ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 326/2013

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 197 din 21 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul P.N.V. din infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 182 C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174-art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.N.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71-art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II -a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 83 C. pen., s-au pus în vedere inculpatului dispozițiilor art. 359 C. proc. pen.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea părții civile R.D.I. de obligare a inculpatului la daune morale.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată și alăturată acțiunii penale de partea civilă de partea civilă R.D.I. și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile R.D.I. suma de 2.000 RON reprezentând daune materiale.

A fost admisă acțiunea civilă formulată și alăturată acțiunii penale de partea civilă de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București, cu sediul în București, sector 1 și a fost obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 2.035,12 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea civilă în perioada 5-8 mai 2009.

A mai fost obligat inculpatul la 1.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului, din analiza ansamblului probator administrat în ambele faze ale procesului penal, a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 5 mai 2009, în jurul orei 20:45, pe strada str. S. din sectorul 2, inculpatul P.N.V. a înjunghiat-o în zona abdomenului, cu un cuțit cu lama de 30 cm., pe partea vătămată R.D.I.

Urmare agresiunii, partea vătămată a fost internată în perioada 5-18 mai 2009, la Spitalul Clinic de Urgență F. cu diagnosticul: „plagă înjunghiată flanc stâng cu interesarea unghiului splenic al colonului (seromusculară). Hemoperitoneu mediu: hematom retroperitoneal". Conform raportului de expertiză medico-legală din 2009, la partea vătămată R.D.I. au fost constatate următoarele leziuni:

- flanc stâng cicatrice violacee cu cruste brune restante pe alocuri, de forma literei S în oglindă, de 6 cm. lungime, dispusă longitudinal, cu cicatrici transversale corespunzătoare suturilor;

- abdominal median cicatrici longitudinale violacee cu cruste brun restante pe alocuri, de 16 cm. lungime cu polul cranial la 9 cm. de polul inferior al sternului, prezentând cicatrici transversale corespunzătoare suturilor;

-flanc drept inferior cicatrice violacee de 1 cm. cu cruste restante (post tub dren).

Conform concluziilor raportului de expertiză medicală, partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător (posibil cuțit, briceag sau similar). Leziunile pot data din 5 mai 2009, au necesitat 23-25 de zile de îngrijiri medicale și nu constituie infirmitate. Leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei.

În faza de urmărire penală, fiind audiată partea vătămată R.D.I., aceasta a declarat că la data de 5 mai 2009, în jurul orei 20:45, se afla pe strada S. din sectorul 2, împreună cu martorii V.A.D., D.C.A. și P.R.G. (la a cărei locuință veniseră cu autoturismul condus de către martorul V.A.D.). în condițiile în care autoturismul respectiv fusese parcat în dreptul imobilului locuit de către inculpatul P.N.V., acesta a început să profereze înjurături la adresa celor trei tineri, solicitându-le să parcheze într-un alt loc, după care a intrat în imobil. La scurt timp, inculpatul a revenit în stradă având asupra sa un cuțit învelit într-un ziar, după care, cu toate că martorul V.A.D. mutase între timp autovehiculul, inculpatul s-a apropiat de grupul de băieți în care se afla partea vătămată și a înjunghiat-o pe aceasta cu cuțitul.

În declarațiile sale, inculpatul P.N.V. a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că, la data de 5 mai 2009, în dreptul porții de acces în curtea imobilului unde locuiește era parcat un autoturism în care se aflau mai mulți tineri, i-a cerut șoferului acestuia să-l parcheze într-un alt loc, însă acesta I-a înjurat de mamă, motiv pentru care s-a dus în casă de unde luat un cuțit cu lama de 30 de cm., pe care I-a mascat într-un ziar. Revenit în stradă, inculpatul a găsit autoturismul mutat și, cerându-le socoteală tinerilor pentru insultă, a fost înjurat din nou, după care I-a înjunghiat pe tânărul care venea spre el. Astfel, inculpatul a declarat: „am luat cuțitul de pe patul meu (...), lama cuțitului era de 25 cm lungime (...), cuțitul era învelit într-o bucată de carton (...), m-am îndreptat dinspre casă în direcția grupului (...), din grup s-a desprins un băiat care s-a îndreptat amenințător spre mine (...), eu l-am lovit cu cuțitul în zona abdomenului, lateral".

