ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1698/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 230 din 6 iunie 2011, pronunțată în dosarul penal nr. 4266/118/2011, a respins cererile inculpaților T.A. și T.C., formulate prin apărători, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, în infracțiunile prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. d) alin. (2 1 ) lit. a) și c) și alin. (3) C. pen. În baza art. 174 alin. (1) și art. 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. A condamnat pe inculpatul T.A., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de 23 (două zeci și trei) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen; A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen cu aplicarea art. 37 lit. b) pentru tentativă la tâlhărie, a condamnat pe inculpatul T.A., la o pedeapsă de 12 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen; A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. a) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul T.A., execută pedeapsa cea mai grea de 23 ( două zeci și trei ) ani închisoare. În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen; A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei închisorii. În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen; A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen.: A dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii si a arestării preventive cu începere de la data de 17 ianuarie 2011 la zi.

În baza art. 174 alin. (1) C. pen. si art. 176 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.C., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de 20 ( doua zeci ) ani închisoare. în baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen; A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., pentru tentativă la tâlhărie, a condamnat pe inculpatul T.C., la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen.

a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. a) C. pen. a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul T.C., va executa pedeapsa cea mai grea de 20 ( doua zeci ) ani închisoare. În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen; A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei închisorii. În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen; A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii si a arestării preventive cu începere de la data de 17 ianuarie 2011 lăzi. În baza art. 350 C proc. pen. A menținut arestarea preventiva a inculpaților T.A. și T.C. În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 346 C. proc. pen. și art. 998-999 C. civ.; A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G.E. A obligat inculpații în solidar către partea civilă la suma de 16.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale,respectiv cheltuieli de înmormântare și pomenire. A obligat inculpații în solidar către partea civilă la suma de 10.000, cu titlu de daune morale.

A obligat pe inculpați fiecare, la plata sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ce includ cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală de 1500 precum și cheltuieli judiciare din faza de cercetare judecătorească în suma de 1100 lei din care onorariu avocați oficiu în suma de 800 lei, N.E. se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanta în favoarea avocaților nominalizați. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 41 din 14 martie 2011 s-a dispus trimiterea in judecata în stare de arest preventiv a inculpaților T.A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

si art. 176 lit. d) C. pen. și tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. și T.C., cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. si art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. si tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut in sarcina acestora ca in seara zilei de 16 ianuarie 2011, după ce au pătruns în curtea locuinței victimei C.V.

cu scopul de a sustrage bunuri, fiind surprinși de aceasta, inculpații i-au aplicat mai multe lovituri care au condus la decesul victimei în urma dilacelării meningo cerebrale, consecutivă unui traumatism cranio - cerebral acut deschis, în cadrul unui politraumatism cranio-toraco-abdominal si de membre. Din materialul probator administrat in cursul urmăririi penale si cercetării judecătorești instanța a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 16 ianuarie 2011, în jurul orei 21:30:00, inculpații T.A. si T.C. au luat hotărârea infracționala de a sustrage fier vechi de la locuința victimei C.V. sens în care pentru a materializa hotărârea infracționala s-au prezentat la domiciliul acestuia unde au pătruns prin gradina din spate neprevăzută cu gard, fiind surprinși de partea vătămată care auzind zgomot, a ieșit din locuință și i-a aplicat inculpatului T.A.

o lovitura cu lanterna ce-o avea asupra sa. Sesizând apropierea de fratele sau, inculpatul T.C. s-a apropiat de cei doi si împreuna cu acesta i-au aplicat lovituri victimei, în zone vitale mai ales în zona capului pana când a cesta a căzut la sol. Potrivit procesului verbal de cercetare la fata locului a rezultat că in mijlocul curții din spatele casei a fost găsit cadavrul victimei C.V., aflat în decubit dorsal, care prezenta mai multe leziuni evidente de violentă la nivelul capului, cu pierdere de substanță osoasă. Lângă cadavru se afla o baltă de sânge cu dimensiunile de 1,2 m x 1 m, precum si mai multe bucăți de substanță osoasă precum si fragmente dintr-o lanternă spartă si două baterii R14.

