ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3673/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 181 din 22 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 14060/118/2012, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de inculpatul M.A., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de încăierare prevăzută de art. 322 C. pen., respectiv infracțiunile de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. și vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) sau (2) C. pen. A fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 C. pen.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, cu aplicarea art. 21 C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.A., la pedeapsa de 4 ani închisoare (parte vătămată P.M.P.). În baza art. 65, în referire la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 6 noiembrie 2012 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. În baza art. 180 alin. (2) C. pen., pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.A.N. la pedeapsa de 1.500 RON amendă penală (parte vătămată E.I.C.). În baza art. 63 1 C. pen., s-a atras atenția inculpatului că în caz de sustragere cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii, în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.A. la pedeapsa de 1.500 RON amendă penală (parte vătămată E.I.C.). În baza art. 63 1 C. pen., atrage atenția inculpatului că în caz de sustragere cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii, în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., în referire la art. 132 C. pen., s-a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului A.E. la plângerea prealabilă a părții vătămate E.I.C., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., ca urmare a împăcării părților.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b), în referire la art. 346 C. proc. pen., art. 1357, art. 1381, art. 1385 și art. 1391 C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă P.M.P., fiind obligat inculpatul M.A. la plata către aceasta a sumei de 22.000 euro echivalent în RON, la cursul BNR, la data efectuării plății, din care suma de 7.000 euro reprezentând despăgubiri materiale și suma de 15.000 euro reprezentând daune morale, cu titlu de despăgubiri civile. Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de partea civilă P.M.P., ca nefondate. În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 346 C. proc. pen., art. 1357, art. 1381 și art. 1385 C. civ., coroborat cu art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G.

nr. 72/2006, a fost admisă acțiunea formulată de partea civilă Spital Clinic Județean de Urgență Constanța, fiind obligat inculpatul M.A. către partea civilă Spital Clinic Județean de Urgență Constanța la plata sumei de 3.156,51 RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare. În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 346 C. proc. pen., art. 1357, art. 1370, art. 1381 - 1382 și art. 1385, art. 1391 C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă E.I.C., fiind obligați inculpații T.A.N. și M.A., în solidar, către partea civilă E.I.C., la plata sumei de 2.000 RON daune morale, cu titlu de despăgubiri civile. Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de partea civilă E.I.C., ca nefondate.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul M.A. a unei sticle cu capacitatea de un litru, folosită la săvârșirea infracțiunii. În baza art. 193 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.A. la plata către partea civilă P.M.P. a sumei de 13.200 RON - inclusiv TVA, cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de acesta, reprezentând onorariu de avocat ales. Au fost obligați inculpații T.A.N. și M.A. la plata sumei de 1.240 RON - inclusiv TVA către partea civilă E.I.C., cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de acesta, reprezentând onorariu de avocat ales. În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.A. la plata sumei de 1.800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Au fost obligați inculpații T.A.N. și M.A. la plata a câte 550 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului. A fost obligat inculpatul A.E. la plata sumei de 175 RON, iar partea vătămată E.I.C., la plata sumei de 75 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 13 octombrie 2012, în jurul orelor 04:30, în zona intersecției Bulevardului T. cu Bulevardul F., inculpatul M.A. a aplicat o lovitură cu o sticlă în regiunea capului părții vătămate P.M.P., provocându-i acesteia leziuni traumatice, care au necesitat pentru vindecare un număr de 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața, prin contuzie hemoragică cerebrală și pneumoencefalie.

La aceeași dată și în același loc, inculpații A.E., T.A.N. și M.A. au aplicat lovituri părții vătămate E.I.C., provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 8 - 9 zile de îngrijiri medicale. Din analiza actelor dosarului, instanța a reținut, astfel, că la data de 13 octombrie 2012, în jurul orelor 04:30, lucrătorii Secției 3 Poliție Constanța au fost sesizați, cu privire la faptul că în zona intersecției Bulevardului T. cu Bulevardul F. din Municipiul Constanța, avusese loc o altercație între mai multe persoane. Lucrătorii de poliție ajunși la fața locului au consemnat în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante că în zonă erau strânse mai multe persoane, dintre care unele au încercat să părăsească zona, refugiindu-se în apropierea Farmaciei „M.”, situată în fața cafenelei „BT C.”.

Aceste persoane au fost prinse însă de lucrătorii de poliție, care au stabilit cu această ocazie identitatea lor: inculpatul M.A. și inculpații M.A. și A.E. Au mai fost identificate și părțile vătămate E.I.C. și P.M.P., cât și martora P.I.C., care au declarat că fuseseră agresați de către grupul format de inculpați. Întrucât partea vătămată P.M.P. prezenta leziuni traumatice grave la nivelul capului, lucrătorii de poliție au luat măsura transportării acestuia la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale. Cu acest prilej, martora P.I.C. a arătat că soțul ei fusese lovit cu o sticlă în zona capului de către inculpatul M.A., fapt consemnat în procesul-verbal de constatare a infracțiunii. Cu ocazia cercetării la fața locului, într-o pubelă amplasată în imediata vecinătate a zonei în care au fost comise faptele, a fost găsită o sticlă de votcă „S.” cu capacitatea de 1 litru, spartă.

Partea vătămată E.I.C. a declarat că în noaptea de 12/13 octombrie 2012, împreună cu partea vătămată P.M.P. și martora P.I.C. s-a deplasat în clubul „F.”, unde cu toții au consumat alcool, luând hotărârea să meargă la restaurantul „B.” pentru a mânca, trecând în deplasare pe lângă barul „BT C.”, situat în intersecția Bulevardelor T. și F. Potrivit declarațiilor părții vătămate E.I.C., lângă taxiurile parcate în zonă se afla un grup format din patru sau cinci bărbați, unii dintre aceștia făcând comentarii în legătură cu martora P.I.C. Partea vătămată a încercat să reproșeze autorilor comentariilor această atitudine și să lovească cu piciorul pe unul dintre ei însă a fost imediat lovit în zona feței de către unul din bărbații care alcătuiau grupul arătat.

