ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 755/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 755/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 606 din 30 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 8293/3/2013, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul C.I.F., din infracțiunea de tentativă la omor calificat, în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 20 rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen. anterior, cu aplic, art. 37 lit. b) din același cod, în infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen. anterior.
În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) din C. proc. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul C.I.F., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 227/up din 04 septembrie 2012 emis de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 34952/3/2012, la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, respectiv dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C.l.F.
În temeiul art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 04 septembrie 2012 lăzi.
În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpatul C.l.F. a probelor biologice, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În baza art. 112 lit. a) C. pen. anterior raportat la art. 113 din același cod, s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical de specialitate până la însănătoșire.
În baza art. 112 lit. f) C. pen. anterior raportat la art. 118 lit. f) din același cod, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul C.l.F. a unui cuțit cu lungimea totală de 30 cm, lamă în lungime de 15 cm și lățimea de 4 cm, cu mâner din lemn, bun aflat la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. - Serviciul Omoruri (dovada - fila 26 vol. I d.u.p.).
S-a luat act de nulitatea cererii de constituire de parte civilă formulată de partea vătămată B.S.Ș., având în vedere că aceasta nu și-a precizat cuantumul pretențiilor civile în cauză.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. anterior raportat la art. 1349 din Noul C. civ. și art. 1357 din Noul C. civ., art. 16
1
alin. (3) C. proc. pen. anterior, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.C.U. „Bagdasar-Arseni" București și a fost obligat inculpatul C.l.F. la plata către partea civilă a sumei de 4.059,80 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată B.S.Ș.
În baza art. 191 C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în noaptea de 3/4 septembrie 2012, în timp ce partea vătămată B.S.Ș., zis "S." se afla împreună cu câțiva prieteni în cazinoul "V." situat în sector 4, și-a făcut apariția la sala de jocuri și inculpatul C.F.I., zis "M.", care o cunoștea pe partea vătămată de mai multă vreme.
Inculpatul C.F.I. avea un comportament bizar, ca și cum ar fi fost marcat de consumul de alcool sau de substanțe psihoactive.
În timp ce se afla în incinta cazinoului, inculpatul s-a îndreptat la aparatele unde se afla partea vătămată, având loc între cele două părți un scurt schimb de replici, fără să se realizeze pe un ton ridicat sau să fie însoțit de gesturi sau acte de violentă.
După câteva minute, partea vătămată B.S.Ș. a ieșit din cazinou, fiind însoțită de unul dintre agenții de pază, respectiv de martorul S.F.G., cu care a purtat discuții despre îmbunătățirea esteticii unui autoturism, pe care îl achiziționase recent partea vătămată.
În timpul acestei discuții, inculpatul C.F.I. s-a apropiat de partea vătămată B.S.Ș., prin spatele acesteia și i-a aplicat o lovitură cu un cuțit de mari dimensiuni, în zona hemitoracelui posterior, după care a părăsit în fugă locul faptei, fiind urmărit de către fratele și prietenii acestuia, iar pe drum, inculpatul a aruncat cuțitul folosit în agresiune.
În aceste condiții, inculpatul a apelat la serviciile unui taximetrist, dorind să fie transportat în zona Universitate, pentru a se deplasa la Poliția Capitalei.
Întrucât inculpatul i-a povestit taximetrului fapta pe care o săvârșise, acesta din urmă, împreună cu inculpatul, s-au deplasat la Secția 14 Poliție.
Având leziuni grave și o hemoragie externă masivă, partea vătămată B.S.Ș. a fost transportată cu autoturismul proprietate personală, condus de un prieten al său, la cea mai apropiată unitate sanitară.
Din fișa de observație a S.C.U. "Bagdasar-Arseni" - Chirurgie generală, a rezultat că numitul B.S.Ș. a fost internat în perioada 04 septembrie -11 septembrie 2012 cu diagnosticul "Agresiune declarativ, plagă lombar stânga penetrantă produsă prin înjunghiere, hemiperitoneu
masiv prin plagă de arteră splenică, șoc hemoragie, insuficiență respiratorie acută, anemie posthemoragică".
Prin raportul de expertiză medico-legală din 07 februarie 2013 emis de I.N.M.L. "Mina Minovici" s-a concluzionat că B.S.Ș. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător, ce pot data din 03/04 septembrie 2012, a necesitat 25-30 zile de îngrjiri medicale, iar leziunile traumatice, prin natura și topografia lor, au determinat infirmitate și au pus viața victimei în primejdie.
