ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1698/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1698/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

Constanța, prin sentința penală nr. 230 din 6 iunie 2011, pronunțată în dosarul

penal nr. 4266/118/2011, a respins cererile inculpaților T.A. și T.C.,

formulate prin apărători, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile

pentru care au fost trimiși în judecată, în infracțiunile prev. de art. 211 alin.

(1), alin. (2) lit. d) alin. (2

1

) lit. a) și c) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 174 alin. (1) și art. 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen.

A

condamnat pe inculpatul T.A., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit

de grav, la pedeapsa de 23 (două zeci și trei) ani închisoare.

În baza art.

65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen; A aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza

art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si alin. (2

1

)

lit. a), b) și c) C. pen cu aplicarea art. 37 lit. b) pentru tentativă la tâlhărie,

a condamnat pe inculpatul T.A., la o pedeapsă de 12 ani închisoare.

În baza art.

65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen; A aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art.

33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. a) C. pen., a dispus contopirea

pedepselor aplicate, inculpatul T.A., execută pedeapsa cea mai grea de 23 (

două zeci și

trei ) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen; A interzis

inculpatului exercițiul

drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe

perioada executării pedepsei închisorii.

În baza art.

65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen; A aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art.

88 C. pen.: A dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii si a arestării

preventive cu începere de la data de 17 ianuarie 2011 la zi.

În baza art.

174 alin. (1) C. pen. si art. 176 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.C.,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de 20 (

doua zeci ) ani închisoare. în baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen;

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin.

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a),

b) și c) C. pen., pentru tentativă la tâlhărie, a

condamnat pe inculpatul T.C., la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art.

65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. a)

C. pen. a dispus contopirea

pedepselor

aplicate, inculpatul T.C., va executa pedeapsa cea mai grea de 20 ( doua zeci )

ani închisoare. În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen; A interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a ll-a și lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei închisorii.

În baza art.

65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen; A aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art.

88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii si a arestării

preventive cu începere de la data de 17 ianuarie 2011 lăzi. În baza art. 350 C

proc. pen.

A menținut arestarea preventiva a

inculpaților T.A. și T.C.

În baza art.

14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 346 C. proc. pen. și art.

998-999 C. civ.; A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G.E.

A obligat inculpații în solidar către partea civilă la suma de 16.000 lei cu

titlu de despăgubiri materiale,respectiv cheltuieli de înmormântare și

pomenire.

A

obligat inculpații în solidar către partea civilă la suma de 10.000, cu titlu

de daune morale.

A

obligat pe inculpați fiecare, la plata sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat ce includ cheltuielile judiciare din faza de urmărire

penală de 1500 precum și cheltuieli judiciare din faza de cercetare

judecătorească în suma de 1100 lei din care onorariu avocați oficiu în suma de

800 lei, N.E. se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul

Constanta în favoarea avocaților nominalizați.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin

rechizitoriul nr. 41 din 14 martie 2011 s-a dispus

trimiterea in judecata în stare de arest preventiv a inculpaților T.A., cercetat

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

de

omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. si art. 176 lit.

d)

C. pen. și tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit.

a), b) și c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. și T.C., cercetat

în stare de arest preventiv

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

omor deosebit de grav, prevăzută de

art. 174

alin. (1) C. pen. si art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. si tentativă la

tâlhărie, prevăzută

de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin.

(2) lit. b) si alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen., ambele cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut in sarcina acestora ca in seara

zilei de 16 ianuarie 2011, după ce au pătruns în curtea locuinței victimei C.V.

cu scopul de a sustrage bunuri, fiind surprinși de aceasta, inculpații i-au

aplicat mai multe lovituri care au condus la decesul victimei în urma

dilacelării meningo cerebrale, consecutivă unui traumatism cranio - cerebral

acut deschis, în cadrul unui politraumatism cranio-toraco-abdominal si de

membre.

Din

materialul probator administrat in cursul urmăririi penale si cercetării

judecătorești instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara

zilei de 16 ianuarie 2011, în jurul orei 21:30:00, inculpații T.A. si T.C. au

luat hotărârea infracționala de a sustrage fier vechi de la locuința victimei C.V.

sens în care pentru a materializa hotărârea infracționala s-au prezentat la

domiciliul acestuia unde au pătruns prin gradina din spate neprevăzută cu gard,

fiind surprinși de partea vătămată care auzind zgomot, a ieșit din locuință și

i-a aplicat inculpatului T.A. o lovitura cu lanterna ce-o avea asupra sa.