În urma loviturii aplicate, partea vătămată E.I.C. a căzut la pământ și a fost imediat lovit și cu picioarele la nivelul toracelui, după care a văzut-o pe partea vătămată P.M.P. căzută și ea la pământ, prezentând urme de lovire în regiunea capului. Partea vătămată E.I.C. a mai declarat că a auzit zgomot de sticlă spartă, dar că din cauza șocului loviturii și a consumului de alcool nu a putut indica nici agresorii care l-au lovit pe el și nici pe cel care a lovit-o cu sticla pe partea vătămată P.M.P. Partea vătămată E.I.C. a arătat că a observat-o pe martora P.I.C., agățându-se de unul din bărbații din grupul agresorilor, fără însă a-l putea identifica pe acesta. Potrivit concluziilor Raportului de constatare medico-legală nr. 474/Al/agresiuni/2012 din 6 noiembrie 2012, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanța, partea vătămată E.I.C.

a suferit leziuni traumatice, care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure și care au necesitat un număr de 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, de la data producerii lor. Leziunile de violență nu i-au pus viața în primejdie. Partea vătămată P.M.P. a declarat că împreună cu partea vătămată E.I.C. și cu soția sa, martora P.I.C., a petrecut în clubul „F.” până în jurul orei 04:00 - 04:30, când au hotărât cu toții să meargă la restaurantul „B.” pentru a mânca. Atunci când au ajuns în dreptul barului „BT C.”, unul din membrii unui grup de băieți aflat în apropierea taxiurilor parcate în zonă a făcut comentarii privind-o pe soția sa P.I.C. În acel moment, partea vătămată E.I.C. i-a adresat reproșuri băiatului respectiv, iar când acesta l-a înjurat, a încercat să îl lovească fără însă a reuși, deoarece imediat a fost lovit cu pumnul în figură de către unul din membrii grupului arătat.

Partea vătămată P.M.P. a încercat să intervină în ajutorul prietenului său, însă imediat a fost lovit din spate în partea stângă a capului, cu o sticlă de votcă „S.”, pierzându-și imediat cunoștința și căzând la pământ. Partea vătămată P.M.P. nu a putut identifica persoana care l-a lovit cu sticla și nici nu a putut să ofere alte detalii legate de actele de violență exercitate asupra sa. Potrivit concluziilor Raportului de constatare medico-legală nr. 463/A1/2012 din 22 octombrie 2012, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanța, numitul P.M.P. a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur, care pot data din 13 octombrie 2012 (ora 04:30) și care au necesitat pentru vindecare circa 35 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, dacă nu survin complicații.

Leziunile de violență i-au pus viața în pericol prin contuzie hemoragică cerebrală și pneumoencefalie. Partea vătămată P.M.P. a fost internată în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța, secția Neurochirurgie, cu diagnosticul principal S02 0-Fractură a boltei craniene, în perioada 13 - 24 octombrie 2012. În declarațiile sale, inculpatul M.A. nu a recunoscut comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat față de victima P.M.P. În opinia primei instanțe, vinovăția inculpatului M.A. a reieșit însă, cu certitudine, din coroborarea următoarelor mijloace de probă: - procesul-verbal de constatare încheiat de către organele de poliție în data de 13 octombrie 2012 și semnat fără obiecțiuni de către inculpat.

În acest proces-verbal s-a consemnat faptul că au fost identificați și legitimați la fața locului numiții M.A., M.A. și A.E., părțile vătămate E.I.C. și P.M.P., cât și martora P.I.C. Cu acest prilej, părțile vătămate au relatat organelor de poliție că au avut o altercație cu numiții M.A., M.A. și A.E., care i-au lovit cu mai multe sticle în zona capului. Întrucât numitul P.M.P. prezenta la nivelul capului urme de sânge, soția acestuia l-a urcat într-un autoturism, împreună cu E.I.C. și s-au deplasat la spital. La spital, soția P.I.C. i-a făcut cunoscut lucrătorului de poliție că „în momentul în care numitul M.A. i-a dat cu sticla în cap soțului său, l-a apucat pe acesta de mâini și l-a zgâriat cu unghiile pe antebrațe și în acest sens numitul M.A.

prezenta la nivelul antebrațelor urme de zgârieturi”; - procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, întocmite la data de 13 octombrie 2012, orele 07:00, în prezența unui martor asistent, în care s-a consemnat că au fost identificate resturi de sticlă, acestea fiind de votcă; - declarațiile părții vătămate E.I.C. care a arătat că a auzit zgomot de sticlă spartă, dar din cauza șocului loviturii primite și a consumului de alcool nu poate indica nici agresorul care l-a lovit pe el și nici pe cel care a lovit-o pe partea vătămată P.M.P.. A observat-o pe martora P.I.C., agățându-se de unul din bărbații din grupul agresorilor, fără însă a-l putea identifica pe acesta. L-a văzut pe P.M.P.

plin de sânge, la sol; - declarațiile părții vătămate P.M.P. în care a arătat că a simțit „o lovitură puternică în partea stângă a capului, și-a pierdut cunoștința și a căzut jos. Nu a avut intenția să lovească pe cineva, ci a vrut să intervină pentru a aplana conflictul în care a fost implicat prietenul său E.I.C. și a fost „lovit în cap cu bestialitate”. Nu a văzut persoana care l-a lovit, însă presupune că aceasta a dat din spatele său, când a simțit lovitura care l-a dărâmat la pământ; - declarațiile martorei P.I.C. - soția părții vătămate P.M.P. care a arătat că în dimineața zilei de 13 octombrie 2012, în jurul orei 04:00 - 04:30, împreună cu părțile vătămate P.M.P. și E.I.C., se îndrepta spre restaurantul „B.”, trecând pe lângă intrarea în barul „BT C.”.

