ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 894/2011

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Tribunalul Constanța, secția penală, prin Sentința nr. 448 din 2 decembrie 2009, în baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și 75 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.F.S.  la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, ce se execută după executarea pedepsei principale. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 103 din 23 martie 2005 (dosar, nr. 364/2005) a Tribunalului Mehedinți și a contopit restul rămas neexecutat de 722 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin sentință, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și arest preventiv, de la data de 31 martie 2009, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 160

b

alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive față de inculpat.

În baza art. 104 C. pen., în referire la art. 101 lit. c) C. pen. și art. 106 C. pen., a aplicat inculpatului minor S.G. (fiul fără paternitate stabilită al F.), măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, respectiv în Centrul de Reeducare Găești, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplic, art. 99 și urm. C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 108 alin. (1) și (2) C. pen., în sensul că dacă în perioada liberării înainte de a deveni major, are o purtare necorespunzătoare, instanța poate dispune revocarea liberării, iar dacă în perioada internării într-un centru de reeducare ori a liberării înainte de a deveni major acesta săvârșește din nou o infracțiune pentru care se apreciază că este cazul să i se aplice pedeapsa închisorii, instanța revocă internarea.

În baza art. 350 alin. (3) lit. d) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S.G. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 45 din 31 martie 2009 emis de Tribunalul Constanța în baza Încheierii nr. 43 din 31 martie 2009, în Dosarul penal nr. 3639/118/2009.

În baza art. 490 C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în executare a măsurii educative luate precum și comunicarea copiei de pe hotărâre organului de poliție de la locul unde se află minorul și centrului de reeducare.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 108 C. pen. privind revocarea măsurii educative aplicate, în sensul că dacă în perioada internării într-un centru de reeducare, acesta are o purtare necorespunzătoare precum și în cazul în care săvârșește din nou o infracțiune pentru care se apreciază că este cazul să i se aplice pedeapsa închisorii, instanța revocă internarea.

A luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.

Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele:

În ziua de 29 martie 2009, victima I.I. a consumat băuturi alcoolice împreună cu inculpatul P.F.S., la locuința sa din satul Esechioi, comuna Ostrov, județul Constanța, precum și la locuința acestuia din urmă situată în apropiere, imobil în care locuiește și S.A., bunica inculpatului minor.

În jurul orei 19

00

, cei doi inculpați s-au deplasat la locuința victimei unde au consumat vin, iar la un moment dat, din cauza faptului că victima i-a adresat inculpatului major cuvinte jignitoare referitoare la prietena sa, S.C.D., inculpatul P.F.S. a luat o toporișcă aflată în holul casei și a lovit-o pe victimă peste cap. Apoi, inculpatul minor S.G. a luat aceeași toporișcă și a lovit de mai multe ori pe victima I.I. în partea dreaptă a gâtului. În timp ce era lovit de către cei doi inculpați, victima I.I. se afla pe pat, întins pe spate, de-a curmezișul. Înainte de a fi lovit cu toporișca, el stătea în șezut pe pat, însă a fost împins de inculpatul P.F.S., astfel căzând pe spate, așa cum chiar inculpatul a declarat inițial. În continuare, inculpatul S.G. a luat din camera alăturată, butelia de la aragaz, tăindu-i furtunul de alimentare, iar inculpatul P.F.S. a smuls cablul de antenă și a luat televizorul din camera în care se afla victima, bunuri ce au fost găsite abandonate în holul locuinței victimei și despre care inculpatul P.F.S. a declarat că nu au mai fost luate întrucât el a refuzat să le transporte.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 213/2 din 04 mai 2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanța, rezultă că moartea victimei I.I. a fost violentă și s-a datorat anemiei acute grave, consecutive unor plăgi despicate cranio-cerebrale și cervicale cu secționarea pachetului vasculo-nervos cervical drept, că leziunile de violență au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-despicător, posibil topor și au legătură directă cu cauza morții și că oricare dintre plăgi, prin gravitatea lor, ar fi dus și singure la deces. Prin adresa din 14 mai 2009 a Serviciului de Medicină Legală Constanța, s-a precizat că leziunile prezentate de victimă, au putut fi produse prin lovire cu un topor cu lama de 11 cm, ținându-se cont de variabilitatea în care lama unui topor poate lua contact cu suprafața corpului.