Sesizând apropierea de fratele sau, inculpatul T.C. s-a apropiat de cei doi si

împreuna cu acesta i-au aplicat lovituri victimei, în zone vitale mai ales în

zona capului pana când a cesta a căzut la sol.

Potrivit

procesului verbal de cercetare la fata locului a rezultat că in mijlocul curții

din spatele casei a fost găsit cadavrul victimei C.V., aflat în decubit dorsal,

care prezenta mai multe leziuni evidente de violentă la nivelul capului, cu

pierdere de substanță osoasă. Lângă cadavru se afla o baltă de

sânge cu dimensiunile de 1,2 m x 1 m, precum si

mai multe bucăți de substanță

osoasă precum si fragmente dintr-o

lanternă spartă si două baterii R14.

În

curtea locuinței a fost găsită si o bâtă din lemn de brad cu lungimea de 1,10 m

si grosimea de 8-10 cm, strunjită la capete iar dincolo de gard, pe câmp au

fost identificate mai multe urme de lichid brun roșcat cu aspect de sânge.

În urma

necropsierii cadavrului victimei s-a stabilit că moartea acesteia a fost

violentă si s-a datorat dilacelării meningo cerebrale, consecutivă unui

traumatism cranio - cerebral acut deschis, în cadrul unui politraumatism

cranio-toraco-abdominal si de membre. De asemenea, mediul legist a mai

constatat că leziunile traumatice constatate la cadavru au putut fi produse

prin lovire cu corp dur alungit, cele amplasate la nivelul capului având

legătură directă cu cauza tanatogeneratoare.

În

completarea raportului de constatare medico-legală

din 10 februarie 2011, medicul legist a comunicat că leziunile de

violentă

de la nivelul capului si toracelui au putut fi produse prin

lovire cu un corp dur alungit, din metal, cu grosimea de 1,5 cm si lungimea

minimă de 50 cm având la capăt două excrescențe poziționate la aproximativ 2 cm

una de cealaltă. În plus, a fost constatată si o leziune traumatică produsă

prin lovire de un corp dur, unghiular la capăt (posibil fier cornier),obiectele

vulnerante negăsindu-se la fata locului. Nu în ultimul rând, în urma

necropsierii cadavrului victimei, s-a stabilit că

în momentul recepționării loviturilor victima s-a aflat la pământ, în

decubit ventro-

lateral drept iar agresorii în picioare. Necropsia cadavrului

a scos la iveală numeroase lovituri aplicate victimei pe întreg corpul - la

nivelul capului, fetei, toracelui, abdomenului, membrelor superioare si

inferioare.

După ce

au văzut ca victima nu se mai ridica inculpații s-au prezentat la domiciliul fiicei

acesteia pentru a o anunța că la locuința victimei C.V. (tatăl pârtii civile G.E.)

are loc un scandal, fiind posibil ca viata acesteia să fie în pericol. Împreuna

cu martorul G.S.C. inculpații au revenit la locuința victimei, unde au întors

cadavrul

încercând sa-i schimbe poziția, ocazie

cu care au susținut ca s-au pătat cu sânge

pe articolele de

îmbrăcăminte. Martorii G.E., G.S.C. și G.V. au declarat că în seara zilei de 16

ianuarie 2011, în jurul orei 22:00 - 22:05, inculpații T.A. si T.C. s-au prezentat

la domiciliul lor pentru a-i anunța că la locuința victimei C.V. (tatăl părții

civile G.E.) are loc un scandal, fiind posibil ca viata acesteia să fie în

pericol.