În zona respectivă, un tânăr dintr-un grup de persoane a comentat ceva la adresa sa, atitudine care a determinat o reacție din partea părții vătămate E.I.C., care a fost înjurat de către unul din tinerii din grupul respectiv. Când partea vătămată E.I.C. a încercat să îl lovească, a fost imediat lovit. După ce partea vătămată E.I.C. a fost doborât la pământ de această lovitură, a fost lovit în continuare de către ceilalți membrii ai grupului, cu picioarele. Partea vătămată P.M.P. a încercat să intervină, însă a fost lovită de la spate cu o sticlă în zona capului de către un tânăr care venea din dreptul taxiurilor parcate în zonă. În fața instanței de judecată, martora P.I.C. a susținut că „eu aveam privirea îndreptată spre soțul meu chiar în momentul în care a fost lovit cu sticla.

Astăzi în ședință publică îl indic pe inculpatul M.A. ca fiind cel care a lovit cu sticla pe soțul meu. Afirm cu certitudine că M.A. este autorul faptei de lovire cu sticla în cap a soțului meu. Era o sticlă transparentă”. L-a văzut pe M.A. că apoi și-a schimbat poziția, a venit lângă P.M.P. și a început să-l lovească pe acesta când se afla la sol și cu picioarele în spate. Martora a susținut că l-a urmărit pe soțul său clipă de clipă și a văzut când a fost lovit cu sticla, nu a existat nici o secundă în care să fi întors privirea de la soțul său. Ulterior, când inculpatul M.A. încerca să fugă l-a prins de mâini și de haine, l-a zgâriat puternic în mod intenționat în zona antebrațelor; - procesul-verbal de recunoaștere din fotografii încheiat la data de 1 noiembrie 2012, în prezența unui martor asistent și planșele foto, în care martora P.I.C., fără ezitare, l-a recunoscut din fotografie, după trăsăturile feței, pe inculpatul M.A.

(planșa cu nr. 2), ca fiind persoana care, la data de data de 13 octombrie 2012, l-a lovit cu sticla în cap pe soțul ei P.M.P.; - declarațiile martorului R.M. care, în faza de urmărire penală, a declarat că în dimineața zilei de 13 octombrie 2012 se afla în timpul serviciului ca taximetrist în zona barului „BT C.”. Spre dimineață, la un moment dat, a observat cum un grup format din patru sau cinci băieți agresau alți doi indivizi, în zona intrării în barul „BT C.” din intersecția Bulevardelor T. și F. A observat cum unul dintre cei doi băieți agresați a fost lovit în cap cu o sticlă de băutură, împrejurare care a provocat căderea victimei la pământ. Lovitura a fost aplicată pe la spate, în urma ei sticla s-a spart, iar victima a rămas întinsă la sol.

Imediat, agresorul s-a urcat într-un taxi, apoi a coborât și a încercat să fugă în direcția Farmaciei M., însă martorul a alergat în direcția lui și a reușit să îl prindă. Nu cunoaște motivul de la care a pornit scandalul, a precizat că toată altercația a durat mai puțin de un minut și că cel prins de el a lovit victima o singură dată cu sticla, care s-a spart. În fața instanței de judecată martorul a arătat că își menține declarația pe care a dat-o în faza de urmărire penală, fiind semnată de el, deși a revenit asupra unor susțineri în mod nejustificat; - procesul-verbal de recunoaștere din fotografii încheiat la data de 30 octombrie 2012 și planșele foto, în care martorul R.M., după ce a privit cu atenție fotografiile, fără nici o ezitare, l-a recunoscut din fotografie, după trăsăturile feței, pe inculpatul M.A.

(planșa cu nr. 6), ca fiind persoana care, la data de 13 octombrie 2012, l-a lovit cu sticla în cap pe numitul P.M.P., care a căzut ca secerat. Acest proces-verbal a fost semnat fără obiecțiuni de martorul R.M; - declarațiile martorului C.G.G. care, în faza de urmărire penală, a susținut că la poliție l-a recunoscut pe cel care era mai plinuț, pe care încerca să-l rețină fata brunetă, lângă Farmacia „M.”, însă nu poate preciza dacă acesta s-a urcat a doua oară pe locul din față a mașinii, de unde a fost tras de către cel care-l cunoștea pe el. Pe cel care se ținea de ușă și de stâlpul mașinii și se opunea să iasă afară din taxi a aflat la poliție că se numește M.A., de 20 ani din Constanța. În fața instanței de judecată, martorul a menținut declarația dată în faza de urmărire penală și care, în opinia sa, corespunde adevărului, susținând că a auzit strigăte și zgomot de sticlă spartă.

- procesul-verbal de recunoaștere din fotografii încheiat la data de 5 noiembrie 2012 și planșele foto, în care martorul C.G.G., în prezența unui martor asistent, l-a recunoscut și indicat la poziția nr. 1, după trăsăturile feței, pe cel care a fost reținut de către persoanele din zonă, în persoana inculpatului M.A.; - declarațiile martorului S.Ș. care, în faza de urmărire penală, a susținut că după ce E.I.C. a căzut jos, atunci s-a băgat prietenul său, încercând să-i oprească pe agresori, dar imediat a fost lovit de către unul dintre ei cu o sticlă de votcă în cap, iar acesta a căzut jos ca secerat și a rămas nemișcat. Martorul a luat sticla de votcă ce era spartă și căreia îi lipsea partea de jos și a ascuns-o lângă bordură, în spațiul verde, după care a dat-o polițiștilor.

