ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 933/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 933/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursului declarat de inculpatul P.A.C. împotriva Deciziei penale nr. 292 din

16 octombrie 2013 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

în Dosarul nr. 1590/93/2012, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 21 din data de 04

aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. 1590/93/2012 în

temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare

a încadrării juridice pusă în discuție de către avocatul din oficiu al

inculpatului, în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen în

infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen.

În temeiul art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 -175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și

următoarele C. pen., cu aplicarea art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat

inculpatul P.A.C. la pedeapsa principală a închisorii de 3 (trei) ani, pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, în stare de

minoritate.

În temeiul art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 110

1

alin. (2) C. pen. raportat la art. 83 alin. (1) C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an de închisoare, aplicată

inculpatului prin Sentința penală nr. 305/2008 a Judecătoriei Sectorului 3

București (definitivă la 11 iunie 2008 ), și s-a dispus cumularea aritmetică a

celor două pedepse mai sus-amintite, în final inculpatul P.A.C. urmând să

execute o pedeapsă principală rezultantă de 4 (patru) ani de închisoare.

În temeiul art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88

alin. (1) C. pen., s-a dedus din cuantumul pedepsei principale rezultante de 4

ani de închisoare aplicate inculpatului, durata reținerii acestuia în cauza în

care s-a pronunțat Sentința penală nr. 305/2008 a Judecătoriei Sectorului 3

București, respectiv durata reținerii acestuia din ziua de 27 februarie 2008.

În temeiul art. 7

alin. (1) raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus

prelevarea de la inculpat, la data eliberării din penitenciar, a probelor

biologice, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de

Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 346

alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 și 1000 alin. (2) C. civ. (în

redactarea anterioară Legii 287/2009 și a legii 71/2011):

a) s-a admis acțiunea

civilă cu caracter alăturat promovată de către partea civilă Spitalul Clinic de

Urgență București ("Floreasca") și, în consecință, a fost obligat

inculpatul P.A.C., în solidar cu părțile responsabile civilmente P.M. și

Ț.D.G., să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență București

("Floreasca") suma de 18.619,50 RON cu titlu de daune materiale, sumă

la care s-a adăugat dobânda legală aferentă, calculată până la momentul plății

efective a daunelor materiale mai sus arătate.

b) s-a admis în parte

acțiunea civilă cu caracter alăturat, astfel cum a fost aceasta precizată,

promovată de către partea civilă B.A.V. și în consecință a obligat pe

inculpatul P.A.C., în solidar cu părțile responsabile civilmente P.M. și

Ț.D.G., să plătească părții civile B.A.V. suma de 1.568. de RON cu titlu de

daune materiale și suma de 70.000 de RON cu titlu de daune morale.

Au fost respinse ca

neîntemeiate restul pretențiilor civile formulate de către partea civilă B.A.V.

În temeiul art. 353

C. proc. pen. raportat la art. 163 - 166 C. proc. pen., s-a instituit

sechestrul asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale

inculpatului P.A.C. precum și ale părților responsabile civilmente P.M. și

Ț.D.G., până la concurența sumei de 71.568 de RON.

În temeiul art. 193

alin. (1) și (4) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile

responsabile civilmente P.M. și Ț.D.G. la plata către partea civilă B.A.V. a

sumei de 2.170,12 RON cu titlul de cheltuieli judiciare făcute de către partea

civilă în cauză.

S-a respins ca

neîntemeiată cererea privind plata de cheltuieli judiciare făcute de către

partea civilă B.A.V.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de

11 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în

Dosarul nr. 158/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.A.C.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 -

175 lit. i), C. pen. cu aplicare art. 99 și următoarele C. pen.

Instanța de fond a

reținut că în noaptea de 14 - 15 mai 2009, în zona stației de autobuz situată

pe șoseaua Unirii din localitatea B., jud. Ilfov, ca urmare a unui conflict

spontan izbucnit intre inculpat și victima B.A.V. (conflict generat de refuzul

inculpatului de a restitui un telefon mobil aparținând martorului F.E.R., la

acea vreme prietenă intimă cu inculpatul), cei doi s-au lovit reciproc, iar la

un moment dat inculpatul a scos din buzunar un cuțit cu care a lovit în mod

repetat victima în zona mușchilor fesieri. În acest context martorul F.E.R. a

apelat de pe telefonul mobil la nr. 112, în scurt timp victima fiind

transportată cu mașina salvării la Spitalul Clinic de Urgență București

("Floreasca"), unde asupra sa s-a intervenit chirurgical în regim de

urgență, situația medicală a victimei stabilizându-se ulterior.

Din certificatul

medico-legal a rezultat că victima B.A.V. a prezentat leziuni traumatice

produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, posibil cuțit. Leziunile pot

data din 15 mai 2009 și au pus în primejdie viața victimei.

În faza de urmărire

penală, pentru conturarea situației de fapt mai sus-menționate, au fost

administrate următoarele mijloace de probă: procese verbale de cercetare la

fața locului și planșele foto aferente, declarațiile părții vătămate,

declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor F.E.R., T.M., T.V. și T.G.,

certificatul medico-legal eliberat părții vătămate.

În faza de cercetare

judecătorească, având în vedere că inculpatul a refuzat aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. în speță, s-au administrat următoarele mijloace de probă: declarația

inculpatului, declarația părții vătămate, declarațiile martorilor F.E.R., G.S.,

înscrisuri (precizatoare pe latură civilă, în circumstanțiere, dar și în

probațiune), referatul de evaluare în ceea ce îl privește pe inculpat,

caracterizări privindu-l pe inculpat, expertiza medico-legală a victimei.

Pe de altă parte,

văzând și punctele de vedere ale participanților la proces, instanța a citat cu

mandat de aducere (conform art. 183 - 184 C. proc. pen.) pe martorii T.G. și

T.V. pentru patru termene de judecată consecutive, dar, de fiecare dată,

organele de poliție au înaintat la dosar procese-verbale privind

imposibilitatea obiectivă de executare a acestor mandate. În aceste condiții,

conform art. 327 alin. (3) C. proc. pen., la termenul de judecată din 4

ianuarie 2013 Tribunalul a constatat imposibilitatea obiectivă de reaudiere a

acestor martori și a dispus să se dea citire, în ședința nepublică de judecată,

a declarațiilor date de către acești martori în faza de urmărire penală.

