arătat: „(…) au coborât patru bărbați înarmați cu bâte, care s-au năpustit asupra mea. Prima lovitură am primit-o în zona capului, după care am căzut în genunchi. Au continuat să mă lovească până am ajuns în stare de inconștiență. Nu mai știu ce s-a întâmplat ulterior (…)”.

Deși, partea vătămată P.V. și-a precizat poziția procesuală în fața instanței de judecată, în sensul că nu își mai menține plângerea penală față de inculpați, totuși, acesta a învederat că își menține declarațiile date, așa încât instanța de judecată a apreciat că nu poate lua act de retragerea plângerii penale solicitată de partea vătămată, în condițiile în care infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată inculpații se însușește și din oficiu. Martorul din acte G.P. a arătat cu ocazia audierii în fața instanței că: „(…) În mașina care a venit, m-am urcat eu, C.C., S.C., M.S. și fratele meu G.M.D. și un băiat pe nume Sc. (…) toți am plecat cu mașina în zona unde știam că umblă P.V.

(…) l-am văzut pe P. în boutique și după ce acesta a ieșit, am început să-l lovim cu parii pe care i-am găsit în mașină (…)” în cursul urmăririi penale acesta a declarat: „(…) Am luat fiecare câte o coadă de topor și discutam despre cum să acționăm (…) Primul care s-a apropiat de S., vărul meu, C.C., acesta venind din spate i-a aplicat o lovitură cu parul în cap lui S., lovind în zona temporală dreapta. În urma acestei lovituri, S. a căzut jos (…) când a căzut S. era inconștient. C.C. i-a mai aplicat câteva lovituri, la picioare (…)”. Potrivit procesului-verbal de recunoaștere după fotografie, martorul G.P. a indicat, fără ezitare, fotografia cu nr. 5, declarând că este persoana care la data de 21 ianuarie 2006 l-a lovit pe P.V.

cu o bâtă în cap și în picioare de mai multe ori. Martorul din acte S.C. a declarat în cursul urmăririi penale: „(…) În momentul în care eu, G.P. zis G., M.S. zis Si. și C.C. zis R. l-am lovit cu bâtele pe S., în seara de 21 ianuarie 2006, l-am văzut pe C.C. când a lovit victima cu bâta în cap, o singură dată, în partea din spate, în timp ce R. se afla chiar în spatele lui S. De la lovitură, victima a căzut pe trotuar brusc, lovitura fiind foarte puternică. Imediat am început noi ceilalți să-l lovim pe S. pe spate și la picioare (…) R. a continuat și el să-l lovească pe S. (…). Totodată, martorul S.C. l-a recunoscut după planșele foto prezentate, pe inculpatul C.C., ca fiind cel care a lovit partea vătămată, alături de el și de martorul G.P.

Audiat în fața instanței de judecată, martorul și-a menținut în totalitate declarațiile date în cauză. Martorul din acte M.S. a precizat în cursul urmăririi penale „(…) La agresiune am văzut când C.C. zis R. l-a lovit pe P.V. zis S. cu bâta în cap, din spate. De la lovitură, victima a căzut imediat și am început toți, inclusiv R. să lovim victima cu bâte, în picioare, spate și mâini (…)”. De asemenea, martorul M.S. l-a recunoscut, după planșele foto prezentate de organul de urmărire penală, pe inculpatul C.C., ca fiind cel care l-a lovit pe partea vătămată P.V., la data de 21 ianuarie 2006, cu bâta în cap și în picioare, de mai multe ori. Martorul G.M.D. a precizat în cursul urmăririi penale: „(…) Sc.

a oprit mașina pe șoseaua Pantelimon, primul a coborât R. cu o bâtă din lemn, coadă de târnăcop și s-a îndreptat către boutiquri unde era S. După R. au mers și ceilalți din mașină, toți cu bâte în mâini. Eu am rămas lângă mașină iar Sc. era la volan. R. a mers prin spatele chioșcurilor, a ajuns la S., moment în care l-am văzut pe acesta din urmă căzut pe trotuar. Nu am zărit momentul când R. l-a lovit pe S. cu bâta dar am aflat de la G. că l-a lovit în cap. G. l-a certat pe R. pe motiv că nu a făcut bine că l-a lovit în cap pe S. Revin și arăt că atunci când S. era lovit și căzut, de acesta s-au apropiat cu bâtele în mâini și G., D. și M. care l-au lovit pe S. în corp și picioare. Eu am văzut când ei erau lângă S., acesta fiind căzut, dar nu am văzut când aceștia l-au lovit.

Din discuții cu aceștia, la Bo. acasă, am aflat că aceștia l-au lovit mai puțin, întrucât R. le-a spus să nu mai dea pentru că el l-a lovit în cap pe S. (…)”. Audiat în fața instanței de judecată, martorul G.M.D. și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală. Conform procesului-verbal de recunoaștere după planșele foto, G.M.D. zis M. a recunoscut fotografia de la poziția nr. 5, declarând că îl cunoaște ca fiind vărul său, C.C. iar la 21 ianuarie 2006 au fost împreună când l-au agresat pe P.V. Martorul din acte Sc.I. a arătat la urmărirea penală că: „(…) Eu am scos autoturismul marca D. de pe gangul unde era imobilul lui B. și în mașină s-au urcat G., D., S., R. și fratele mic al lui G. (…) Am făcut stânga pe șos.