La poliție, l-a recunoscut pe cel care a dat cu sticla în cap părții vătămate. În fața instanței de judecată, martorul S.Ș. a menținut cele două declarații din faza de urmărire penală, una fiind scrisă și semnată de el, iar cealaltă doar semnată. Despre cel care a dat cu sticla, a arătat că acesta s-a urcat într-un taxi ce era oprit în față la „BT C.” și a vrut să plece, dar mai mulți oameni s-au pus în fața mașinii să nu plece, l-au scos din mașină, l-au dat la o parte și l-au dat pe mâna poliției. Era M.A., iar în taxi nu mai era altcineva; - procesul-verbal de recunoaștere din fotografii încheiat la data de 31 octombrie 2012 și planșele foto, în care martorul S.Ș. l-a recunoscut și indicat la poziția nr. 5, după fizionomie, pe cel care, în dimineața zilei de 13 octombrie 2012, l-a lovit pe P.M.P.

cu o sticlă în cap, iar acesta a căzut ca secerat, în persoana inculpatului M.A.; - declarațiile martorului T.A.I. care a arătat că la poliție l-a identificat pe M.A. ca fiind persoana care dorea să plece, încercând să urce într-un taxi, însă martorul i-a spus să rămână pe loc. În fața instanței de judecată, martorul a realizat că situația este gravă și că M.A. vrea să fugă, astfel că a intrat și el în taxi să-l oprească și să nu fugă, M.A. fiind speriat și agitat. Martorul a menținut cele două declarații pe care le-a dat în faza de urmărire penală, fiind scrise și semnate de el; - declarația inculpatului M.A. în care a arătat că l-a văzut pe P.M.P. la sol, în stare de inconștiență, pentru că era cu ochii închiși, iar pe M.A.

l-a văzut urcând într-un taxi, fiind singur. Băieții din „BT C.” l-au scos pe M.A. din taxi și l-au bătut. În raport de acest material probator, instanța a înlăturat ca nesincere, contradictorii și oscilante declarațiile inculpatului T.A.N. care a susținut în fața instanței că inculpatul M.A. ar fi exercitat agresiuni asupra părții vătămate P.M.P. pe când acesta se afla deja la sol, deși în faza de urmărire penală a arătat că „nu poate preciza care dintre prieteni l-a lovit cu sticla pe P.M.P., deoarece în învălmășeala creată în momentul primei lovituri se afla cu spatele la tânărul lovit” sau „atunci acesta a fost lovit de M.A., care avea în mână o sticlă de alcool”. De asemenea, au fost înlăturate ca nesincere și declarațiile martorilor propuși în apărare de către inculpatul M.A., respectiv cele ale martorilor C.A.

și Ș.G.A., care, de altfel, nici nu au asistat la incident. Totodată, în opinia aceleiași instanțe, vinovăția inculpaților T.A.N. și M.A. a reieșit fără echivoc din coroborarea următoarelor mijloace de probă: - procesul-verbal de constatare încheiat de către organele de poliție la data de 13 octombrie 2012 și semnat fără obiecțiuni de către inculpați. În acest proces-verbal s-a consemnat că au fost identificați și legitimați la fața locului numiții M.A., M.A. și A.E., precum și părțile vătămate E.I.C. și P.M.P., alături de martora P.I.C. Cu acest prilej, părțile vătămate au relatat organelor de poliție că au avut o altercație cu numiții M.A., M.A. și A.E., care i-au lovit cu mai multe sticle în zona capului; - declarațiile părții vătămate E.I.C.

care a arătat că lângă taxiurile parcate în zonă se afla un grup format din patru sau cinci indivizi, unii dintre aceștia făcând comentarii legate de martora P.I.C. A încercat să reproșeze autorilor comentariilor această atitudine și a ridicat piciorul în încercarea de a lovi cu piciorul pe unul dintre ei, s-a întors, când a primit un pumn în figură, a fost o lovitură puternică, pentru că și-a pierdut cunoștința. A fost lovit în zona ochiului, în partea stângă a feței. În urma loviturii primite, partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut la pământ, fiind imediat lovit și cu picioarele la nivelul toracelui, a coastelor, în zona umărului stâng; - declarațiile părții vătămate P.M.P. în care a arătat că în spatele său a auzit scandal, iar când s-a întors l-a văzut pe prietenul său E.I.C.

căzut la pământ; - declarațiile martorei P.I.C. - soția părții vătămate P.M.P. - care a arătat că prietenul său E.I.C. nu a apucat să dea cu piciorul, pentru că a fost lovit în față cu pumnul. După ce partea vătămată E.I.C. a fost doborât la pământ de această lovitură, a fost lovit în continuare de către ceilalți membrii ai grupului cu picioarele; - declarațiile martorului S.Ș. procesul-verbal de recunoaștere din fotografii încheiat la data de 31 octombrie 2012 și planșele foto în care martorul S.Ș. i-a recunoscut și indicat la poziția nr. 3, respectiv poziția nr. 1 pe inculpații T.A.N. și M.A. ca fiind cei care au lovit-o pe partea vătămată E.I.C. în dimineața zilei de 13 octombrie 2012. Martorul a susținut că partea vătămată E.I.C.

a fost lovită cu pumnii și cu picioarele de către inculpații A.E., M.A. și T.A.N., iar în ultima violențelor exercitate aceasta a căzut la pământ; - declarația inculpatului M.A. în care acesta a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată E.I.C. o dată cu pumnul; - declarațiile martorului T.A.I. care a arătat că a văzut că partea vătămată E.I.C. era lovită cu pumnii și cu picioarele și a împins doi indivizi să nu-l mai bată; - declarațiile inculpatului A.E. în care acesta l-a indicat pe inculpatul M.A. că a lovit-o cu pumnul pe partea vătămată E.I.C. Pe latură civilă, partea vătămată P.M.P. s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului M.A.

