ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1533/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1533/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 410 din 26 octombrie

2009, pronunțată în Dosarul penal nr. 2224/118/2007 al Tribunalului Constanța,

instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată

de către inculpați, prin apărător, din infracțiunea de tentativă de omor prevăzută

de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală

prevăzută de art. 182 C. pen.

În baza art. 20

raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 74 lit. b) C.

pen., a condamnat pe inculpatul D.C. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.

În baza art. 189

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 lit. b) C. pen. a

condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit.

a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, dispunând

executarea de către inculpatul D.C. a pedepsei celei mai grele de 3 ani și 6

luni închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale,

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A făcut aplicarea

art. 76 alin. (3) C. pen., în sensul neaplicării pedepsei complementare.

În baza art. 20

raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 lit. b) C.

pen., a condamnat inculpatul C.E. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.

În baza art. 189

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 lit. b) C. pen. a

condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit.

a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, dispunând

executarea de către inculpatul C.E. a pedepsei celei mai grele de 3 ani și 6

luni închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale,

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A făcut aplicarea

art. 76 alin. (3) C. pen., în sensul neaplicării pedepsei complementare.

În baza art. 20

raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 lit. b) C.

pen., a condamnat inculpatul A.S. la o pedeapsă de 3 ani, pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale,

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A făcut aplicarea

art. 76 alin. (3) C. pen., în sensul neaplicării pedepsei complementare.

A admis în parte

acțiunea civilă formulată de partea civilă I.D. și a obligat inculpații, în

solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.R. SA Murfatlar, să plătească

acestuia 1.650 RON cu titlu de daune materiale și 5.000 RON reprezentând daune

morale.

În baza art. 14, art.

16, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat inculpații, în

solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1.872 RON, în favoarea

Spitalului Clinic Județean, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate

de internarea părții vătămate.

A luat act că

Spitalul Municipal Medgidia nu a formulat pretenții civile în cauză.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 11 iulie

2005, partea vătămată I.D. s-a deplasat împreună cu E.S.I. și C.S., la

plantațiile pomicole aparținând SC M.R. SA Basarabi (Murfatlar), cu intenția de

a lua fructe.

În timp ce se

deplasau prin canalul de irigație, învecinat cu proprietatea societății

comerciale menționate, cei trei au fost surprinși de inculpații D.C. și C.E.,

angajați cu contract de muncă, în calitate de agenți de pază, la SC M.R. SA.

Martorii E.S.I. și

C.Ș. au reușit să fugă spre localitate.

Partea vătămată I.D.

a fost prins de către cei doi agenți de pază, lovit de către aceștia cu un corp

alungit, forțat să intre într-o mașină și transportat apoi la F. nr. 1 Satu Nou

a societății comerciale.

Partea vătămată, după

ce a fost trasă din portbagajul mașinii și izbită de beton, a fost introdusă

într-o încăpere la sediul fermei, unde a fost ținută aproximativ o oră, timp în

care a fost bătută cu pumnii și cu picioarele, dar și cu un corp alungit,

precum și cu un scaun nemetalic, de către inculpații D.C. și C.E..

Între timp celor doi

inculpați s-a alăturat și inculpatul A.S. care, la rându-i, a lovit partea

vătămată cu picioarele.

Potrivit declarației

martorei S.N.L., corpul alungit cu care a fost lovită partea vătămată era un

baston înfășurat în sârmă.

După aproximativ o

oră, partea vătămată a fost legată cu o sârmă de mâini, a fost scoasă din

încăpere, celălalt capăt a fost legat de mașina cu care s-a făcut deplasarea la

fermă, după care victima a fost târâtă prin curtea fermei, pe beton și pe

pietriș.

Ulterior a fost

scoasă din curtea fermei și abandonată la șoseaua națională, unde a fost găsită

și transportată cu căruța de către o persoană pe nume M.