Cu

această ocazie, inculpatul T.A. a afirmat că, în timp ce se deplasa pe strada

Mare din com. Mereni, prin dreptul locuinței victimei a fost lovit în zona

pieptului cu o piatră proiectată din interiorul curții. De asemenea, inculpatul

Ie-a spus martorilor că a auzit strigătele victimei si că a observat prezenta

unor persoane străine în curtea acesteia. Cei doi inculpați i-au cerut

martorului G.S.C. să îi însoțească până la locuința victimei pentru a verifica

starea acesteia. Martorele G.E. si G.V. au declarat că atunci când s-au

prezentat la locuința lor, inculpații erau murdari de sânge uscat pe mâini si

de noroi pe haine si, cunoscând că aceștia mai avuseseră probleme cu legea, au

hotărât să se deplaseze si ele până la locuința victimei pentru a fi sigure ca

martorul G.S.C. se afla in siguranța. Martorul G.S.C. a declarat că după ce au

ajuns la locuința victimei, inculpații s-au apropiat din proprie inițiativă de

cadavru, l-au ridicat si l-au întors cu fata în sus.

Astfel

cum rezultă din procesele verbale întocmite de organele de politie după

examinarea corporală a inculpaților, hainele acestora prezentau atât urme de

lichid brun roșcat cu aspect de sânge de dimensiuni relativ mari care s-ar fi

putut produce în urma contactului direct cu cadavrul victimei cât si stropi de

mici dimensiuni din aceeași substanță care s-ar fi putut produce prin împroșcare.

De

asemenea, în urma examinării medico-legale a inculpaților s-a stabilit că

aceștia prezentau leziuni traumatice recente produse prin lovire cu corpuri

dure ceea face plauzibilă ipoteza că amândoi au fost implicați într-o

altercație cu victima. Această variantă este de altfel susținută si de prezenta

lanternei sparte în apropierea cadavrului.

Inițial,

inculpații au negat săvârșirea faptelor, după care au recunoscut ca au fost

surprinși in curtea victimei însă nici unul dintre ei nu a admis că ar fi

lovit-o pe victimă, fiecare dintre ei arătând că celălalt ar fi aplicat

loviturile fatale.

De

asemenea, inculpații au declarat că au pătruns în curtea victimei pentru a

sustrage diverse bunuri (păsări sau fier vechi) însă au fost surprinși de către

victimă, care a fost cea care a aplicat lovituri. Ulterior, inculpații si-au

modificat această poziție procesuală, declarând la soluționarea propunerii de

arestare ca în seara zilei de 16 ianuarie 2011 au pătruns în curtea victimei

pentru a sustrage fier vechi însă la scurt timp au fost surprinși de către

aceasta care l-a lovit pe inculpatul T.A. cu lanterna pe care o avea asupra sa.

În

aceste condiții, ambii inculpați au lovit-o pe victimă cu pumnii si picioarele

până când aceasta a căzut la pământ si au continuat să o lovească timp de

aproximativ 20 de minute după care au fugit. Inculpații au mai arătat că

victima s-a lovit cu capul de dalele de beton din curte iar după ce au revenit

la locul faptei împreună cu martorul G.S.C., au constatat că victima se deplasase

aproximativ un metru din locul în care o abandonaseră.

Aceste

declarații ale inculpaților se coroborează doar parțial cu celelalte fapte si

împrejurări care rezultă din ansamblul probator administrat.

Astfel,

s-a reținut că inculpații au pătruns în curtea victimei pe timp de noapte

pentru a sustrage bunuri, aceasta surprinzându-i. în continuare, victima l-a

lovit pe inculpatul T.A. cu lanterna pe care o avea asupra sa, aceasta

spărgându-se, după care a aplicat lovituri si inculpatului T.C. Apoi, ambii

inculpați au lovit victima până când aceasta a căzut la pământ si au continuat

să îi aplice lovituri pe întreg corpul cu obiecte descrise de medicul legist

care însă, nu au fost identificate la fata locului. Cu această ocazie, ambii

inculpați, aflați în imediata vecinătate a victimei au fost împroșcați cu

sângele victimei. După consumarea agresiunii, inculpații au părăsit curtea

victimei escaladând gardul din spatele curții, o parte din sângele victimei

aflat pe hainele acestora transferându-se pe șipcile gardului, aspect constatat

în urma investigării locului faptei.

În

continuare, inculpații s-au deplasat la locuința familiei G. unde au spus că

victima era agresată de persoane necunoscute în interiorul curții. Cu ceată

ocazie, martorii au constatat că inculpații erau murdari de noroi si aveau

îmbrăcămintea stropită de sânge.