Martorii P.R.G., D.C.A. și V.A.D. au declarat că la data de 5 mai 2009, în jurul orei 20:45, se aflau în fața imobilului situat pe strada S., când inculpatul a început să solicite pe un ton nervos și cu cuvinte jignitoare eliberarea locului din fața porții sale. Martorul V.A.D. i-a răspuns politicos că vor pleca imediat, după care, cu toate că autovehiculul a fost parcat în alt loc, inculpatul a înjunghiat-o pe partea vătămată cu un cuțit mare pe care-l avea mascat într-un ziar.

Martorul I.G. a declarat că îl cunoaște pe inculpatul P.N.V. din anul 1970, când cei doi au fost colegi de școală, că de-a lungul timpului a constatat că acesta devine brusc nervos având manifestări violente, înjurând și lovind cu pumnii în pereți. Martorul a mai relatat că, la data de 6 mai 2009, I-a sunat pe inculpat la telefon, ocazie cu care acesta i-a relatat că în seara precedentă a înjunghiat o persoană care l-a înjurat de mamă.

În faza de cercetare judecătorească, în ședința publică din data de 19 ianuarie 2012, Tribunalul a procedat la audierea inculpatului P.N.V., cele declarate fiind consemnate în proces-verbal, atașat la dosarul cauzei.

Audiat fiind, inculpatul P.N.V. arată că cunoaște actul de inculpare, însă precizează că nu recunoaște săvârșirea infracțiunii. În continuarea declarației, arată inculpatul că nu o cunoștea pe partea vătămată R.D.I. însă, la data de 5 mai 2009, se afla la un prieten și reține că erau niște meciuri în campionatul României, iar în jurul orei 20:30, a plecat de la acesta și s-a îndreptat spre domiciliul său însă, în dreptul porții imobilului unde locuia, a constatat că se afla parcat un autoturism și constatând că nu poate intra, a rugat-o pe partea vătămată să mute autoturismul, după ce în prealabil aflase că este autoturismul lui.

Precizează inculpatul că partea vătămată l-a înjurat, apoi a intrat în casă pentru a lua un cuțit pentru a-i tăia un cauciuc de la mașină însă nu a reușit întrucât ei erau trei și l-a văzut pe partea vătămată îndreptându-se spre el cu mâna ridicată, probabil pentru a-l lovi, moment în care s-a ferit și întrucât avea la el cuțitul, l-a scos și l-a lovit în partea stângă a abdomenului.

În finalul declarației, arată inculpatul că băuse 200 ml. de țuică în 4 ore și jumătate și chiar mâncase la prietenul său iar după incident, a ajuns în casă și la scurt timp a venit poliția, nu a văzut ce s-a întâmplat cu partea vătămată dar, a doua zi, a aflat că partea vătămată este la spital.

În ședința publică din data de 16 februarie 2012, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 326 C. proc. pen., a procedat la audierea părții vătămate R.D.I., depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

În declarația dată, partea vătămată R.D.I. arată că se constituie parte civilă față de inculpat cu suma de: daune materiale 5.000 RON și 2.000 euro daune morale.

Precizează că suma de 5.000 RON daune materiale constă în cheltuielile efectuate cu spitalizarea, recuperarea în urma intervenției, medicamentația și implicit cheltuielile de transport, aproximativ o lună cu taxiul. Daunele morale Ie-a lăsat la aprecierea instanței. Precizează în continuarea declarației că, în seara de 5 mai 2009, se îndrepta spre un restaurant în zona Regie. în zona Moșilor, a avut un accident de mașină și a parcat în acea seară în dreptul locuinței d-nei P.R.G.; a apărut inculpatul care l-a rugat să mute mașina pentru că îi încurca accesul în imobil, deși autoturismul a fost mutat, însă foarte nervos inculpatul a intrat în curte, la scurt timp a ieșit, tot nervos a lovit poarta și a făcut doi pași spre el și l-a înjunghiat.