Prima instanță a reținut situația de fapt în baza probelor administrate, având în vedere faptul că inculpatul a solicitat judecata după procedura simplificată prev. de art. 320
1
C. proc. pen. anterior.
Prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 3070 din 03 octombrie 2005 a Judecătoriei sector 4 București, inculpatul C.F.I. a fost condamnat, în baza art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, iar în baza art. 81 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit conform art. 82 din același cod.
Potrivit B.E.P. din cadrul Judecătoriei sector 4 București, sentința penală nr. 3070 din 03 octombrie 2005 a Judecătoriei sector 4 București a rămas definitivă la data de 16 ianuarie 2006, conform Deciziei penale nr. 43 din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, prin care s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpat.
S-a reținut că, în prezenta cauză, fapta de tentativă la omor calificat a fost săvârșită de către inculpat la data de 03/04 septembrie 2012, iar prin rechizitoriul nr. 3845/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, inculpatul C.I.F. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 lit. b) din același cod.
S-a apreciat, ținând seama și de dispozițiile art. 38 alin. (2) C. pen. anterior și art. 86 din același cod, că nu se poate reține starea de recidivă postexecutorie în sarcina inculpatului întrucât, pentru condamnarea anterioară aplicată prin sentința penală nr. 3070 din 03 octombrie 2005 a Judecătoriei sector 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 43 din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a intervenit reabilitarea, astfel că, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, a fost
schimbată încadrarea juridică privind pe inculpatul C.I.F., din infracțiunea de tentativă la omor calificat, în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 20 rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen. anterior, cu aplic, art. 37 lit. b) din același cod, în infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen. anterior.
Prima instanță a apreciat că, în drept, fapta inculpatului C.I.F. care, la data de 03/04 septembrie 2012, în fața unui cazinou din sector 4, i-a aplicat o lovitură cu un cuțit de mari dimensiuni, cu mare intensitate, într-o zonă anatomică vitală, părții vătămate B.S.Ș., provocându-i în acest fel leziuni care i-au pus viața în primejdie și au cauzat infirmitate permanentă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior.
Referitor la încadrarea juridică a faptei, prima instanță a avut în vedere zona în care a fost aplicată lovitura de cuțit (zona hemitorace stâng postero-bazal), instrumentul folosit (cuțit cu lama de 15 cm lungime) care avea aptitudinea de a produce moartea victimei, precum și intensitatea loviturii, evidențiată de efectele produse asupra părții vătămate.
S-a mai apreciat că inculpatul a acționat cu intenție directă potrivit art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. anterior, prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind totodată producerea acestuia, respectiv suprimarea vieții victimei.
La individualizarea cuantumului pedepsei s-a avut în vedere cauza legală de reducere a limitelor de pedeapsă, potrivit dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. anterior.
De asemenea, la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea comisă, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. anterior privind criteriile generale de individualizare, respectiv natura și limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiunea comisă de inculpat, gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă, urmarea produsă, circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul a comis o infracțiune contra vieții persoanei; gradul ridicat de pericol social concret al faptei săvârșite, relevat de modalitatea concretă de comitere a faptei - violența actului comis - prin aplicarea unei
lovituri cu un cuțit într-o zonă vitală, prin lovirea victimei din spate, prin surprindere, fapta fiind săvârșită în public, inculpatul aflându-se sub influența consumului de alcool, deși îi era interzis, având în vedere afecțiunile psihice pe care le prezintă; modalitatea în care a acționat inculpatul denotă îndrăzneală infracțională și ușurința în adoptarea unei rezoluții infracționale; urmarea produsă (mențiunile din raportul de expertiză medico-legală); conduita manifestată de inculpat ulterior comiterii faptei, care a fugit de la locul faptei și a aruncat cuțitul, însă s-a predat la scurt timp la poliție; poziția procesuală manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal.
În privința circumstanțelor personale ale inculpatului, s-a avut în vedere că acesta este tânăr (în vârstă de 33 ani), nu se află la prima abatere de la legea penală, are un grad de instrucție scăzut - 4 clase, iar din înscrisurile în circumstanțiere rezultă, în esență, că inculpatul provine dintr-o familie organizată și că a fost pasionat de fotbal, iar vecinii l-au caracterizat drept o persoană respectuoasă.
Totodată, a fost avut în vedere raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică din 22 ianuarie 2013 efectuat de LN.M.L "Mina Minovici" București privind pe C.F.I., în sensul că inculpatul prezintă "tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv (tip borderline tip impulsiv), episoade psihotice în antecedente.
