ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3673/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3673/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 181 din 22 aprilie

2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 14060/118/2012, a

fost respinsă ca nefondată cererea formulată de inculpatul M.A., prin apărător,

privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă

la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art.

175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de încăierare prevăzută de art.

322 C. pen., respectiv infracțiunile de vătămare corporală prevăzută de art.

181 alin. (1) C. pen. și vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin.

(1) sau (2) C. pen.

A fost respinsă, ca

nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea

de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea

art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea de încăierare, prevăzută de art. 322

C. pen.

În baza art. 20 C.

pen., raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.,

pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, cu aplicarea art. 21 C.

pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), raportat la art. 76 alin. (1)

lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.A., la pedeapsa de 4 ani

închisoare (parte vătămată P.M.P.).

În baza art. 65, în

referire la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin.

(1), (2), (3) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe

perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 88 alin.

(1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și

arestării preventive cu începere de la data de 6 noiembrie  2012 la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a

inculpatului.

În baza art. 180

alin. (2) C. pen., pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, cu

aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.A.N.

la pedeapsa de 1.500 RON amendă penală (parte vătămată E.I.C.).

În baza art. 63

1

C. pen., s-a atras atenția inculpatului că în caz de sustragere cu rea-credință

de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa

închisorii, în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

În baza art. 180

alin. (2) C. pen., pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, cu

aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.A.

la pedeapsa de 1.500 RON amendă penală (parte vătămată E.I.C.).

În baza art. 63

1

C. pen., atrage atenția inculpatului că în caz de sustragere cu rea-credință de

la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa

închisorii, în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

În baza art. 11 pct.

2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., în referire la

art. 132 C. pen., s-a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului

A.E. la plângerea prealabilă a părții vătămate E.I.C., pentru săvârșirea

infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C.

pen., ca urmare a împăcării părților.

În baza art. 14 alin.

(3) lit. b), în referire la art. 346 C. proc. pen., art. 1357, art. 1381, art.

1385 și art. 1391 C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată

de partea civilă P.M.P., fiind obligat inculpatul M.A. la plata către aceasta a

sumei de 22.000 euro echivalent în RON, la cursul BNR, la data efectuării

plății, din care suma de 7.000 euro reprezentând despăgubiri materiale și suma

de 15.000 euro reprezentând daune morale, cu titlu de despăgubiri civile.

Au fost respinse

restul pretențiilor civile formulate de partea civilă P.M.P., ca nefondate.

În baza art. 14 alin.

(3) lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 346 C. proc. pen., art. 1357,

art. 1381 și art. 1385 C. civ., coroborat cu art. 313 alin. (1) din Legea nr.

95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost admisă acțiunea formulată

de partea civilă Spital Clinic Județean de Urgență Constanța, fiind obligat

inculpatul M.A. către partea civilă Spital Clinic Județean de Urgență Constanța

la plata sumei de 3.156,51 RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând

cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 14 alin.

(3) lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 346 C. proc. pen., art. 1357,

art. 1370, art. 1381 - 1382 și art. 1385, art. 1391 C. civ., a fost admisă, în

parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă E.I.C., fiind obligați

inculpații T.A.N. și M.A., în solidar, către partea civilă E.I.C., la plata

sumei de 2.000 RON daune morale, cu titlu de despăgubiri civile.

Au fost respinse

restul pretențiilor civile formulate de partea civilă E.I.C., ca nefondate.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul

M.A. a unei sticle cu capacitatea de un litru, folosită la săvârșirea

infracțiunii.

În baza art. 193

alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.A. la plata către

partea civilă P.M.P. a sumei de 13.200 RON - inclusiv TVA, cu titlu de

cheltuieli judiciare făcute de acesta, reprezentând onorariu de avocat ales.

Au fost obligați

inculpații T.A.N. și M.A. la plata sumei de 1.240 RON - inclusiv TVA către

partea civilă E.I.C., cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de acesta,

reprezentând onorariu de avocat ales.

În baza art. 191

alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.A. la plata sumei de

1.800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Au fost obligați

inculpații T.A.N. și M.A. la plata a câte 550 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare în folosul statului.

A fost obligat

inculpatul A.E. la plata sumei de 175 RON, iar partea vătămată E.I.C., la plata

sumei de 75 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 13

octombrie  2012, în jurul orelor 04:30, în zona intersecției Bulevardului T. cu

Bulevardul F., inculpatul M.A. a aplicat o lovitură cu o sticlă în regiunea

capului părții vătămate P.M.P., provocându-i acesteia leziuni traumatice, care

au necesitat pentru vindecare un număr de 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale

și care i-au pus în primejdie viața, prin contuzie hemoragică cerebrală și

pneumoencefalie.

La aceeași dată și în

același loc, inculpații A.E., T.A.N. și M.A. au aplicat lovituri părții

vătămate E.I.C., provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat

pentru vindecare un număr de 8 - 9 zile de îngrijiri medicale.

Din analiza actelor

dosarului, instanța a reținut, astfel, că la data de 13 octombrie  2012, în

jurul orelor 04:30, lucrătorii Secției 3 Poliție Constanța au fost sesizați, cu

privire la faptul că în zona intersecției Bulevardului T. cu Bulevardul F. din

Municipiul Constanța, avusese loc o altercație între mai multe persoane.

Lucrătorii de poliție

ajunși la fața locului au consemnat în procesul-verbal de constatare a

infracțiunii flagrante că în zonă erau strânse mai multe persoane, dintre care

unele au încercat să părăsească zona, refugiindu-se în apropierea Farmaciei

„M.”, situată în fața cafenelei „BT C.”.

Aceste persoane au

fost prinse însă de lucrătorii de poliție, care au stabilit cu această ocazie

identitatea lor: inculpatul M.A. și inculpații M.A. și A.E.

Au mai fost

identificate și părțile vătămate E.I.C. și P.M.P., cât și martora P.I.C., care

au declarat că fuseseră agresați de către grupul format de inculpați.

Întrucât partea

vătămată P.M.P. prezenta leziuni traumatice grave la nivelul capului, lucrătorii

de poliție au luat măsura transportării acestuia la spital pentru acordarea de

îngrijiri medicale.

Cu acest prilej,

martora P.I.C. a arătat că soțul ei fusese lovit cu o sticlă în zona capului de

către inculpatul M.A., fapt consemnat în procesul-verbal de constatare a

infracțiunii.