Cu acest prilej, partea vătămată a observat în mâna inculpatului doar un ziar, fără a constata sau nu dacă avea vreun cuțit.

La același termen de judecată, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. art. 327 C. proc. pen., a procedat la audierea, sub prestare de jurământ, a martorilor D.C.A., V.A.D. și I.G.

Audiat fiind, martorul D.C.A. și-a menținut declarațiile date la Parchet, întrucât corespund adevărului, arătând că martorul V.A.D. a parcat mașina în dreptul unei locuințe, moment în care a venit inculpatul, a intrat într-o curte și apoi a venit să le spună să mute mașina, au mutat mașina, și-au aprins câte o țigară întrucât așteptau pe cineva, P.R.G.; inculpatul a început să îi înjure, nu a văzut nicio altercație între inculpat și partea civilă.

Inculpatul era nervos, atât înainte, cât și după ce mașina fusese mutată, l-a văzut nervos și lovind poarta locuinței, crede că era sub influența băuturilor alcoolice și a văzut că inculpatul avea un ziar și la un moment dat, I-a văzut pe partea civilă mai aplecat și i-a spus că a fost înjunghiat de inculpat, dându-și seama că inculpatul avea cuțitul învelit în ziar.

După aceasta, inculpatul o alerga pe martora P.R.G., el l-a luat pe partea vătămată și l-a urcat în mașină pentru a-l duce la spital, iar pe martora P.R.G. a luat-o din mers.

În finalul declarației, martorul precizează că inculpatul a aplicat o singură lovitură de cuțit părții civile, după care s-a retras, a văzut-o pe martora P.R.G. și a început să o alerge cu cuțitul.

Martorul V.A.D. fiind audiat și-a menținut declarațiile date la Parchet întrucât corespund adevărului, arătând că, în acea seară, conducea autoturismul T., fiind împreună cu martorul D.C.A. și partea civilă, s-au oprit în zona Moșilor, întrucât făcuseră un accident, au lovit mașina d-nei P.R.G., au parcat în fața unei porți, au coborât toți din mașină, doamna P.R.G. s-a dus să-și lase fiica și a văzut că a apărut un domn, mai în vârstă, care înjura, însă după puțin timp, a ieșit din curte și inculpatul cu ceva înfășurat într-un ziar, a început să îi înjure pe toți, a lovit cu piciorul în poartă și Ie-a spus să mute mașina.

În continuarea declarației, arată martorul că, deși au mutat mașina, în tot acest timp colegii săi erau afară, însă inculpatul a continuat să îi înjure și a văzut că inculpatul s-a apropiat de R.D.I. și l-a înjunghiat fără ca R.D.I. să-i spună ceva, aplicându-i o singură lovitură de cuțit.

Martorul I.G., fiind audiat și-a menținut declarațiile date la Parchet, întrucât corespund adevărului, arătând că îl cunoaște pe inculpat de foarte mult timp, de la școală, ulterior au fost colegi de serviciu.

Arată martorul că, în ziua de 5 mai 2009, inculpatul fusese la el, a stat cca. 3-4 ore, s-au uitat la un meci, au consumat cea 200 ml. țuică, după care inculpatul a plecat acasă și a aflat că a avut loc un incident. Inculpatul i-a spus că, în fața porții unde locuiește a avut loc un accident, că trei puști l-au înjurat, iar el i-a lovit cu un cuțit, precizându-i că numai unul dintre puști a fost lovit cu cuțitul.

În continuarea declarației, martorul arată că inculpatul este un om normal, însă din cauza bolii pe care o are, se enervează repede și probabil, că inculpatul a luat cuțitul din casă, însă când a plecat de la martor, în acea seară, inculpatul nu avea la el un cuțit.

În finalul declarației, martorul arată că știe că inculpatul lua un tratament pentru a-și trata boala pe care o are, nu prea obișnuia să bea și nu poate sa­-și dea seama dacă pe fondul băuturii era mai nervos.