Prin raportul

medico-legal s-au constatat multiple leziuni care au putut fi produse prin

lovire cu corp dur alungit, contenție cu corp dur la nivel toraco-abdominal și

târâre, care necesită pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale și s-a

concluzionat în sensul că leziunile au pus în pericol viața victimei prin

insuficiența respiratorie acută.

Instanța de fond a

respins cererea de schimbare a încadrării juridice, în raport de consecințele

faptelor inculpaților, concretizate în actele medico-legale, poziția subiectivă

a inculpaților în momentul comiterii faptelor, intervalul mare de timp și

intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, precum și zonele vizate.

Împotriva hotărârii

primei instanțe au declarat apel inculpații D.C., C.E., A.S., partea

responsabilă civilmente SC M.R. SA Murfatlar și partea vătămată I.D..

Inculpații au

solicitat pronunțarea unei soluții de achitare, susținând că nu se fac vinovați

de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

În subsidiar aceștia

au solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. i

1

) C. proc. pen.

Totodată, criticile

inculpaților privesc și greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării

juridice.

Partea responsabilă

civilmente a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei

respingeri a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor și eronată

apreciere a gravității faptelor inculpaților.

Apelantul I.M. a

solicitat admiterea în tot a acțiunii civile, respectiv obligarea inculpaților

în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 20.000 RON cu

titlu de daune materiale și a sumei de 80.000 RON cu titlu de daune morale. A mai

susținut partea civilă, prin avocat, că s-ar impune suspendarea sub

supraveghere a pedepsei întrucât, în cazul executării pedepsei în regim

privativ de libertate, inculpații vor deveni și mai periculoși.

Prin Decizia penală

nr. 93/P din 8 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1668/36/2009 al Curții

de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

instanța a admis apelurile declarate în cauză, a desființat hotărârea primei

instanțe și rejudecând:

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul

D.C. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 C.

pen. și de art. 189 alin. (2) C. pen., înlăturând și obligațiile acestuia

stabilite în latura civilă a cauzei penale.

A

redus la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului C.E. pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor.

În baza art. 86

1

alin. (1) și (2) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei

rezultante de 3 ani închisoare stabilită inculpatului C.E., precum și a

pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A.S..

A dispus suspendarea

executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a

executării pedepselor principale, a stabilit termenul de încercare pentru

fiecare dintre cei doi inculpați, precum și măsurile de supraveghere ce vor fi

respectate de către cei doi inculpați pe durata termenului de încercare.

A majorat cuantumul

daunelor materiale acordate părții civile I.D. de la 1.650 RON la 2.000 RON.

În motivarea deciziei

pronunțate, instanța de apel a reținut că:

- din ansamblul

probator administrat în cauză nu rezultă cu certitudine participarea

inculpatului D.C. la adresarea fizică și lipsirea de libertate a părții

vătămate I.D., probatoriul este contradictoriu și se impune aplicarea

principiului in dubio pro reo;

- apelurile

inculpaților C.E. și A.S. și ale părții responsabile civilmente sunt întemeiate

numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, în sensul că

pedeapsa de 3 ani și 6 luni aplicată inculpatului C.E. este prea mare și se

impune reducerea acesteia, iar cu privire la pedepsele aplicate ambilor

inculpați, scopul prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins și fără executarea

acestora în regim de detenție.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța, partea vătămată I.D., inculpații C.E. și A.S..

Criticile

procurorului privesc nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de apel,

atât sub aspectul greșitei achitări a inculpatului D.C. cât și sub aspectul

redozării nejustificate a pedepselor aplicate celorlalți doi inculpați, în

sensul că scopul pedepselor poate fi realizat numai prin executarea acestora în

regim de detenție.

Inculpații C.E. și

A.S. privesc nelegalitatea hotărârilor pronunțate în cauza sub aspectul

greșitei respingeri a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor și,

în subsidiar, sub aspectul nereținerii împrejurărilor din care rezultă că

aceștia nu au săvârșit faptele reținute în sarcina lor.

