ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1533/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 410 din 26 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul penal nr. 2224/118/2007 al Tribunalului Constanța, instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către inculpați, prin apărător, din infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 182 C. pen. În baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 74 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.C. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, dispunând executarea de către inculpatul D.C. a pedepsei celei mai grele de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. A făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen., în sensul neaplicării pedepsei complementare. În baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul C.E.

la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor. În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, dispunând executarea de către inculpatul C.E. a pedepsei celei mai grele de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. A făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen., în sensul neaplicării pedepsei complementare.

În baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul A.S. la o pedeapsă de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. A făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen., în sensul neaplicării pedepsei complementare. A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă I.D. și a obligat inculpații, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.R. SA Murfatlar, să plătească acestuia 1.650 RON cu titlu de daune materiale și 5.000 RON reprezentând daune morale.

În baza art. 14, art. 16, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat inculpații, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1.872 RON, în favoarea Spitalului Clinic Județean, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate. A luat act că Spitalul Municipal Medgidia nu a formulat pretenții civile în cauză. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 11 iulie 2005, partea vătămată I.D. s-a deplasat împreună cu E.S.I. și C.S., la plantațiile pomicole aparținând SC M.R. SA Basarabi (Murfatlar), cu intenția de a lua fructe. În timp ce se deplasau prin canalul de irigație, învecinat cu proprietatea societății comerciale menționate, cei trei au fost surprinși de inculpații D.C.

și C.E., angajați cu contract de muncă, în calitate de agenți de pază, la SC M.R. SA. Martorii E.S.I. și C.Ș. au reușit să fugă spre localitate. Partea vătămată I.D. a fost prins de către cei doi agenți de pază, lovit de către aceștia cu un corp alungit, forțat să intre într-o mașină și transportat apoi la F. nr. 1 Satu Nou a societății comerciale. Partea vătămată, după ce a fost trasă din portbagajul mașinii și izbită de beton, a fost introdusă într-o încăpere la sediul fermei, unde a fost ținută aproximativ o oră, timp în care a fost bătută cu pumnii și cu picioarele, dar și cu un corp alungit, precum și cu un scaun nemetalic, de către inculpații D.C. și C.E.. Între timp celor doi inculpați s-a alăturat și inculpatul A.S.

care, la rându-i, a lovit partea vătămată cu picioarele. Potrivit declarației martorei S.N.L., corpul alungit cu care a fost lovită partea vătămată era un baston înfășurat în sârmă. După aproximativ o oră, partea vătămată a fost legată cu o sârmă de mâini, a fost scoasă din încăpere, celălalt capăt a fost legat de mașina cu care s-a făcut deplasarea la fermă, după care victima a fost târâtă prin curtea fermei, pe beton și pe pietriș. Ulterior a fost scoasă din curtea fermei și abandonată la șoseaua națională, unde a fost găsită și transportată cu căruța de către o persoană pe nume M. Prin raportul medico-legal s-au constatat multiple leziuni care au putut fi produse prin lovire cu corp dur alungit, contenție cu corp dur la nivel toraco-abdominal și târâre, care necesită pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale și s-a concluzionat în sensul că leziunile au pus în pericol viața victimei prin insuficiența respiratorie acută.

Instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, în raport de consecințele faptelor inculpaților, concretizate în actele medico-legale, poziția subiectivă a inculpaților în momentul comiterii faptelor, intervalul mare de timp și intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, precum și zonele vizate. Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel inculpații D.C., C.E., A.S., partea responsabilă civilmente SC M.R. SA Murfatlar și partea vătămată I.D.. Inculpații au solicitat pronunțarea unei soluții de achitare, susținând că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor. În subsidiar aceștia au solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. i 1 ) C. proc.

pen. Totodată, criticile inculpaților privesc și greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice. Partea responsabilă civilmente a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei respingeri a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor și eronată apreciere a gravității faptelor inculpaților. Apelantul I.M. a solicitat admiterea în tot a acțiunii civile, respectiv obligarea inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de daune materiale și a sumei de 80.000 RON cu titlu de daune morale. A mai susținut partea civilă, prin avocat, că s-ar impune suspendarea sub supraveghere a pedepsei întrucât, în cazul executării pedepsei în regim privativ de libertate, inculpații vor deveni și mai periculoși.