În ședința publică din data de 15 martie 2012, Tribunalul a procedat la audierea, sub prestare de jurământ a martorei P.R.G., care și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale. A arătat martora că într-una din seri, în anul 2009, a avut un incident cu trei băieți, a ajuns acasă cu fetița sa, iar după ce și-a lăsat fetița și și-a luat actele dorea să meargă la poliție pentru a lămuri situația cu cei trei. În fața porții, era mașina sa și mașina celor trei băieți, pe inculpat îl știa din vedere și știa că locuiește în aceeași curte, în casa din spate iar în timp ce discuta cu cei trei referitor la secția de poliție spre care să se îndrepte, a apărut inculpatul care a început să vorbească urât cu toți, deranjându-l ideea că se aflau în locul respectiv.

Arată martora, în continuare, că a evitat să-i răspundă pentru a nu crea probleme, însă cei trei au spus că dacă deranjează se vor muta pe partea cealaltă, iar când partea civilă și prietenii lui doreau să plece, a văzut că inculpatul a scos o sabie care era învelită într-un ziar și, într-o secundă, din doi pași a ajuns la locul unde se aflau cei trei și l-a înjunghiat cu respectivul obiect, la nimereală, pe unul dintre băieți, a văzut că a lovit o singură dată. În finalul declarației, arată martora că a văzut că avea în continuare în mână cuțitul care era plin de sânge. Partea civilă a leșinat pe loc, iar prietenii lui l-au luat și l-au pus pe bancheta din spate.

Față de toate aceste probe, judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului P.N.V., constând în aceea că, la data de 5 mai 2009, în jurul orei 20:45, pe strada str. S. din sectorul 2, a înjunghiat-o în zona abdomenului, cu un cuțit cu lama de 30 cm., pe partea vătămată R.D.I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) din C. pen.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului P.N.V., Tribunalul a arătat că a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., prezentându-le pe larg din punct de vedere teoretic.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea civilă R.D.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât sub aspectul laturii penale, cât și al celei civile.

Prin decizia penală nr. 210 din 25 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția l-a penală, s-au decis următoarele:

S-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea civilă R.D.I. împotriva sentinței penale nr. 197 din 21 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București secția a ll-a penală.

A fost desființată, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.N.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului P.N.V. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86

1

-86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.

În conformitate cu art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de către acesta;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Pune în vedere inculpatului prevederile art. 86

4

C. pen.

În conformitate cu art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 71-64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul P.N.V. și cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 113 C. pen., a fost obligat inculpatul la tratament medical.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea părții civile R.D.I. de acordare a despăgubirilor materiale solicitate.

A fost obligat inculpatul P.N.V. să plătească părții civile suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că ambele apeluri cu care a fost sesizată sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:

Pe latură penală:

Cu privire la situația de fapt, în ceea ce privește modalitatea concretă de comitere a faptei se constată că în ziua de 5 mai 2009, în jurul orei 20:45, inculpatul P.N.V., sub un motiv banal, enervat de poziționarea mașinii părții civile R.D.I., în fața imobilului său, intră în casă, ia un cuțit cu lama de 30 cm, pe care l-a mascat într-un ziar, revine în stradă, unde constată că mașina fusese mutată în altă parte, se îndreaptă spre un tânăr care se afla poziționat în imediata sa apropiere și-i aplică acestuia o lovitură cu cuțitul în zona abdomenului provocându-i o plagă înjunghiată, leziune care, potrivit actelor medicale, a pus în primejdie viața persoanei.

Imediat înjunghierii părții vătămate, care s-a aplecat urmare loviturii primite, a continuat să agite cuțitul în aer și văzând-o pe martora P.R.G., colocatara imobilului, a început să o alerge pe o distanță de câțiva zeci de metri cu cuțitul, aceasta fiind recuperată din mers de prietenii părții vătămate, care fusese urcată într-o mașină și condusă spre spital.