Specialiștii criminaliști din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanta - Serviciul Criminalistic au examinat hainele cu care au fost îmbrăcați inculpații în ziua de 29 martie 2009, în laborator, cu sursă de lumină cu lungimi de undă variabilă „Polylight" și au constatat că pe acestea se pun în evidență pete de culoare brun roșcat, cu aspect de sânge, pete care nu sunt vizibile în lumină albă, așa cum reiese din procesul-verbal întocmit la data de 15 aprilie 2009 și planșele fotografice privind aceste constatări.

Starea de fapt s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de depistare, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică anexă, procesele-verbale de ridicare a hainelor cu care au fost îmbrăcați inculpații când au săvârșit fapta, procesul-verbal de examinare a hainelor inculpaților și planșele fotografice anexe, raportul de constatare medico-legală din data de 04 mai 2009 al Serviciului de Medicină Legală Constanța și adresa din 14 mai 2009 a Serviciului de Medicină Legală Constanța, declarațiile martorilor I.N. și I.V., S.A., T.S., D.L., V.G., C.P., S.C.D. și C.N., adresa din data de 28 aprilie 2009 a Postului de Poliție Ostrov, înscrisurile trimise din arest de către inculpatul P.F.S., declarațiile inculpaților.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul P.F.S.

Apelul parchetului a vizat pe inculpatul minor S.G. sub aspectul sancțiunii penale aplicate acestuia, respectiv măsura educativă a internării într-un centru de reeducare apreciindu-se că în cauză sancțiunea mai potrivită ar fi fost aceea a închisorii privative de libertate, precum și reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului P.F.S. în sensul majorării cuantumului acesteia.

Apelantul inculpat P.F.S. a motivat că este nevinovat deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă săvârșirea infracțiunii de „omor", a negat săvârșirea faptei, iar recunoașterea participației penale în fața procurorului s-a datorat faptului că a crezut că astfel va scăpa de răspundere penală.

Prin Decizia penală nr. 3/MP din 04 februarie 10 pronunțată în Dosarul penal nr. 1/36/2010, Curtea de Apel Constanța a respins, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul P.F.S..

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de procuror și a casat Decizia penală nr. 3/MP din 04 februarie 10 cu trimitere spre rejudecare instanței de apel deoarece nu s-a pronunțat cu privire la reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului P.F.S. în sensul majorării critică formulată de către parchet.

Cu ocazia rejudecării apelurilor, în timp ce procurorul a susținut ambele motive și anume atât cel cu privire la condamnarea inculpatului minor S.G. la pedeapsa închisorii, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare fiind insuficientă pentru reeducarea minorului, cât și pe cel referitor la reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului major în sensul majorării cuantumului acesteia, apelantul P.F.S. a solicitat numai reindividualizarea pedepsei însă în sensul reducerii cuantumului.

Prin Decizia nr. 20/MP din 24 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelurile ca nefondate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul P.F.S.

Prin recursul scris, procurorul a criticat decizia și sentința pentru netemeinicie, caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul minor S.G. s-a susținut că instanțele nu au dispus măsura de sancționare adecvată ținând seama de dispozițiile art. 100 C. pen.

Astfel, minorul a comis faptă deosebit de gravă, înainte de săvârșirea faptei a avut o conduită necorespunzătoare, a sustras bunuri de la bunica sa și de la alte persoane din comună, avea o comportare violentă și folosea un limbaj vulgar, adoptând reacții impulsive și agresive.

În ce-l privește pe inculpatul P.F.S. pedeapsa este neîndestulătoare pe de o parte ținând seama de gravitatea faptei comise, pe de alta, de conduita anterioară necorespunzătoare, a suferit 8 condamnări pentru furt și tâlhărie.