Referitor la înscrisurile privind situația inculpatului în unitatea de deținere, pe perioada arestului preventiv, s-a apreciat ca acestea nu pot fi avute în vedere la stabilirea și aplicarea pedepsei față de inculpat, întrucât nu pot fi asimilate unui element în circumstanțierea persoanei inculpatului.
În raport de toate aspectele mai sus menționate, s-a aplicat inculpatului, pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, o pedeapsă proporțională cu gravitatea faptei și periculozitatea inculpatului.
Având în vedere circumstanțele reale de săvârșire și gradul ridicat de pericol social concret al faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, s-a apreciat că nu se justifică a se reține circumstanțe atenuante judiciare în favoarea acestuia, apărând, astfel, ca neîntemeiată solicitarea formulată de apărătorul inculpatului, în sensul reținerii de circumstanțe atenuante judiciare.
Referitor la aplicarea pedepsei complementare, s-a avut în vedere că, potrivit art. 65 alin. (2) C. pen. anterior,
aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, față de dispozițiile art. 65 alin. (1) C. pen. anterior, respectiv natura infracțiunii comise (tentativă la omor calificat) și împrejurările de comitere, circumstanțele personale ale inculpatului, impunându-se pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.
S-a apreciat că se impune ca inculpatul C.I.F. să execute pedeapsa cu închisoarea în regim de detenție, funcțiile pedepsei, prevenția, educativă, dar și coercitivă - prevăzute de art. 52 C. pen. anterior - putând fi atinse numai prin privarea de libertate a inculpatului.
Prima instanță a mai reținut că natura și gravitatea infracțiunii săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - activități ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exercițiul autorității -, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.
În privința dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, s-a constatat că nu se impune interzicerea acestuia, de vreme ce infracțiunile nu au fost săvârșite de inculpat în timpul sau în legătură cu exercitarea ocupației sale.
Față de cele prezentate, în baza art. 71 C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, respectiv dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
Având în vedere modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenție și față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, care prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, existând în continuare un sentiment de insecuritate în rândul comunității, temeiul prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. anterior, ce a stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat, nemodificându-se și
neîncetând, în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C.I.F.
Totodată, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 88 C. pen. anterior și s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive, de la 04 septembrie 2012 la zi.
Având în vedere că instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, a dispus și prelevarea de la inculpatul C.I.F. a probelor biologice, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
Față de afecțiunile psihice ale inculpatului și ținând seama și de recomandarea din cuprinsul raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică din 22 ianuarie 2013 efectuat de I.N.M.L "Mina Minovici" București, în vederea îndeplinirii scopului măsurilor de siguranță prev. de art. 111 C. pen. anterior, s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical de specialitate până la însănătoșire.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor privind măsura de siguranță a confiscării speciale prev. de art. 112 lit. f) C. pen. anterior raportat la art. 118 lit. f) din același cod și s-a confiscat de la inculpat un cuțit cu lungimea totală de 30 cm., lamă în lungime de 15 cm și lățimea de 4 cm, cu mâner din lemn, bun aflat la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. - Serviciul Omoruri (dovada - fila 26 vol. I d.u.p.).
În ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că, în faza de urmărire penală, partea vătămată B.S.Ș. a învederat, cu ocazia audierii sale, că va aprecia ulterior suma cu care se va constitui parte civilă, deoarece tratamentele pentru vindecare erau în curs, susținând totodată că a cheltuit suma de 2000 euro pentru tratamente și analize care trebuiesc continuate (filele 93-94 d.u.p.).
După învestirea instanței cu rechizitoriu, partea civilă nu a mai precizat cuantumul pretențiilor civile, deși i s-a pus în vedere la termenul de judecată din data de 15 martie 2013.
Întrucât partea civilă nu a precizat obiectul cererii, respectiv cuantumul pretențiilor civile, s-a apreciat că este nulă constituirea de parte civilă formulată de numitul B.S.Ș.
Prima instanță a reținut că infracțiunea de tentativă la omor
calificat a provocat îngrijirile medicale acordate victimei de S.C.U. "Bagdasar-Arseni" București și, deci,
un prejudiciu material reprezentat de contravaloarea cheltuielilor cu îngrijirile medicale acordate părții vătămate B.S.Ș., fiind îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale privind pe inculpat.
De asemenea, s-a reținut că, potrivit art. 16
1
alin. (3) C. proc. pen. anterior, în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii.
Cu ocazia audierii sale în fața instanței de fond, inculpatul C.I.F. a declarat că este de acord să despăgubească partea civilă S.C.U. Bagdasar-Arseni București, cu suma cu care aceasta s-a constituit parte civilă (fila 141 d.i.).