Din procesul-verbal de sesizare asupra comiterii infracțiunii rezultă că urmare sesizării prin apel 112, organele de poliție ajunse la fața locului, la mai bine de 3 ore de la producerea incidentului l-au găsit pe inculpat ascuns sub o trapă ce ducea spre pivnița locuinței, care la vederea poliției a devenit violent, având în mână cuțitul ce a fost identificat de martori ca fiind cel folosit la comiterea faptei.

Din declarația martorului I.G., bun prieten al inculpatului rezultă că îl știe pe acesta ca fiind o persoană cu ieșiri necontrolate, ce suferă de afecțiuni psihice ce au necesitat de-a lungul anilor medicație specifică și dese internări la Spitalul 9.

Conform rapoartelor de expertiză medico-legală efectuate în cauză rezultă că inculpatul suferă de tulburare de personalitate de tip mixt, prezentând valori conturate pentru tendințele paranoide și pentru tendințele antisociale, valori accentuate pentru tendințele impulsive și pentru tendințele la instabilitate psiho-emoțională și comportamentală, este neinteresat de modul în care îi afectează pe ceilalți.

Deși în linii mari a recunoscut comiterea infracțiunii, inculpatul nu recunoaște contextul în care a acționat încercând să-și justifice comportamentul prin reacție la atitudinea provocatoare a martorilor și victimei. Nu contestă faptul că s-a dus în casă să se înarmeze și nici că toate persoanele implicate nu aveau asupra lor arme sau obiecte ce ar fi putut fi folosite în acest scop. Neagă împrejurările în care a fost găsit de poliție și afirmă că băuse aproximativ 200 ml de țuică, în decurs de 4 ore înainte de incident împreună cu martorul I.G., fapt ce i-ar fi motivat violența nejustificată.

Pornind de la această situație de fapt, care se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., instanța de apel, față de nemotivarea instanței de fond a dispoziției de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice dată faptei, constată, contrar susținerilor apărării intimatului inculpat ce au fost detaliate pe larg și în notele scrise depus în prezenta cale, că, în speță nu poate fi vorba despre infracțiunea de vătămare corporală gravă.

Astfel, instanța de apel arată că, în speță, este adevărat că inculpatul a aplicat victimei o singură lovitură, însă lovitura a fost aplicată în zona abdominală, care este una vitală a corpului, cu un cuțit cu lama de 30 cm, obiect vulnerant, apt să provoace leziuni profunde și totodată grave, partea vătămată pierzându-și cunoștința ca urmare a leziunilor traumatice provocate, este cert că nu a urmărit doar vătămarea corporală a părții vătămate, ci uciderea acesteia, în sprijinul intenției de a ucide pe care a avut-o inculpatul atunci când a lovit partea vătămată venind și comportamentul anterior al acestuia, inculpatul după un schimb de replici cu partea vătămată, s-a deplasat la locuința sa unde s-a înarmat cu un cuțit, obiect cu privire la care știa că folosit împotriva unei alte persoane îi poate provoca acesteia leziuni extrem de grave, după care s-a reîntors la locul unde se afla partea vătămată, s-a apropiat de aceasta și a redeschis incidentul deja închis (întrucât mașina fusese mutată) cu consecințe nefaste pentru partea vătămată.

De asemenea, instanța de apel a apreciat ca nefondată și cererea privind reținerea stării de provocare, întrucât, în cauză, inculpatul nu a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții care să fi fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă așa cum cer prevederile art. 73 lit. b) C. pen.

Chiar dacă ar fi adevărat că partea vătămată a fost cea care l-a „înjurat de mamă" pe inculpat, atunci când acesta a solicitat unui grup de băieți tineri să mute un autoturism din fața porții casei sale, însă conform probelor administrate, deși după această scurtă discuție neprincipială mașina fusese mutată, inculpatul a plecat la locuința sa unde s-a înarmat cu un cuțit, iar după un timp ce nu a putut fi cuantificat de martori, s-a reîntors la locul unde se afla partea vătămată și pur și simplu la întâmplare a ales victima, inculpatul neștiind cert cine i-a adresa injurii, totul culminând cu aplicarea loviturii de cuțit de către inculpatul din cauză părții vătămate.