cu suma de 120.000 euro, din care suma de 20.000 de euro reprezentând despăgubiri materiale, constând în contravaloarea tratamentelor, medicamentelor, cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării și deplasărilor la controale, și suma de 100.000 euro, reprezentând daune morale, pentru suferințele fizice și psihice îndurate. De asemenea, partea vătămată E.I.C. s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpaților M.A. și T.A.N. cu suma de 1.000 euro daune materiale, pentru ambii inculpați, reprezentând contravaloarea tratamentelor și medicamentelor, precum și cu suma de 5.000 euro pentru fiecare inculpat, cu titlu de daune morale. Totodată, partea vătămată E.I.C. a declarat în fața instanței că între el și inculpatul A.E.

a intervenit împăcarea. La rândul său, Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, prin Adresa nr. 34749 din 9 ianuarie 2013, s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului M.A. cu suma de 3.156,51 RON, despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate P.M.P. în perioada 13 octombrie 2012 - 24 octombrie 2012, în secția neurochirurgie. În cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen., s-a solicitat de către inculpatul M.A., prin apărător, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de încăierare prevăzută de art. 322 C. pen., respectiv în infracțiunile de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.

sau vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) sau 2 C. pen. Potrivit aprecierii primei instanțe, în cauză nu s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 C. pen., întrucât acțiunea inculpatului M.A. a fost singulară, acesta, fără a fi agresat în prealabil, venind din spatele părții vătămate P.M.P.

și lovindu-l cu sticla în cap. Totodată, în cauză nu s-a reținut nici comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1) sau art. 182 alin. (1) sau 2 C. pen., având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, modul concret de acțiune (și anume prin aplicarea de către inculpatul M.A., cu intensitate, a unei lovituri cu un obiect vulnerant sticlă de votcă, plină cu alcool, apt să determine moartea unei persoane, într-o zonă vitală, în regiunea capului) și consecințele grave produse, constând în punerea în primejdie a vieții celui agresat, prin contuzie hemoragică cerebrală și pneumoencefalie. De asemenea, s-a avut în vedere de către prima instanță și atitudinea inculpatului de după agresiune, când acesta a plecat cu repeziciune de la locul faptei, indiferent de starea gravă a victimei sale, lăsată în stare de inconștiență, manifestând pasivitate și dezinteres, în încercarea de a fugi cât mai repede și a se sustrage de la răspundere penală.

Din modul concret de acțiune, s-a desprins concluzia că inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei comise, respectiv posibilitatea producerii morții victimei, rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, săvârșind fapta cu intenția indirectă de a ucide. Potrivit aprecierii tribunalului, apare ca fiind întrunită și latura subiectivă a infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., sub forma intenției indirecte, în sensul dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen. Față de cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 322 C. pen., instanța apreciază că în cauză nu se poate da curs unei astfel de solicitări, ținând seama de împrejurarea că inculpații M.A. și T.A.N. au acționat cu intenție directă în lovirea părții vătămate E.I.C., neexistând o îmbulzeală, îmbrânceli sau loviri reciproce, actele violente fiind, așadar, îndreptate numai asupra acestei părți vătămate. Ca urmare, a fost respinsă ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 C. pen. În termen legal, împotriva sus-menționatei sentințe penale a declarat apel inculpatul M.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. c) C. proc.

pen. În motivarea apelului, inculpatul a susținut că întreg probatoriul acuzării este unul deficitar, certitudinea vinovăției sale fiind departe de a fi stabilită, în condițiile în care, în faza de cercetare judecătorească, cei doi martori oculari R.M. și S.S. au declarat aspecte contrare celor indicate la urmărirea penală, menționând că recunoașterea inculpatului la poliție s-a făcut ca urmare a indicării lui de către o altă persoană. Inculpatul a solicitat, totodată, a se avea în vedere și împrejurarea că alți doi martori la care acuzarea a făcut referire sunt persoane care nu au văzut acest incident și nici persoana care a lovit-o pe partea vătămată cu sticla și, ca atare, nu puteau să identifice o astfel de persoană, în contextul în care nu au perceput evenimentul.

S-a mai arătat că acuzația întemeiază și pe declarația dată în cursul urmăririi penale de către coinculpatul A.A., care, într-o primă fază susține că inculpatul M.A. nu ar fi lovit partea vătămată, pentru ca în fața procurorului să arate că a văzut cum M.A. lovea partea vătămată aflată la sol, într-un moment ulterior aplicării loviturii ce a contribuit la dezechilibrarea acesteia, poziție susținută și de cele două procese-verbale de confruntare. În susținerea tezei apărării, inculpatul a arătat că declarația soției părții vătămate nu se coroborează cu alte mijloace de probă, depoziția pe care aceasta a avut-o în curul urmăririi penale fiind diferită de cea dată în cursul cercetării judecătorești, inculpatul T.A.N.

afirmând, la rândul său, că cel care a aplicat lovitura cu sticla este N.C., persoană care a avut numai calitatea de martor. În ceea ce privește corecta încadrare juridică a faptei, se solicită a se avea în vedere că cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei au fost în mod greșit respinse prima instanță, infracțiunea despre acuzarea susține că s-ar fi săvârșit neputând fi alta decât aceea de încăierare, altercația fiind produsă în fața a două grupuri de indivizi, concluzie susținută chiar prin declarațiilor părților vătămate, cărora debutul incidentului li se datorează. În apărarea sa, inculpatul a susținut și posibilitatea reținerii infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen., modul de desfășurare a evenimentului nepunând în lumină intenția de a ucide, ci, mai degrabă, pe aceea de a vătăma.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, s-a apreciat că, indiferent de încadrarea juridică dată faptei, durata celor 11 luni de arest preventiv este suficientă, în cauză existând numeroase garanții că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării, inculpatul având, astfel, posibilitatea de a-și continua studiile și de a se îndrepta în plan social, ținând seama de concluziile referatului de evaluare. Prin Decizia penală nr. 104/P din 19 septembrie 2013 Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a admis apelul declarat de apelantul inculpat M.A. împotriva Sentinței penale nr. 181 din 22 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 14060/118/2012.

