ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4165/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4165/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

penal de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 200 din data de 18

mai 2011, Tribunalul Constanța: în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 -

176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe

inculpatul A.Ț.G. (fiul lui V. și M., deținut în Penitenciarul P.A., jud. Constanța,

căsătorit, 1 copil, recidivist) la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pentru infracțiunea de

tentativă la omor deosebit de grav.

În baza art. 39 alin.

(2) C. pen. în referire la art. 34 lit. a) și 35 alin. (2) C. pen. a contopit

pedeapsa cea a mai rămas de executat de 3579 de zile închisoare și 8 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. din

pedeapsa de 22 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.

378 din 23 februarie 2009 a Judecătoriei Baia Mare, în a cărei executare se

află, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, de 12 ani închisoare și 4

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și b) C. pen., în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de

12 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

Pedeapsa s-a dispus a

fi executată în regim de detenție, conform art. 57 C. pen.

În baza art. 36 C.

pen. a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu data de 21 septembrie

2009 (data comiterii faptei) la zi.

A făcut aplicarea

art. 71 în referire la art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata

executării pedepsei principale.

A anulat vechile

forme de executare și a dispus emiterea unor noi forme de executare la data

rămânerii definitive a prezentei.

A constatat că

inculpatul este arestat în altă cauză.

A luat act că părțile

vătămate C.F. și S.C.J. Constanța nu au formulat pretenții civile în cauză.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea în vederea distrugerii a unui

cuțit improvizat din platbandă, folosit de inculpat la săvârșirea faptei, ce se

află depus la dosarul cauzei.

În baza art. 189 C.

proc. pen. a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției în favoarea

Baroului Constanța a sumei de 200 RON, pentru domnul avocat R.A., onorariu

avocat din faza de urmărire penală și a sumei de 200 RON cu titlu de onorariu

apărător din oficiu din faza de judecată pentru doamna avocat F.E.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 2.535 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 21

septembrie 2009, în jurul orelor 9.00, în camera de detenție comună a secției a

V-a din P.M.S. P.A., jud. Constanța, în cursul unui conflict spontan,

inculpatul-deținut A.T.G. a înjunghiat cu un cuțit în zona toracică dreaptă pe

partea vătămată-deținut I.C., de 30 de ani, provocându-i leziuni vindecabile în

25 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie prin

hemopneumotorax masiv cu fenomene de insuficiență respiratorie acută și șoc

hemoragic, necesitând tratament medico-chirurgical în condiții de terapie

intensivă.

Din cercetările

efectuate a rezultat că atât inculpatul, cât și partea vătămată sunt deținuți

în P.M.S. P.A., în executarea unor pedepse privative de libertate, ambii pentru

săvârșirea infracțiunii de omor, fiind încarcerați primul, pentru o pedeapsă de

22 ani închisoare aplicată pentru tâlhărie și omor, iar al doilea pentru o

pedeapsă de 19 de ani închisoare aplicată pentru omor, iar până la data

comiterii faptei investigate în prezenta cauză nu au avut alte conflicte și

chiar incidentul dintre cei doi i-a surprins pe colegii lor de cameră.

Inițial, partea

vătămată I.C. a pretins un pachet de țigări de la un alt deținut, iar

inculpatul, la rândul lui, i-a cerut părții vătămate două țigări din acel

pachet.

Partea vătămată I.C.

a susținut că, i-a oferit inculpatului cele două țigări, după care s-a deplasat

către patul său cu intenția să-și ia un hanorac mai gros, pentru a ieși la

plimbarea care urma să se desfășoare; în acest timp l-a observat pe inculpat

scoțând un cuțit, care era ascuns sub placajul patului situat deasupra patului

inculpatului, la nivel superior. Paturile deținuților erau susținute de un

cadru metalic, pe care se așeza un placaj, care susținea salteaua, cuțitul

fiind ascuns între cadrul metalic al patului și placaj.