Cu ocazia cercetării

la fața locului, într-o pubelă amplasată în imediata vecinătate a zonei în care

au fost comise faptele, a fost găsită o sticlă de votcă „S.” cu capacitatea de

1 litru, spartă.

Partea vătămată E.I.C.

a declarat că în noaptea de 12/13 octombrie  2012, împreună cu partea vătămată

P.M.P. și martora P.I.C. s-a deplasat în clubul „F.”, unde cu toții au consumat

alcool, luând hotărârea să meargă la restaurantul „B.” pentru a mânca, trecând

în deplasare pe lângă barul „BT C.”, situat în intersecția Bulevardelor T. și

F.

Potrivit

declarațiilor părții vătămate E.I.C., lângă taxiurile parcate în zonă se afla

un grup format din patru sau cinci bărbați, unii dintre aceștia făcând

comentarii în legătură cu martora P.I.C.

Partea vătămată a

încercat să reproșeze autorilor comentariilor această atitudine și să lovească

cu piciorul pe unul dintre ei însă a fost imediat lovit în zona feței de către

unul din bărbații care alcătuiau grupul arătat.

În urma loviturii

aplicate, partea vătămată E.I.C. a căzut la pământ și a fost imediat lovit și

cu picioarele la nivelul toracelui, după care a văzut-o pe partea vătămată

P.M.P. căzută și ea la pământ, prezentând urme de lovire în regiunea capului.

Partea vătămată

E.I.C. a mai declarat că a auzit zgomot de sticlă spartă, dar că din cauza

șocului loviturii și a consumului de alcool nu a putut indica nici agresorii

care l-au lovit pe el și nici pe cel care a lovit-o cu sticla pe partea

vătămată P.M.P.

Partea vătămată

E.I.C. a arătat că a observat-o pe martora P.I.C., agățându-se de unul din

bărbații din grupul agresorilor, fără însă a-l putea identifica pe acesta.

Potrivit concluziilor

Raportului de constatare medico-legală nr. 474/Al/agresiuni/2012 din 6

noiembrie  2012, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanța, partea

vătămată E.I.C. a suferit leziuni traumatice, care au putut fi produse prin

lovire cu corpuri dure și care au necesitat un număr de 8 - 9 zile de îngrijiri

medicale, de la data producerii lor. Leziunile de violență nu i-au pus viața în

primejdie.

Partea vătămată

P.M.P. a declarat că împreună cu partea vătămată E.I.C. și cu soția sa, martora

P.I.C., a petrecut în clubul „F.” până în jurul orei 04:00 - 04:30, când au

hotărât cu toții să meargă la restaurantul „B.” pentru a mânca. Atunci când au

ajuns în dreptul barului „BT C.”, unul din membrii unui grup de băieți aflat în

apropierea taxiurilor parcate în zonă a făcut comentarii privind-o pe soția sa

P.I.C.

În acel moment,

partea vătămată E.I.C. i-a adresat reproșuri băiatului respectiv, iar când

acesta l-a înjurat, a încercat să îl lovească fără însă a reuși, deoarece

imediat a fost lovit cu pumnul în figură de către unul din membrii grupului

arătat.

Partea vătămată

P.M.P. a încercat să intervină în ajutorul prietenului său, însă imediat a fost

lovit din spate în partea stângă a capului, cu o sticlă de votcă „S.”,

pierzându-și imediat cunoștința și căzând la pământ.

Partea vătămată

P.M.P. nu a putut identifica persoana care l-a lovit cu sticla și nici nu a

putut să ofere alte detalii legate de actele de violență exercitate asupra sa.

Potrivit concluziilor

Raportului de constatare medico-legală nr. 463/A1/2012 din 22 octombrie  2012,

întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanța, numitul P.M.P. a prezentat

leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur, care pot

data din 13 octombrie  2012 (ora 04:30) și care au necesitat pentru vindecare

circa 35 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, dacă nu survin

complicații. Leziunile de violență i-au pus viața în pericol prin contuzie

hemoragică cerebrală și pneumoencefalie.

Partea vătămată

P.M.P. a fost internată în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență

Constanța, secția Neurochirurgie, cu diagnosticul principal S02 0-Fractură a

boltei craniene, în perioada 13 - 24 octombrie  2012.

În declarațiile sale,

inculpatul M.A. nu a recunoscut comiterea infracțiunii de tentativă la omor

calificat față de victima P.M.P.

În opinia primei

instanțe, vinovăția inculpatului M.A. a reieșit însă, cu certitudine, din

coroborarea următoarelor mijloace de probă:

- procesul-verbal de

constatare încheiat de către organele de poliție în data de 13 octombrie  2012

și semnat fără obiecțiuni de către inculpat. În acest proces-verbal s-a

consemnat faptul că au fost identificați și legitimați la fața locului numiții

M.A., M.A. și A.E., părțile vătămate E.I.C. și P.M.P., cât și martora P.I.C. Cu

acest prilej, părțile vătămate au relatat organelor de poliție că au avut o

altercație cu numiții M.A., M.A. și A.E., care i-au lovit cu mai multe sticle

în zona capului. Întrucât numitul P.M.P. prezenta la nivelul capului urme de

sânge, soția acestuia l-a urcat într-un autoturism, împreună cu E.I.C. și s-au

deplasat la spital. La spital, soția P.I.C. i-a făcut cunoscut lucrătorului de

poliție că „în momentul în care numitul M.A. i-a dat cu sticla în cap soțului

său, l-a apucat pe acesta de mâini și l-a zgâriat cu unghiile pe antebrațe și

în acest sens numitul M.A. prezenta la nivelul antebrațelor urme de

zgârieturi”;

- procesul-verbal de

cercetare la fața locului și planșele foto, întocmite la data de 13 octombrie

2012, orele 07:00, în prezența unui martor asistent, în care s-a consemnat că

au fost identificate resturi de sticlă, acestea fiind de votcă;

- declarațiile părții

vătămate E.I.C. care a arătat că a auzit zgomot de sticlă spartă, dar din cauza

șocului loviturii primite și a consumului de alcool nu poate indica nici

agresorul care l-a lovit pe el și nici pe cel care a lovit-o pe partea vătămată

P.M.P.. A observat-o pe martora P.I.C., agățându-se de unul din bărbații din

grupul agresorilor, fără însă a-l putea identifica pe acesta. L-a văzut pe

P.M.P. plin de sânge, la sol;