Pantelimon și în dreptul la două chioșcuri de pe șosea (…) G. a spus: „Uite-l pe S.! Oprește aici! (…) Toți au coborât, au luat bâte din portbagaj și s-au îndreptat spre chioșcuri, moment în care eu am auzit lovituri de bâte și voci de la aceștia care spuneau: „ Dăi băi!”. După circa un minut s-au întors în fugă, au urcat în mașini spunând să plec repede (…)”. Audiat în fața instanței de judecată, martorul Sc.I. și-a menținut în totalitate declarațiile pe care le-a dat în cauză. Potrivit procesului-verbal de recunoaștere după planșe foto martorul Sc.l. a indicat fără ezitare, din planșa nr. 1, pe G.P., zis G., din planșa nr. 9, pe G.M.D., din planșa nr. 10, pe S.C., din planșa 11, C.C. și planșa nr. 12, pe M.S.

Despre aceștia, martorul Sc.I. a susținut că au fost transportați de către el cu autoturismul marca D., la data de 21 ianuarie 2006 din strada V. până în zona șos. Pantelimon. Martorul din acte N.I. a precizat în cursul urmăririi penale: „(…)Într-o zi din luna ianuarie 2006, nu-mi amintesc cu exactitate data, în jurul orelor 22.30-23.00, în timp ce mă aflam la locuința concubinei mele din Aleea S., am fost contactat telefonic pe mobilul meu, de P.G., un văr de-al doilea care m-a rugat să-l găzduiesc în casă deoarece a participat la comiterea unei agresiuni și să nu-l prindă cineva. Am fost de acord să-l găzduiesc două zile și imediat după ce m-a sunat a venit la mine în Aleea S., fiind însoțit de către fratele său, M. de C.C.

și încă doi băieți, despre care știu că sunt din comuna Pantelimon. Au intrat în casă la concubina mea, spunându-mi că toți cinci l-au agresat pe un individ poreclit S. cu bâte din lemn (…)”. Martorul N.I. și-a menținut declarațiile și cu ocazia audierii sale în timpul cercetării judecătorești. Conform procesului-verbal de recunoaștere după planșe foto martorul N.I. zis Bo. a indicat fără ezitare din planșa nr. 1 fotografia cu nr. 3, declarând că este vărul său, G.P. zis P.G. și a locuit o perioadă de timp la adresa sa cu fratele său G.M.D. iar la 21 ianuarie 2006 a fost în vizită la el și l-a rugat să-l găzduiască o perioadă pentru că este urmărit deoarece a bătut o persoană în cartierul P. din București.

Totodată martorul a recunoscut în fotografia din planșa nr. 11 pe R., declarând că la 21 ianuarie 2006 a fost împreună cu G. și alte persoane la domiciliul său din București Aleea S. Coinculpata C.C.C. a declarat în cursul urmăririi penale „(…) Am ajuns în Ferentari, într-un bloc de 4 etaje, am intrat la Bo., unde, într-una din camere am văzut pe G., D., R., V.G. (nepotul lui G.), Sc. (șoferul care a condus autoturismul marca D.), Si. din Lehliu și G.M. (fratele lui G.).G. ne-a spus că cei prezenți și menționați de mine l-au lovit pe S. cu bâte. (…) Am fost de față când vorbeau între ei despre faptul cum l-au agresat pe S., la chioșcuri, pe șos. Pantelimon, cum au dat toți cu bâtele și chiar bâta lui G. s-a lovit de cea a lui R. Ei se și amuzau despre aceste lucruri fiind și sub influența băuturilor alcoolice (…)”.

Instanța de judecată a mai avut în vedere și declarațiile martorilor V.Ș., T.G. și N.I.V. pe care le-a reținut însă doar pe aspectul agresiunii părții vătămate P.V., ca fiind concludente cu privire la participarea inculpatului C.C. Instanța de judecată s-a raportat și la concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. AA/2006 al I.N.M.L., potrivit căruia: partea vătămată P.V. a prezentat leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu și de corp/plan dur, pot data din 21 ianuarie 2006, leziunile au necesitat 75-80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și au pus în primejdie viața victimei. Din foaia de observație clinică privind pe partea vătămată P.V. depusă la dosarul cauzei, a rezultat faptul că aceasta, la data de 21 ianuarie 2006, a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență P. București, fiind adusă din șos.

Pantelimon; la internare s-a stabilit diagnosticul „politraumatism prin agresiune; traumatism cranio-cerebral mediu; traumatism cranio-facial cu hematom periorbitar stâng; hematom epicranian temporo-parietal drept cu plagă contuză; hemoragie subarahnoidiană temporo-parietal stânga; fractura treimea inferioară fibula dreapta". Din cuprinsul actelor medicale a mai rezultat faptul că partea vătămată a suferit și alte leziuni grave, respectiv: „plagă temporo-parietală dreapta pe fondul unui hematom epicranian temporo- parietal dreapta; fractură completă cu deplasare treime inferioară fibula dreaptă; hematom voluminos palpebral stâng; hematom, retrobulbar prin fractură cu înfundare a lamei papiracee a etmoidului de partea stângă; fractură cu deplasare minimă a aripei nazale de parte stângă; intracranian - hematom cerebral difuz, sufuziuni hemoragice pe hemicordul cerebros stâng, precum și o lamă hemoragică fină situată în spațiul subdural fronto-parietal stâng; procese de condensare pulmonare bilateral; fractură cominutivă complexă perete extern sinus maxilar stâng; fracturi metacarpiene mâna stângă”.