Prin Decizia penală nr. 93/P din 8 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1668/36/2009 al Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, instanța a admis apelurile declarate în cauză, a desființat hotărârea primei instanțe și rejudecând: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D.C. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. și de art. 189 alin. (2) C. pen., înlăturând și obligațiile acestuia stabilite în latura civilă a cauzei penale. A redus la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului C.E. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor. În baza art. 86 1 alin. (1) și (2) C. pen.

a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare stabilită inculpatului C.E., precum și a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A.S.. A dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor principale, a stabilit termenul de încercare pentru fiecare dintre cei doi inculpați, precum și măsurile de supraveghere ce vor fi respectate de către cei doi inculpați pe durata termenului de încercare. A majorat cuantumul daunelor materiale acordate părții civile I.D. de la 1.650 RON la 2.000 RON. În motivarea deciziei pronunțate, instanța de apel a reținut că: - din ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă cu certitudine participarea inculpatului D.C.

la adresarea fizică și lipsirea de libertate a părții vătămate I.D., probatoriul este contradictoriu și se impune aplicarea principiului in dubio pro reo; - apelurile inculpaților C.E. și A.S. și ale părții responsabile civilmente sunt întemeiate numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, în sensul că pedeapsa de 3 ani și 6 luni aplicată inculpatului C.E. este prea mare și se impune reducerea acesteia, iar cu privire la pedepsele aplicate ambilor inculpați, scopul prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins și fără executarea acestora în regim de detenție. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, partea vătămată I.D., inculpații C.E.

și A.S.. Criticile procurorului privesc nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de apel, atât sub aspectul greșitei achitări a inculpatului D.C. cât și sub aspectul redozării nejustificate a pedepselor aplicate celorlalți doi inculpați, în sensul că scopul pedepselor poate fi realizat numai prin executarea acestora în regim de detenție. Inculpații C.E. și A.S. privesc nelegalitatea hotărârilor pronunțate în cauza sub aspectul greșitei respingeri a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor și, în subsidiar, sub aspectul nereținerii împrejurărilor din care rezultă că aceștia nu au săvârșit faptele reținute în sarcina lor. Partea vătămată a solicitat admiterea recursului declarat de procuror, vinovăția inculpaților fiind pe deplin stabilită.

Efectuând controlul de legalitate al hotărârilor pronunțate în cauză, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele: Din declarația martorului ocular S.N.L. și a părții vătămate I.D. rezultă fără dubiu participarea inculpatului D.C. la agresarea fizică și lipsirea de libertate a părții vătămate. Această concluzie nu poate fi înlăturată având în vedere că: - martorul P.V. a declarat că nu-și amintește de situații în care, deși le-au fost aprobate cererile de concediu de odihnă, paznicii să vină la muncă, la solicitare, urmare lipsei de personal, nu că astfel de situații nu au avut loc; - martorul C.M. și-a retras declarația dată la urmărirea penală, fără o justificare rezonabilă și probată.

Prin urmare, ansamblul materialului probator administrat în cauză nu are aptitudinea excluderii faptului aflării inculpatului D.C. în unitate și participarea acestuia la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Pentru a dispune în sensul achitării acestui inculpat, s-a reținut numai în parte declarația martorei S.N.L., respectiv numai cu privire la faptele reținute în sarcina inculpaților C.E. și A.S., a înlăturat probele directe și a reținut probele indirecte, cu referire la înscrisuri, fără a justifica aceasta decizie.

Or, prin examinarea probatoriului administrat în cauză și a soluției date în primă instanță, se constată că probatoriul aflat la baza condamnării inculpaților este unul solid, consistent, depozițiile martorei S.N.L., care nu au suferit nicio degradare în timp sub aspectul informațiilor furnizate, coroborându-se cu concluziile examinării medico-legale, cu procesele verbale de recunoaștere de către partea vătămată a inculpaților, cu declarațiile martorului C.M., cu procesul-verbal de conducere în teren a părții vătămate, cu declarațiile martorilor E.S.I. și S.V. Prin urmare, s-a comis o gravă eroare de fapt, care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului D.C., hotărârea pronunțată în apel fiind supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., recursul procurorului fiind întemeiat sub aspectul acestei critici. Sub aspectul criticilor referitoare la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților C.E. și A.S., sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea de tentativă la omor și a modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților, recursul procurorului nu este fondat. Astfel, în mod judicios instanța de apel a reținut că, în condițiile în care probatoriul administrat dovedește lovirea victimei de către inculpați, fără a se putea stabili cine a provocat leziunea care a pus în primejdie viața victimei, nu se justifică aplicarea inculpatului C.E. a unei pedepse mai mari decât cea aplicată inculpatului A.S..