Din declarația părții

vătămate a rezultat că a observat când inculpatul a pus cuțitul la spate, pe

sub curea, însă a crezut că acesta va fi folosit asupra altei persoane, când

vor ieși la plimbare în curte. După ce s-a îmbrăcat cu hanoracul, partea

vătămată s-a îndreptat către ușă, zona în care se găsea patul inculpatului,

moment în care a fost interpelat de acesta, dacă are să-i mai dea o țigară, iar

după ce i-a oferit din nou o țigară și au avut un schimb de replici, inculpatul

a scos cuțitul și i l-a înfipt în piept, în partea dreaptă a sternului. În timp

ce îi înfigea cuțitul în piept, partea vătămată era împinsă cu mâna stângă

înspre cuțit, de către inculpat, astfel încât cuțitul să-i pătrundă mai mult în

corp.

După ce a scăpat din

brațele inculpatului, partea vătămată I.C. s-a deplasat către patul său, iar

inculpatul A.Ț.G. i-a amenințat pe ceilalți deținuți prezenți să nu intervină.

Din raportul de

constatare medico-legală din data de 9 noiembrie 2009 al S.J.M.L. Constanța,

reiese că deținutul-parte vătămată I.C. a prezentat la data de 21 septembrie

2009 o leziune traumatică ce a putut fi produsă prin lovire cu corp

tăietor-înțepător (posibil corp delict confecționat artizanal), pentru care a

necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii, în momentul

loviturii, autorul și victima se puteau afla față în față, direcția de lovire

fiind dinainte-înapoi, leziunea i-a pus victimei viața în primejdie prin

hemopneumotorax masiv cu fenomene de insuficiență respiratorie acută și șoc

hemoragic, necesitând tratament medico-chirurgical în condiții de terapie

intensivă.

Cuțitul improvizat,

realizat din platband a fost predat personalului supraveghetor al

penitenciarului.

În fața instanței,

inculpatul a înțeles să se prevaleze de dreptul la tăcere, însă în faza de

urmărire penală a declarat că, se afla în camera de deținere de cca. 1 lună de

zile, iar după ce a fost transferat, a constatat că partea vătămată I.C.

încerca să-și afirme supremația în cameră, discutând cu el de sus și pe un ton

ridicat. De asemenea, a pretins că partea vătămată ar fi lovit un alt deținut,

iar el ar fi sărit să-l apere. În legătură cu cuțitul găsit asupra lui,

inculpatul a relatat că l-a descoperit sub salteaua unui pat rămas liber după

plecarea unui alt deținut din cameră. A mai arătat că, partea vătămată i-a

cerut cafea și țigări și întrucât a fost refuzată, a început să-l înjure și chiar

s-a înarmat cu o șurubelniță sau cuțit.

Aceste aspecte nu au

putut fi susținute de probele administrate în cauză, mai ales că, la momentul

la care a intervenit supraveghetorul, doar inculpatul a fost văzut cu un cuțit

în mână.

Din declarațiile

martorilor nu a rezultat existența unui incident similar care să se desfășoare

în același timp, între partea vătămată și alt deținut, care de altfel, nu a

fost identificat cu date certe de către inculpat, de aceea nici versiunea

inculpatului care viza reținerea unui caz de legitimă apărare, nu a fost avută

în vedere de către instanța de fond.

Martorul C.A.I. a

declarat în faza de urmărire penală, că l-a auzit anterior pe partea vătămată

I.C. când spunea unor colegi de cameră că lui nu are nimeni ce să-i facă, iar

aceste insinuări îl vizau pe inculpat, care la rândul său era foarte nervos și

l-a invitat să coboare să se bată, după care a observat pe inculpat cu cuțitul

în mână îndreptându-se spre partea vătămată, care a încercat să fugă, după ce a

fost atacată. În fața instanței martorul a susținut că își menține declarațiile

date anterior, că inițial a fost un conflict verbal între cei doi, apoi când

s-a deschis ușa camerei a sesizat că partea vătămată era lovită și îi curgea

sânge însă nu a văzut cine și în ce condiții a fost lovită.

Martorul B.N. a

arătat că a fost trezit de țipetele din timpul incidentului, a văzut pe partea

vătămată ținându-se de piept în partea dreaptă și pe inculpat având un cuțit în

mână.