Prin recursul scris inculpatul P.F.S. a criticat decizia și sentința ca fiind nelegale și netemeinice. A susținut că se impune casarea hotărârilor cu trimitere pentru rejudecare urmând să se administreze alte probe precum ar fi stabilirea pe baza urmelor de pe hainele purtate a genotipului uman, probe care ar putea dovedi nevinovăția inculpatului minor. A solicitat reducerea pedepsei care este prea mare.

Verificând decizia atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursul procurorului este fondat în ceea ce privește greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului S.G.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă și au dat încadrarea juridică legală faptelor comise de inculpați.

În declarațiile date în ziua de 31 martie 2009 la nici două zile după uciderea victimei I.I., ambii inculpați au recunoscut că au săvârșit fapta, inculpatul minor arătând că el a lovit victima o singură dată cu toporul, lovitura fiind aplicată în zona gâtului și că inculpatul P.F. a lovit victima cu toporul în cap.

Ulterior arestării la aproximativ o lună de zile inculpații au negat săvârșirea faptei, inculpatul major recurgând la memorii prin care a avansat diferite versiuni ba chiar i-a propus procurorului o înțelegere, urmând să dovedească faptul că omorul a fost săvârșit de trei indivizi care au încercat să-l forțeze pe I.I. să le vândă casa și fiind refuzați l-au omorât, în prezența lui.

Recursurile inculpaților nu sunt credibile și instanțele ținând seama și de celelalte probe le-au înlăturat ca nesincere.

Este bizară motivarea ambilor inculpați în declarațiile date ulterior datei de 20 aprilie 2009 când au arătat că au recunoscut comiterea faptelor, imediat după ce omorul a avut loc, fiind convinși că astfel vor scăpa de răspundere.

În fața instanțelor în special după casarea cu trimitere dispusă prin Decizia penală nr. 1557 din 20 aprilie 2010 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpații au refuzat să dea declarații invocând dispozițiile art. 70 C. proc. pen.

Măsura educativă dispusă față de inculpatul minor a fost greșit aleasă ținând seama de criteriile prevăzute de art. 100 C. pen., ea nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.

Inculpatul a săvârșit o infracțiune deosebit de gravă lovind cu un topor o persoană în vârstă în imposibilitate de a se apăra. Din actele dosarului rezultă că inculpatul avea o conduită necorespunzătoare în familie și societate. Chiar bunica inculpatului minor audiată a declarat că acesta obișnuia să fure lucruri de la ea cât și de la alte persoane, aspecte menționate și în referatul de evaluare. Mai rezultă că deși nu a fost judecat și condamnat inculpatul era impulsiv, folosea un limbaj vulgar și recurgea deseori la amenințări în raporturile cu persoane majore.

Așa fiind Înalta Curte urmează să caseze decizia și sentința conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și în rejudecare să îl condamne pe S.G. în temeiul art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare într-un loc de deținere.

Se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., începând de la împlinirea vârstei de 18 ani.

Cu privire la recursurile procurorului și inculpatului P.F.S., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate. Pedeapsa de 12 ani închisoare este just individualizată fiind aptă să realizeze scopul prevăzut în art. 52 C. pen.

Așa fiind, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursurile să fie respinse ca nefondate.

Se va constata că inculpatul S.G. a fost arestat preventiv de la 31 martie 2009 la 2 decembrie 2009.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.F.S. reținerea și arestarea de la 31 martie 2009 la 8 martie 2011. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. 20/MP din 24 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpații S.G. și P.F.S..

Casează Decizia penală recurată și Sentința penală nr. 448 din 2 decembrie 2009 a Tribunalului Constanța numai cu privire la greșita luare a măsurii educative față de inculpatul minor S.G.

Înlătură dispozițiile art. 101 lit. c), art. 104, art. 106 și art. 108 C. pen.

În baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., condamnă pe inculpatul S.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Aplică pedeapsa accesorie prev. de art. 71 și art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., începând de la împlinirea vârstei de 18 ani de către inculpat.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Constată că inculpatul S.G. a fost arestat preventiv în perioada 31 martie 2009 - 2 decembrie 2009.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F.S. împotriva Deciziei penale nr. 20/MP din 24 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 31 martie 2009 la 8 martie 2011.

Obligă recurentul inculpat P.F.S. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat S.G., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 8 martie 2011.