Tribunalul, având în

vedere ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză atât în faza de

urmărire cât și în faza de cercetare judecătorească, a constatat că situația

reală de fapt în speță este următoarea:

La data de 14 mai

2009, în jurul orelor 22:00, inculpatul și cu partea vătămată B.A.V. (zis G.)

au plecat împreună (la acea vreme cei doi erau prieteni buni) cu microbuzul din

București spre B., cu intenția de a se întâlni cu martora F.E.R. (la acea vreme

aceasta era prietenă intimă cu inculpatul), pentru ca inculpatul să încerce

"să se împace" cu martora F.E.R., cu care în prealabil, în aceeași

zi, se certase.

Cei doi au ajuns în

B. în jurul orelor 12 noaptea și, după ce inculpatul a vorbit la telefon cu

numita T.R. (prietenă bună cu martora F.E.R.), cei patru s-au întâlnit în

stația de autobuz de pe strada Unirii și au început să discute .

La un moment dat, în

jurul orelor 1:30, F.E.R. și-a scos telefonul mobil cu intenția de a suna un

prieten din B. care să îi ducă cu mașina înapoi în București pe inculpat și pe

partea vătămată B.A.V. Dar inculpatul, probabil dintr-un orgoliu exacerbat, nu

a fost de acord să accepte acest gen de gest prietenesc, așa că i-a smuls

numitei F.E.R. telefonul din mână. B.A.V. a intervenit la rândul său, încercând

să smulgă telefonul F.E.R. (din mâna inculpatului) și să-l restituie acesteia.

În acest moment inculpatul s-a enervat, l-a înjurat pe B.A.V. și l-a lovit cu

piciorul. Atunci B.A.V. s-a enervat și el și l-a lovit pe inculpat cu pumnii în

față, cei doi lovindu-se reciproc. În acest context a intervenit și martora

T.V.R., aceasta din urmă reușind să aplaneze conflictul dintre cei doi.

Supărat, B.A.V. a făcut câțiva pași spre casă (în direcția Bucureștiului) însă

inculpatul (considerând că el trebuie să aibă ultimul cuvânt în ceea ce privește

loviturile pe care cei doi și le-au aplicat reciproc) a scos din buzunar un

cuțit (inculpatul adesea purta la el cuțit) l-a ajuns din urmă pe B.A.V. și pe

la spate l-a apucat pe B.A.V. cu mâna dreaptă de după gât (pentru a-l

imobiliza), iar cu mâna stângă l-a înjunghiat cu cuțitul de 3 ori succesiv, în

ambii mușchi fesieri. Apoi B.A.V. s-a întors cu fața către inculpat, a văzut

cuțitul înroșit de sânge, și-a dus mâna la spate, a simțit că-i curge sânge

abundent, a apucat să ceară celor două fete să cheme Salvarea, apoi a leșinat.

Martora F.E.R. a

sunat la serviciul 112, în scurt timp a apărut o mașină a Salvării care l-a

transportat de urgență pe B.A.V. la Spitalul "Floreasca" unde

acestuia i-au fost acordate îngrijiri medicale (inclusiv cu caracter chirurgical),

a fost stabilizat hemodinamic, viața i-a fost salvată.

Între timp la locul

faptei au sosit încă trei autoturisme (de la poliție, de la serviciul privat de

securitate B. și de la jandarmerie), inculpatul a fost dus la audieri, la fel

și cele două martore.

Pentru conturarea

situației de fapt mai sus-menționate, instanța de fond a avut în vedere

totalitatea mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în faza de

urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească.

Astfel cu privire la

incidentul dintre părți din data de 14 - 15 mai 2009, persoanele audiate în

cauză (părți și martori) au conturat, în linii mari, două versiuni. Versiunea

inculpatului (susținută doar de către acesta) a acreditat ideea că inculpatul

nu a lovit cu cuțitul. Versiunea părții vătămate (susținută de către acesta, de

către cele două martore directe, de un martor indirect dar și de către

înscrisurile cu caracter medical de la dosar) este cea prezentată de aceștia.

Astfel, analizând

actele cu caracter medical existente la dosar, Tribunalul a constatat că

victima B.A.V. a fost internat de urgență la Spitalul "Floreasca" la

data de 15 mai 2009 întrucât prezenta "la nivelul fesei drepte două plăgi

înjunghiate, dintre care cea mai mare cu diametrul de circa 3 cm și o plagă

înjunghiată la nivelul fesei stângi". Cele trei lovituri "de

înjunghiere" sunt relativ adânci, mai ales una dintre ele (cea din fesa

stângă), care a determinat "sângerare importantă activă în retroperitoneu

pe traiectul vaselor iliace stângi", Din cauza gravității leziunii

înjunghiate din mușchiul fesier stâng, peste 4 zile, la data de 19 mai 2009,

manevra chirurgicală prezentată mai sus trebuie să fie repetată: "se

reintervine chirurgical pe data de 19 mai 2009 și se practică reloparatomie

mediană" (...), etc.

Concluziile

certificatului medico-legal eliberat victimei sunt clare: "prezintă

leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu un corp

tăietor-înțepător, posibil cuțit sau similar. Leziunile pot data din data de 15

mai 2009, necesită circa 30 de zile de îngrijiri medicale și au pus în

primejdie viața victimei". Expertiza medico-legală încuviințată de către

instanța de fond a fost depusă la dosar la data de 22 martie 2013. Aceasta a

confirmat în totalitate "istoricul leziunilor" și "concluziile"

certificatului medico-legal mai sus prezentat și, pe baza unor consultări

specifice și actualizate, a suplimentat respectivele concluzii în sensul că,

deși victima B.A.V. "nu prezintă invaliditate, având capacitatea de muncă

păstrată", totuși prezintă o sechelă cu caracter neurologic, în sensul că

are "incapacitate adaptativă de 45%".