Partea vătămată a

solicitat admiterea recursului declarat de procuror, vinovăția inculpaților

fiind pe deplin stabilită.

Efectuând controlul

de legalitate al hotărârilor pronunțate în cauză, prin prisma criticilor

formulate, Curtea constată următoarele:

Din declarația

martorului ocular S.N.L. și a părții vătămate I.D. rezultă fără dubiu

participarea inculpatului D.C. la agresarea fizică și lipsirea de libertate a

părții vătămate.

Această concluzie nu

poate fi înlăturată având în vedere că:

- martorul P.V. a declarat

că nu-și amintește de situații în care, deși le-au fost aprobate cererile de

concediu de odihnă, paznicii să vină la muncă, la solicitare, urmare lipsei de

personal, nu că astfel de situații nu au avut loc;

- martorul C.M. și-a

retras declarația dată la urmărirea penală, fără o justificare rezonabilă și

probată.

Prin urmare,

ansamblul materialului probator administrat în cauză nu are aptitudinea

excluderii faptului aflării inculpatului D.C. în unitate și participarea

acestuia la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Pentru a dispune în

sensul achitării acestui inculpat, s-a reținut numai în parte declarația

martorei S.N.L., respectiv numai cu privire la faptele reținute în sarcina

inculpaților C.E. și A.S., a înlăturat probele directe și a reținut probele

indirecte, cu referire la înscrisuri, fără a justifica aceasta decizie.

Or, prin examinarea

probatoriului administrat în cauză și a soluției date în primă instanță, se

constată că probatoriul aflat la baza condamnării inculpaților este unul solid,

consistent, depozițiile martorei S.N.L., care nu au suferit nicio degradare în

timp sub aspectul informațiilor furnizate, coroborându-se cu concluziile

examinării medico-legale, cu procesele verbale de recunoaștere de către partea

vătămată a inculpaților, cu declarațiile martorului C.M., cu procesul-verbal de

conducere în teren a părții vătămate, cu declarațiile martorilor E.S.I. și S.V.

Prin urmare, s-a

comis o gravă eroare de fapt, care a avut drept consecință pronunțarea unei

hotărâri greșite de achitare a inculpatului D.C., hotărârea pronunțată în apel

fiind supusă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen., recursul procurorului fiind întemeiat sub aspectul acestei critici.

Sub

aspectul criticilor referitoare la greșita individualizare a pedepselor

aplicate inculpaților C.E. și A.S., sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate

pentru infracțiunea de tentativă la omor și a modalității de executare a

pedepselor aplicate inculpaților, recursul procurorului nu este fondat.

Astfel, în mod

judicios instanța de apel a reținut că, în condițiile în care probatoriul

administrat dovedește lovirea victimei de către inculpați, fără a se putea

stabili cine a provocat leziunea care a pus în primejdie viața victimei, nu se

justifică aplicarea inculpatului C.E. a unei pedepse mai mari decât cea

aplicată inculpatului A.S..

Totodată, în mod

judicios instanța de apel a reținut că inculpații sunt infractori primari, că

sunt integrați în societate, fiind căsătoriți și având locuri de muncă, că au

săvârșit infracțiunile ca urmare a prinderii părții vătămate la furat de

fructe, aspect care, chiar dacă nu este în măsură să înlăture caracterul ilicit

penal al faptei inculpaților, este în măsură să circumstanțieze faptele

acestora, ca o perioadă de peste cinci ani de la săvârșirea infracțiunilor

reținute în sarcina lor, aceștia nu au mai avut un comportament antisocial,

împrejurări în raport de care sunt îndeplinite condițiile art. 86

1

C. pen. și, drept urmare, a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor.

Este

de reținut că aceleași împrejurări privesc și pe inculpatul D.C., acestea

nefiind examinate de către instanța de apel ca urmare a pronunțării soluției

greșite de achitare a acestuia.