Având în vedere vinovăția dovedită a inculpatului C.I.F., existența faptei ilicite și a raportului de cauzalitate stabilit între acestea, precum și principiul disponibilității care guvernează latura civilă a cauzei, în baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. anterior, raportat la art. 1349 din Noul C. civ. și art. 1357 din Noul C. civ., art. 16
1
alin. (3) C. proc. pen. anterior, prima instanță a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.C.U. „Bagdasar-Arseni" București și l-a obligat pe inculpatul C.I.F. la plata către partea civilă a sumei de 4.059,80 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată B.S.Ș.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, învederând necesitatea reținerii circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. a) și b) C. pen. anterior și solicitând reducerea cuantumului pedepsei sub limita minimului special, cât mai aproape de limita minimului general.
A fost invocată starea sănătății inculpatului care, conform raportului de expertiză psihiatrică aflat la fila 59 dosar, suferă de tulburare de comportament impulsivă.
În același sens a fost invocată și atitudinea procesuală sinceră a inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 276/A din 9 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul C.F.I. împotriva sentinței penale nr. 606 din 30 iulie 2013 a Tribunalului București, secția I penală.
A fost desființată, în parte, sentința apelată și, în rejudecare
fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului C.F.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 -175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, cu aplic, art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. anterior, de la 6 ani și 8 luni închisoare, la 5 ani închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
A fost menținută starea de arest a inculpatului.
S-a dedus prevenția de la 04 septembrie 2012 la zi.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în cuantum de 125 de lei, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen. anterior, instanța de apel a constatat că apelul este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește situația de fapt, aceasta a fost corect reținută de către instanța de fond, din probatoriul administrat în faza de urmărire penală și însușit de inculpat în condițiile art. 320
1
C. proc. pen. anterior rezultând că, la data de 03/04 septembrie 2012, aflându-se în fața unui cazinou din, sector 4, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu un cuțit de mari dimensiuni, cu mare intensitate, într-o zonă anatomică vitală, părții vătămate B.S.Ș., provocându-i în acest fel leziuni care i-au pus viața în primejdie și au cauzat infirmitate permanentă.
Prima instanță a încadrat corect din punct de vedere juridic fapta inculpatului, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior.
Au fost apreciate drept neîntemeiate criticile formulate de inculpat cu privire la nereținerea circumstanțelor atenuate prev. de art. 74 C. pen. anterior.
În raport cu condamnarea aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3070 din 03 octombrie 2005 a Judecătoriei sector 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 43 din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a apreciat că în mod corect nu a fost reținută de prima instanță circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen. anterior.
De asemenea, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite nici exigențele dispozițiilor legale pentru a putea fi reținute în favoarea inculpatului prevederile art. 74 lit. b) sau c) C. pen. anterior, având în vedere că inculpatul nu a depus vreun efort pentru a înlătura consecințele faptei sale, fugind de la locul săvârșirii infracțiunii.
În ceea ce privește circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. anterior, instanța de apel a reținut că recunoașterea faptei constituie o atitudine firească într-o societate civilizată, urmare a evidenței ce rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală.
În plus, în prezenta cauză, atitudinea sinceră a inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptelor, a fost valorificată din punct de vedere juridic prin aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen. anterior, or, în cazul aplicării acestor prevederi legale, comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen. anterior, întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică.
A fost avut în vedere că dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen. anterior numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Însă, la verificarea cauzei, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța de apel a constatat că, într-adevăr, instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior.
Referitor la acest din urmă aspect de netemeinicie, reținut ca fiind întemeiat, au fost avute în vedere criteriile arătate în art. 72 C. pen. anterior, în raport cu care se stabilesc pedepsele, criterii care, în cadrul operațiunii concrete de individualizare, au o importanță egală, se iau în vedere împreună, iar nesocotirea unuia ori supraestimarea altuia antrenează netemeinicia și, implicit, nelegalitatea soluției.
Or, în cauză, s-a apreciat că pedeapsa ce s-a aplicat inculpatului este prea severă, impunându-se a fi diminuată.
Împotriva deciziei penale anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.F.I.,
calea de atac fiind fundamentată pe cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen. anterior, care a fost invocat atât în cuprinsul motivelor scrise de recurs, cât și cu prilejul concluziilor formulate oral în fața instanței.
S-a solicitat admiterea recursului, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen. și, de asemenea, aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., urmând a se reține incidența în cauză a provocării și a iresponsabilității.
Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului inculpat și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Prealabil, Înalta Curte reține că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.
Astfel, hotărârea supusă recursului va fi examinată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen. anterior.