Pe de altă parte,

versiunea părții vătămate (faptul că inculpatul a înjunghiat-o pe la spate cu

un cuțit) a fost confirmată și de către 3 dintre cele 4 persoane care au fost

implicate în eveniment. Astfel, audiată atât în faza de urmărire penală cât și

în fața instanței de fond, victima B.A.V. a descris pe larg cum, după ce

conflictul părea aplanat, a simțit cum este înjunghiat de către inculpat, de 3

ori, apoi "inculpatul se uita la mine, nu a zis nimic, nu m-a mai lovit,

eu i-am văzut cuțitul în mână stângă, am văzut că avea sânge pe cuțit și pe

mâna stângă".

Audiată atât în faza

de urmărire penală cât și în fața instanței de fond, martora F.E.R. a precizat

în toate declarațiile că nu a văzut vreun cuțit în mâna inculpatului și nici

momentul în care inculpatul l-ar fi înjunghiat pe B.A.V. Martora nu și-a

amintit acest aspect esențial al conflictului (deși a fost de față) probabil

dat fiind faptul că la momentul conflictului încă mai era prietenă cu

inculpatul. Dar în faza de urmărire penală martora F.E.R. a relatat că "la

aproximativ o săptămână de la incident a vorbit pe internet cu P.A.C., care i-a

spus că a avut un cuțit la el, cu care l-a înjunghiat pe B.A.V.", idee susținută

și într-o altă declarație dată în faza de urmărire penală. Aceste aspecte ale

declarației au fost menținute de către martor și în fața instanței.

Audiată din motive

obiective doar în faza de urmărire penală, martora T.V.R. relatează de asemenea

că nu a văzut cuțitul în mâna inculpatului, dar că prietena sa F.E.R. i-a

povestit ulterior "că P.A.C. ar fi avut într-adevăr un cuțit asupra lui în

noaptea producerii evenimentului", cuțit pe care, de altfel "fratele

meu (T.G.) mi-a spus că l-a găsit în apropierea acelui loc, într-o curte

părăsită".

Deși nu a văzut

incidentul, numitul T.G. a apărut la locul altercației imediat după ce B.A.V. a

fost înjunghiat, și "am observat că (B.A.V.) este înjunghiat în zona

fesieră, prezentând înțepături de cuțit, fapt ce m-a determinat să-l întreb pe

P.A.C. dacă el l-a tăiat cu cuțitul, acesta răspunzându-mi "da, mă eu l-am

tăiat, ce te bagi tu", însă nu avea niciun cuțit în mână, dar avea sânge

pe mâini (...) când s-a luminat am mers din nou să caut cuțitul, pe care l-am

găsit după un gard de plasă situat la aproximativ 30 de metri de locul unde a

avut loc agresiunea (...)".

Față de toate aceste

declarații, care s-au coroborat între ele, instanța de fond a constatat

preocuparea inculpatului ca, după ce a înjunghiat victima, să scape de arma

crimei, aruncând respectivul cuțit (tip briceag) într-un loc ferit, însă

martorul T.G. a găsit a doua zi acel cuțit și l-a predat organelor de poliție.

Audiat în mod repetat

în faza de urmărire penală, reaudiat și în fața instanței de fond, inculpatul

în mod constant nu a recunoscut că l-ar fi înjunghiat pe B.A.V., nu a

recunoscut nici măcar că ar fi avut vreun cuțit la el. În versiunea

inculpatului, victima B.A.V. "e posibil ca în timpul încăierării să se fi

tăiat în vreun ciob sau în vreo tablă de pe jos". Instanța de fond a

constatat că această versiune nu s-a coroborat cu nicio altă probă administrată

în cauză, toți martorii susținând, explicit sau implicit, versiunea victimei

B.A.V. De asemenea instanța a mai constatat că versiunea inculpatului este

neverosimilă și prin raportare la conținutul actelor medico-legale de la dosar.

Față de toate aceste

argumente de fapt și în conformitate cu art. 356 lit. c) C. proc. pen. raportat

la art. 69 C. proc. pen., instanța de fond a înlăturat din ansamblul

materialului probatoriu reținut în vederea stabilirii situației reale de fapt

acele aspecte din declarație inculpatului în care acesta a susținut că nu a

avut asupra sa vreun cuțit și nu a înjunghiat victima, întrucât acele aspecte

din declarațiile inculpatului sunt mincinoase, fiind făcute "pro

causa".

Cu privire la

încadrarea juridică a faptei comise de către inculpat, instanța a constatat că

prin rechizitoriu s-a dat următoarea încadrare juridică: art. 20 C. pen. rap.

la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

Pe de altă parte, la

termenul de judecată din 1 martie 2013 avocatul inculpatului a cerut, oral, dar

și în scris, conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a

faptei din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 181

C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., argumentele participanților procesuali

relativ la această cerere fiind consemnate în încheierea de ședință din 1

martie 2013. Motivele prezentate oral, dar și în scris de către avocatul

inculpatului sunt, în esență, două: faptul că din probele administrate în cauză

nu a rezultat că inculpatul l-ar fi înjunghiat cu un cuțit pe B.A.V. (1) și faptul

că inculpatul nu a acționat cu intenția de a ucide victima, dat fiind și faptul

că la momentul incidentului cei doi erau prieteni buni (2).

Deliberând sub acest

aspect, instanța a constatat că nu se impune schimbarea încadrării juridice

astfel cum a solicitat avocatul inculpatului, pentru următoarele motive.

Astfel, față de art. 63 alin. (2) C. proc. pen., instanța a constat faptul că

expertiza medico-legală nu este singura probă care poate conduce într-un dosar

penal la concluzia că victima a fost agresată cu violentă, punându-i-se în

primejdie viața (și ajungându-se astfel la încadrarea juridică de tentativă de

omor). Așa cum în mod temeinic a arătat și Înalta Curte de Casație și Justiție

într-o decizie recentă de speță, independent de numărul de zile de îngrijiri

medicale și de eventualele mențiuni privind "punerea în primejdie a vieții

victimei" într-o eventuală expertiza medico-legală, ceea ce deosebește

infracțiunile prev. de art. 180 - 182 C. pen. de tentativă la infracțiunea de

omor este poziția subiectiva a făptuitorului față de acțiunile care constituie

latura obiectiva a infracțiunii (Decizia nr. 1.597 din 13 martie 2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală). Or, din aceasta perspectivă,

având în vedere faptul că, în fapt, în speță inculpatul a lovit cu cuțitul pe

partea vătămată B.A.V. cu intenție, de trei ori, este evident că și dacă nu a

urmărit, cel puțin a acceptat posibilitatea că partea vătămata ar fi putut sa

sufere leziuni traumatice foarte grave, cu sângerare abundentă și, pe cale de

consecința, să moară prin "exangvinare" (pierderea unei cantități

foarte mari de sânge). Repetarea elementului material al infracțiunii

(inculpatul l-a înjunghiat pe partea vătămată de trei ori) a întărit

convingerea instanței că din punct de vedere juridic, în prezenta unei

tentative de omor, și nu în prezența infracțiunii prevăzute de art. 181 C.

pen., și aceasta independent de cele 30 de zile de îngrijiri medicale și de

mențiunea "leziunile au pus în primejdie viața victimei", aspecte

clar evidențiate în concluziile certificatului medico-legal.