Prin urmare chiar dacă injuriile pe care partea vătămată i le-ar fi adresat inițial inculpatului ar fi fost de natură să-i provoace acestuia o stare de tulburare, nu se poate reține că această stare de tulburare ar mai fi existat la momentul lovirii părții vătămate cu cuțitul de către inculpat atâta vreme cât între momentul adresării injuriilor și cel al agresării fizice a părții vătămate de către inculpat a trecut o perioadă de timp ce a făcut să se estompeze eventuala tulburare ce ar fi putut fi produsă inculpatului de injuriile adresate acestuia de partea vătămată.

Constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța de apel a procedat la condamnarea acestuia.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a se aplica inculpatului instanța de apel a avut în vedere toate criteriile impuse de art. 72 C. pen., precum și îndeplinirea scopului acesteia, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

Cu privire la pericolul social al faptei săvârșite de inculpat, instanța de apel a apreciat că acesta este extrem de ridicat, față de valoarea socială ocrotită de lege prin incriminarea unei astfel de infracțiuni și anume viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei, atribute esențiale ale ființei umane, apoi degradarea stării de sănătate a persoanei, cum este cazul în speță, integritatea corporală a acesteia fiind grav afectată, partea vătămată pentru desfășurarea unei activități fiind nevoită să evite un efort intens.

Pe lângă pericolul social al faptei comise de inculpat, instanța de apel a avut în vedere și persoana inculpatului, care este la prima abatere, acesta fiind infractor primar, iar în cursul procesului penal a adoptat o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptei, de faptul că la data comiterii faptei avea 61 ani și este încadrat medical ca având un grad de handicap mintal accentuat, precum și împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea, inculpatul după o discuție neprincipială cu mai mulți tineri, s-a deplasat la domiciliu unde s-a înarmat cu un cuțit, după care s-a reîntors și a înjunghiat doar pe partea vătămată R.D.I., pur și simplu aleatoriu, consecințele fiind extrem de grave pentru aceasta din urmă.

Totuși, față de datele personale ale inculpatului arătate în cele ce preced, instanța de apel a reținut incidența, în cauză, a prevederilor art. 74 alin. (1), lit. a) C. pen., și ca o consecință, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. a) C. pen.

Cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepsei, instanța de apel a apreciat că scopul acesteia poate fi atins și fără privare de libertate, însă prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, întrucât inculpatul trebuie să conștientizeze, pe durata termenului de încercare, necesitatea de a respecta strict condițiile impuse de instanță, iar prin acestea să se obțină o reeducare concretă și viabilă a inculpatului.

Față de măsura preventivă, instanța de apel a constatat că, în cauză, în cursul urmăririi penale și al judecății nu au fost dispuse măsuri preventive, instanța dispunând internarea medicală și ulterior înlocuind această măsură cu măsura obligării la tratament medical.

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, rezultă ca și concluzie „...comisia recomandă aplicarea măsurilor de siguranță medicală prevăzute de art. 113 C. pen....", precum și din actele medicale depuse la dosarul Curții, rezultă că în speță se impune instituirea acestei măsuri, constând în obligarea inculpatului la tratament medical.

Cu privire la omisiunea confiscării cuțitului folosit la comiterea faptei, instanța de apel a constatat că, într-adevăr, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra solicitării procurorului de ședință, în sensul confiscării cuțitului folosit la comiterea infracțiunii și ridicat de organele de poliție cu ocazia cercetărilor la fața locului, aspect care urmează a se corecta de instanța de control judiciar în temeiul art. 118 lit. b) C. pen.. Pe latură civilă:

Instanța de apel a constatat că, atât la urmărirea penală, cât și la instanța de fond, prin declarațiile sale, partea vătămată R.D.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 RON daune materiale și 20.000 euro daune morale.