Martorul S.S.V a

relatat că nu a văzut împrejurările în care s-a derulat incidentul, însă l-a

observat pe I.C. stând în picioare, ținându-se cu mâna dreaptă de piept,

deoarece îi curgea sânge. Ulterior, inculpatul a predat trupelor de

intervenție, cuțitul.

Martorii A.M. și

D.I., colegi de cameră cu inculpatul și partea vătămată, au declarat că la

momentul săvârșirii infracțiunii, din motive diferite nu se aflau în cameră,

dar au revenit imediat după incident, ocazie cu care au aflat de la ceilalți

colegi că I., a fost tăiat de inculpat și au observat urme de sânge pe jos.

Martorul C.V.,

supraveghetor la Penitenciarul P.A., a declarat că se afla în hol și scotea

deținuții din alte camere pentru a-i conduce în curte la plimbare, iar în acest

context a auzit bătăi în ușă, la camera x. Din acest motiv, supraveghetorul a

oprit activitatea pe care o desfășura, a deschis vizeta camerei, și a văzut un

deținut care avea sânge în zona pieptului. A procedat la transportarea

deținutului I.C. la cabinetul medical, ocazie cu care a fost informat că acesta

a fost înjunghiat de inculpatul A.Ț.G. Ulterior, a revenit în camera unde a

avut loc incidentul și a auzit personal când inculpatul a recunoscut că, a

lovit pe partea vătămată cu un cuțit.

Expertiza psihiatrică

- dispusă și efectuată în cauză, prin raportul la I.N.M.L M.M. București,

relevă că inculpatul A.Ț.G. prezintă un comportament antisocial, heteroagresiv

repetitiv, fără nivel de deteriorare la nivelul gândirii, valori accentuate

pentru tendințe impulsive și antisociale, instabilitate psiho-emoțională,

tulburare de personalitate de tip antisocial, însă are discernământul păstrat,

în raport de fapta pentru care este cercetat.

Pe baza tuturor

probelor administrate în cauză la care s-a făcut referire mai sus, instanța de

fond a reținut că fapta a fost comisă de inculpat cu forma de vinovăție cerută

de lege și anume, intenția directă, constituie infracțiune și se impune

tragerea la răspundere penală a inculpatului.

În drept, fapta

inculpatului A.Ț.G., care la data de 21 septembrie 2009, a lovit cu un cuțit

confecționat artizanal pe partea vătămată I.C., coleg de cameră în P.M.S. P.A.,

provocându-i leziuni toracice ce i-au pus viața în primejdie, prin

hemopneumotorax masiv cu fenomene de insuficiență respiratorie acută și șoc

hemoragic, și care au necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale, a fost

încadrată în dispozițiile art. 20 rap. la art. art. 174 raportat la art. 176

lit. c) C. pen., care incriminează tentativa la infracțiunea de omor deosebit

de grav.

Întrucât inculpatul a

comis prezenta faptă în timp ce se afla în executarea unei pedepse de 22 de ani

închisoare, rezultată în urma contopirii mai multor pedepse prin Sentința

penală nr. 378 din 23 februarie 2009 a Judecătoriei Baia Mare, rămasă

definitivă prin nerecurare, în cauză s-au reținut și dispozițiile art. 37 lit.

a) C. pen.

La reținerea

încadrării juridice, în infracțiunea de omor deosebit de grav, (persoana care a

mai comis un omor), nu are relevanță împrejurarea că inculpatul a fost trimis

în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor și nu pentru o infracțiune

de omor în formă consumată, deoarece legiuitorul a ținut să incrimineze mai

grav fapta acelei persoane care a avut intenția clară de a suprima viața altei

persoane și care a mai comis o asemenea infracțiune îndreptată împotriva

vieții, iar săvârșirea chiar și a unei tentative de omor denotă aceeași gravă

lipsă de respect pentru viața omului și impune o sancțiune mai severă.

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpatul A.Ț.G.

Apelul nu a fost

motivat printr-un memoriu, însă a fost susținut prin apărătorul desemnat din

oficiu, oral, cu ocazia dezbaterilor prin prisma criticii vizând greșita

individualizare a pedepsei aplicate, apreciindu-se că aceasta are un cuantum

prea ridicat.