- declarațiile părții

vătămate P.M.P. în care a arătat că a simțit „o lovitură puternică în partea

stângă a capului, și-a pierdut cunoștința și a căzut jos. Nu a avut intenția să

lovească pe cineva, ci a vrut să intervină pentru a aplana conflictul în care a

fost implicat prietenul său E.I.C. și a fost „lovit în cap cu bestialitate”. Nu

a văzut persoana care l-a lovit, însă presupune că aceasta a dat din spatele

său, când a simțit lovitura care l-a dărâmat la pământ;

- declarațiile

martorei P.I.C. - soția părții vătămate P.M.P. care a arătat că în dimineața

zilei de 13 octombrie  2012, în jurul orei 04:00 - 04:30, împreună cu părțile

vătămate P.M.P. și E.I.C., se îndrepta spre restaurantul „B.”, trecând pe lângă

intrarea în barul „BT C.”. În zona respectivă, un tânăr dintr-un grup de

persoane a comentat ceva la adresa sa, atitudine care a determinat o reacție

din partea părții vătămate E.I.C., care a fost înjurat de către unul din

tinerii din grupul respectiv. Când partea vătămată E.I.C. a încercat să îl

lovească, a fost imediat lovit. După ce partea vătămată E.I.C. a fost doborât

la pământ de această lovitură, a fost lovit în continuare de către ceilalți

membrii ai grupului, cu picioarele. Partea vătămată P.M.P. a încercat să

intervină, însă a fost lovită de la spate cu o sticlă în zona capului de către

un tânăr care venea din dreptul taxiurilor parcate în zonă.

În fața instanței de

judecată, martora P.I.C. a susținut că „eu aveam privirea îndreptată spre soțul

meu chiar în momentul în care a fost lovit cu sticla. Astăzi în ședință publică

îl indic pe inculpatul M.A. ca fiind cel care a lovit cu sticla pe soțul meu.

Afirm cu certitudine că M.A. este autorul faptei de lovire cu sticla în cap a

soțului meu. Era o sticlă transparentă”. L-a văzut pe M.A. că apoi și-a

schimbat poziția, a venit lângă P.M.P. și a început să-l lovească pe acesta

când se afla la sol și cu picioarele în spate.

Martora a susținut că

l-a urmărit pe soțul său clipă de clipă și a văzut când a fost lovit cu sticla,

nu a existat nici o secundă în care să fi întors privirea de la soțul său.

Ulterior, când inculpatul M.A. încerca să fugă l-a prins de mâini și de haine,

l-a zgâriat puternic în mod intenționat în zona antebrațelor;

- procesul-verbal de

recunoaștere din fotografii încheiat la data de 1 noiembrie  2012, în prezența

unui martor asistent și planșele foto, în care martora P.I.C., fără ezitare,

l-a recunoscut din fotografie, după trăsăturile feței, pe inculpatul M.A.

(planșa cu nr. 2), ca fiind persoana care, la data de data de 13 octombrie

2012, l-a lovit cu sticla în cap pe soțul ei P.M.P.;

- declarațiile

martorului R.M. care, în faza de urmărire penală, a declarat că în dimineața

zilei de 13 octombrie  2012 se afla în timpul serviciului ca taximetrist în

zona barului „BT C.”. Spre dimineață, la un moment dat, a observat cum un grup

format din patru sau cinci băieți agresau alți doi indivizi, în zona intrării

în barul „BT C.” din intersecția Bulevardelor T. și F. A observat cum unul

dintre cei doi băieți agresați a fost lovit în cap cu o sticlă de băutură,

împrejurare care a provocat căderea victimei la pământ. Lovitura a fost aplicată

pe la spate, în urma ei sticla s-a spart, iar victima a rămas întinsă la sol.

Imediat, agresorul s-a urcat într-un taxi, apoi a coborât și a încercat să fugă

în direcția Farmaciei M., însă martorul a alergat în direcția lui și a reușit

să îl prindă. Nu cunoaște motivul de la care a pornit scandalul, a precizat că

toată altercația a durat mai puțin de un minut și că cel prins de el a lovit

victima o singură dată cu sticla, care s-a spart. În fața instanței de judecată

martorul a arătat că își menține declarația pe care a dat-o în faza de urmărire

penală, fiind semnată de el, deși a revenit asupra unor susțineri în mod

nejustificat;

- procesul-verbal de

recunoaștere din fotografii încheiat la data de 30 octombrie  2012 și planșele

foto, în care martorul R.M., după ce a privit cu atenție fotografiile, fără

nici o ezitare, l-a recunoscut din fotografie, după trăsăturile feței, pe

inculpatul M.A. (planșa cu nr. 6), ca fiind persoana care, la data de 13

octombrie  2012, l-a lovit cu sticla în cap pe numitul P.M.P., care a căzut ca

secerat. Acest proces-verbal a fost semnat fără obiecțiuni de martorul R.M;

- declarațiile

martorului C.G.G. care, în faza de urmărire penală, a susținut că la poliție

l-a recunoscut pe cel care era mai plinuț, pe care încerca să-l rețină fata

brunetă, lângă Farmacia „M.”, însă nu poate preciza dacă acesta s-a urcat a

doua oară pe locul din față a mașinii, de unde a fost tras de către cel care-l

cunoștea pe el. Pe cel care se ținea de ușă și de stâlpul mașinii și se opunea

să iasă afară din taxi a aflat la poliție că se numește M.A., de 20 ani din

Constanța. În fața instanței de judecată, martorul a menținut declarația dată

în faza de urmărire penală și care, în opinia sa, corespunde adevărului,

susținând că a auzit strigăte și zgomot de sticlă spartă.