Cu privire la

recursurile declarate de inculpați, privind greșita respingere a cererilor de

schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art.

20 raportat la art. 174 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen.,

acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, concluziile

celor două rapoarte de constatare medico-legală sunt în sensul că leziunile au

pus în primejdie viața victimei.

Din probatoriul

administrat în cauză a rezultat că inculpații au lovit împreună victima, căzută

la pământ, în toate zonele corpului, cu bocancii, dar și cu corpuri dure,

obiecte din fier, o lungă perioadă de timp.

Mai mult, deși era

într-o situație critică, victima a fost legată de către inculpați de autoturism

și târâtă prin curtea fermei.

Sunt așadar de

reținut, cu referire la încadrarea juridică corectă a faptelor comise,

consecințele acestora concretizate în actele medico-legale, poziția subiectivă

a inculpaților în momentul comiterii faptelor, intervalul mare de timp și

intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, precum și zonele vizate.

Sub acest aspect, în

mod judicios a reținut prima instanță, soluție menținută pentru aceleași motive

de către instanța de apel, poziția subiectivă a inculpaților, corpul vulnerant,

intensitatea și durata loviturilor, zonele vizate de aceste lovituri și a decis

că activitatea infracțională este cea specifică infracțiunii de omor,

agresiunea neîntrunind latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii de

vătămare corporală.

Totodată, examinând

cauza în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

alte cazuri de casare susceptibile a fi invocate din oficiu nu se constată.

În consecință, pentru

motivele expuse, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C.E. și

A.S..

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții C.E. și A.S. vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

Conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) din același cod, Curtea va admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și partea vătămată I.D.

împotriva Deciziei penale nr. 93/P din 8 octombrie 2010 a Curții de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, va

casa decizia atacată numai cu privire la greșita achitare a inculpatului D.C.

și rejudecând:

În baza art. 20

raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76

lit. b) C. pen., condamnă inculpatul D.C. la 3 ani închisoare.

În baza art. 189

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen.,

condamnă inculpatul la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) contopește pedepsele aplicate inculpatului D.C., urmând ca

acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Face aplicarea art.

76 alin. (3) C. pen., în sensul neaplicării pedepsei complementare.

În baza art. 86

1

alin. (1) și (2) C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei

rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.C..

În baza art. 86

2

C. pen. stabilește un termen de încercare de 6 ani și în baza art. 86

3

alin. (1) din același cod, obligă inculpatul să respecte măsurile de

supraveghere, conform dispozitivului.

În baza art. 359 C.

proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. dispune suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub

supraveghere a pedepsei închisorii.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate cu recurs.

Onorariul

parțial în sumă de 50 RON cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea

apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de partea

vătămată I.D. împotriva Deciziei penale nr. 93/P din 8 octombrie 2010 a Curții

de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de

familie.

Casează decizia

penală atacată numai cu privire la greșita achitare a inculpatului D.C. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. și a infracțiunii

prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. și, rejudecând:

În baza art. 20

raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76

lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul D.C. la 3 ani închisoare.

În baza art. 189

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen.

condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului, urmând

ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Face aplicarea

dispozițiilor art. 76 alin. (3) C. pen. în sensul neaplicării pedepsei

complementare.

În baza art. 86

1

alin. (1) și (2) C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei

rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.C..

În baza art. 86

2

C. pen. stabilește un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. obligă pe inculpatul D.C. să respecte pe durata termenului de

încercare următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a

Infractorilor de pe lângă Tribunalul Constanța;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C.

proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub

supraveghere, în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere prevăzute de

lege.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. dispune suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub

supraveghere a pedepsei închisorii.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații C.E. și A.S. împotriva aceleiași

decizii.

Onorariul

parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales pentru inculpatul D.C., în sumă de 50 RON, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții

inculpați C.E. și A.S. la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 aprilie 2011.

Procesat de GGC - CL