A desființat în parte sentința penală apelată, numai sub aspectul laturii civile și, rejudecând, a redus cuantumul daunelor morale acordate părții civile P.M.P. de la suma de 15.000 euro la suma de 10.000 de euro, echivalent în RON la data efectivă a plății, precum și cuantumul daunelor materiale acordate aceleiași părți civile de la suma de 7.000 de euro la suma de 2.500 euro, echivalent în RON la data efectivă a plății. A înlăturat din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față, urmând a menține celelalte dispoziții. În baza art. 381 alin. (1) și art. 383 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la data de 22 aprilie 2013 la zi.

În baza art. 383 alin. (1 1 ) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului deținut în Penitenciarul Poarta Albă. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul de avocat din oficiu, în sumă de 100 RON, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției. Analizând actele și lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, în raport de criticile formulate, dar și față de dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, făcând o justă apreciere a probelor administrate în cauză pe baza cărora a reținut vinovăția inculpaților M.A., T.A.N.

și M.A. în comiterea faptelor deduse judecății, pronunțând o soluție de condamnare la diferite pedepse cu închisoarea sau amendă penală, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., luând, totodată, act de împăcarea intervenită între partea vătămată E.I.C. și inculpatul A.E., având drept consecință pronunțarea unei soluții de încetare de procesului penal, în temeiul art. 10 lit. h) C. proc. pen., cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. În absența oricăror critici privind modul de soluționare a acțiunii penale, de natură a repune în discuție situația juridică a inculpaților T.A.N., M.A.

și A.E., Curtea a constatat nefondate criticile exprimate de apelantul inculpat M.A., soluția de condamnare a acestuia, sub aspectul infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., fiind legală și temeinică, în deplină concordanță cu probele aflate la dosar și exigențele impuse de art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

Contrar criticilor apelantului M.A., Curtea a constatat că vinovăția acestuia a fost stabilită cu certitudine, din ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultând că inculpatul, la data de 13 octombrie 2012, în jurul orelor 04 - 04:30, în timp ce se afla într-un loc public, a agresat-o pe partea vătămată P.M.P., căreia i-a aplicat, cu intenție și cu intensitate sporită, o lovitură în cap cu o sticlă de votcă, provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața, prin contuzie hemoragică cerebrală și pneumoencefalie, ce au necesitat pentru vindecare 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale. Deși inculpatul M.A.

nu a recunoscut comiterea faptei, în modalitatea descrisă prin actul de sesizare, menționând că a lovit partea vătămată abia în momentul în care aceasta se afla căzută la sol, materialul probator aflat la dosar confirmă agresiunea victimei de către inculpat, nu doar de maniera descrisă de acesta, ci și care urmare a lovirii cu sticla, fapt ce a provocat căderea părții vătămate la sol și pierderea cunoștinței. Deși partea vătămată E.I.C., datorită loviturilor aplicate de restul grupului de agresori, nu l-a putut indica pe autorul agresiunii comise asupra victimei P.M.P., aceasta a precizat că a observat-o pe martora P.I.C. agățându-se de unul din bărbații respectiv, identificat în persoana inculpatului M.A., gestul martorei fiind orientat în scopul reținerii autorului faptei săvârșite asupra soțului său.

În această ordine de idei, s-a observat că nici partea vătămată P.M.P. nu a observat persoana care l-a lovit din spate, dar cu toate acestea martora P.I.C., soția sa, a fost constantă în a-l indica pe inculpatul M.A. ca autor al agresiunii, pe întreg parcursul procesului penal. De altfel, încă de la spital martora P.I.C. a făcut cunoscut lucrătorilor de poliție că în momentul în care inculpatul M.A. i-a dat cu sticla în cap soțului său, l-a apucat pe acesta de mâini și l-a zgâriat cu unghiile pe antebrațe, aceste leziuni fiind consemnate în procesul-verbal încheiat la data de 13 octombrie 2012. Astfel, în procesul-verbal semnat fără obiecțiuni de către inculpat s-a menționat că numitul M.A.

prezenta la nivelul antebrațelor urme de zgârieturi, împrejurarea, confirmată de martoră, că agresorul a aplicat victimei și lovituri cu picioarele după căderea sol, nefăcând decât să susțină continuarea unei agresiuni începute, nicidecum să o infirme, astfel cum inculpatul susține. Martora a mai precizat, în faza de judecată, că după ce soțul său a fost lovit la cap, l-a urmărit cu privirea pe agresor, iar când inculpatul M.A. încerca să fugă, l-a prins de mâini și de haine și l-a zgâriat puternic, în mod intenționat, în zona antebrațelor. În afara faptului că inculpatul a semnat procesul-verbal încheiat de lucrătorii de poliție, fără a exprima obiecțiuni, relevante în stabilirea adevărului sunt procesul-verbal de recunoaștere a inculpatului de către martora P.I., împreună cu planșele foto, alături de declarațiile martorilor oculari R.M., C.G.G.

și S.Ș., cei care, după cum au susținut în cursul urmăririi penale, l-au identificat pe inculpat, împiedicându-l să fugă de la fața locului. Deși în cursul judecății, martorul R.M. a revenit în mod nejustificat asupra unor amănunte indicate inițial, în faza de urmărire penală aceasta l-a recunoscut pe inculpat din fotografii, în persoana celui care a lovit victima, s-a urcat într-un taxi, apoi a coborât și a încercat să fugă în direcția Farmaciei „M.”, fiind însă prins de către martor. O astfel de depoziție nu a fost înlăturată din ansamblul materialului probator, de vreme ce martorul a precizat în cursul judecății că își menține depoziția de la urmărirea penală, pe care a și semnat-o personal, afirmația potrivit căreia toată altercația a durat mai puțin de un minut și că cel prins de el a lovit victima o singură dată cu sticla, care s-a spart, coroborându-se cu celelalte depoziții luate în cauză.