Relativ la cele două

argumente prezentate de către avocatul inculpatului sub acest aspect, pe de o

parte instanța a constatat că din probele administrate în cauză a rezultat că

inculpatul l-a înjunghiat cu un cuțit pe B.A.V., iar pe de altă parte au fost

prezentate mai sus argumente care au condus la concluzia că inculpatul P.A.C. a

acționat cu intenția indirectă de a ucide victima, faptul că la momentul

incidentului cei doi erau prieteni buni determinând "exacerbarea"

orgoliului inculpatului, în sensul că deși martora T.V.R. reușise inițial să

aplaneze conflictul dintre cei doi, inculpatul a scos din buzunar un cuțit, l-a

ajuns din urmă pe B.A.V. și pe la spate l-a apucat pe B.A.V. cu mâna dreaptă de

după gât (pentru a-l imobiliza), iar cu mâna stângă l-a înjunghiat cu cuțitul

de 3 ori succesiv, în ambii mușchi fesieri.

În consecință, față

de toate aceste considerente vizând încadrarea juridică a infracțiunii comise

de către inculpat, instanța, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a respins ca

neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice pusă în discuție de

către avocatul inculpatului, în sensul schimbării încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen

în infracțiunea prev. de art. 181 C. pen.

Tot cu privire la

încadrarea juridică a faptei comise de către inculpat, instanța a mai constatat

că elementul material a constat în acțiunea repetată a inculpatului de lovire

cu un cuțit, în zona mușchilor fesieri ai victimei.

Față de art. 19 C.

pen., instanța a reiterat că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma

intenției indirecte deoarece, chiar dacă nu a urmărit să ucidă victima, prin

folosirea unui obiect vulnerant de fier, cu muchii ascuțite (cuțitul), cu care

a lovit într-o zonă puternic vascularizată, vitală, pe partea vătămată, trei

lovituri aplicate cu forță sporită, inculpatul a acceptat că e posibil ca

victima să moară ca urmare a sângerărilor abundente generate de către aceste

trei lovituri.

În speța de față, la

individualizarea pedepsei, instanța de fond a constatat că limitele de pedeapsă

prevăzute de art. 175 C. pen. trebuie să fie reduse la jumătate, dat fiind

faptul că inculpatul a săvârșit o tentativă de omor calificat. Mai apoi, instanța

a constatat că este ținut de aplicarea art. 99 și următoarele C. pen, dată

fiind minoritatea inculpatului la momentul comiterii faptelor. Prin urmare,

instanța a redus încă o dată, cu jumătate, limitele de pedeapsă mai

sus-menționate. Aceste două reduceri succesive trebuie să fie făcute, având în

vedere că fiecare reducere are o cauză juridică distinctă, prin voința

legiuitorului.

La individualizarea

judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere și incidența unor

circumstanțe atenuante, față de dispozițiile art. 73 - 74 C. pen. (prezența

inculpatului la toate termenele de judecată cu excepția ultimului termen,

disponibilitatea sa teoretică în a recupera prejudiciul creat spitalului și o

parte din prejudiciul creat victimei, perspectivele de reinserție socială a

inculpatului - astfel cum a rezultat din referatul de evaluare, faptul că a

recunoscut implicarea sa în incidentul cu victima B.A.V., dar și incidența unor

circumstanțe agravante, față de dispozițiile art. 75 C. pen. (lipsa de căință activă

efectivă, în sensul că până în prezent nu a despăgubit cu niciun RON pe niciuna

dintre cele două părți civile, repetabilitatea elementului material - trei

acțiuni de lovire, antecedentele sale penale din minoritate precum și poziția

procesuală a inculpatului - de nerecunoaștere a tentativei de omor comise, în

sensul că nu a recunoscut că ar fi înjunghiat victima cu un cuțit). În

consecință, instanța a aplicat art. 80 alin. (2) C. pen., compensând

circumstanțele agravante cu cele atenuante și, văzând că art. 80 alin. (2) C.

pen. permite coborârea pedepsei sub minimul special (care este în speță de 3

ani și 9 luni de închisoare) instanța a orientat cuantumul pedepsei principale

sub minimul special apreciind că se impune să dea greutate sporită stării de

minoritate în care inculpatul a comis infracțiunea. În concluzie, instanța a

aplicat o pedeapsă principală în cuantum de 3 ani de închisoare.

Având în vedere

prevederile art. 109 alin. (3) C. pen. raportat la art. 65 C. pen., instanța nu

a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi,

legea fiind expresă în acest sens în cazul condamnaților minori.

Pe de altă parte

instanța, în temeiul art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului, ca pedeapsă

accesorie, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., legea fiind expresă în acest sens .

În continuare, dat

fiind faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea în speță (astfel cum a fost

aceasta arătată în fapt și în drept mai sus), în termenul de încercare al

pedepsei de 1 an de închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.

305/2008 a Judecătoriei Sectorului 3 București (definitivă la 11 iunie 2008),

instanța, în temeiul art. 110

1

alin. (2) C. pen. rap. la art. 83 alin.

(1) C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an

închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 305/2008 a

Judecătoriei Sectorului 3 București (defin. la 11 iunie 2008 ), și a dispus

cumularea aritmetică a celor două pedepse mai sus-amintite, în final inculpatul

P.A.C. executând o pedeapsă principală rezultantă de 4 (patru) ani închisoare.