În curtea locuinței a fost găsită si o bâtă din lemn de brad cu lungimea de 1,10 m si grosimea de 8-10 cm, strunjită la capete iar dincolo de gard, pe câmp au fost identificate mai multe urme de lichid brun roșcat cu aspect de sânge. În urma necropsierii cadavrului victimei s-a stabilit că moartea acesteia a fost violentă si s-a datorat dilacelării meningo cerebrale, consecutivă unui traumatism cranio - cerebral acut deschis, în cadrul unui politraumatism cranio-toraco-abdominal si de membre. De asemenea, mediul legist a mai constatat că leziunile traumatice constatate la cadavru au putut fi produse prin lovire cu corp dur alungit, cele amplasate la nivelul capului având legătură directă cu cauza tanatogeneratoare.

În completarea raportului de constatare medico-legală din 10 februarie 2011, medicul legist a comunicat că leziunile de violentă de la nivelul capului si toracelui au putut fi produse prin lovire cu un corp dur alungit, din metal, cu grosimea de 1,5 cm si lungimea minimă de 50 cm având la capăt două excrescențe poziționate la aproximativ 2 cm una de cealaltă. În plus, a fost constatată si o leziune traumatică produsă prin lovire de un corp dur, unghiular la capăt (posibil fier cornier),obiectele vulnerante negăsindu-se la fata locului. Nu în ultimul rând, în urma necropsierii cadavrului victimei, s-a stabilit că în momentul recepționării loviturilor victima s-a aflat la pământ, în decubit ventro- lateral drept iar agresorii în picioare.

Necropsia cadavrului a scos la iveală numeroase lovituri aplicate victimei pe întreg corpul - la nivelul capului, fetei, toracelui, abdomenului, membrelor superioare si inferioare. După ce au văzut ca victima nu se mai ridica inculpații s-au prezentat la domiciliul fiicei acesteia pentru a o anunța că la locuința victimei C.V. (tatăl pârtii civile G.E.) are loc un scandal, fiind posibil ca viata acesteia să fie în pericol. Împreuna cu martorul G.S.C. inculpații au revenit la locuința victimei, unde au întors cadavrul încercând sa-i schimbe poziția, ocazie cu care au susținut ca s-au pătat cu sânge pe articolele de îmbrăcăminte. Martorii G.E., G.S.C. și G.V. au declarat că în seara zilei de 16 ianuarie 2011, în jurul orei 22:00 - 22:05, inculpații T.A.

si T.C. s-au prezentat la domiciliul lor pentru a-i anunța că la locuința victimei C.V. (tatăl părții civile G.E.) are loc un scandal, fiind posibil ca viata acesteia să fie în pericol. Cu această ocazie, inculpatul T.A. a afirmat că, în timp ce se deplasa pe strada Mare din com. Mereni, prin dreptul locuinței victimei a fost lovit în zona pieptului cu o piatră proiectată din interiorul curții. De asemenea, inculpatul Ie-a spus martorilor că a auzit strigătele victimei si că a observat prezenta unor persoane străine în curtea acesteia. Cei doi inculpați i-au cerut martorului G.S.C. să îi însoțească până la locuința victimei pentru a verifica starea acesteia. Martorele G.E. si G.V. au declarat că atunci când s-au prezentat la locuința lor, inculpații erau murdari de sânge uscat pe mâini si de noroi pe haine si, cunoscând că aceștia mai avuseseră probleme cu legea, au hotărât să se deplaseze si ele până la locuința victimei pentru a fi sigure ca martorul G.S.C.

se afla in siguranța. Martorul G.S.C. a declarat că după ce au ajuns la locuința victimei, inculpații s-au apropiat din proprie inițiativă de cadavru, l-au ridicat si l-au întors cu fata în sus. Astfel cum rezultă din procesele verbale întocmite de organele de politie după examinarea corporală a inculpaților, hainele acestora prezentau atât urme de lichid brun roșcat cu aspect de sânge de dimensiuni relativ mari care s-ar fi putut produce în urma contactului direct cu cadavrul victimei cât si stropi de mici dimensiuni din aceeași substanță care s-ar fi putut produce prin împroșcare. De asemenea, în urma examinării medico-legale a inculpaților s-a stabilit că aceștia prezentau leziuni traumatice recente produse prin lovire cu corpuri dure ceea face plauzibilă ipoteza că amândoi au fost implicați într-o altercație cu victima.