Totodată, în mod judicios instanța de apel a reținut că inculpații sunt infractori primari, că sunt integrați în societate, fiind căsătoriți și având locuri de muncă, că au săvârșit infracțiunile ca urmare a prinderii părții vătămate la furat de fructe, aspect care, chiar dacă nu este în măsură să înlăture caracterul ilicit penal al faptei inculpaților, este în măsură să circumstanțieze faptele acestora, ca o perioadă de peste cinci ani de la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, aceștia nu au mai avut un comportament antisocial, împrejurări în raport de care sunt îndeplinite condițiile art. 86 1 C. pen. și, drept urmare, a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor. Este de reținut că aceleași împrejurări privesc și pe inculpatul D.C., acestea nefiind examinate de către instanța de apel ca urmare a pronunțării soluției greșite de achitare a acestuia.

Cu privire la recursurile declarate de inculpați, privind greșita respingere a cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., acestea sunt neîntemeiate. Astfel, concluziile celor două rapoarte de constatare medico-legală sunt în sensul că leziunile au pus în primejdie viața victimei. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpații au lovit împreună victima, căzută la pământ, în toate zonele corpului, cu bocancii, dar și cu corpuri dure, obiecte din fier, o lungă perioadă de timp. Mai mult, deși era într-o situație critică, victima a fost legată de către inculpați de autoturism și târâtă prin curtea fermei.

Sunt așadar de reținut, cu referire la încadrarea juridică corectă a faptelor comise, consecințele acestora concretizate în actele medico-legale, poziția subiectivă a inculpaților în momentul comiterii faptelor, intervalul mare de timp și intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, precum și zonele vizate. Sub acest aspect, în mod judicios a reținut prima instanță, soluție menținută pentru aceleași motive de către instanța de apel, poziția subiectivă a inculpaților, corpul vulnerant, intensitatea și durata loviturilor, zonele vizate de aceste lovituri și a decis că activitatea infracțională este cea specifică infracțiunii de omor, agresiunea neîntrunind latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii de vătămare corporală.

Totodată, examinând cauza în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., alte cazuri de casare susceptibile a fi invocate din oficiu nu se constată. În consecință, pentru motivele expuse, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C.E. și A.S.. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții C.E. și A.S. vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului. Conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) din același cod, Curtea va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și partea vătămată I.D. împotriva Deciziei penale nr. 93/P din 8 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, va casa decizia atacată numai cu privire la greșita achitare a inculpatului D.C.

și rejudecând: În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., condamnă inculpatul D.C. la 3 ani închisoare. În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., condamnă inculpatul la 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) contopește pedepsele aplicate inculpatului D.C., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Face aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen., în sensul neaplicării pedepsei complementare. În baza art. 86 1 alin. (1) și (2) C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.C..

În baza art. 86 2 C. pen. stabilește un termen de încercare de 6 ani și în baza art. 86 3 alin. (1) din același cod, obligă inculpatul să respecte măsurile de supraveghere, conform dispozitivului. În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate cu recurs. Onorariul parțial în sumă de 50 RON cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de partea vătămată I.D. împotriva Deciziei penale nr. 93/P din 8 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată numai cu privire la greșita achitare a inculpatului D.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. și a infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. și, rejudecând: În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul D.C.

la 3 ani închisoare. În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Face aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (3) C. pen. în sensul neaplicării pedepsei complementare. În baza art. 86 1 alin. (1) și (2) C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.C.. În baza art. 86 2 C. pen. stabilește un termen de încercare de 6 ani. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen. obligă pe inculpatul D.C.

să respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Constanța; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.E. și A.S. împotriva aceleiași decizii. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru inculpatul D.C., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenții inculpați C.E. și A.S. la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2011. Procesat de GGC - CL