- procesul-verbal de

recunoaștere din fotografii încheiat la data de 5 noiembrie  2012 și planșele

foto, în care martorul C.G.G., în prezența unui martor asistent, l-a recunoscut

și indicat la poziția nr. 1, după trăsăturile feței, pe cel care a fost reținut

de către persoanele din zonă, în persoana inculpatului M.A.;

- declarațiile

martorului S.Ș. care, în faza de urmărire penală, a susținut că după ce E.I.C.

a căzut jos, atunci s-a băgat prietenul său, încercând să-i oprească pe

agresori, dar imediat a fost lovit de către unul dintre ei cu o sticlă de votcă

în cap, iar acesta a căzut jos ca secerat și a rămas nemișcat. Martorul a luat

sticla de votcă ce era spartă și căreia îi lipsea partea de jos și a ascuns-o

lângă bordură, în spațiul verde, după care a dat-o polițiștilor. La poliție,

l-a recunoscut pe cel care a dat cu sticla în cap părții vătămate. În fața

instanței de judecată, martorul S.Ș. a menținut cele două declarații din faza

de urmărire penală, una fiind scrisă și semnată de el, iar cealaltă doar

semnată. Despre cel care a dat cu sticla, a arătat că acesta s-a urcat într-un

taxi ce era oprit în față la „BT C.” și a vrut să plece, dar mai mulți oameni

s-au pus în fața mașinii să nu plece, l-au scos din mașină, l-au dat la o parte

și l-au dat pe mâna poliției. Era M.A., iar în taxi nu mai era altcineva;

- procesul-verbal de

recunoaștere din fotografii încheiat la data de 31 octombrie  2012 și planșele

foto, în care martorul S.Ș. l-a recunoscut și indicat la poziția nr. 5, după

fizionomie, pe cel care, în dimineața zilei de 13 octombrie  2012, l-a lovit pe

P.M.P. cu o sticlă în cap, iar acesta a căzut ca secerat, în persoana

inculpatului M.A.;

- declarațiile

martorului T.A.I. care a arătat că la poliție l-a identificat pe M.A. ca fiind

persoana care dorea să plece, încercând să urce într-un taxi, însă martorul i-a

spus să rămână pe loc. În fața instanței de judecată, martorul a realizat că

situația este gravă și că M.A. vrea să fugă, astfel că a intrat și el în taxi

să-l oprească și să nu fugă, M.A. fiind speriat și agitat. Martorul a menținut

cele două declarații pe care le-a dat în faza de urmărire penală, fiind scrise

și semnate de el;

- declarația

inculpatului M.A. în care a arătat că l-a văzut pe P.M.P. la sol, în stare de

inconștiență, pentru că era cu ochii închiși, iar pe M.A. l-a văzut urcând

într-un taxi, fiind singur. Băieții din „BT C.” l-au scos pe M.A. din taxi și

l-au bătut.

În raport de acest

material probator, instanța a înlăturat ca nesincere, contradictorii și

oscilante declarațiile inculpatului T.A.N. care a susținut în fața instanței că

inculpatul M.A. ar fi exercitat agresiuni asupra părții vătămate P.M.P. pe când

acesta se afla deja la sol, deși în faza de urmărire penală a arătat că „nu

poate preciza care dintre prieteni l-a lovit cu sticla pe P.M.P., deoarece în

învălmășeala creată în momentul primei lovituri se afla cu spatele la tânărul

lovit” sau „atunci acesta a fost lovit de M.A., care avea în mână o sticlă de

alcool”.

De asemenea, au fost

înlăturate ca nesincere și declarațiile martorilor propuși în apărare de către

inculpatul M.A., respectiv cele ale martorilor C.A. și Ș.G.A., care, de altfel,

nici nu au asistat la incident.

Totodată, în opinia

aceleiași instanțe, vinovăția inculpaților T.A.N. și M.A. a reieșit fără

echivoc din coroborarea următoarelor mijloace de probă:

- procesul-verbal de

constatare încheiat de către organele de poliție la data de 13 octombrie  2012

și semnat fără obiecțiuni de către inculpați. În acest proces-verbal s-a

consemnat că au fost identificați și legitimați la fața locului numiții M.A.,

M.A. și A.E., precum și părțile vătămate E.I.C. și P.M.P., alături de martora

P.I.C.

Cu acest prilej,

părțile vătămate au relatat organelor de poliție că au avut o altercație cu

numiții M.A., M.A. și A.E., care i-au lovit cu mai multe sticle în zona

capului;

- declarațiile părții

vătămate E.I.C. care a arătat că lângă taxiurile parcate în zonă se afla un

grup format din patru sau cinci indivizi, unii dintre aceștia făcând comentarii

legate de martora P.I.C. A încercat să reproșeze autorilor comentariilor

această atitudine și a ridicat piciorul în încercarea de a lovi cu piciorul pe

unul dintre ei, s-a întors, când a primit un pumn în figură, a fost o lovitură

puternică, pentru că și-a pierdut cunoștința. A fost lovit în zona ochiului, în

partea stângă a feței. În urma loviturii primite, partea vătămată s-a

dezechilibrat și a căzut la pământ, fiind imediat lovit și cu picioarele la

nivelul toracelui, a coastelor, în zona umărului stâng;

- declarațiile părții

vătămate P.M.P. în care a arătat că în spatele său a auzit scandal, iar când

s-a întors l-a văzut pe prietenul său E.I.C. căzut la pământ;

- declarațiile

martorei P.I.C. - soția părții vătămate P.M.P. - care a arătat că prietenul său

E.I.C. nu a apucat să dea cu piciorul, pentru că a fost lovit în față cu

pumnul. După ce partea vătămată E.I.C. a fost doborât la pământ de această

lovitură, a fost lovit în continuare de către ceilalți membrii ai grupului cu

picioarele;

- declarațiile

martorului S.Ș. procesul-verbal de recunoaștere din fotografii încheiat la data

de 31 octombrie  2012 și planșele foto în care martorul S.Ș. i-a recunoscut și

indicat la poziția nr. 3, respectiv poziția nr. 1 pe inculpații T.A.N. și M.A.

ca fiind cei care au lovit-o pe partea vătămată E.I.C. în dimineața zilei de 13

octombrie  2012. Martorul a susținut că partea vătămată E.I.C. a fost lovită cu

pumnii și cu picioarele de către inculpații A.E., M.A. și T.A.N., iar în ultima

violențelor exercitate aceasta a căzut la pământ;

- declarația

inculpatului M.A. în care acesta a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată

E.I.C. o dată cu pumnul;

- declarațiile

martorului T.A.I. care a arătat că a văzut că partea vătămată E.I.C. era lovită

cu pumnii și cu picioarele și a împins doi indivizi să nu-l mai bată;

- declarațiile

inculpatului A.E. în care acesta l-a indicat pe inculpatul M.A. că a lovit-o cu

pumnul pe partea vătămată E.I.C.