A reținut instanța de fond că declarațiile inculpaților

conform cărora au lovit victima doar cu pumnii si picioarele în regiunea

abdomenului si toracelui, aceasta

suferind

leziunile de la nivelul capului în urma căderii si lovirii de plăcile de beton

din curte sunt infirmate de constatările făcute de medicul legist cu ocazia

necropsiei.

Astfel,

caracterul, amplasarea si numărul leziunilor de la nivelul capului conduc la

concluzia certă că ele au fost produse prin lovire repetată cu corpuri dure.

Pentru

acest motiv, declarațiile inculpaților au fost înlăturate, necoroborându-se cu

celelalte mijloace de proba, ele nefiind apte să conducă la aflarea adevărului

în cauză.

La

reținerea acestei situații de fapt instanța a avut in vedere următoarele

mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fata locului; planșe foto;

proces verbal de examinare a vestimentației inculpaților; procese verbale;

mijloace materiale de probă; declarații martori; declarațiile inculpaților;

fișele de cazier judiciar ale inculpaților.

În drept s-a reținut că faptele inculpaților T.A. si T.C.

care, la data de 16

ianuarie 2011, au pătruns împreună după lăsarea întunericului în curtea

victimei C.V. pentru a sustrage bunuri si, fiind surprinși de către aceasta,

i-au aplicat lovituri pentru a-si asigura scăparea, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20 C.

pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a), b) și c) C. pen.

Faptele

acelorași inculpați care, la data de 16 ianuarie 2011, au aplicat mai multe

lovituri victimei C.V., provocând moartea acesteia prin dilacelare meningo

cerebrală, consecutivă unui traumatism cranio - cerebral acut deschis, în

cadrul unui politraumatism cranio-toraco-abdominal si de membre, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de

art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.

Astfel

cum rezultă din concluziile medicului legist, victima a fost lovită cu două

corpuri dure, unul alungit, din metal, cu grosimea de 1,5 cm si lungimea minimă

de 50 cm având la capăt două excrescențe poziționate la aproximativ 2 cm una de

cealaltă iar altul unghiular la capăt (posibil fier cornier). Chiar admițând că

numai unul dintre cei doi inculpați a lovit victima cu ambele obiecte

vulnerante (variantă improbabilă având în vedere numărul, dispunerea si

gravitatea leziunilor), împrejurarea că celălalt coinculpat a aplicat lovituri

victimei cu pumnii si picioarele, îl transformă pe acesta în coautor la

infracțiunea de omor, aceasta deoarece inculpații au acționat împreună, într-o

modalitate conjugată, urmărind suprimarea vieții victimei.

Nu se

poate retine doar infracțiunea de tâlhărie urmata de moartea victimei prev de

art. 211 alin (1), alin (2) lit. d) alin. (2

1

) lit. a) și c) și alin.

(3) C. pen. pentru care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din

faptele reținute in rechizitoriu întrucât in cauza sunt conturate elementele

constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, intenția inculpaților

fiind nu numai de a deposeda partea vătămata si de a-si asigura scăparea, ci

aceștia au lovit crunt victima în toate zonele vitale

leziunile de violentă de la nivelul capului si toracelui au putut fi

produse prin lovire

cu un corp dur alungit, din metal, cu grosimea de

1,5 cm si lungimea minimă de 50 cm având la capăt două excrescențe poziționate

la aproximativ 2 cm una de cealaltă. În plus, a fost constatată si o leziune

traumatică produsă prin lovire de

un corp

dur, unghiular la capăt (posibil fier cornier)ceea ce demonstrează intenția

inculpaților

de a ucide. Astfel cum rezultă din analiza fisei de cazier a inculpatului T.A.,

acesta a săvârșit faptele reținute în sarcina sa în stare de recidivă

postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., fiind îndeplinite atât

condițiile pozitive cât si cele negative pentru ambele termene ale acestei

forme de recidivă.

Reținerea

prevederilor art. 33 lit. a) C. pen. este justificată de faptul că inculpații

au săvârșit ambele infracțiuni înainte de a fi condamnați definitiv pentru

vreuna din ele.