Analizând întregul material probator administrat în cauză instanța a constatat că, în drept, fapta inculpatului C.C. întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen. Instanța nu a primit cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina acestui inculpat, în fapta prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 182 alin. (2) și (3) C. pen., reținând pe de o parte, din concluziile raportului de expertiză medico-legală și din cuprinsul actelor medicale, că partea vătămată P.V.

a suferit numeroase leziuni atât la nivelul capului și al feței, dar și la nivelul tuturor membrelor, intensitatea și gravitatea leziunilor necesitând pentru vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale, și i-au pus viața în pericol, iar, pe de altă parte, din declarațiile martorilor audiați în cauză și ale inculpatului C.C., că acesta a avut intenția de a-l lovi foarte puternic pe partea vătămată, acceptând implicit și posibilitatea decesului acestuia. Astfel, instanța s-a raportat pe de o parte la obiectele contondente folosite la agresarea părții vătămate, care, potrivit declarației martorului S.C. aveau dimensiunea de aproximativ 40-50 cm și grosimea de circa 2-3-cm; arătau ca niște cozi de mătură iar martorul G.M.D.

a precizat că bâtele erau groase, gen cozi de unelte diverse. Totodată, instanța de judecată a avut în vedere raportul numeric agresori - victima (4 la 1) și modalitățile concrete în care partea vătămată a fost lovită (cu bâte în cap, trunchi și membre), inclusiv, împrejurarea ca inculpatul C.C. și ceilalți martori participanți au continuat să lovească chiar și în momentul în care partea vătămată era la pământ, în stare de inconștiență. În ceea ce privește activitatea infracțională desfășurată de inculpatul B.V., instanța de judecată a pornit de la recunoașterea săvârșirii faptei și de la însușirea de către inculpat a materialului de urmărire penală, coroborate cu declarațiile celorlalți inculpați și martori audiați în cauză.

Astfel, instanța a avut în vedere depoziția inculpatului C.C., care în cursul urmăririi penale a precizat: „(…) Prin luna ianuarie 2006, un văr al meu de-al doilea, pe nume B.V. zis S. a venit la mine acasă și mi-a cerut, în repetate rânduri, în mai multe zile, că trebuie să îl răzbun, și anume să îl bat și să-l agresez pe P.V. zis S. (…) După câteva zile, tot prin ianuarie 2006, am mers la B.V. și cu prietena lui C.C.C. (…) la M.C. zis M.B., în zona Hala Traian. La acesta acasă erau G.P. zis G. și familia lui B.S. i-a reproșat lui G. că din cauza lui a fost bătut în 2005, și că trebuie să-l răzbune și să-l bată ori pe P.V. ori pe G. (…) S. i-a spus și lui S.C. zis D. același lucru, iar G. i-a zis lui M.S.

zis Si. , astfel că ne-am strâns cu toții cei menționați la B. acasă. Eram toți de acord să-l răzbunăm pe B.V. (…). Afirmațiile inculpatului C.C. au fost susținute de depozițiile martorilor C.A., mama sa și M.M., mătușa sa - prezente personal la momentul în care inculpatul B.V. a mers acasă la inculpatul C.C. și i-a cerut să agreseze partea vătămată. Astfel, martora C.A. a precizat în cursul urmăririi penale: „(…) Prin luna ianuarie 2006, a venit la locuința mea, de mai multe ori, un nepot de-al meu (fiul verișoarei mele) pe nume B.V. zis Sa. care i-a spus fiului meu, C.C., că trebuie să se strângă odată și odată, referindu-se la C. și G.P. să meargă să-l bată pe P.V. zis S. deoarece și acesta din urmă l-a agresat în anul 2005, pe S. S. i-a spus astfel lui C.C.

pentru a-l răzbuna (…) C. nu a acceptat de prima dată, ci doar la mai multe presiuni și insistențe ale lui S. Acesta a spus că face rost de mașină pentru a merge să-l agreseze pe S. și anume mașina lui A. și a lui G., aceasta din urmă fiind sora lui S. (…) După ce S. a fost bătut, Sa. a venit din nou acasă la mine spunând că e mulțumit că a fost răzbunat și că mai vrea în plus și „căpățâna” lui P.D., rudă cu S. Atunci, C.C. i-a spus că nu se mai bagă de această dată și nu vrea să-l mai agreseze pe D., pentru că deja l-a răzbunat o dată (…)”. Audiată în fața instanței de judecată martora și-a menținut în totalitate declarațiile. Martora M.M. a învederat în cursul urmăririi penale: „(…) Cunosc faptul că prin anul 2005 Sa.

a fost agresat de către P.V. zis S. și de către alți indivizi pe șos. Pantelimon. După ce Sa. a ieșit din spital, a venit de mai multe ori împreună cu amanta lui, C., pe la mine acasă spunând că trebuie să-l agreseze R. și alți indivizi pe S. pentru a-l răzbuna, deoarece și el a fost bătut de S. în anul 2005 (…). Eu am fost de față, de mai multe ori, când Sa. îi spunea lui C.C. să-l agreseze pe S., să-l bată rău și să-l lovească direct în cap. Sa. îi spunea lui R. că dacă nu-l răzbună se va întâmpla ceva, moment în care Sa. a scos și a pus pe masa noastră un pistol, ca amenințare la adresa lui R. (…) în momentul în care Sa. spunea că vrea să fie răzbunat, îi zicea lui R. că are mașină pregătită, cea a surorii lui, G., pentru a merge la comiterea faptei.