Pe latură civilă,

partea vătămată P.M.P. s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva

inculpatului M.A. cu suma de 120.000 euro, din care suma de 20.000 de euro

reprezentând despăgubiri materiale, constând în contravaloarea tratamentelor,

medicamentelor, cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării și

deplasărilor la controale, și suma de 100.000 euro, reprezentând daune morale,

pentru suferințele fizice și psihice îndurate.

De asemenea, partea

vătămată E.I.C. s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva

inculpaților M.A. și T.A.N. cu suma de 1.000 euro daune materiale, pentru ambii

inculpați, reprezentând contravaloarea tratamentelor și medicamentelor, precum

și cu suma de 5.000 euro pentru fiecare inculpat, cu titlu de daune morale.

Totodată, partea

vătămată E.I.C. a declarat în fața instanței că între el și inculpatul A.E. a

intervenit împăcarea.

La rândul său,

Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, prin Adresa nr. 34749 din 9

ianuarie 2013, s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva

inculpatului M.A. cu suma de 3.156,51 RON, despăgubiri civile, reprezentând

cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate P.M.P. în

perioada 13 octombrie  2012 - 24 octombrie  2012, în secția neurochirurgie.

În cauză, în

conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen., s-a solicitat de către

inculpatul M.A., prin apărător, schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în

infracțiunea de încăierare prevăzută de art. 322 C. pen., respectiv în

infracțiunile de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.

sau vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) sau 2 C. pen.

Potrivit aprecierii

primei instanțe, în cauză nu s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a

faptei în infracțiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 C. pen., întrucât

acțiunea inculpatului M.A. a fost singulară, acesta, fără a fi agresat în

prealabil, venind din spatele părții vătămate P.M.P. și lovindu-l cu sticla în

cap.

Totodată, în cauză nu

s-a reținut nici comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1) sau

art. 182 alin. (1) sau 2 C. pen., având în vedere împrejurările concrete în

care a fost săvârșită fapta, modul concret de acțiune (și anume prin aplicarea

de către inculpatul M.A., cu intensitate, a unei lovituri cu un obiect

vulnerant sticlă de votcă, plină cu alcool, apt să determine moartea unei

persoane, într-o zonă vitală, în regiunea capului) și consecințele grave

produse, constând în punerea în primejdie a vieții celui agresat, prin contuzie

hemoragică cerebrală și pneumoencefalie.

De asemenea, s-a avut

în vedere de către prima instanță și atitudinea inculpatului de după agresiune,

când acesta a plecat cu repeziciune de la locul faptei, indiferent de starea gravă

a victimei sale, lăsată în stare de inconștiență, manifestând pasivitate și

dezinteres, în încercarea de a fugi cât mai repede și a se sustrage de la

răspundere penală.

Din modul concret de

acțiune, s-a desprins concluzia că inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente

periculos al faptei comise, respectiv posibilitatea producerii morții victimei,

rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, săvârșind fapta cu

intenția indirectă de a ucide.

Potrivit aprecierii

tribunalului, apare ca fiind întrunită și latura subiectivă a infracțiunii de

tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174

- 175 lit. i) C. pen., sub forma intenției indirecte, în sensul dispozițiilor

art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen.

Față de cererea de

schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 180

alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 322 C. pen., instanța

apreciază că în cauză nu se poate da curs unei astfel de solicitări, ținând

seama de împrejurarea că inculpații M.A. și T.A.N. au acționat cu intenție

directă în lovirea părții vătămate E.I.C., neexistând o îmbulzeală, îmbrânceli

sau loviri reciproce, actele violente fiind, așadar, îndreptate numai asupra

acestei părți vătămate.

Ca urmare, a fost

respinsă ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea de încăierare,

prevăzută de art. 322 C. pen.

În termen legal,

împotriva sus-menționatei sentințe penale a declarat apel inculpatul M.A.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal,

achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. c) C.

proc. pen.

În motivarea

apelului, inculpatul a susținut că întreg probatoriul acuzării este unul

deficitar, certitudinea vinovăției sale fiind departe de a fi stabilită, în

condițiile în care, în faza de cercetare judecătorească, cei doi martori

oculari R.M. și S.S. au declarat aspecte contrare celor indicate la urmărirea

penală, menționând că recunoașterea inculpatului la poliție s-a făcut ca urmare

a indicării lui de către o altă persoană.

Inculpatul a

solicitat, totodată, a se avea în vedere și împrejurarea că alți doi martori la

care acuzarea a făcut referire sunt persoane care nu au văzut acest incident și

nici persoana care a lovit-o pe partea vătămată cu sticla și, ca atare, nu

puteau să identifice o astfel de persoană, în contextul în care nu au perceput evenimentul.

S-a mai arătat că

acuzația întemeiază și pe declarația dată în cursul urmăririi penale de către

coinculpatul A.A., care, într-o primă fază susține că inculpatul M.A. nu ar fi

lovit partea vătămată, pentru ca în fața procurorului să arate că a văzut cum

M.A. lovea partea vătămată aflată la sol, într-un moment ulterior aplicării

loviturii ce a contribuit la dezechilibrarea acesteia, poziție susținută și de

cele două procese-verbale de confruntare.

În susținerea tezei

apărării, inculpatul a arătat că declarația soției părții vătămate nu se

coroborează cu alte mijloace de probă, depoziția pe care aceasta a avut-o în

curul urmăririi penale fiind diferită de cea dată în cursul cercetării

judecătorești, inculpatul T.A.N. afirmând, la rândul său, că cel care a aplicat

lovitura cu sticla este N.C., persoană care a avut numai calitatea de martor.

În ceea ce privește

corecta încadrare juridică a faptei, se solicită a se avea în vedere că

cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei au fost în mod greșit

respinse prima instanță, infracțiunea despre acuzarea susține că s-ar fi

săvârșit neputând fi alta decât aceea de încăierare, altercația fiind produsă

în fața a două grupuri de indivizi, concluzie susținută chiar prin

declarațiilor părților vătămate, cărora debutul incidentului li se datorează.

În apărarea sa,

inculpatul a susținut și posibilitatea reținerii infracțiunii prevăzute de art.

182 alin. (2) C. pen., modul de desfășurare a evenimentului nepunând în lumină

intenția de a ucide, ci, mai degrabă, pe aceea de a vătăma.