La

individualizarea pedepselor aplicate inculpaților conform art. 72 C. pen., pe

lângă dispozițiile generale care reglementează individualizarea instanța de

fond a avut în vedere caracterul oscilant al declarațiilor celor doi inculpați,

natura și gravitatea faptelor comise îndreptate împotriva vieții, caracterul

repetitiv al faptelor inculpatului T.A. care nu este la primul conflict cu

legea penală, precum și împrejurarea că inculpații, deși sunt tineri nu au

ocupație,nu au loc de munca și surse de existenta,sunt cunoscuți in comuna si

suspectați de cetățeni pentru producerea unor sustrageri, instanța de fond apreciind

că nu se pot reține

atenuante în favoarea

inculpaților. De asemenea, s-a apreciat că scopul educativ

al pedepsei

nu poate fi atins în asemenea cazuri decât prin executarea în regim de detenție

a pedepselor. Având în vedere aceste aspecte, instanța consideră că o pedeapsă

rezultanta de 23 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii omor deosebit

de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. si art. 176 alin. (1) lit. d)

C. pen, si tentativa la tâlhărie cu reținerea agravantei prev de art. 37 lit. b)

C. pen. pentru inculpatul T.A. și de 20 de ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. si art.

176 alin. (1) lit. d) C. pen si tentativa la tâlhărie pentru inculpatul T.C.

este suficientă pentru realizarea constrângerii și reeducării inculpaților și

că răspunde cerințelor art. 52 C. penal.

În

privința aplicării pedepsei accesorii, instanța va ține seama de principiile

enunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Sabou și Pârcălab

împotriva României și Hirst împotriva Marii Britanii, în conformitate cu care

restrângerea drepturilor trebuie să țină seama de tipul infracțiunii ce a fost

comisă și de raportul de proporționalitate ce trebuie să existe între măsura

dispusă și scopul legitim urmărit. Conform principiului individualizării

pedepselor, la alegerea naturii și gravității pedepsei accesorii aplicate

inculpatului trebuie să fie luate în considerare criteriile de individualizare

prevăzute la art. 72 C. pen. Ținând seama de împrejurările cauzei și natura

infracțiunii săvârșite, instanța a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a), b) C.

pen., cu excepția dreptului de a alege. în conformitate cu dispozițiile art. 88

C. pen. durata reținerii și arestării preventive a fost computată din durata

pedepsei începând cu data de 14 martie 2010 la zi. Întrucât temeiurile avute in

vedere la dispunerea măsurii arestării preventive subzista si o alta măsura mai

puțin restrictiva de libertate nu este suficienta pentru realizarea scopului

procesului penal în conformitate cu dispozițiile art. 350 C proc. pen.,

instanța a menținut arestarea preventiva a inculpaților.

Sub

aspectul laturii civile, instanța reține că s-a constituit parte civilă în

cauză partea vătămata G.E. cu suma de 10.000 lei daune materiale si 100.000 lei

daune morale. În cursul cercetării judecătorești partea civilă și-a majorat

pretențiile apreciind ca toate cheltuielile viitoare cu pomenile si respectarea

tradiției pana la 7 ani si cheltuielile cu monumentul funerar se vor ridica la

o alta suma de 10.000 lei. Cât privește daunele materiale solicitate de partea

civila G.E. instanța a cenzurat pretențiile acesteia. Este adevărat ca martorii

au arătat că partea vătămata a respectat toate tradițiile,ca la fiecare pomana

a participat toata lumea din sat întrucât sunt persoane cu un standard de viata

ridicat insa in lipsa unor probe suplimentare instanța nu a putut reține că

întreaga sumă a avut aceasta destinație și în consecință, a apreciat că

obligarea inculpatului la plata câtre partea civila a sumei de 16000 lei cu

titlu de daune materiale reprezintă o reparație echitabila a prejudiciului

material suferit de aceasta din urma.

Referitor

la cererea părții civile de reparare a prejudiciului moral suferit, este

neîndoielnic ca fapta săvârșită de inculpat a fost sursa nu numai a unor

prejudicii de ordin material, dar si a unuia cu caracter moral, constând in

trauma psihica suferita de partea civilă, ca urmare a decesului tatălui, acesta

fiind singurul copil al familiei. În absenta unor limite legale sau criterii

orientative fixate de lege, instanța a

apreciat

că obligarea inculpatului la plata câtre partea civila a sumei de 10.000 lei

cu

titlu de daune morale reprezintă o reparație echitabila a prejudiciului

nepatrimonial suferit de aceasta din urma.