Această pedeapsă principală rezultantă se va da spre executare în regim de

detenție, față de prevederile art. 110

1

l alin. (2) C. pen. rap. la

art. 83 alin. (1) C. pen., văzând și Decizia de recurs în interesul legii nr.

1/2011 (M.Of. nr. 495/2011).

În consecință, în

temeiul art. 71 C. pen. instanța a interzis inculpatului, ca pedeapsă

accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

De asemenea, în

temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., instanța a dedus din cuantumul pedepsei

principale rezultante de 4 ani de închisoare aplicate inculpatului, durata

reținerii acestuia în cauza în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 305/2008

a Judecătoriei Sectorului 3 București, respectiv durata reținerii acestuia din

ziua de 27 februarie 2008.

De asemenea, în

temeiul art. 7 alin. (1) raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

76/2008 instanța a dispus prelevarea de la inculpat, la data eliberării din

penitenciar, a probelor biologice, în vederea introducerii profilului genetic

în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Sub aspectul laturii

civile a cauzei, instanța a constatat următoarele: în noaptea de 14 -15 mai

2009, în zona stației de autobuz situată pe șoseaua Unirii din localitatea B.,

jud. Ilfov, ca urmare a unui conflict spontan izbucnit intre inculpat și

victima B.A.V. (conflict generat de refuzul inculpatului de a restitui un

telefon mobil aparținând martorului F.E.R.), cei doi s-au lovit reciproc, iar

la un moment dat inculpatul a scos din buzunar un cuțit cu care a lovit în mod

repetat victima în zona mușchilor fesieri. în acest context martorul F.E.R. a

apelat de pe telefonul mobil la nr. 112, în scurt timp victima fiind

transportată cu mașina salvării la Spitalul Clinic de Urgență București

("Floreasca"), unde asupra sa s-a intervenit chirurgical în regim de

urgență, situația medicală a victimei stabilizându-se ulterior. Această faptă

întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, condițiile răspunderii civile

delictuale prevăzute de art. 998 și 999 C. civ. (în redactarea anterioară Legii

nr. 287/2009 și a Legii nr. 71/2011) Această "versiune" a C. civ. a

fost avută în vedere în speță, prin raportare la data săvârșirii faptei

imputate inculpatului.

De asemenea, dat

fiind faptul că la data comiterii faptei (ce antrenează răspunderea civilă

delictuală) inculpatul era minor, s-a constatat că în speță trebuie antrenată

și răspunderea solidară a părinților minorului, ca părți responsabile

civilmente, în baza art. 1000 alin. (2) C. civ. (de asemenea în redactarea

ulterioară Legii nr. 287/2009 și a Legii nr. 71/2011).

Prin urmare,

instanța, în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998, 999

și 1000 alin. (2) C. civ. (în redactarea anterioară Legii nr. 287/2009 și a

Legii nr. 71/2011), a admis acțiunea civilă cu caracter alăturat promovată de

către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București ("Floreasca")

și, în consecință, a obligat pe inculpatul P.A.C., în solidar cu părțile

responsabile civilmente P.M. și Ț.D.G., să plătească părții civile Spitalul

Clinic de Urgență București ("Floreasca") suma de 18.619,50 RON cu

titlu de daune materiale, sumă la care s-a adăugat dobânda legală aferentă,

calculată până la momentul plății efective a daunelor materiale mai sus

arătate. Pentru a dispune în acest sens, instanța a avut în vedere că sunt

întrunite în speță condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită -

infracțiunea săvârșită, prejudiciul suferit - daune materiale, dar și cu

poziția inculpatului sub acest aspect, prejudiciul este cert și nereparat încă,

legătura de cauzalitate directa dintre faptele ilicite și prejudiciul produs,

vinovăția inculpatului sub forma intenției indirecte, prin raportare la art. 19

C. pen.

În faza de urmărire

penală, partea vătămată B.A.V. a arătat că se constituie ca parte civilă, în

fața instanței menționând că dorește să îi fie acordate daune materiale în

cuantum de 35.000 de RON și daune morale în cuantum de 265.000 de RON. Cu

privire la acest aspect, văzând și expertiza medico-legală încuviințată de

către instanța de fond sub acest aspect, instanța a constatat că sunt întrunite

și în acest caz condițiile răspunderii civile delictuale mai sus-arătate.

Astfel, în ceea ce

privește prejudiciul suferit de către partea vătămata B.A.V. prin încălcarea

dreptului subiectiv nepatrimonial (dreptul la integritate și inviolabilitate

fizică), acesta este de natura morală. Existența acestui prejudiciu moral a

fost dovedită cu înscrisurile cu caracter medical de la dosarul instanței

precum și cu cele de la dosarul de urmărire penală precum și cu expertiza

medico-legală încuviințată de către instanța de fond sub acest aspect Cu

privire la cuantumul acestui prejudiciu moral, instanța a constatat că acesta

nu se poate dovedi, astfel încât despăgubirile civile pe care instanța le-a

acordat părții vătămate nu reprezintă o modalitate de repunere în situația

anterioară săvârșirii faptei, tentativa de omor, ci o modalitate prin care se

urmărește a se compensa echitabil valoarea de care a fost privată.

Față de aceste

considerente, având în vedere că practica judiciară în materie este constantă

în a aprecia cuantumul daunelor morale ce se acordă trebuie apreciat în

echitate, văzând și art. 41, teza finală, din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, instanța a admis sub acest aspect în parte acțiunea civilă cu caracter

alăturat, astfel cum a fost aceasta precizată, promovată de către partea civilă

B.A.V. și în consecință a obligat pe inculpatul P.A.C., în solidar cu părțile

responsabile civilmente P.M. și Ț.D.G., să plătească părții civile B.A.V. suma

de 70.000 de RON cu titlu de daune morale.

Instanță de fond a

considerat că suma cerută de către partea civilă B.A.V. ca daune morale -

265.000 de RON - este totuși exagerată ca și cuantum, având în vedere și faptul

că admiterea în totalitate a daunelor morale cerute de către partea civilă

B.A.V. ar însemna o îmbogățire fără justă cauză a acestuia, ceea ce este

contrar art. 1, 14, 15, 16

1

, și 346 C. proc. pen., dar și art. 41,

teza finală, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pe de altă parte,

victima a solicitat și plata de daune materiale în cuantum de 1.568 RON. În

acest sens în cauză s-au administrat probe prin care să se tindă la dovedirea

existenței și a cuantumului acestora, văzând și principiul disponibilității ce

guvernează soluționarea acțiunii civile cu caracter alăturat.