În ceea ce privește

individualizarea pedepsei, s-a apreciat că, indiferent de încadrarea juridică

dată faptei, durata celor 11 luni de arest preventiv este suficientă, în cauză

existând numeroase garanții că scopul pedepsei poate fi atins și prin

suspendarea condiționată a executării, inculpatul având, astfel, posibilitatea

de a-și continua studiile și de a se îndrepta în plan social, ținând seama de

concluziile referatului de evaluare.

Prin Decizia penală

nr. 104/P din 19 septembrie 2013 Curtea de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie a admis apelul declarat de

apelantul inculpat M.A. împotriva Sentinței penale nr. 181 din 22 aprilie 2013

pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 14060/118/2012.

A desființat în parte

sentința penală apelată, numai sub aspectul laturii civile și, rejudecând, a

redus cuantumul daunelor morale acordate părții civile P.M.P. de la suma de

15.000 euro la suma de 10.000 de euro, echivalent în RON la data efectivă a

plății, precum și cuantumul daunelor materiale acordate aceleiași părți civile

de la suma de 7.000 de euro la suma de 2.500 euro, echivalent în RON la data

efectivă a plății.

A înlăturat din

cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale de

față, urmând a menține celelalte dispoziții.

În baza art. 381

alin. (1) și art. 383 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 88 C. pen., a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la data

de 22 aprilie 2013 la zi.

În baza art. 383

alin. (1

1

) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut

măsura arestării preventive a inculpatului deținut în Penitenciarul Poarta

Albă.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 189 C.

proc. pen., onorariul de avocat din oficiu, în sumă de 100 RON, a fost avansat

din fondul Ministerului Justiției.

Analizând actele și

lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale

atacate, în raport de criticile formulate, dar și față de dispozițiile art. 371

alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că prima instanță a stabilit în mod

corect situația de fapt, făcând o justă apreciere a probelor administrate în

cauză pe baza cărora a reținut vinovăția inculpaților M.A., T.A.N. și M.A. în

comiterea faptelor deduse judecății, pronunțând o soluție de condamnare la

diferite pedepse cu închisoarea sau amendă penală, sub aspectul infracțiunilor

prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și

art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., luând,

totodată, act de împăcarea intervenită între partea vătămată E.I.C. și

inculpatul A.E., având drept consecință pronunțarea unei soluții de încetare de

procesului penal, în temeiul art. 10 lit. h) C. proc. pen., cu privire la

infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În absența oricăror

critici privind modul de soluționare a acțiunii penale, de natură a repune în

discuție situația juridică a inculpaților T.A.N., M.A. și A.E., Curtea a

constatat nefondate criticile exprimate de apelantul inculpat M.A., soluția de

condamnare a acestuia, sub aspectul infracțiunii de tentativă de omor

calificat, prevăzută de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., fiind

legală și temeinică, în deplină concordanță cu probele aflate la dosar și

exigențele impuse de art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

Contrar criticilor

apelantului M.A., Curtea a constatat că vinovăția acestuia a fost stabilită cu

certitudine, din ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultând

că inculpatul, la data de 13 octombrie  2012, în jurul orelor 04 - 04:30, în

timp ce se afla într-un loc public, a agresat-o pe partea vătămată P.M.P.,

căreia i-a aplicat, cu intenție și cu intensitate sporită, o lovitură în cap cu

o sticlă de votcă, provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața, prin

contuzie hemoragică cerebrală și pneumoencefalie, ce au necesitat pentru

vindecare 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale.

Deși inculpatul M.A.

nu a recunoscut comiterea faptei, în modalitatea descrisă prin actul de

sesizare, menționând că a lovit partea vătămată abia în momentul în care

aceasta se afla căzută la sol, materialul probator aflat la dosar confirmă

agresiunea victimei de către inculpat, nu doar de maniera descrisă de acesta,

ci și care urmare a lovirii cu sticla, fapt ce a provocat căderea părții

vătămate la sol și pierderea cunoștinței.

Deși partea vătămată

E.I.C., datorită loviturilor aplicate de restul grupului de agresori, nu l-a

putut indica pe autorul agresiunii comise asupra victimei P.M.P., aceasta a

precizat că a observat-o pe martora P.I.C. agățându-se de unul din bărbații

respectiv, identificat în persoana inculpatului M.A., gestul martorei fiind

orientat în scopul reținerii autorului faptei săvârșite asupra soțului său.

În această ordine de

idei, s-a observat că nici partea vătămată P.M.P. nu a observat persoana care

l-a lovit din spate, dar cu toate acestea martora P.I.C., soția sa, a fost

constantă în a-l indica pe inculpatul M.A. ca autor al agresiunii, pe întreg

parcursul procesului penal.

De altfel, încă de la

spital martora P.I.C. a făcut cunoscut lucrătorilor de poliție că în momentul

în care inculpatul M.A. i-a dat cu sticla în cap soțului său, l-a apucat pe

acesta de mâini și l-a zgâriat cu unghiile pe antebrațe, aceste leziuni fiind

consemnate în procesul-verbal încheiat la data de 13 octombrie  2012.

Astfel, în

procesul-verbal semnat fără obiecțiuni de către inculpat s-a menționat că

numitul M.A. prezenta la nivelul antebrațelor urme de zgârieturi, împrejurarea,

confirmată de martoră, că agresorul a aplicat victimei și lovituri cu

picioarele după căderea sol, nefăcând decât să susțină continuarea unei

agresiuni începute, nicidecum să o infirme, astfel cum inculpatul susține.

Martora a mai

precizat, în faza de judecată, că după ce soțul său a fost lovit la cap, l-a

urmărit cu privirea pe agresor, iar când inculpatul M.A. încerca să fugă, l-a

prins de mâini și de haine și l-a zgâriat puternic, în mod intenționat, în zona

antebrațelor.

În afara faptului că

inculpatul a semnat procesul-verbal încheiat de lucrătorii de poliție, fără a

exprima obiecțiuni, relevante în stabilirea adevărului sunt procesul-verbal de

recunoaștere a inculpatului de către martora P.I., împreună cu planșele foto,

alături de declarațiile martorilor oculari R.M., C.G.G. și S.Ș., cei care, după

cum au susținut în cursul urmăririi penale, l-au identificat pe inculpat,

împiedicându-l să fugă de la fața locului.