În

termen legal împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații T.A. și T.C.,

care oral, cu ocazia dezbaterilor, au invocat greșita încadrare juridică dată

faptelor deduse judecății și greșita individualizare a pedepselor stabilite.

Verificând sentința apelantă, în ansamblu în fapt și în

drept, potrivit art. 371 C

.

proc. pen., precum și în raport de motivele de apel invocate, curtea a apreciat

apelurile ca fiind nefondate.

Astfel în ce privește încadrarea juridică a faptelor

deduse judecății, curtea a

apreciat

că încadrarea reținută în acutul de sesizare a instanței este corectă astfel

cum a reținut și prima instanță, având în vedere dinamica desfășurării

activității infracționale din care rezultă că producerea rezultatului vătămător

constând în decesul victimei, s-a datorat unei activități comune a inculpaților

care au lovit excesiv și repetat victima, atât cu pumnii și picioare cât și cu

corpuri contondente, provocând și lovirea victimei de corpuri dure cu efecte

letale.

Loviturile

aplicate victimei au cauzat decesul acesteia și au fost efectuate cu intenția

directă de a produce rezultatul vătămător într-o tipologie a infracțiunii unice

în forma simplă încadrată juridic în dispozițiile art. 174 alin. (1), 176 lit. d)

C. pen., aflată în concurs real etiologic cu infracțiunea de tâlhărie în forma

tentativei prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art.

211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a), b), c)

C. pen. infracțiune rămasă în forma tentativei ca a urmare întreruperii actelor

de executare a infracțiunii complexe constând în elemente materiale ce aparțin

atât infracțiunii scop, respectiv cele referitoare la pătrunderea în zona în

care se afla victima (curte) prin escaladarea gardului, cât și în elemente

materiale aparținând infracțiunii mijloc constând în exercitarea de violențe

ulterior pătrunderii pentru asigurarea scăpării asupra corpului victimei.

Aplicarea

și exercitarea de violențe asupra victimei nu a fost omogenă, până la un anumit

moment inculpații aplicând lovituri neletale asupra corpului victimei pentru

a-și asigura scăparea, urmărind doar paralizarea reacției victimei față de

părăsirea locului infracțiunii, iar la un moment dat, spontan, a apărut

rezoluția infracțională distinctă vizând urmărirea producerii decesului victimei,

având parțial ca mobil și îngreunarea depistării autorilor infracțiunii de

tâlhărie. Ca atare, s-a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice

formulate de inculpați apelanți, s-a este neîntemeiată, fiind respinsă ca

atare.

În ce

privește individualizarea pedepselor, Curtea a constatat că acestea sunt dozate

în limitele speciale prevăzute de lege, fiind luate în considerare atât cauza

de agravare, constând în recidiva post executorie în ce-l privește pe

inculpatul Ț.A., cât și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor,

gravitatea actelor materiale săvârșite, forma de intenție reținută și lipsa

oricăror elemente subiective din care rezultă că inculpații au conștientizat

gravitatea faptelor săvârșite. Ca atare, întrucât prima instanța a făcut o

corectă aplicare a disp. art. 72 C. pen., curtea a considerat ca

neîntemeiat și acest motiv de apel. În plus, s-a constatat că apare ca

neverosimilă și contrazicând probele administrate în cauză, versiunea prezentată

de inculpatul T.A. care a

încercat să

acrediteze ideea săvârșirii infracțiunii de omor deosebit de grav doar

de

către el, încercând să exonereze de pedeapsă pe fratele său, coinculpatul Ț.C.,

în contextul în care inculpatul T.A. este recidivist iar fratele său nu.

Apreciind că motivele de apel și argumentele invocate de

către apelanți nu

pot fi

reținute ca fiind întemeiate și că sentința apelată nu prezintă neregularități

apte să impună reformarea acesteia, curtea a respins ca nefondate apelurile de

față făcând și aplicarea corespunzătoare a disp. art. 189 și 192 C. proc. pen.

Totodată, în scopul bunei desfășurări a procesului penal și pentru a evita

sustragerea de la executare a pedepselor a celor

doi inculpați, curtea a menținut

măsura arestării preventive a acestora

pe o perioadă de încă 60 zile și a dedus durata arestării preventive de la

momentul pronunțării sentinței apelate până la zi.