Această variantă este de altfel susținută si de prezenta lanternei sparte în apropierea cadavrului. Inițial, inculpații au negat săvârșirea faptelor, după care au recunoscut ca au fost surprinși in curtea victimei însă nici unul dintre ei nu a admis că ar fi lovit-o pe victimă, fiecare dintre ei arătând că celălalt ar fi aplicat loviturile fatale. De asemenea, inculpații au declarat că au pătruns în curtea victimei pentru a sustrage diverse bunuri (păsări sau fier vechi) însă au fost surprinși de către victimă, care a fost cea care a aplicat lovituri. Ulterior, inculpații si-au modificat această poziție procesuală, declarând la soluționarea propunerii de arestare ca în seara zilei de 16 ianuarie 2011 au pătruns în curtea victimei pentru a sustrage fier vechi însă la scurt timp au fost surprinși de către aceasta care l-a lovit pe inculpatul T.A.

cu lanterna pe care o avea asupra sa. În aceste condiții, ambii inculpați au lovit-o pe victimă cu pumnii si picioarele până când aceasta a căzut la pământ si au continuat să o lovească timp de aproximativ 20 de minute după care au fugit. Inculpații au mai arătat că victima s-a lovit cu capul de dalele de beton din curte iar după ce au revenit la locul faptei împreună cu martorul G.S.C., au constatat că victima se deplasase aproximativ un metru din locul în care o abandonaseră. Aceste declarații ale inculpaților se coroborează doar parțial cu celelalte fapte si împrejurări care rezultă din ansamblul probator administrat. Astfel, s-a reținut că inculpații au pătruns în curtea victimei pe timp de noapte pentru a sustrage bunuri, aceasta surprinzându-i.

în continuare, victima l-a lovit pe inculpatul T.A. cu lanterna pe care o avea asupra sa, aceasta spărgându-se, după care a aplicat lovituri si inculpatului T.C. Apoi, ambii inculpați au lovit victima până când aceasta a căzut la pământ si au continuat să îi aplice lovituri pe întreg corpul cu obiecte descrise de medicul legist care însă, nu au fost identificate la fata locului. Cu această ocazie, ambii inculpați, aflați în imediata vecinătate a victimei au fost împroșcați cu sângele victimei. După consumarea agresiunii, inculpații au părăsit curtea victimei escaladând gardul din spatele curții, o parte din sângele victimei aflat pe hainele acestora transferându-se pe șipcile gardului, aspect constatat în urma investigării locului faptei.

În continuare, inculpații s-au deplasat la locuința familiei G. unde au spus că victima era agresată de persoane necunoscute în interiorul curții. Cu ceată ocazie, martorii au constatat că inculpații erau murdari de noroi si aveau îmbrăcămintea stropită de sânge. A reținut instanța de fond că declarațiile inculpaților conform cărora au lovit victima doar cu pumnii si picioarele în regiunea abdomenului si toracelui, aceasta suferind leziunile de la nivelul capului în urma căderii si lovirii de plăcile de beton din curte sunt infirmate de constatările făcute de medicul legist cu ocazia necropsiei. Astfel, caracterul, amplasarea si numărul leziunilor de la nivelul capului conduc la concluzia certă că ele au fost produse prin lovire repetată cu corpuri dure.

Pentru acest motiv, declarațiile inculpaților au fost înlăturate, necoroborându-se cu celelalte mijloace de proba, ele nefiind apte să conducă la aflarea adevărului în cauză. La reținerea acestei situații de fapt instanța a avut in vedere următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fata locului; planșe foto; proces verbal de examinare a vestimentației inculpaților; procese verbale; mijloace materiale de probă; declarații martori; declarațiile inculpaților; fișele de cazier judiciar ale inculpaților. În drept s-a reținut că faptele inculpaților T.A. si T.C. care, la data de 16 ianuarie 2011, au pătruns împreună după lăsarea întunericului în curtea victimei C.V. pentru a sustrage bunuri si, fiind surprinși de către aceasta, i-au aplicat lovituri pentru a-si asigura scăparea, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen. Faptele acelorași inculpați care, la data de 16 ianuarie 2011, au aplicat mai multe lovituri victimei C.V., provocând moartea acesteia prin dilacelare meningo cerebrală, consecutivă unui traumatism cranio - cerebral acut deschis, în cadrul unui politraumatism cranio-toraco-abdominal si de membre, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. Astfel cum rezultă din concluziile medicului legist, victima a fost lovită cu două corpuri dure, unul alungit, din metal, cu grosimea de 1,5 cm si lungimea minimă de 50 cm având la capăt două excrescențe poziționate la aproximativ 2 cm una de cealaltă iar altul unghiular la capăt (posibil fier cornier).