Deși în cursul

judecății, martorul R.M. a revenit în mod nejustificat asupra unor amănunte

indicate inițial, în faza de urmărire penală aceasta l-a recunoscut pe inculpat

din fotografii, în persoana celui care a lovit victima, s-a urcat într-un taxi,

apoi a coborât și a încercat să fugă în direcția Farmaciei „M.”, fiind însă

prins de către martor.

O astfel de depoziție

nu a fost înlăturată din ansamblul materialului probator, de vreme ce martorul

a precizat în cursul judecății că își menține depoziția de la urmărirea penală,

pe care a și semnat-o personal, afirmația potrivit căreia toată altercația a

durat mai puțin de un minut și că cel prins de el a lovit victima o singură

dată cu sticla, care s-a spart, coroborându-se cu celelalte depoziții luate în

cauză.

Sub acest din urmă

aspect, martorul S.Ș. a precizat că în urma loviturii aplicate victimei sticla

cu votcă s-a spart, motiv pentru care, fiind în apropiere, a luat-o și a

ascuns-o în spațiul verde de lângă bordură, după care a predat-o polițiștilor.

La poliție, l-a recunoscut pe cel care a dat cu sticla în cap părții vătămate,

despre care a susținut că s-a urcat într-un taxi ce era oprit în față la „BT

C.”, a vrut să plece, dar mai mulți oameni s-au pus în fața mașinii,

împiedicând-o să se pună în mișcare, l-au scos din mașină și l-au dat pe mâna

poliției, fiind vorba despre M.A.

Martorul C.G. a

descris în termeni asemănători episodul îndepărtării de la fața locului a

inculpatului, menționând că l-a recunoscut pe M.A. în persoana celui care

lovise cu sticla în cap pe partea vătămată P.M.P., acesta fiind băiatul mai

grăsuț, pe care încerca să îl rețină martora P.I.C.

Martorul a precizat

că în momentele premergătoare reținerii inculpatului, a auzit strigăte și

zgomot de sticlă spartă, în procesul-verbal de cercetare la fața locului,

susținut prin planșele foto, consemnându-se că au fost identificate resturi de

sticlă de votcă.

În sfârșit, martorul

T.A.I. a declarat atât la urmărirea penală, cât și în instanță, că la poliție

l-a identificat pe M.A. ca fiind cel care insista să plece, încercând să urce

într-un taxi, însă martorul i-a spus să rămână pe loc. În fața instanței,

martorul a precizat că pe moment a realizat că situația este gravă și că M.A.

vrea să fugă, astfel că a intrat și el în taxi, să-l oprească să nu fugă,

inculpatul fiind speriat și agitat.

În raport cu toate

aceste mijloace de probă, în mod corect au fost înlăturate de către instanță,

atât declarațiile necorespunzătoare adevărului făcute în cursul cercetării

judecătorești de către inculpatul T.A.N., care a susținut că M.A. a lovit-o pe

victimă abia când aceasta se afla căzută la sol, cât și cele ale martorilor

C.A. și Ș.G.A., propuși în apărare de inculpat, care nu au asistat la incident.

De altfel, în cursul

urmăririi penale inculpatul T.A.N. a recunoscut că partea vătămată P.M.P. a

fost lovită cu victima de către M.A., care avea în mână o sticlă cu alcool,

acesta din urmă asumându-și responsabilitatea în legătură cu fapta comisă

într-un din convorbirile telefonice interceptate la data de 5 noiembrie  2012,

ora 16:59:51.

La rândul său, și inculpatul

A.E. a recunoscut la urmărirea penală că l-a văzut pe M.A. cum l-a lovit pe

tânărul ce era însoțit de prietena sa cu sticla în cap, apoi a încercat să urce

într-un taxi, fiind oprit de acea femeie, care l-a zgâriat pe antebraț și pe

piept.

Mai mult, inculpatul

M.A. a precizat că singurul care a încercat să plece de la fața locului cu un

taxi a fost inculpatul M.A.

Curtea nu a reținut

în favoarea inculpatului teza potrivit căreia agresiunea comisă cu sticla

asupra părții vătămate P.M.P. ar fi fost săvârșită de către numitul N.R.V.,

relevante în acest sens fiind convorbirile telefonice interceptate.

Astfel, la data de 6

noiembrie  2012, orele 16:09:36, inculpatul M.A. transmite un mesaj SMS

utilizatorului postului telefonic cu numărul 0724/XXX, în care arată cu „E. în

2 declarații a zis că eu am dat”, răspunsul interlocutorului său fiind în

sensul „da nu putea să zică că nu a văzut” și fiind precedat de o înjurătură.

Ulterior, la data de

9 noiembrie  2012, inculpatul A.E. a fost apelat de o persoană necunoscută,

care i-a adresat multiple reproșuri și amenințări cu moartea în legătură cu

poziția procesuală adoptată, deși în conținutul discuțiilor inculpatul i-a

făcut cunoscut interlocutorului că declarațiile sale reflectă adevărul și că

M.A. l-a văzut, la rândul său, pe M.A. cum a lovit-o pe victimă cu sticla în

cap.

În continuarea

acelorași discuții, interlocutorul a insistat ca inculpatul A.E. să nu dea

declarații care să îl incrimineze pe M.A., ulterior, fiind audiat de către

procuror, inculpatul recunoscând că cel cu care vorbise este prieten cu M.A. și

că față de acesta nu dorește să formuleze plângere, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 193 C. pen.

La rândul său,

inculpatul M.A. a purtat la data de 06 noiembrie  2012, ora 15:20:06, o

discuție cu o persoană necunoscută, din conținutul căreia a reieșit că, la

momentul altercației, numitul N.R.V., zis „T.” dormea și că inculpatul M.A.

avea în mână sticla de „S.” găsită spartă în imediata vecinătate a locului

faptei. De asemenea, în cadrul discuției, inculpatul a afirmat că M.A. a

lovit-o cu sticla în cap pe partea vătămată, după ce aceasta căzuse, aspect

observat și de martorii din „BT C.”. În acest context, inculpatul M.A. a

afirmat că „A.” sigur nu scapă, fiindcă el a dat și sunt martori, pentru că „tot

BT-ul l-a văzut”.

Apoi, inculpatul M.A.