Despre mașina lui Sa. spunea că este cunoscută și nu putea fi văzută la locul faptei. Sa. a mai spus că a vorbit și cu P.G., D. și S. și a aranjat cu aceștia să meargă cu R. să-l agreseze pe S. Inițial, R. nu a vrut să comită fapta respectivă, dar la insistențele lui Sa. a comis-o, acesta din urmă spunându-i că nu pățește nimic. De față la toate aceste discuții a fost și C., amanta lui Sa. Sa. mai spunea că R. nu pățește nimic pentru că putea să se împace cu S. și să stingă conflictul. Dar, după ce a fost bătut, S. a mai vrut și capul lui D., R. nefiind de acord cu acest lucru. Prin ianuarie 2006, după ce S. a fost bătut, mi-a telefonat Sa. și mi-a spus că este bucuros că a fost răzbunat și îi „cinstește” cu niște vin pe agresori, ei toți fiind la N.I.

zis Bo. (…).” În același sens, a constatat prima instanță, este și precizarea martorului M.V., care a declarat în cursul urmăririi penale: „(…) Înainte de a fi agresat, S. cu cîteva luni, vara, am fost la R. acasă, să-i duc niște țigări bunicului meu, M.I. Aici, în locuință, am găsit pe Sa. cu prietena lui C., stând de vorbă cu R. Când am intrat în curte, unde erau ei la o masă, Sa. s-a întors către mine spunându-i lui R.; uite o să vină și văru la scandal, referindu-se la mine. Atunci eu l-am întrebat despre ce este vorba, Sa. spunând că vrea să se răzbune, să-l agreseze pe S. Lui R. deja îi propusese să-l bată pe S. În momentul în care mi-a propus și mie acest lucru, eu am tăcut și nu i-am dat nici un răspuns (…) Ulterior, am aflat de la R. că l-a agresat pe S. cu alți indivizi și astfel Sa.

s-a răzbunat (…)”. Martorul din acte G.P. a arătat în fața anchetatorilor că: ”(…) Sa. mi-a cerut să-l bat pe S., la fel cum S. l-a bătut pe el, zicându-mi că eu oricum am un dosar și urmează să fiu arestat. Sa. mi-a spus că oricum urmează să se împace cu S. și acesta nu o să mă reclame. Nu i-am comunicat lui Sa. un răspuns la propunerea lui. După circa o săptămână Sa. m-a sunat zicându-mi că este la barul „L.V.” din I.O.R. și să vin acolo. M-am întâlnit cu Sa. acolo și mi-a spus că o să facă el rost de mașină și de oameni pentru agresarea lui S. (…)”. În depoziția pe care a dat-o în fața organelor de urmărire penală, martorul S.C. a menționat: „(…) În acea seară am aflat de la R. că Sa. i-a spus să-l agreseze pe P.V., în semn de răzbunare (…). Am ajuns acasă la Bo., am continuat să bem și la un moment dat, în locuință i-am văzut și pe B.V.

zis Sa. împreună cu prietena lui C. (…) Sa. era cu o șampanie în mână și am băut toți cei menționați (…) Sa. a adus șampanie pentru a sărbători că S. a fost bătut (…)”. Martorul din acte M.S. a declarat la urmărirea penală că: ”(…) în seara, respectivă, de 21 ianuarie 2006, în timp ce eram în locuința lui C. zis B. împreună cu G.P. zis G., C.C. zis R., S.C. zis D. și D.G. (fratele lui G.), numitul B.V. zis Sa. ne-a spus să îl batem pe P.V. zis S. și să-l răzbunăm pe el în acest mod. Sa. în anul 2005 a fost agresat de S. și de aceea Sa. ne-a spus să-l răzbunăm. Când ne-a spus să-l agresăm pe S. eram de față toți cei menționați iar Sa. s-a adresat în special lui G., dar ne-a zis la toți. Tot Sa.

a făcut rost de mașină (…) la fel și de bâtele cu care l-am agresat, care se aflau în mașina respectivă și în portbagaj și în habitaclu (…) De pe șoseaua Pantelimon, unde l-am agresat pe S., am mers în zona Ferentari, la Bo., văr cu Sa., într-un apartament. Sa. a venit și el însoțit de prietena lui, la scurt timp și ne-a adus niște vin cu care ne-a cinstit, pentru că l-am bătut pe S. (…)”. Potrivit procesului-verbal de recunoaștere după fotografie, martorul M.S. a indicat, fără ezitare, fotografia inculpatului B.V., declarând că este persoana care la data de 21 ianuarie 2006 a instigat la comiterea agresiunii asupra lui P.V. În depoziția pe care a dat-o în cursul urmăririi penale, martorul din acte G.M.D.

a arătat: „(…) Sa. a venit prima dată singur, având vreo două sticle de vin și apă minerală și le-a făcut cinste băieților menționați (G.M.D., G., D., R. și M.S. ș.a.) pentru că s-au strîns să-l răzbune pe el, întrucât în anul 2005 a fost bătut de către M.S. (…) Până să plecăm pentru a-l bate pe S., Sa. împreună cu concubina lui C. (…) ne-a explicat detalii despre locul unde se află S. (…) Cei doi, Sa. și C. au plecat primii din locuință și l-au sunat pe G. după circa o oră și i-a spus că l-a văzut pe S., lângă cele două boutiquri de pe șos. Pantelimon (…) Sa. a aranjat ca după ce-l vom agresa pe S., să mergem la Bo. în Ferentari (…) am mers la Bo. (…) După câteva minute în locuința lui Bo. au venit Sa.