Prin urmare, văzând

declarația martorei G.S. care s-au coroborat cu înscrisurile (chitanțele)

instanța a admis în totalitate acțiunea civilă cu caracter alăturat promovată

de către partea civilă B.A.V. relativ la daunele materiale solicitate, și în

consecință l-a obligat pe inculpatul P.A.C., în solidar cu părțile responsabile

civilmente P.M. și Ț.D.G., să plătească părții civile B.A.V. suma de 1.568 de

RON cu titlu de daune materiale, această sumă rezultând din

"adunarea" tuturor cheltuielilor cu medicația victimei, astfel cum au

rezultat acestea din chitanțele depuse la dosar.

Văzând și expertiza

medico-legală încuviințată de către instanța de fond sub acest aspect, instanța

a constatat că nu se impune ca daune materiale să acorde și vreo prestație

periodică victimei, întrucât victima are "capacitate de muncă păstrată"

și "nu se încadrează în grad de invaliditate". În același sens,

instanța a constatat că nu se impune repunerea cauzei pe rol conform art. 344

C. proc. pen., pentru a se pune în discuția participanților obiecțiunile scrise

ale părții civile la expertiză, deoarece față de art. 67 C. proc. pen.,

instanța a apreciat proba ca fiind inutilă în acest stadiu procesual, întrucât

prin raportare la art. 125 C. proc. pen. instanței nu i-au fost induse

suficiente îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de

expertiză, prin raportare la considerentele acestei expertize. Față de toate

aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiate restul pretențiilor

civile formulate de către partea civilă B.A.V. (restul pretențiilor cu caracter

moral, cele cu caracter material fiind în totalitate dovedite și acordate,

astfel cum s-a arătat mai sus).

Față de prevederile

exprese ale legii, instanța, în temeiul art. 353 C. proc. pen. raportat la art.

163 - 166 C. proc. pen., a instituit sechestrul asigurător asupra tuturor

bunurilor mobile și imobile ale inculpatului P.A.C. precum și ale părților

responsabile civilmente P.M. și Ț.D.G., până la concurența sumei de 71.568 de

RON, această din urmă sumă fiind rezultatul adunării daunelor materiale și a

celor morale acordate de către instanța de fond, pentru considerentele de fapt

și de drept mai sus-arătate. S-a impus instituirea sechestrul asigurător asupra

tuturor bunurilor mobile și imobile și ale părților responsabile civilmente

P.M. și Ț.D.G. deoarece aceștia, ca părinți ai inculpatului, răspund în solidar

cu acesta față de art. 1000 alin. (2) C. civ. (în redactarea anterioară Legii

nr. 287/2009 și a Legii nr. 71/2011).

Față de prevederile

exprese ale legii, instanța, în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a dispus

confiscarea cuțitului tip briceag ce a fost folosit la comiterea infracțiunii,

cuțit indisponibilizat la Casa de valori din cadrul Tribunalului Ilfov,

potrivit procesului-verbal din 9 octombrie 2012.

În cele din urmă

instanța, în temeiul art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., reținând culpa

procesuală a inculpatului, l-a obligat pe acesta în solidar cu părțile

responsabile civilmente P.M. și Ț.D.G. la plata sumei de 2.200 de RON cu titlul

de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză. La cuantificarea acestei

sume instanța a avut în vedere cheltuielile judiciare efectuate în faza de

urmărire penală, dar și cheltuielile judiciare efectuate în faza de cercetare

judecătorească pe parcursul a nouă termene de judecată, incluzând și efectuarea

unui referat de evaluare, ținând cont și de faptul că inculpatul nu a solicitat

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., ceea ce a dus la o

cercetare judecătorească laborioasă și, prin urmare, la majorarea cheltuielilor

judiciare efectuate în faza de cercetare judecătorească în acest dosar. În

cauză onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 200 de

RON, s-a avansat din fondul Ministerul Justiției.

De asemenea, în

temeiul art. 193 alin. (1) și (4) C. proc. pen. instanța a obligat inculpatul

în solidar cu părțile responsabile civilmente P.M. și Ț.D.G. la plata către

partea civilă B.A.V. a sumei de 2.170,12 RON cu titlul de cheltuieli judiciare

făcute de către partea civilă în cauză, văzând înscrisurile doveditoare în

acest sens, respingând ca neîntemeiată restul cererii privind plata de

cheltuieli judiciare făcute de către partea civilă B.A.V., astfel cum a fost

aceasta precizată la dosarul instanței.

Împotriva acestei

soluții a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov și inculpatul P.A.C.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Ilfov a criticat hotărârea instanței de fond, invocând nelegalitatea

și netemeinicia acesteia, față de faptul că instanța de judecată a aplicat

inculpatului o pedeapsă nelegală, prin reținerea prevederilor art. 80 alin. (2)

C. pen., însă fără a reține și circumstanțe atenuante, dar și netemeinicia

acesteia, reținând:

a) lipsa de căință

activă a inculpatului - în sensul că nu a despăgubit părțile civile și nu și-a

manifestat regretul față de cele întâmplate;

b) antecedența penală

în minoritate a inculpatului, acesta fiind anterior sancționat administrativ

pentru port ilegal de cuțit, conf. art. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep.,

iar prin Sentința penală nr. 305/2008 a Judecătoriei Sectorului 3 București

(definitivă la 11 iunie 2008) a fost condamnat la 1 an închisoare, cu aplicarea

art. 81 și 110 C. pen.

c) poziția procesuală

de nerecunoaștere a săvârșirii faptei în raport de evidența materialului

probator administrat în cauză.

De asemenea, este

criticată și reținerea, în motivarea hotărârii, a următoarelor circumstanțe

atenuante judiciare :

a) prezența

inculpatului la toate termenele de judecată, cu excepția ultimului;

b) disponibilitatea

teoretică a inculpatului de a recupera prejudiciul creat Spitalului Clinic de

Urgență Floreasca și o parte din cel cauzat victimei B.A.V., disponibilitate

care nu este una practică, concretă, integrală ci doar una declarativă;

c) perspectivele de

reinserție socială potrivit referatului de evaluare efectuat în cauză, în

opinia parchetului din referat nerezultând această perspectivă;

d) faptul că

inculpatul a recunoscut implicarea sa în incident, negarea acesteia fiind

imposibilă văzând că de față la comiterea faptei au fost mai mulți martori,

organele de poliție l-au ridicat pe inculpat la o mică distanță de locul

comiterii faptei, plin de sângele victimei.