Chiar admițând că numai unul dintre cei doi inculpați a lovit victima cu ambele obiecte vulnerante (variantă improbabilă având în vedere numărul, dispunerea si gravitatea leziunilor), împrejurarea că celălalt coinculpat a aplicat lovituri victimei cu pumnii si picioarele, îl transformă pe acesta în coautor la infracțiunea de omor, aceasta deoarece inculpații au acționat împreună, într-o modalitate conjugată, urmărind suprimarea vieții victimei. Nu se poate retine doar infracțiunea de tâlhărie urmata de moartea victimei prev de art. 211 alin (1), alin (2) lit. d) alin. (2 1 ) lit. a) și c) și alin. (3) C. pen.

pentru care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din faptele reținute in rechizitoriu întrucât in cauza sunt conturate elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, intenția inculpaților fiind nu numai de a deposeda partea vătămata si de a-si asigura scăparea, ci aceștia au lovit crunt victima în toate zonele vitale leziunile de violentă de la nivelul capului si toracelui au putut fi produse prin lovire cu un corp dur alungit, din metal, cu grosimea de 1,5 cm si lungimea minimă de 50 cm având la capăt două excrescențe poziționate la aproximativ 2 cm una de cealaltă. În plus, a fost constatată si o leziune traumatică produsă prin lovire de un corp dur, unghiular la capăt (posibil fier cornier)ceea ce demonstrează intenția inculpaților de a ucide.

Astfel cum rezultă din analiza fisei de cazier a inculpatului T.A., acesta a săvârșit faptele reținute în sarcina sa în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., fiind îndeplinite atât condițiile pozitive cât si cele negative pentru ambele termene ale acestei forme de recidivă. Reținerea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen. este justificată de faptul că inculpații au săvârșit ambele infracțiuni înainte de a fi condamnați definitiv pentru vreuna din ele. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților conform art. 72 C. pen., pe lângă dispozițiile generale care reglementează individualizarea instanța de fond a avut în vedere caracterul oscilant al declarațiilor celor doi inculpați, natura și gravitatea faptelor comise îndreptate împotriva vieții, caracterul repetitiv al faptelor inculpatului T.A.

care nu este la primul conflict cu legea penală, precum și împrejurarea că inculpații, deși sunt tineri nu au ocupație,nu au loc de munca și surse de existenta,sunt cunoscuți in comuna si suspectați de cetățeni pentru producerea unor sustrageri, instanța de fond apreciind că nu se pot reține atenuante în favoarea inculpaților. De asemenea, s-a apreciat că scopul educativ al pedepsei nu poate fi atins în asemenea cazuri decât prin executarea în regim de detenție a pedepselor. Având în vedere aceste aspecte, instanța consideră că o pedeapsă rezultanta de 23 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. si art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen, si tentativa la tâlhărie cu reținerea agravantei prev de art. 37 lit. b) C. pen.

pentru inculpatul T.A. și de 20 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. si art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen si tentativa la tâlhărie pentru inculpatul T.C. este suficientă pentru realizarea constrângerii și reeducării inculpaților și că răspunde cerințelor art. 52 C. penal. În privința aplicării pedepsei accesorii, instanța va ține seama de principiile enunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Sabou și Pârcălab împotriva României și Hirst împotriva Marii Britanii, în conformitate cu care restrângerea drepturilor trebuie să țină seama de tipul infracțiunii ce a fost comisă și de raportul de proporționalitate ce trebuie să existe între măsura dispusă și scopul legitim urmărit.

Conform principiului individualizării pedepselor, la alegerea naturii și gravității pedepsei accesorii aplicate inculpatului trebuie să fie luate în considerare criteriile de individualizare prevăzute la art. 72 C. pen. Ținând seama de împrejurările cauzei și natura infracțiunii săvârșite, instanța a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. în conformitate cu dispozițiile art. 88 C. pen. durata reținerii și arestării preventive a fost computată din durata pedepsei începând cu data de 14 martie 2010 la zi. Întrucât temeiurile avute in vedere la dispunerea măsurii arestării preventive subzista si o alta măsura mai puțin restrictiva de libertate nu este suficienta pentru realizarea scopului procesului penal în conformitate cu dispozițiile art. 350 C proc.

pen., instanța a menținut arestarea preventiva a inculpaților. Sub aspectul laturii civile, instanța reține că s-a constituit parte civilă în cauză partea vătămata G.E. cu suma de 10.000 lei daune materiale si 100.000 lei daune morale. În cursul cercetării judecătorești partea civilă și-a majorat pretențiile apreciind ca toate cheltuielile viitoare cu pomenile si respectarea tradiției pana la 7 ani si cheltuielile cu monumentul funerar se vor ridica la o alta suma de 10.000 lei. Cât privește daunele materiale solicitate de partea civila G.E. instanța a cenzurat pretențiile acesteia.