împreună cu C., concubina sa. Sa. a cumpărat vreo două sticle cu vin și apă minerală, și ne-a cinstit pe toți, ne-a dat să bem pentru că l-am răzbunat, prin aceea că l-am bătut pe S. (…)”. Potrivit procesului-verbal de recunoaștere după fotografie, martorul G.M.D., după ce a privit planșele foto, l-a indicat pe inculpatul B.V., ca venind la domiciliul lui N.I. zis Bo., fiind însoțit de o tânără pe nume C., recomandând-o ca fiind prietena lui. Martorul din acte G.V. a învederat că: „(…) Înainte de a fi bătut S., mama mea G.V. mi-a spus că B.V. a mers la ea la serviciu, la pâine la Morarilor și i-a zis către trebuie să îl răzbunăm pe el. Știu că acesta aspect e referitor la faptul că B.V. a fost bătut în 2005 de S. și vroia să se răzbune pe acesta din urmă și anume să fie bătut S. De asemenea, am aflat de la P., C.C.

zis R. și de la mătușa acestuia, că B.V. făcea presiune asupra lui P. și R. ca să-l bată pe S. și anume le spunea să-l agreseze pe acesta, ca răzbunare (…)”. În declarația sa din cursul urmăririi penale martorul N.I. zis Bo. a declarat: „(…) într-o zi din luna ianuarie 2006, nu-mi amintesc cu exactitate data (…) după aproximativ 30 de minute (…) au venit și Sa. și prietena lui C., fiind sunați de către G., care i-a chemat. Sa. a venit cu două sticle cu vin și i-a cinstit pe cei cinci bărbați (…) pe motiv că aceștia l-au agresat pe S. Sa. s-a bucurat că S. a fost bătut, deoarece și Sa. a fost agresat de către S. (…)”. Analizând întregul material probator administrat în cauză instanța de judecată, reținând și împrejurarea că toți martorii și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, a constatat că, în drept, fapta inculpatului B.V.

întrunește elementele de conținut constitutiv al instigării la tentativă la omor calificat, prev. de art. 25 C. pen. rap. la 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. Deși, din actele dosarului a rezultat că inculpatul B.V. a și ajutat în mod concret la săvârșirea faptei pentru care a instigat, prin aceea că a pus la dispoziția inculpatului C.C. și a martorilor, participanți la săvârșirea faptei, condamnați într-un alt dosar, mașina și obiectele contondente folosite, i-a anunțat despre locația în care se afla partea vătămată și le-a asigurat o locuință pentru adăpost după săvârșirea faptei, instanța de fond a constatat că aceste acte, care în mod obișnuit ar fi catalogate ca și complicitate, sunt în instigare, ca fiind infracțiunea sub forma participației cea mai gravă.

În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul B.V., prin apărător, instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, reținând aceleași considerente ca și în cazul respingerii cererii similare formulate de către inculpatul C.C. De asemenea, relativ la depoziția martorului P.O.L., în sensul că la data și ora săvârșirii faptei, respectiv 21 ianuarie 2006, inculpații B.V. și C.C.C. s-au aflat la un restaurant în parcul I.O.R, instanța deși nu a contestat această împrejurare, a corelat-o cu depozițiile celorlalte părți audiate în cauză, din care a rezultat că acești inculpați nu au participat la agresarea propriu-zisă a părții vătămate, fiind însă prezenți înaintea săvârșirii faptei, în casa lui B., atunci când le-a explicat participanților locul unde este posibil să-l găsească pe partea vătămată, precum și după săvârșirea faptei, în locuința lui Bo.

- martorul N.I., acolo unde au sărbătorit „răzbunarea”. Relevantă în acest sens a fost apreciată și depoziția inculpatului C.C., care în fața instanței a arătat: „(…) am mers la N.I. în Ferentari, deoarece acolo ne-a spus B.V. să mergem, și acesta a precizat că el fusese între timp, într-un bar și că avea martori (…)”. În ceea ce privește activitatea infracțională desfășurată de inculpata C.C.C. instanța de judecată a avut în vedere declarația acesteia, potrivit cu care: „(…) știu pentru ce am fost trimisă în judecată și recunosc săvârșirea faptei reținută în sarcina mea. Am fost chemată să dau declarații despre un scandal în urmă cu circa 4 ani. Am declarat că nu știu cine l-a agresat pe P.V.

(…) Am cunoscut despre identitatea celor care l-au agresat pe P.V. chiar în seara în care l-au bătut (…) Eu am aflat despre autorii agresiunii asupra lui P.V. de la numitul N.I., deoarece chiar autorii agresiunii s-au lăudat acolo că nu i-a văzut nimeni (…) Când eu am arătat autorii faptei inculpații erau arestați (…)”.