În raport de datele speței, nu se poate reține, însă, o greșită aplicare a legii, criticile formulate în aceste limite de către apărare nefiind fondate.
Inculpatul C.F.I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. anterior, constând în aceea că, în noaptea de 03/04 septembrie 2012, în timp ce partea vătămată B.S.Ș. se afla împreună cu mai mulți prieteni în cazinoul "V." situat în sector 4, s-a îndreptat spre locul în care se afla partea vătămată, purtând discuții cu privire la un autoturism. în timpul acestor discuții, inculpatul s-a apropiat de victimă, prin spatele acesteia, aplicându-i o lovitură cu un cuțit de mari dimensiuni, în zona hemitoracelui posterior, după care a părăsit în fugă locul faptei.
Din actele medicale rezultă că victima a necesitat 25-30 zile de îngrjiri medicale, iar leziunile traumatice, prin natura și topografia lor, au determinat infirmitate și i-au pus viața în primejdie.
La primul termen de judecată, inculpatul a recunoscut fapta, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanței, solicitând judecarea sa în procedura simplificată.
În atare condiții, cum starea de fapt reținută de procuror și recunoscută de către inculpat nu relevă o provocare din partea victimei, nu poate fi reținută această cauză de atenuare a pedepsei, astfel cum solicită apărarea.
Nici dispozițiile art. 28 C. pen., privind iresponsabilitatea, nu sunt incidente în speță.
Potrivit textului, „nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze".
În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice din care rezultă că inculpatul are tulburări de personalitate, însă are discernământ, impunându-se luarea unei măsuri de siguranță.
Instanța de fond, constatând îndeplinite cerințele impuse de art. 320
1
C. proc. pen. anterior, a aplicat o pedeapsă în limite reduse, iar în baza art. 112 lit. a) C. pen. anterior raportat la art. 113 din același cod, i-a aplicat inculpatului și măsura de siguranță a obligării la tratament medical de specialitate până la însănătoșire.
Ca atare, criticile invocate nu sunt fondate, hotărârile pronunțate în cauză urmând a fi reformate, însă, în ceea ce privește aplicarea aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptei și cuantumul pedepsei.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În determinarea legii mai favorabile, Înalta Curte va avea în vedere, pe de o parte, limitele de pedeapsă prevăzute în norma de încriminare, iar pe de altă parte, natura și durata pedepsei complementare.
Astfel, potrivit legii vechi, pentru infracțiunea de omor calificat se prevedea pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani și
pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi până la 10 ani.
Corelativ, pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, se prevedea pedeapsa închisorii cuprinsă între 7 ani și 6 luni, respectiv 12 ani și 6 luni.
Legea nouă încriminează fapta în dispozițiile art. 188 C. pen., fiind prevăzută o pedeapsă cuprinsă între 10 și 20 de ani închisoare - iar pentru tentativă, între 5 și 10 ani închisoare - și pedeapsa complementară care, potrivit art. 66 C. pen., nu poate fi dispusă pe o perioadă mai mare de 5 ani.
Ca atare, Înalta Curte identifică legea nouă ca fiind mai favorabilă în cauză, în raport cu limitele de pedeapsă mai reduse, precum și cu durata pedepsei complementare.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul C.F.I. împotriva Deciziei penale nr. 276/A din 9 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Va casa, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 606 din 30 iulie 2013 a Tribunalului București, secția I penală, numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptei și cuantumul pedepsei și, în rejudecare, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. anterior raportat la art. 174 -175 alin. (1) lit. i) din același cod, cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. anterior, în infracțiunea prev. de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen.
Va face aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen. și va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen., de la 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, la 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) din același cod.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
În temeiul art. 385
17
alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen. anterior, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 4 septembrie 2012 la 3 martie 2014.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat D.O., în sumă de 200 lei și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru termenul din 20 ianuarie 2014, avocat S.O., în sumă de 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul C.F.I.
împotriva Deciziei penale nr. 276/A din 9 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 606 din 30 iulie 2013 a Tribunalului București, secția I penală, numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptei și cuantumul pedepsei și, rejudecând în aceste limite:
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. anterior raportat la art. 174 -175 alin. (1) lit. i) din același cod, cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. anterior, în infracțiunea prev. de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1)0 C. proc. pen.
Face aplicarea art. 5 C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.F.I. pentru infracțiunea prev. de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1)0 C. proc. pen., de la 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, la 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 4 septembrie 2012 la 3 martie 2014.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat D.O., în sumă de 200 lei și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru termenul din 20 ianuarie 2014, avocat S.O., în sumă de 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2014.