Sub acest din urmă aspect, martorul S.Ș. a precizat că în urma loviturii aplicate victimei sticla cu votcă s-a spart, motiv pentru care, fiind în apropiere, a luat-o și a ascuns-o în spațiul verde de lângă bordură, după care a predat-o polițiștilor. La poliție, l-a recunoscut pe cel care a dat cu sticla în cap părții vătămate, despre care a susținut că s-a urcat într-un taxi ce era oprit în față la „BT C.”, a vrut să plece, dar mai mulți oameni s-au pus în fața mașinii, împiedicând-o să se pună în mișcare, l-au scos din mașină și l-au dat pe mâna poliției, fiind vorba despre M.A. Martorul C.G. a descris în termeni asemănători episodul îndepărtării de la fața locului a inculpatului, menționând că l-a recunoscut pe M.A.

în persoana celui care lovise cu sticla în cap pe partea vătămată P.M.P., acesta fiind băiatul mai grăsuț, pe care încerca să îl rețină martora P.I.C. Martorul a precizat că în momentele premergătoare reținerii inculpatului, a auzit strigăte și zgomot de sticlă spartă, în procesul-verbal de cercetare la fața locului, susținut prin planșele foto, consemnându-se că au fost identificate resturi de sticlă de votcă. În sfârșit, martorul T.A.I. a declarat atât la urmărirea penală, cât și în instanță, că la poliție l-a identificat pe M.A. ca fiind cel care insista să plece, încercând să urce într-un taxi, însă martorul i-a spus să rămână pe loc. În fața instanței, martorul a precizat că pe moment a realizat că situația este gravă și că M.A.

vrea să fugă, astfel că a intrat și el în taxi, să-l oprească să nu fugă, inculpatul fiind speriat și agitat. În raport cu toate aceste mijloace de probă, în mod corect au fost înlăturate de către instanță, atât declarațiile necorespunzătoare adevărului făcute în cursul cercetării judecătorești de către inculpatul T.A.N., care a susținut că M.A. a lovit-o pe victimă abia când aceasta se afla căzută la sol, cât și cele ale martorilor C.A. și Ș.G.A., propuși în apărare de inculpat, care nu au asistat la incident. De altfel, în cursul urmăririi penale inculpatul T.A.N. a recunoscut că partea vătămată P.M.P. a fost lovită cu victima de către M.A., care avea în mână o sticlă cu alcool, acesta din urmă asumându-și responsabilitatea în legătură cu fapta comisă într-un din convorbirile telefonice interceptate la data de 5 noiembrie 2012, ora 16:59:51.

La rândul său, și inculpatul A.E. a recunoscut la urmărirea penală că l-a văzut pe M.A. cum l-a lovit pe tânărul ce era însoțit de prietena sa cu sticla în cap, apoi a încercat să urce într-un taxi, fiind oprit de acea femeie, care l-a zgâriat pe antebraț și pe piept. Mai mult, inculpatul M.A. a precizat că singurul care a încercat să plece de la fața locului cu un taxi a fost inculpatul M.A. Curtea nu a reținut în favoarea inculpatului teza potrivit căreia agresiunea comisă cu sticla asupra părții vătămate P.M.P. ar fi fost săvârșită de către numitul N.R.V., relevante în acest sens fiind convorbirile telefonice interceptate. Astfel, la data de 6 noiembrie 2012, orele 16:09:36, inculpatul M.A.

transmite un mesaj SMS utilizatorului postului telefonic cu numărul 0724/XXX, în care arată cu „E. în 2 declarații a zis că eu am dat”, răspunsul interlocutorului său fiind în sensul „da nu putea să zică că nu a văzut” și fiind precedat de o înjurătură. Ulterior, la data de 9 noiembrie 2012, inculpatul A.E. a fost apelat de o persoană necunoscută, care i-a adresat multiple reproșuri și amenințări cu moartea în legătură cu poziția procesuală adoptată, deși în conținutul discuțiilor inculpatul i-a făcut cunoscut interlocutorului că declarațiile sale reflectă adevărul și că M.A. l-a văzut, la rândul său, pe M.A. cum a lovit-o pe victimă cu sticla în cap. În continuarea acelorași discuții, interlocutorul a insistat ca inculpatul A.E.

să nu dea declarații care să îl incrimineze pe M.A., ulterior, fiind audiat de către procuror, inculpatul recunoscând că cel cu care vorbise este prieten cu M.A. și că față de acesta nu dorește să formuleze plângere, pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 C. pen. La rândul său, inculpatul M.A. a purtat la data de 06 noiembrie 2012, ora 15:20:06, o discuție cu o persoană necunoscută, din conținutul căreia a reieșit că, la momentul altercației, numitul N.R.V., zis „T.” dormea și că inculpatul M.A. avea în mână sticla de „S.” găsită spartă în imediata vecinătate a locului faptei. De asemenea, în cadrul discuției, inculpatul a afirmat că M.A. a lovit-o cu sticla în cap pe partea vătămată, după ce aceasta căzuse, aspect observat și de martorii din „BT C.”.

În acest context, inculpatul M.A. a afirmat că „A.” sigur nu scapă, fiindcă el a dat și sunt martori, pentru că „tot BT-ul l-a văzut”. Apoi, inculpatul M.A. și interlocutorul său a exprimat păreri negative, cu privire la făptuitorul N.R.V., zis „T.”, despre care afirmă amândoi că are bani mulți și avocat bun, ambii fiind de părere că toți trebuie să fie împotriva acestuia, altfel neavând nici o șansă. În continuare, la data de 6 noiembrie 2012, ora 16:28:37, inculpatul M.A. a purtat o discuție cu un alt bărbat necunoscut, care l-a sfătuit să declare în fața organelor judiciare că nu au văzut cine a lovit-o cu sticla pe partea vătămată și care exprimă opinii negative în legătură cu poziția procesuală a inculpatului A.E.