Verificând depoziția inculpatei C.C.C., instanța de judecată a constatat că aceasta a fost prima dată audiată în dosarul penal nr. 455/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, dosar soluționat prin sentința penală nr. 1524 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a-II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1367 din 13 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar declarația din data de 05 martie 2008 a fost în sensul că nu cunoaște identitatea autorilor agresiunii săvârșite asupra părții vătămate P.V., pentru ca, ulterior, la data de 25 iunie 2008 aceasta să revină asupra declarațiilor și să precizeze că „(..) am intrat la Bo., unde într-una din camere i-am văzut pe G., D., R., V.G.

(nepotul lui G., Sc. (șoferul care a condus autoturismul marca D.), Si. din Lehliu și G.M. (fratele lui G.P.). G. ne-a spus că cei prezenți și menționați de mine l-au lovit pe S. cu bâte (…)”, ultima declarație a inculpatei fiind confirmată și de celelalte probe administrate în cauză. Astfel, s-a reținut că în depozițiile mai sus-prezentate, s-a precizat de către inculpatul C.C. și martorii G.P., M.S., S.C., N.I. și alții, că după săvârșirea faptei asupra lui P.V., în apartamentul din Ferentari aparținând martorului N.I., a fost prezentă și inculpata C.C.C., care a asistat la discuțiile purtate despre agresarea părții vătămate. Raportat la împrejurarea că arestarea preventivă a numiților G.P., M.S.

și S.C., martori în cauza dedusă judecății, a intervenit la data de 03 iunie 2008, instanța a constatat că inculpata C.C.C. a revenit asupra declarațiilor inițiale după ce aceștia au fost arestați. Instanța de judecată nu a primit apărarea inculpatei C.C.C., în sensul că depoziția sa inițială, în care a arătat că nu cunoaște autorii agresiunii suferite de partea vătămată P.V., nu poate fi pusă în legătură de cauzalitate cu momentul producerii arestării inculpaților, deoarece prin declarațiile sale, inculpata nu a determinat luarea acestor măsuri, în condițiile în care, pe de o parte, nu numai că aceasta nu a spus tot ce știa, la solicitarea organelor de urmărire penală, dar chiar a făcut afirmația că nu poate furniza nicio informație, iar pe de altă parte, poziția sa a generat o stare de pericol social pentru societate, iar nu pentru inculpații din cauza disjunsă.

Instanța de fond a opinat în sensul că nu are relevanță pentru existența infracțiunii de mărturie mincinoasă, împrejurarea că declarația nesinceră a inculpatei C.C.C. nu a dus în mod direct și nemijlocit la arestarea unor persoane, în condițiile în care nici textul de lege nu condiționează săvârșirea faptei de producerea unor consecințe juridice. Față de aceste considerente, instanța a constatat că, în drept, fapta inculpatei C.C.C. întrunește elementele de conținut constitutiv al infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

Relativ la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de această inculpată, prin apărător ales, instanța a apreciat că, atâta timp, cât retragerea mărturiei mincinoase nu a intervenit înainte de arestarea autorilor agresiunii (textul de lege prevede o dispoziție specială pentru cauzele penale în care sunt inculpații arestați preventiv în cauză), nu se poate vorbi despre cauza de impunitate prev. de art. 260 alin. (2) C. pen., ci doar de o reducere obligatorie a pedepsei conform art. 76 C. pen. Instanța a apreciat că în strânsă legătură cu săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în condiții de concurs real, a fost comisă și fapta de favorizare a infractorului reținută în sarcina aceleiași inculpate, prin aceeași acțiune de ascunderea adevărului, care a avut ca urmare tergiversarea tragerii la răspundere penală a autorilor tentativei de omor calificat asupra părții vătămate P.V.

Astfel, instanța de judecată a apreciat că, prin atitudinea sa procesuală, inculpata C.C.C. i-a ajutat în mod direct pe participanții la comiterea infracțiunii, ceea ce, în drept, întrunește elementele de conținut constitutiv al infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. În ceea ce privește activitatea infracțională desfășurată de inculpata G.G., instanța de judecată a pornit de la depoziția acesteia dată în fața instanței, conform căreia: „(…) am fost chemată la poliție să dau declarații dacă am împrumutat mașina cuiva, am răspuns că nu am împrumutat-o, deși în realitate o dădusem cu împrumut vărului meu G.V. (…) Precizez că mașina am împrumutat-o o singură dată lui G., o oră, și am negat la poliție deoarece soțul meu nu știa despre acest lucru (…)”.

Verificând lucrările dosarului, instanța de judecată a constatat că inculpata G.G. a fost audiată prima dată, în calitate de martor în dosarul penal nr. 455/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, iar în depoziția pe care a dat-o la data de 05 martie 2008 a precizat că nu cunoaște nimic despre fapta și agresarea lui P.V. și nu a dat autoturismul, proprietatea sa, nici unei alte persoane, și că este posibil ca în perioada cât a stat mașina în fața porții, să fi fost luată fără știrea sa, de vreo rudă. Ulterior, la data de 18 iunie 2008 inculpata G.G. a revenit asupra declarațiilor inițiale și a arătat: „(…) într-o zi din ianuarie 2006 (…) m-a sunat pe telefonul meu mobil vărul meu G.P.

zis G. și m-a rugat să-i împrumut mașina (…) Am fost de acord, am mers (…) pentru a vorbi cu un vecin pe care-l știam de D.C. (…) l-am găsit și l-am rugat să-i ducă mașina mea marca D., lui P.G. (…)”. Noua depoziție procesuală a inculpatei a fost confirmată și de declarațiile martorilor audiați în cauză, din care a rezultat împrejurarea că inculpatul B.V. a pus la dispoziția autorilor infracțiunii, mașina inculpatei G.G., sora sa. De asemenea, și martorul M.D., care și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, a confirmat ultima depoziție a inculpatei G.G., atunci când a arătat că la solicitarea acesteia, a dus mașina undeva în zona Hala Traian, de unde a luat-o apoi după circa o oră.