Instanța, fără nicio motivare, a apreciat ca dovedite, în parte, pretențiile părții civile de acordare a daunelor materiale, în sensul că a acordat 2.000 RON reprezentând daune materiale (în loc de 5.000 RON cât solicitase partea civilă R.D.I., fără să existe niciun înscris doveditor al acestor pretenții ce s-ar fi referit la cheltuieli cu spitalizarea, recuperarea în urma intervenției, medicamentația și implicit cheltuielile de transport cu taxiul la spital pe o perioadă de o lună.

Lipsa acestor dovezi este confirmată chiar de partea civilă în precizările făcute prin notele scrise depuse pentru termenul din data de 14 martie 2012, iar în cauză, în ceea ce privește cheltuielile de spitalizare și medicamentație au fost acordate despăgubiri în cuantum de 2.035,12 RON către Spitalul Clinic de Urgență București.

Analizând fișa de internare a părții civile și decontul de cheltuieli de spitalizare depus de Spitalul Clinic de Urgență, s-a constatat că acesta a fost internat 3 zile în perioada 5 mai 2009-8 mai 2009, a suferit o intervenție chirurgicală pentru tratarea plăgii penetrante, fiind externat cu recomandările: „evită efortul fizic intens; control periodic prin medicul de familie; tratament conform rețetei", buletinul ecografic atestând: „fără leziuni post traumatice ale organelor parenchimatoase abdominale".

S-a constatat că partea civilă, conform actelor medicale depuse, nu a făcut dovada efectuării vreunui tratament recuperator, neexistând dovezi cu privire la controale periodice timp de o lună la spital, astfel cum susține partea vătămată.

Pe de altă parte, în ceea ce privește soluționarea laturii civile alăturată celei penale sarcina probei aparține reclamantului conform principiului „onusprobandi incumbitactori".

Cu toate acestea, însă pe latură civilă, instanța de apel a apreciat ca fiind dovedit prejudiciul moral suferit de partea vătămată, sens în care aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 euro, având în vedere trauma psihică inerentă creată victimei prin atacul inculpatului fără niciun motiv și în mod aleatoriu, toți martorii arătând stupoarea pe care au avut-o față de reacția inculpatului, victima fiind atacată prin surprindere, fără posibilitate de reacție și de conștientizare a situației. Partea vătămată arată în notele scrise depuse că a avut în repetate rânduri coșmaruri, a avut perioade când i-a fost teamă să meargă singur pe stradă, iar atunci când persoane necunoscute se apropie de el, i se întâmplă să trăiască cu teroarea că vor repeta acel gest. Pretinde și efectuarea unor ședințe cu un psiholog pentru a putea asimila cele întâmplate și pentru a-și putea învinge temerile ivite. De asemenea, efectuarea intervenției chirurgicale prin cicatricea rămasă (aspect necontestabil și confirmat de actele medicale) i-a creat și un complex estetic. Evident comiterea faptei a avut drept consecință și izolarea din mediul social frecventat de către partea vătămată pe o anumită perioadă de timp.

Însă în stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța de apel a avut în vedere, pe cât posibil, obținerea pentru partea civilă a unei satisfacții de ordin moral, conștientizând, în acest sens, că indiferent de valoarea despăgubirilor, partea civilă nu-și va recăpăta valoarea afectivă pierdută.

Astfel, instanța de apel a apreciat că daunele morale solicitate de partea civilă nu pot fi acordate la nivelul sumei solicitate de 20.000 euro, deoarece scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral este compensarea suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efective cauzate, care nu poate fi echivalată în bani.

Suma de 5.000 RON ce urmează a se acorda, cu titlu de daune morale, reprezintă o reparație echitabilă, cu mențiunea că evaluarea prejudiciului moral înseamnă evaluarea multilaterală a tuturor consecințelor negative produse și a implicațiilor lor pe toate planurile vieții sociale ale persoanei lezate, a importanței pe care o are valoarea nepatrimonială lezată pentru persoana vătămată, a duratei consecințelor și intimității durerilor psihice cauzate, a tulburărilor și neajunsurilor suferite de victima prejudiciată.