Apoi, inculpatul i-a comunicat interlocutorului că urmează să declare în fața organelor de urmărire penală că el n-a văzut cine a dat în partea vătămată P.M.P., deoarece a fugit și că el plecase pornit să îl dea pe „T.”, că „T.” a dat primul. Inculpatul T.A.N. a luat și el legătura cu o persoană necunoscută de sex masculin, care i-a reproșat și el faptul că a dat presupuse declarații, de natură să îngreuneze situația inculpatului M.A. În cadrul acestei discuții, inculpatul a admis că a declarat în fața organelor judiciare că inculpatul a lovit-o cu sticla în cap pe partea vătămată, dar că același lucru, și cu mai mare intensitate, l-a făcut și presupusul făptuitor N.R.V. În același timp, interlocutorul a încercat să îl conducă pe inculpat pe această cale și să îi întărească acestuia convingerea că lovitura periculoasă, care a produs gravele vătămări părții vătămate, ar fi fost aplicată de N.R.V., fapt neadevărat.

Din cele arătate mai sus, a rezultat că apărările exprimate sub forma motivelor de apel s-au dovedit a nu avea corespondent probator, fapta reținută în sarcina inculpatului M.A. existând în materialitatea sa, fiind comisă de către acesta cu vinovăție sub forma intenției directe și fiind în mod corect încadrată ca tentativă la omor calificat, datorită comiterii ei în public, prin folosirea unui obiect contondent, apt a produce moartea, prin lovirea victimei într-o zonă vitală a corpului, așa cum este zona capului, cu deosebită intensitate. Într-adevăr, din acest ultim punct de vedere, în mod corect prima instanță a înlăturat ca nefondate cererile inculpatului, privind schimbarea încadrării juridice a faptei, neputându-se susține că aceasta s-ar încadra în dispozițiile art. 322 C. pen., în absența a două grupuri beligerante, care să își fi aplicat lovituri reciproce.

De altfel, din grupul de persoane din care victima făcea parte doar partea vătămată E.I.C. a încercat să aplice o singură lovitură cu piciorului unuia dintre tinerii care se manifestaseră provocator, agresiunea exercitată de inculpatul M.A. la adresa victimei P.M.P. fiind singulară, primul acționând din spate și fără a fi implicat într-un schimb de lovituri cu alte persoane. De asemenea, fapta inculpatului M.A. nu ar putea fi încadrată nici în infracțiunile prevăzute de art. 181 sau art. 182 C. pen., deoarece, din punctul de vedere al laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide, prevăzând rezultatul socialmente periculos al faptei sale și acceptându-l. A pledat în acest sens împrejurarea că inculpatul s-a folosit în acțiunea sa de un corp dur, apt să provoace leziuni serioase, a vizat o zonă vitală a corpului și a lovit victima cu intensitate sporită, fiind produse vătămările grave descrise în actul medico-legal.

Din perspectiva modului de individualizare a pedepsei, Curtea a constatat criticile inculpatului ca fiind nefondate, prima instanță pronunțând o hotărâre de condamnare a inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea just individualizată, cu luarea în considerare a tuturor circumstanțelor reale și personale, dându-le cuvenita eficiență, din perspectiva art. 72 C. pen. În condițiile în care instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor legale referitoare la circumstanțele atenuante, reducând pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de lege, o nouă reducere a acestei pedepse apare ca inoportună, fiind evident că în procesul de individualizare consacrat de art. 72 C. pen., criteriile astfel enumerate nu pot fi analizate decât prin coroborare, nicidecum în mod singular.

Astfel fiind, datele cu caracter personal nu pot căpăta prevalență în detrimentul tuturor elementelor ce imprimă faptei un anumit grad de pericol social, în procesul de individualizare a pedepsei neputând fi desconsiderată nici conduita procesuală a inculpatului, care, pe întreg parcursul anchetei penale, a negat comiterea faptei și a încercat, prin diferiți interpuși, a influența aflarea adevărului. În aceste condiții, pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, a apărut ca fiind corect dozată, Curtea neputând primi nici solicitările inculpatului de a beneficia de dispozițiile art. 81 sau 86 1 C. pen., referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei, în forma simplă ori sub supraveghere.

În lumina considerentelor mai sus evocate, motivele de apel ale inculpatului, care vizează modul de soluționare a acțiunii penale, s-au dovedit a fi nefondate. Din perspectiva modului de soluționare a acțiunii civile, Curtea a constatat că prima instanță a constatat în mod corect a fi îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în cauză fiind îndeplinite cerințele impuse de art. 1357, art. 1381, art. 1385 și art. 1391 C. civ., care impun repararea prin echivalent bănesc a prejudiciului material și moral suferit. Cu toate acestea, din perspectiva laturii civile a cauzei, Curtea a constatat apelul inculpatului ca fiind întemeiat, despăgubirile stabilite cu titlu de daune morale impunându-se a fi reduse la suma de 10.000 de euro echivalent în RON la data efectivă a plății, doar astfel ele putând reprezenta o justă și echitabilă reparație, fără a se constitui în sursa unei îmbogățiri fără just temei.

Sub acest aspect, deși fapta săvârșită a pus în primejdia viața persoanei, datorită zonei lezate și urmărilor produse, consecințele cauzate victimei nu au fost unele de durată, spre a justifica acordarea cu acest titlu a sumei de 15.000 de euro, ele fiind limitate duratei inițiale de 30 - 35