Și cu privire la inculpata G.G., instanța de fond a reținut că depoziția sa ulterioară, prin care a arătat că a împrumutat mașina martorului G.P., intervenind după arestarea numiților G.P., M.S. și S.C., nu poate constitui o cauză de impunitate, în condițiile în care textul de lege prevede o dispoziție specială pentru cauzele penale în care sunt inculpați arestați preventiv. Față de aceste considerente, instanța a apreciat că, în drept, fapta inculpatei G.G. de a nu declara tot ce știe la solicitarea organelor de urmărire penală, întrunește elementele de conținut constitutiv al infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen. În strânsă legătură cu infracțiunea de mărturie mincinoasă, în condiții de concurs real, a apreciat instanța că este și fapta de favorizare a infractorului reținută în sarcina aceleiași inculpate, care, prin aceeași acțiune a dus la tergiversarea depistării și urmăririi penale a participanților la agresarea părții vătămate P.V.

Astfel, s-a reținut că prin atitudinea sa inițială de negare a deținerii oricăror informații, inculpata G.G. a înțeles să ajute pe autorii faptei deduse judecății, ceea ce în drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a luat act ca partea vătămată P.V. a revenit asupra constituirii de parte civilă. Constatând că în cauza disjunsă și soluționată prin sentința penală nr. 1524 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 1367 din 13 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admisă constituirea de parte civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență P. și s-a dispus obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de 4374,24 RON plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului, reprezentând despăgubiri civile.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termen legal, inculpații C.C., B.V., C.C.C. și G.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Criticile formulate de inculpații B.V. și C.C.C. vizează următoarele aspecte: - greșita soluție de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice date faptei în ceea ce îl privește pe inculpatul B.V., în sensul aplicării art. 28 alin. (2) C. pen. și, pe cale de consecință, reținerea disp. art. 25 C. pen. rap. la art. 182 C. pen. Apreciază apelantul că persoanele instigate au dat curs instigării însă au comis infracțiunea în circumstanțe mai grave decât a conceput instigatorul B.V., motiv pentru care circumstanțele agravante, de natură a încadra fapta la o infracțiune de tentativă de omor prev. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. nu se pot răsfrânge asupra sa în condițiile în care nu a prevăzut faptul că persoanele instigate vor proceda astfel. Solicită schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina sa în infracțiunea prev. de art. 25 rap. la art. 182 C. pen.; - nemotivarea de către instanță a soluției de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice; - greșita apreciere a primei instanței că în ceea ce o privește pe inculpata C.C.C. că nu sunt aplicabile disp. alin. (2) al art. 260 C. pen. și, pe cale de consecință, a respingerii cererii acesteia de schimbare a încadrării juridice în sensul aplicării art. 260 alin. (2) C. pen.; - în subsidiar, inculpatul B.V.

solicită instanței de apel să dea o mai mare relevanță circumstanțelor atenuante și să reindividualizeze pedeapsa aplicată de către prima instanță, în sensul reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special, așa încât să poată fi aplicabilă modalitatea de executare prev. de art. 86 1 C. pen., apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate. - greșita reținere a comiterii, în concurs real, de către inculpata C.C.C. atât a infracțiunii prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. cât și a infracțiunii prev. de art. 260 C. pen. În dezvoltarea acestui motiv de apel inculpata arată că, în mod eronat, instanța de fond a reținut că darea unor declarații mincinoase constituie elementul material atât al infracțiunii de mărturie mincinoasă cât și al infracțiunii de favorizare a infractorului, în speță impunându-se cu privire la infracțiunea prev. de art. 264 alin. (1) C. pen.

achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Inculpata C.C.C. a solicitat, în concluzie, aplicarea disp. art. 260 alin. (2) C. pen. cu privire la art. 260 alin. (1) și (3) C. pen. și, pe cale de consecință, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. i) C. pen., iar referitor la infracțiunea prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. pen. Inculpata G.G. a criticat sentința numai sub aspectul laturii civile, solicitând eșalonarea plății sau diminuarea cuantumului sumei la care acesta a fost obligată, în solidar cu ceilalți inculpați, cu titlu de despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgență P., având în vedere că are un venit mic și un copil minor în întreținere.

Inculpatul C.C. nu și-a motivat apelul menționând că va arăta motivele și probele pe care urmează să le solicite în fața instanței de control judiciar. La termenul de judecată din data de 19 aprilie 2011 inculpatul C.C. a solicitat instanței să se ia act de manifestarea sa de voință, în sensul retragerii apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 87 din 04 februarie 2011. Prin decizia penală nr. 224/A din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-au admis apelurile declarate de inculpatele C.C.C. și G.G. împotriva sentinței penale nr. 87 din 4 februarie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând: S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată apelantei inculpate C.C.C.