În motivele sale de

apel, inculpatul P.A.C. a adus următoarele critici:

invocat cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 197 alin. (2) și (3) C.

proc. pen. raportat la art. 171 alin. (2) C. proc. pen. în legătură cu

declarația dată de către inculpat (minor la data respectivă) la data de 15 mai

2009, declarație dată fără a fi asistat de către un avocat, astfel cum era

obligatoriu, nefiind prezentă nici măcar mama inculpatului. Ca o consecință a

acestei nulități, toate actele de procedură subsecvente acestei declarații sunt

lovite de nulitate, inclusiv rechizitoriul emis în cauză, instanța de fond

nefiind legal sesizată.

achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art 10 lit

c) C. proc. pen. - fapta nu a fost săvârșită de inculpat. Niciunul dintre

martorii direcți, prezenți la locul faptei, audiați atât în faza de urmărire

penală cât și de către instanța de fond nu au declarat să fi văzut că

inculpatul a lovit cu un cuțit sau cu alt obiect tăietor-înțepător pe parte

vătămată. Toți au declarat că între cei doi au existat divergențe verbale și

apoi o altercație. Niciunul dintre martori nu a văzut vreun cuțit sau alt

obiect asemănător în mâna inculpatului nici înainte, nici în timpul altercației

dintre cei doi și nici după acest moment. Nici măcar partea vătămată nu a fost

constantă în declarațiile sale, astfel că în aproape toate declarațiile date

arată că nu a văzut cuțit în mâna inculpatului: "Cu privire la cuțitul tip

briceag care mi-a fost prezentat la procuror (...) în momentul agresiunii eu nu

l-am văzut în mână la P.A.C. (...), iar după ce m-am ridicat nu l-am văzut, de

asemenea, în mână la P.A.C.". Faptul că, a doua zi după incident, pe 15

mai 2009, martorul T.G. predă organelor de poliție un cuțit tip briceag despre

care acesta afirmă că l-ar fi găsit după un gard de plasă, la cea 30 metri de

locul incidentului, nu face dovada că este "arma crimei" atâta timp

cât modalitatea de a intra în posesia lui este discutabilă, de pe acesta nu au

fost prelevate probe care să ateste urme provenind de la inculpat sau victimă.

însăși declarația dată de martorul T.G. nu s-a coroborat cu alte probe din

dosar și este discutabilă. Mai mult decât atât, acest martor nu a mai putut fi

audiat de către instanța de judecată, în condiții de contradictorialitate și

publicitate; la fel și sora sa, martora T.V.R.

solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 20 C. pen. raportat la art. 174

- 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. în art. 182

alin (2) teza ultimă cu aplic art. 99 și următoarele C. pen. și reținerea

scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., motivat prin lipsa

intenției de a ucide, atât a intenției directe cât și a intenției indirecte

În apelul

inculpatului se reține că:

- între inculpat și

partea vătămată a izbucnit un conflict spontan, ambii aflându-se sub influența

alcoolului (berea băută - 2 litri - în drum spre B.), partea vătămată B.A.V.

lovindu-l inițial cu 2 pumni în față pe inculpat, astfel cum arată martorii

audiați în cauză, partea vătămată și inculpatul, ajungând în scurt timp să se

lovească reciproc. Nu s-a făcut dovada folosirii unui cuțit de către inculpat,

nu s-a dovedit clar care a fost obiectul tăietor-înțepător cu care au fost

produse plăgile părții vătămate;

- între inculpat și

partea vătămată erau relații vechi de prietenie, nicidecum de dușmănie, deci nu

existau motive de această natură care să justifice o intenție de a ucide a

inculpatului;

- regiunea corpului

lovită nu este una vitală, zona fesieră nefiind considerată astfel nici de

doctrină și nici de practică ca fiind zonă vitală. Faptul că viața părții

vătămate a fost pusă în pericol din cauza exangvinării prin lezarea unor vase

de sânge importante (dar profunde), apare ca intenție depășită.

În ceea ce privește

soluționarea laturii civile:

daunele materiale se consideră că acestea au fost greșit reținute și calculate

de către instanța de fond, în condițiile în care, tocmai pentru a induce în

eroare și a conduce la o sumă mai mare, partea vătămată a depus unele chitanțe

reprezentând cheltuieli investigații medicale, în dublu sau chiar triplu

exemplar. Mai mult decât atât, în temeiul art. 998, 999 și 1000 C. civ.,

inculpatul putea fi obligat la plata acelor cheltuieli care sunt consecință

directă a faptelor sale, deci față de care există un raport de cauzalitate, dar

s-a putut observa că, urmare a investigațiilor solicitate de I.N.M.L., la

cererea expresă de expertizare formulată de către partea civilă, au fost

infirmate afecțiuni ale coloanei vertebrale care să aibă legătură cu acuzația,

deci plata contravalorii examenului RMN al coloanei vertebrale (725 RON) nu se

impunea în sarcina inculpatului. De asemenea, examenul EMG nu evidențiază o

afectarea a nervului sciatic ca urmare a plăgilor fesiere presupus provocate de

inculpat, mecanismul de afectare fiind, cel mai probabil, prin compresiune

veche a acestui nerv la nivelul capului fibular (aflat sub genunchi,

postero-exterior, deci la mare distanță de zona fesieră). În consecință nici

taxa de 200 RON plătită pentru acest examen nu trebuia imputată inculpatului,

afecțiunea reclamată de partea vătămată care a condus la efectuarea acestor

două investigații (RMN și EMG) nefiind cauzată de inculpat, neavând legătură cu

fapta sa. La fel de bine putea solicita partea vătămată și radiografii

panoramice dentare pe care apoi să i le impute inculpatului.