Este adevărat ca martorii au arătat că partea vătămata a respectat toate tradițiile,ca la fiecare pomana a participat toata lumea din sat întrucât sunt persoane cu un standard de viata ridicat insa in lipsa unor probe suplimentare instanța nu a putut reține că întreaga sumă a avut aceasta destinație și în consecință, a apreciat că obligarea inculpatului la plata câtre partea civila a sumei de 16000 lei cu titlu de daune materiale reprezintă o reparație echitabila a prejudiciului material suferit de aceasta din urma. Referitor la cererea părții civile de reparare a prejudiciului moral suferit, este neîndoielnic ca fapta săvârșită de inculpat a fost sursa nu numai a unor prejudicii de ordin material, dar si a unuia cu caracter moral, constând in trauma psihica suferita de partea civilă, ca urmare a decesului tatălui, acesta fiind singurul copil al familiei.

În absenta unor limite legale sau criterii orientative fixate de lege, instanța a apreciat că obligarea inculpatului la plata câtre partea civila a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale reprezintă o reparație echitabila a prejudiciului nepatrimonial suferit de aceasta din urma. În termen legal împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații T.A. și T.C., care oral, cu ocazia dezbaterilor, au invocat greșita încadrare juridică dată faptelor deduse judecății și greșita individualizare a pedepselor stabilite. Verificând sentința apelantă, în ansamblu în fapt și în drept, potrivit art. 371 C . proc. pen., precum și în raport de motivele de apel invocate, curtea a apreciat apelurile ca fiind nefondate.

Astfel în ce privește încadrarea juridică a faptelor deduse judecății, curtea a apreciat că încadrarea reținută în acutul de sesizare a instanței este corectă astfel cum a reținut și prima instanță, având în vedere dinamica desfășurării activității infracționale din care rezultă că producerea rezultatului vătămător constând în decesul victimei, s-a datorat unei activități comune a inculpaților care au lovit excesiv și repetat victima, atât cu pumnii și picioare cât și cu corpuri contondente, provocând și lovirea victimei de corpuri dure cu efecte letale. Loviturile aplicate victimei au cauzat decesul acesteia și au fost efectuate cu intenția directă de a produce rezultatul vătămător într-o tipologie a infracțiunii unice în forma simplă încadrată juridic în dispozițiile art. 174 alin. (1), 176 lit. d) C. pen., aflată în concurs real etiologic cu infracțiunea de tâlhărie în forma tentativei prevăzută de art. 20 C. pen.

rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b), c) C. pen. infracțiune rămasă în forma tentativei ca a urmare întreruperii actelor de executare a infracțiunii complexe constând în elemente materiale ce aparțin atât infracțiunii scop, respectiv cele referitoare la pătrunderea în zona în care se afla victima (curte) prin escaladarea gardului, cât și în elemente materiale aparținând infracțiunii mijloc constând în exercitarea de violențe ulterior pătrunderii pentru asigurarea scăpării asupra corpului victimei.

Aplicarea și exercitarea de violențe asupra victimei nu a fost omogenă, până la un anumit moment inculpații aplicând lovituri neletale asupra corpului victimei pentru a-și asigura scăparea, urmărind doar paralizarea reacției victimei față de părăsirea locului infracțiunii, iar la un moment dat, spontan, a apărut rezoluția infracțională distinctă vizând urmărirea producerii decesului victimei, având parțial ca mobil și îngreunarea depistării autorilor infracțiunii de tâlhărie. Ca atare, s-a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpați apelanți, s-a este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.

În ce privește individualizarea pedepselor, Curtea a constatat că acestea sunt dozate în limitele speciale prevăzute de lege, fiind luate în considerare atât cauza de agravare, constând în recidiva post executorie în ce-l privește pe inculpatul Ț.A., cât și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, gravitatea actelor materiale săvârșite, forma de intenție reținută și lipsa oricăror elemente subiective din care rezultă că inculpații au conștientizat gravitatea faptelor săvârșite. Ca atare, întrucât prima instanța a făcut o corectă aplicare a disp. art. 72 C. pen., curtea a considerat ca neîntemeiat și acest motiv de apel. În plus, s-a constatat că apare ca neverosimilă și contrazicând probele administrate în cauză, versiunea prezentată de inculpatul T.A.