în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv: 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 alin. (1) cu referire la art. 260 alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și c) și art. 80 C. pen. și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și c) C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata C.C.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 260 alin. (1) cu referire la art. 260 alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și c) C. pen. a fost condamnată inculpata C.C.C.

la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 81 și art. 82 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni. În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată apelantei inculpate G.G. în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv: 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 alin. (1) cu referire la art. 260 alin. (3) C. pen.

cu aplic. art. 74 lit. a) și c) C. pen. și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și c) C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata G.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. S-au înlăturat dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen. pentru ambele inculpate. S-a înlăturat dispoziția privind obligarea inculpatelor C.C.C. și G.G. la plata despăgubirilor civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență P. Au fost obligați inculpații C.C. și B.V. la plata, în solidar, a despăgubirilor materiale către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență P., în sumă de 4.374,24 RON cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.V. împotriva aceleiași sentințe penale. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: 1. Referitor la critica recurentului inculpat B.V. privind greșita respingerea de către instanța de fond a cererii acestuia de schimbarea a încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina sa, Curtea a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, pentru care s-a dispus condamnarea de către prima instanță, respectiv, cea a infracțiunii de instigare la tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 20 C. pen., în referire la art. 175 lit. i) C. pen., atât sub aspectul laturii subiective, cât și sub aspectul laturii obiective.

Forma de participație a instigării la tentativă la infracțiunea de omor calificat s-a reținut corect în sarcina inculpatului B.V., chiar dacă din probatoriile administrate rezultă că acesta a și ajutat, în mod concret, la comiterea faptei, săvârșind acte de complicitate, respectiv, a pus la dispoziția inculpatului C.C. și martorilor participanți la comiterea faptei (care au fost cercetați și condamnați deja în altă cauză separată), mașina și obiectele contondente folosite la comiterea faptei, le-a furnizat informații unde se afla partea vătămată P.V. și le-a oferit propria locuință ca refugiu imediat după comiterea faptelor pentru a nu fi depistați de organele de poliție, având în vedere că, sub aspectul participației forma instigării este cea mai gravă.

Cu privire la inculpatul B.V. există probe care dovedesc împrejurarea că acesta pentru a se răzbuna pe partea vătămată P.V. care făcea parte dintr-o familie rivală familiei inculpatului (clanul H.) și, între care, anterior, au avut loc conflicte similare, partea vătămată P.V. agresându-l pe inculpat în cursul anului 2005, l-a determinat pe inculpatul C.C. și ceilalți martori participanți să-l răzbune, oferindu-le participanților informații cu privire la locul unde se află partea vătămată, obiectele contondente pe care aceștia urmau să le folosească iar imediat după comiterea faptei le-a oferit participanților un loc unde să stea pentru nu fi depistați de organele judiciare. Relevante sub aspect probator sunt atât declarațiile inculpatului B.V.

dar și celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv, declarațiile inculpatului C.C. din care rezultă că la începutul anului 2006 a venit la el vărul său B.V. care i-a cerut, în repetate rânduri, să-l răzbune specificând acestuia că trebuie să-l bată și agreseze fizic pe partea vătămată P.V., aspect confirmat și de martorele C.A., mama sa și M.M., mătușa sa - prezente personal la momentul în care inculpatul B.V. a mers acasă la inculpatul C.C. și i-a cerut să agreseze partea vătămată, martorii M.V., G.V. care au auzit de la rudele lor că inculpatul B.V. i-a cerut lui C.C. să-l răzbune, referindu-se la faptul că în anul 2005 acesta a fost agresat de partea vătămată P.V., martorii participanții G.P., S.C., M.S.

și G.M.D. care au participat în mod direct la comiterea faptei. Susținerile inculpatului B.V. că acesta nu l-a determinat pe inculpatul C.C. și martorii participanți să comită o faptă atât de gravă ci doar a dorit să-i aplice părții vătămate o corecție fizică în semn de răzbunare pentru agresiunea la care acesta a fost supus în anul 2005 din partea lui P.V., nu au un corespondent în realitate și sunt infirmate de probatoriile administrate. Într-adevăr prin dispozițiile art. 28 alin. (2) C. pen. se prevede că circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanților numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut. Astfel cum sunt definite de doctrină, circumstanțele reale sunt legate de împrejurări anterioare, concomitente sau posterioare săvârșirii faptei și privesc conținutul atenuant sau agravat al faptei legat de mijloacele folosite, de împrejurările de loc, de timp în care fapta s-a săvârșit, de rezultatul produs.

Sunt circumstanțe reale, a căror cunoaștere de către participanți rezultă din însuși modul în care a fost pregătită executarea, cele privitoare la mijloacele de săvârșire, de pregătire, locul și timpul comiterii faptei, situația sau starea persoanei împotriva căreia se săvârșește fapta. Inculpatul B.V.

atunci când a determinat participanții direcți la agresarea fizică a părții vătămate P.V., le-a oferit acestora și obiectele contondente (bâte) pe care urmau să le folosească la comiterea faptei, dându-le informații asupra programului părții vătămate și locului unde acesta se afla, astfel că, în raport de obiectele oferite pentru a fi folosite de participanți la lovirea părții vătămate, obiecte apte să suprime viața - bâte, numărul persoanelor determinate de inculpat să-l răzbune, conflictul mai vechi existent între clanul G. din care făceau parte participanții și clanul H. din care face parte partea vătămată, constituie elemente suficiente pentru a aprecia că acesta ave