daunele morale, apreciază că suma de 70.000 RON reprezintă o sumă foarte mare,

nerealistă și care, în mod clar, conduce la o îmbogățire fără justă cauză a

părții civile. Trebuia ținut cont de întregul context al desfășurării

incidentului, de culpa comună a celor doi - inculpatul și partea civilă - de

circumstanțele reale ale săvârșirii faptei precum și de cele personale ale

amândurora. Căci este de netăgăduit faptul că ambii provin din familii modeste,

cu venituri la limita existenței, că această sumă este excesiv de mare pentru

inculpat și, oricât ar fi de mare dorința de a o plăti, este irealizabilă. Un

calcul rapid, ținând cont că inculpatul nu poate spera la un loc de muncă cu un

salariu mai mare de minimul pe economie, care este acum de 800 RON brut (având

în vedere pregătirea sa profesională), ar conduce la aproape 100 de luni

necesare pentru a plăti, fără a mai lua în calcul necesarul propriu de hrană,

îmbrăcăminte etc. pentru propria existență. Nici mama sa nu are o situație

materială mai bună, abia făcând față cheltuielilor lunare, având deja datorii

la cotele de întreținere ale apartamentului. De altfel, de aici și ezitarea de

a își exprima acordul de a plăti aceste daune din partea inculpatului: a

conștientizat că îi va fi aproape imposibil să poată plăti o așa sumă mare.

Prin Decizia penală

nr. 292 din 16 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov împotriva Sentinței penale

nr. 21 din 4 aprilie 2013 pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția penală, în

Dosarul nr. 1590/93/2012.

În baza art. 379 pct.

2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de inculpatul P.A.C.

A desființat, în

parte, Sentința penală nr. 21 din 4 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul

Ilfov și rejudecând:

În temeiul art. 334

C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina

inculpatului, din art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.,

cu aplic. art. 99 C. pen., în art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 99 C.

pen.

În temeiul art. 182

alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 99 C. pen., a condamnat pe inculpatul P.A.C.

la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 110

1

alin. (2) C. pen. rap. la art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a

executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința

penală nr. 305/2008 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă la 11

iunie 2008, pe care a cumulat-o cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în

cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în

sarcina acestuia.

Examinând legalitatea

și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de

apelanți, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit art. 371 alin. (2)

C. proc. pen., Curtea a apreciat că apelul formulat de inculpat este întemeiat

pentru următoarele considerente:

Instanța de apel,

prin Încheierea din data de 18 iunie 2013, a dispus audierea martorilor T.G. și

S.N. și reaudierea părții vătămate/civile B.A.V., aceasta din urmă fiind

audiată la data de 15 octombrie 2013, în privința martorilor T.G. și S.N.

constatându-se imposibilitatea de audiere, față de mențiunile procesului-verbal

întocmit de organele de poliție cu privire la martorul T.G. și de

imposibilitatea identificării martorului S.N.

Curtea constată, în

urma analizării materialul probator administrat că instanța de fond a reținut

în mod corect în sarcina inculpatului P.A.C. că în noaptea de 14 -15 mai 2009,

în zona stației de autobuz situată pe șoseaua Unirii din localitatea B., jud.

Ilfov, ca urmare a unui conflict spontan izbucnit intre inculpat și victima B.A.V.,

cei doi s-au lovit reciproc, iar la un moment dat inculpatul a scos din buzunar

un cuțit cu care a lovit în mod repetat victima în zona mușchilor fesieri. În

acest context martora F.E.R. a apelat de pe telefonul mobil la nr. 112, în

scurt timp victima fiind transportată cu mașina salvării la Spitalul Clinic de

Urgență București, unde asupra sa s-a intervenit chirurgical în regim de

urgență, situația medicală a victimei stabilizându-se ulterior. Din

certificatul medico-legal a rezultat că victima B.A.V. a prezentat leziuni

traumatice produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, posibil cuțit.

Leziunile pot data din 15 mai 2009 și au pus în primejdie viața victimei.

Relevante sunt în

acest sens următoarele mijloace de probă administrate în faza de urmărire

penală: procese-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto aferente,

declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile

martorilor F.E.R., T.M., T.V. și T.G., certificatul medico-legal eliberat

părții vătămate, precum și cele administrate în faza de cercetare

judecătorească, declarația inculpatului, declarația părții vătămate,

declarațiile martorilor F.E.R., G.S., înscrisuri (precizatoare pe latură

civilă, în circumstanțiere, dar și în probațiune), referatul de evaluare în

ceea ce îl privește pe inculpat, caracterizări privindu-l pe inculpat,

expertiza medico-legală a victimei.

Instanța nu poate

reține apărările inculpatului, precizate cu ocazia declarațiilor date în cauză,

dar și prin motivele de apel, prin care arată că, întrucât niciunul dintre

martorii direcți, prezenți la locul faptei, audiați atât în faza de urmărire

penală cât și de către instanța de fond nu au declarat să fi văzut că

inculpatul a lovit cu un cuțit sau cu alt obiect tăietor-înțepător pe parte

vătămată, nu a fost dovedit că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată B.A.V.

cu un cuțit, astfel încât s-ar impune achitarea sa, în conformitate cu

prevederile art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Totuși, reținem că

din declarațiile martorilor audiați, în special a martorei F.E.R. audiată și în

fața instanței, dar și din declarațiile inculpatului și ale părții

vătămate/civile, a existat între B.A.V. și P.A.C. un conflict spontan, în care

și-au aplicat lovituri reciproce, în urma căruia partea civilă a acuzat dureri

la nivelul lombar și a constatat că sângerează abundent.

Astfel, chiar dacă

martorii nu au observat ca inculpatul să fi avut un obiect tăietor-înțepător

(cuțit), apare cu certitudine dovedită împrejurarea că leziunile suferite de

partea vătămată au fost produse cu ocazia conflictului pe care l-a avut cu

inculpatul P.A.C. Din cuprinsul atât al certificatului medico-legal cât și al

raportului de expertiză medico-legală, rezultă că leziunile suferite de B.A.V.

la data de 15 mai 2009, au fost reprezentate prin plăgi înțepat-tăiate profunde

fesier bilateral, care se puteau produce prin acțiunea unui obiect ascuțit de

tip înțepător-tăietor, leziuni care au pus în primejdie viața persoanei.

Este astfel exclus ca

leziunile suferite să fi a