Prin Decizia penală

nr. 87/P/2011 din 7 iulie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 18242/118/2010, Curtea

de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de

familie, - a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

În considerentele

deciziei, instanța de prim control judiciar a reținut că în mod corect prima

instanță a constatat că fapta dedusă judecății există și a fost săvârșită cu

intenție de către inculpat, respectiv că inculpatul A.Ț.G., folosind un corp

tăietor - înțepător confecționat artizanal anterior, a aplicat o lovitură

într-o zonă vitală a corpului părții vătămate I.C., acceptând posibilitatea

survenirii decesului acestuia și punând în pericol viața părții vătămate.

Contextul săvârșirii

faptei, respectiv acela că inculpatul și partea vătămată se aflau în executarea

unor pedepse, fiind în detenție în Penitenciarul P.A., pedepsele fiind aplicate

ambilor inculpați pentru săvârșirea unor infracțiuni de violență corporală, duc

la concluzia că argumentele apelantului, pentru reținerea circumstanțelor

personale favorabile să nu aibă relevanță.

Concluzionând, instanța

de prim control judiciar a reținut că tribunalul, ținând seama de toate cauzele

de agravare, a stabilit o pedeapsă situată în limitele prevăzute de lege și,

apreciind că nu se pot reține cauze de atenuare, a respins ca neîntemeiată

critica adusă sentinței de către inculpat.

Împotriva deciziei a

declarat recurs inculpatul A.Ț.G. care, invocând cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a solicitat,

reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia prin reținerea

în favoarea sa de circumstanțe atenuante judiciare motivat de faptul că are un

copil minor, a recunoscut și regretat comiterea faptei, partea vătămată nu s-a

constituit parte civilă în cauză.

Examinând hotărârea

atacată, atât prin prisma motivului invocat de inculpat care în drept se

încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C. proc. pen., cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Înalta Curte reține

că instanța de fond și cea de apel au stabilit corect, pe baza probelor

administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării

judecătorești, situația de fapt, vinovăția recurentului inculpat și încadrarea

juridică a infracțiunii pentru care acesta a fost cercetat și trimis în

judecată.

În ce privește

individualizarea pedepsei, se constată că aceasta s-a făcut cu respectarea

tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. referitoare la gradul

de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

La data de 21

septembrie 2009, în jurul orelor 09,00, recurentul inculpat A.Ț.G. a lovit cu

un cuțit confecționat artizanal, pe intimatul parte vătămată I.C., coleg de

cameră în P.M.S. P.A., provocându-i leziuni toracice care i-au pus viața în

primejdie (hemopneumotorax masiv cu fenomene de insuficiență respiratorie acută

și șoc hemoragic) și au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri

medicale și tratament medico-chirurgical în condiții de terapie intensivă.

Modul și

împrejurările în care a fost comisă fapta pentru care recurentul inculpat a

fost deferit justiției și gradul ridicat de pericol social concret al acesteia,

reliefat atât de limitele de pedeapsă prevăzute de lege (pentru infracțiunea de

omor deosebit de grav rămasă în forma tentativei, pedeapsa este închisoarea de

la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni), cât și de urmările produse, justifică

menținerea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată inculpatului de către

instanța de fond.

Circumstanțele

personale invocate de recurent - poziția sinceră adoptată în cursul procesului

penal, faptul că are un copil minor - nu justifică prin ele însele, reținerea

în favoarea acestuia de circumstanțe atenuante judiciare, având în vedere

gravitatea faptei și, nu în ultimul rând împrejurarea că la data săvârșirii

infracțiunii, inculpatul se afla în executarea unei pedepse privative de

libertate de 22 de ani închisoare la care a fost condamnat pentru o infracțiune

de omor, ceea ce denotă perseverență din partea acestuia în comiterea faptelor

de același gen.

În consecință,

reținând că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată recurentului inculpat A.Ț.G.

în prezenta cauză este de natură a-și atinge scopul preventiv și educativ cerut

de art. 52 C. pen. și proporțională cu gravitatea faptei comise, recursul

declarat de acesta se va respinge ca nefondat în conformitate cu dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 500 RON

cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200 RON reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul A.Ț.G. împotriva Deciziei penale nr.

87/P din 7 iulie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 decembrie 2011.