Dauna morală, conform jurisprudenței C.E.D.O. este obligatorie în materia reparării prejudiciilor suferite de părțile vătămate, constă în prejudiciul care nu se pretează strict vorbind unei evaluării pecuniare. Principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut pe de o parte în cazul leziunilor corporale, decesului, pe de altă parte în cazul de atingeri grave aduse altor drepturi ale personalității umane, ca defăimarea, amestecul în viața privată în sechestrarea ilegală a persoanei.

Drept urmare, reținând că, prin infracțiunea săvârșită, este neîndoielnic că inculpatul a determinat supunerea părții vătămate la traume și existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală și prejudiciul nepatrimonial încercat, instanța de apel a apreciat că partea vătămată are dreptul la o compensare sub forma daunelor morale, însă, pe de altă parte, trebuie să se țină seama și de a nu contribui la o îmbogățire fără just temei al acesteia, precum și de posibilitățile de plată ale inculpatului.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând, potrivit motivelor de recurs depuse la dosar și concluziilor orale ale procurorului, admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate și pronunțarea unei hotărâri în sensul înlăturării circumstanțelor atenuante.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este fondat, numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și al cuantumului termenului de încercare stabilit conform art. 86

2

C. pen.

Înalta Curte apreciază că acestă pedeapsă stabilită de instanța de apel nu este adecvată, necorespunzând funcțiilor de constrângere și reeducare precum și scopului preventiv.

Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui Cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicat inculpatului în speță de față, Înalta Curte constată că nu s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., neținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire ale acesteia.

Înalta Curte apreciază că în cauză nu au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate, iar instanța de apel a aplicat o pedepsă mult prea blândă raportat la pericolul social extrem de ridicat al faptei săvârșită de inculpat, față de valoarea socială ocrotită de lege prin incriminarea unei astfel de infracțiuni și anume viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei, atribute esențiale ale ființei umane, apoi degradarea stării de sănătate a persoanei, cum este cazul în speță, integritatea corporală a acesteia fiind grav afectată, partea vătămată pentru desfășurarea unei activități fiind nevoită să evite un efort intens.

Înalta Curte apreciază că inculpatul manifestă o vădită lipsă de respect față de valori sociale fundamentale protejate de legea penală dreptul la viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei motiv pentru care aplicarea unei pedepse blânde, nu se justifică.

Justificată este, însă, reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere persoana inculpatului, care este la prima abatere, acesta fiind infractor primar, iar în cursul procesului penal a adoptat o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptei, de faptul că la data comiterii faptei avea 61 ani și este încadrat medical ca având un grad de handicap mintal accentuat, precum și împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea, inculpatul după o discuție neprincipială cu mai mulți tineri, s-a deplasat la domiciliu unde s-a înarmat cu un cuțit, după care s-a reîntors și a înjunghiat doar pe partea vătămată R.D.I., pur și simplu aleatoriu, consecințele fiind extrem de grave pentru aceasta din urmă.

Cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că scopul acesteia poate fi atins și fără privare de libertate, prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, însă în același timp apreciază că durata termenului de încercare trebuie majorată, întrucât inculpatul trebuie să conștientizeze, în acesta perioadă, necesitatea de a respecta strict condițiile impuse de instanță, iar prin acestea să se obțină o reeducare concretă și viabilă a inculpatului.

Față de toate acestea se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului și a termenului de încercare stabilit conform art. 86

2

C. pen.

Ca atare, criticile formulate de parchet, analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., sunt, în parte, întemeiate.

Față de considerentele arătate mai sus , Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. d) din același Cod urmează a admite recursul parchetului, va casa, în parte, decizia atacată și rejudecand, va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare.

Va majora durata termenului de încercare stabilit conform art. 86

2

C. pen. de la 5 ani la 7 ani.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 210 din 25 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul P.N.V.

Casează în parte decizia penală atacată și rejudecând:

Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare.

Majorează durata termenului de încercare stabilit conform art. 86

2

C. pen. de la 5 ani la 7 ani.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 31 ianuarie 2013.