Dosarul

a fost înaintat înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării

recursurilor declarate de inculpați, cauza fiind înregistrată pe rolul

acestei instanțe la data de 20 februarie 2012,

fixându-se prim termen de judecată

la data de 9 mai 2012.

La

termenul fixat, din oficiu instanța a pus în discuție tardivitatea

recursurilor, față de împrejurarea că din actele și lucrările dosarului rezultă

că inculpații nu au formulat recurs în termenul legal.

Astfel

dispozițiile art. 385

4

C. proc. pen. vizând: "Declararea,

renunțarea și retragerea recursului prevăd că" - Recursul se declară în

condițiile prevăzute în art. 366 și 367, care se aplică în mod corespunzător. Părțile

pot renunța la recurs potrivit dispozițiilor art. 368 și pot retrage recursul

în condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător."

Dispozițiile

art. 363 C. proc. pen., în alin. (1) prevăd că

“

Termenul

de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel."

Alin. (2) al textului de lege mai sus

menționat prevede că:"Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau

la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Pentru părțile care au lipsit

atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut

ori pentru inculpatul militar în termen, militar

cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare

de învățământ,

ori pentru inculpatul internat într-un centru de

reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la

pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv."

Dispozițiile

art. 364 C. proc. pen., cu privire la repunerea în termen arată că "Apelul

declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind

făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost

determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost

făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a

despăgubirilor civile. Până la soluționarea repunerii în termen, instanța de

apel poate suspenda executarea hotărârii atacate."

Art. 365

C. proc. pen., cu privire la apelul peste termen prevede că "Partea care a

lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare poate declara

apel și peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a

începerii executării pedepsei sau a începerii executării

dispozițiilor privind despăgubirile civile. Apelul

declarat peste termen nu suspendă

executarea. Instanța de apel poate

suspenda executarea hotărârii atacate. "

Înalta

Curte reține faptul că, în speța de față, nu este incident nici unul din

textele de lege evocate anterior. La dosarul instanței de apel există dovezile de

comunicare a minutei deciziei din apel din data de 20 iulie 2011, dovezi ce

poartă mențiunea că „nu fac recurs". De asemenea, s-a depus un referat

întocmit de către Biroul Executări Penale al instanței de apel, din care

rezultă faptul că din verificările efectuate în evidențele instanței de apel a

rezultat că inculpații nu au formulat recurs. Pe baza dovezilor de comunicare

și a extrasului deciziei din apel, comunicări ce s-au efectuat la locul de

deținere, instanța de executare a procedat la emiterea formelor de executare,

respectiv a mandatelor de executare a pedepselor închisorii, copiile fiind

atașate prezentei cauze, mandate care au fost trimise de asemenea locului de

deținere și cu privire la care inculpații ai/luat cunoștință la acea dată.

Singurul înscris prin care Inculpații arată că au

declarat recurs în termen, și

pe

baza căruia dosarul a fost trimis acestei instanțe, se află atașat la dosarul I.C.C.J.,

însă acesta a fost înregistrat la data de 01 februarie 2012, cu mult peste

termenul de 10 zile de la data începerii executării pedepselor astfel că, nu se

poate pune problema repunerii inculpaților în termenul de recurs, pe de-o

parte, iar pe de altă parte, la dosar există dovezile de comunicare a

extrasului deciziei pronunțată de instanța de apel, care poartă mențiunea

expresă a inculpaților că „nu fac recurs".

Așadar, simplele afirmații ale inculpaților că au

declarat recurs în termen, în lipsa unor dovezi ce ar trebui să se regăsească

la dosarul cauzei, nu pot echivala

cu

existența declarațiilor de recurs în termenul prevăzut de lege, astfel încât,

Înalta Curte să poată fi legal investită cu

soluționarea recursurilor.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că

inculpații Ț.A.

și Ț.C.

au declarat recursurile cu depășirea

termenului prevăzut de lege. în consecință, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. a) teza l-a C. proc. pen., recursurile declarate în cauză se privesc ca

tardive și se vor respinge ca atare, inculpații urmând a fi obligați la plata

sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardive, recursurile declarate

de inculpații Ț.A. și Ț.C. împotriva deciziei penale nr. 88/P din 14 iulie 2011

a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și

de familie.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23

mai 2012.