și interlocutorul său a exprimat păreri negative, cu privire la făptuitorul

N.R.V., zis „T.”, despre care afirmă amândoi că are bani mulți și avocat bun,

ambii fiind de părere că toți trebuie să fie împotriva acestuia, altfel neavând

nici o șansă.

În continuare, la

data de 6 noiembrie  2012, ora 16:28:37, inculpatul M.A. a purtat o discuție cu

un alt bărbat necunoscut, care l-a sfătuit să declare în fața organelor

judiciare că nu au văzut cine a lovit-o cu sticla pe partea vătămată și care

exprimă opinii negative în legătură cu poziția procesuală a inculpatului A.E.

Apoi, inculpatul i-a

comunicat interlocutorului că urmează să declare în fața organelor de urmărire

penală că el n-a văzut cine a dat în partea vătămată P.M.P., deoarece a fugit

și că el plecase pornit să îl dea pe „T.”, că „T.” a dat primul.

Inculpatul T.A.N. a

luat și el legătura cu o persoană necunoscută de sex masculin, care i-a

reproșat și el faptul că a dat presupuse declarații, de natură să îngreuneze

situația inculpatului M.A.

În cadrul acestei

discuții, inculpatul a admis că a declarat în fața organelor judiciare că

inculpatul a lovit-o cu sticla în cap pe partea vătămată, dar că același lucru,

și cu mai mare intensitate, l-a făcut și presupusul făptuitor N.R.V.

În același timp,

interlocutorul a încercat să îl conducă pe inculpat pe această cale și să îi

întărească acestuia convingerea că lovitura periculoasă, care a produs gravele

vătămări părții vătămate, ar fi fost aplicată de N.R.V., fapt neadevărat.

Din cele arătate mai

sus, a rezultat că apărările exprimate sub forma motivelor de apel s-au dovedit

a nu avea corespondent probator, fapta reținută în sarcina inculpatului M.A.

existând în materialitatea sa, fiind comisă de către acesta cu vinovăție sub

forma intenției directe și fiind în mod corect încadrată ca tentativă la omor

calificat, datorită comiterii ei în public, prin folosirea unui obiect

contondent, apt a produce moartea, prin lovirea victimei într-o zonă vitală a

corpului, așa cum este zona capului, cu deosebită intensitate.

Într-adevăr, din

acest ultim punct de vedere, în mod corect prima instanță a înlăturat ca

nefondate cererile inculpatului, privind schimbarea încadrării juridice a

faptei, neputându-se susține că aceasta s-ar încadra în dispozițiile art. 322

C. pen., în absența a două grupuri beligerante, care să își fi aplicat lovituri

reciproce.

De altfel, din grupul

de persoane din care victima făcea parte doar partea vătămată E.I.C. a încercat

să aplice o singură lovitură cu piciorului unuia dintre tinerii care se

manifestaseră provocator, agresiunea exercitată de inculpatul M.A. la adresa

victimei P.M.P. fiind singulară, primul acționând din spate și fără a fi

implicat într-un schimb de lovituri cu alte persoane.

De asemenea, fapta

inculpatului M.A. nu ar putea fi încadrată nici în infracțiunile prevăzute de

art. 181 sau art. 182 C. pen., deoarece, din punctul de vedere al laturii

subiective, inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide, prevăzând

rezultatul socialmente periculos al faptei sale și acceptându-l.

A pledat în acest

sens împrejurarea că inculpatul s-a folosit în acțiunea sa de un corp dur, apt

să provoace leziuni serioase, a vizat o zonă vitală a corpului și a lovit

victima cu intensitate sporită, fiind produse vătămările grave descrise în

actul medico-legal.

Din perspectiva

modului de individualizare a pedepsei, Curtea a constatat criticile

inculpatului ca fiind nefondate, prima instanță pronunțând o hotărâre de

condamnare a inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea just individualizată, cu

luarea în considerare a tuturor circumstanțelor reale și personale, dându-le

cuvenita eficiență, din perspectiva art. 72 C. pen.

În condițiile în care

instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor legale referitoare la circumstanțele

atenuante, reducând pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut

de lege, o nouă reducere a acestei pedepse apare ca inoportună, fiind evident

că în procesul de individualizare consacrat de art. 72 C. pen., criteriile

astfel enumerate nu pot fi analizate decât prin coroborare, nicidecum în mod

singular.

Astfel fiind, datele

cu caracter personal nu pot căpăta prevalență în detrimentul tuturor

elementelor ce imprimă faptei un anumit grad de pericol social, în procesul de

individualizare a pedepsei neputând fi desconsiderată nici conduita procesuală

a inculpatului, care, pe întreg parcursul anchetei penale, a negat comiterea

faptei și a încercat, prin diferiți interpuși, a influența aflarea adevărului.

În aceste condiții,

pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, a apărut ca

fiind corect dozată, Curtea neputând primi nici solicitările inculpatului de a

beneficia de dispozițiile art. 81 sau 86

1

C. pen., referitoare la

suspendarea condiționată a executării pedepsei, în forma simplă ori sub

supraveghere.

În lumina

considerentelor mai sus evocate, motivele de apel ale inculpatului, care

vizează modul de soluționare a acțiunii penale, s-au dovedit a fi nefondate.

Din perspectiva

modului de soluționare a acțiunii civile, Curtea a constatat că prima instanță

a constatat în mod corect a fi îndeplinite condițiile răspunderii civile

delictuale, în cauză fiind îndeplinite cerințele impuse de art. 1357, art.

1381, art. 1385 și art. 1391 C. civ., care impun repararea prin echivalent

bănesc a prejudiciului material și moral suferit.

Cu toate acestea, din

perspectiva laturii civile a cauzei, Curtea a constatat apelul inculpatului ca

fiind întemeiat, despăgubirile stabilite cu titlu de daune morale impunându-se

a fi reduse la suma de 10.000 de euro echivalent în RON la data efectivă a

plății, doar astfel ele putând reprezenta o justă și echitabilă reparație, fără

a se constitui în sursa unei îmbogățiri fără just temei.

Sub acest aspect,

deși fapta săvârșită a pus în primejdia viața persoanei, datorită zonei lezate

și urmărilor produse, consecințele cauzate victimei nu au fost unele de durată,

spre a justifica acordarea cu acest titlu a sumei de 15.000 de euro, ele fiind

limitate duratei inițiale de 30 - 35