care a încercat să acrediteze ideea săvârșirii infracțiunii de omor deosebit de grav doar de către el, încercând să exonereze de pedeapsă pe fratele său, coinculpatul Ț.C., în contextul în care inculpatul T.A. este recidivist iar fratele său nu. Apreciind că motivele de apel și argumentele invocate de către apelanți nu pot fi reținute ca fiind întemeiate și că sentința apelată nu prezintă neregularități apte să impună reformarea acesteia, curtea a respins ca nefondate apelurile de față făcând și aplicarea corespunzătoare a disp. art. 189 și 192 C. proc. pen. Totodată, în scopul bunei desfășurări a procesului penal și pentru a evita sustragerea de la executare a pedepselor a celor doi inculpați, curtea a menținut măsura arestării preventive a acestora pe o perioadă de încă 60 zile și a dedus durata arestării preventive de la momentul pronunțării sentinței apelate până la zi.

Dosarul a fost înaintat înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursurilor declarate de inculpați, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20 februarie 2012, fixându-se prim termen de judecată la data de 9 mai 2012. La termenul fixat, din oficiu instanța a pus în discuție tardivitatea recursurilor, față de împrejurarea că din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpații nu au formulat recurs în termenul legal. Astfel dispozițiile art. 385 4 C. proc. pen. vizând: "Declararea, renunțarea și retragerea recursului prevăd că" - Recursul se declară în condițiile prevăzute în art. 366 și 367, care se aplică în mod corespunzător. Părțile pot renunța la recurs potrivit dispozițiilor art. 368 și pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător." Dispozițiile art. 363 C. proc.

pen., în alin. (1) prevăd că “ Termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel." Alin. (2) al textului de lege mai sus menționat prevede că:"Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv." Dispozițiile art. 364 C. proc.

pen., cu privire la repunerea în termen arată că "Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile. Până la soluționarea repunerii în termen, instanța de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate." Art. 365 C. proc. pen., cu privire la apelul peste termen prevede că "Partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare poate declara apel și peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile.

Apelul declarat peste termen nu suspendă executarea. Instanța de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate. " Înalta Curte reține faptul că, în speța de față, nu este incident nici unul din textele de lege evocate anterior. La dosarul instanței de apel există dovezile de comunicare a minutei deciziei din apel din data de 20 iulie 2011, dovezi ce poartă mențiunea că „nu fac recurs". De asemenea, s-a depus un referat întocmit de către Biroul Executări Penale al instanței de apel, din care rezultă faptul că din verificările efectuate în evidențele instanței de apel a rezultat că inculpații nu au formulat recurs.

Pe baza dovezilor de comunicare și a extrasului deciziei din apel, comunicări ce s-au efectuat la locul de deținere, instanța de executare a procedat la emiterea formelor de executare, respectiv a mandatelor de executare a pedepselor închisorii, copiile fiind atașate prezentei cauze, mandate care au fost trimise de asemenea locului de deținere și cu privire la care inculpații ai/luat cunoștință la acea dată.

Singurul înscris prin care Inculpații arată că au declarat recurs în termen, și pe baza căruia dosarul a fost trimis acestei instanțe, se află atașat la dosarul I.C.C.J., însă acesta a fost înregistrat la data de 01 februarie 2012, cu mult peste termenul de 10 zile de la data începerii executării pedepselor astfel că, nu se poate pune problema repunerii inculpaților în termenul de recurs, pe de-o parte, iar pe de altă parte, la dosar există dovezile de comunicare a extrasului deciziei pronunțată de instanța de apel, care poartă mențiunea expresă a inculpaților că „nu fac recurs". Așadar, simplele afirmații ale inculpaților că au declarat recurs în termen, în lipsa unor dovezi ce ar trebui să se regăsească la dosarul cauzei, nu pot echivala cu existența declarațiilor de recurs în termenul prevăzut de lege, astfel încât, Înalta Curte să poată fi legal investită cu soluționarea recursurilor.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că inculpații Ț.A. și Ț.C. au declarat recursurile cu depășirea termenului prevăzut de lege. în consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza l-a C. proc. pen., recursurile declarate în cauză se privesc ca tardive și se vor respinge ca atare, inculpații urmând a fi obligați la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardive, recursurile declarate de inculpații Ț.A. și Ț.C. împotriva deciziei penale nr. 88/P din 14 iulie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2012.