ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4071/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. nr. 215 din 31 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul penal nr. 7434/101/2010, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.F., la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară. În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare. În baza art. 33-34 C. pen., au fost contopite aceste pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., precum și pe o durată de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară. S-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reținerii preventive de 24 ore, executată în intervalul 12 aprilie 2010 - 13 aprilie 2010. A fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile către partea civilă SC M. SA, prin lichidator judiciar SC C.I.T.F.T.

SRL, în cuantum de 553.620,72 lei. S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile A.N.A.F., prin D.G.F.P. Galați. A fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: La data de 20 octombrie 2009, partea vătămată SC M. SA, cu sediul social în Municipiul Drobeta-Turnu Severin, a solicitat efectuarea de cercetării față de inculpatul S.F., deoarece acesta, în calitate de administrator al SC L. SRL, cu sediul în localit. a)tea Ivești, județul Galați, a indus și menținut în eroare reprezentanții societății comerciale, de la care în perioada iulie-august 2009, a achiziționat cantități de tablă în valoare de 553.620,72 lei, pentru plata cărora a emis 8 bilete la ordin, cunoscând că pentru valorificarea acestora nu există disponibil bănesc.

Din cercetările efectuate, a reieșit că inculpatul S.F. a emis succesiv, în perioada 09 iulie 2009-03 august 2009, un număr de 4 comenzi către partea vătămată, solicitând cumpărarea a 176 tone tablă, comenzi ce au fost aprobate de directorul comercial M.I., în prezent decedat, având stipulat ca modalitate de plată „bilet la ordin". Totodată, s-a reținut că în data de 09 iulie 2009 a avut loc prima livrare de tablă, efectuată în baza facturii și avizului, pentru suma de 93.288,86 lei fiind emis biletul la ordin, scadent la data de 14 august 2009, care, fiind introdus la plată către R.B.S. Bank - Sucursala Timișoara, a fost refuzat parțial pentru suma de 91.263,81 lei, întrucât în contul societății disponibilul era de numai 2.025,05 lei.

Procedând în aceeași manieră, inculpatul a continuat să achiziționeze marfă de la SC M. SA, prin emiterea altor bilete la ordin, care, la data scadenței au fost refuzate la plată, întrucât societatea SC L. SRL, administrată de inculpat nu avea disponibil în cont. S-a reținut că inculpatul s-a ocupat personal de organizarea și transportul mărfii achiziționate, prin intermediul diverșilor transportatori, o parte din aceasta fiind vândută altor societăți comerciale, iar o altă parte fiind depozitată în vederea comercializării la punctul de lucru al societății SC L. SRL, din județul Galați, aspecte ce rezultă declarația martorului G.D. - conducător auto. L.P.T. Mehedinți a solicitat Gărzii Financiare Galați efectuarea unui control la SC L. SRL, privind modul de înregistrare în evidența contabilă a aprovizionărilor de marfă de la partea vătămată, iar potrivit adresei din 20 ianuarie 2010 a rezultat că inculpatul a înregistrat în contabilit.

a)tea societății facturi în sumă doar de 501.766,9 lei, din care s-a achitat cu ordin de plată doar suma de 45.000 lei și cu bilete la ordin suma de 3.426, 06 lei. De asemenea, s-a constatat că facturile din 6 august 2009 din 6 august 2009, în sumă totală de 100.279,88 lei, nu au fost înregistrate în evidența contabilă a SC L. SRL, situație în cate a fost sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Liești, formându-se Dosarul nr. 811/P/2009, în care inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005, care a fost conexat prezentei cauze. S-a mai reținut că, urmare controlului efectuat de Garda Financiară Galați, D.G.F.P.

Galați, efectuând verificarea fiscală la SC L. SRL, a stabilit că prin neînregistrarea celor două facturi în contabilitatea societății, inculpatul a creat un prejudiciu bugetului de stat în valoare totală de 18.266 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar în cuantum de 852 lei, T.V.A. de plată în sumă; de 17.022 lei și majorări de întârziere de 392 lei, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal. De asemenea, s-a reținut și faptul că inculpatul, în calitate de administrator al SC L. SRL, a avut relații comerciale cu SC A. SA Arad, de la care a achiziționat țeava rotundă din fier în valoare de 20.730,13 lei, pentru plata căreia a emis fila C.E.C., fără a avea completate toate elementele esențiale și care, introdusă la plată în data de 9 septembrie 2009, a fost refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil.

S-a arătat că, despre modalitatea în care inculpatul a. înțeles să respecte disciplina efectuării plăților în cadrul raporturilor comerciale avute ;cu alte societăți comerciale, B.N.R., cu adresa din 10 februarie 2010, a comunicat faptul că SC L. SRL, cu sediul în localitatea Ivești, județul Galați, figurează în baza de date a Centralei Incidentelor de Plăți cu 18 incidente de.

plată, din care 4 incidente cu C.E.C.-uri și 14 incidente cu bilete la ordin, iar față de această situație s-a instituit interdicția bancară de a emite C.E.C.-uri în perioada 11 septembrie 2009 -11 septembrie 2010. Totodată, s-a reținut că modalitatea în care a acționat inculpatul conturează neechivoc intenția sa de a induce în eroare reprezentanții.părții vătămate SC M. SA asupra capacității sale de plată, în scopul obținerii unui folos material injust, prin completarea de bilete la ordin cu provizii fictive, aferente unor sume care nu au existat în contul bancar al societății la data emiterii acestora sau la datele scadente și care nu puteau fi colectate într-o perioadă scurtă de timp, de la alți debitori.; În cauză, a fost audiat reprezentantul legal al părții vătămate S.M.C., în calitate de director, care a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 553.791 lei, reprezentând contravaloarea mărfii vândute către SC L. SRL, aclministrată de inculpatul S.F.

De asemenea, din verificările efectuate în cauză, respectiv din adresa din 16 aprilie 2010 a Primăriei comunei Ivești, județul Galați, a rezultat că inculpatul figurează în evidențele instituției cu un autoturism, dobândit la data de 30 septembrie 2008, situație în care, nu a existat posibilit. a)tea luării unor măsuri asigurătorii. S-a reținut de către prima instanță că succesiunea operațiunilor comerciale efectuate de către inculpat dovedește intenția acestuia de a obține un folos material injust, urmărindu-se prejudicierea părții civile prin folosirea:de mijloace frauduloase, sub forma biletelor la ordin fără acoperire bancară. De asemenea, s-a arătat că semnificativă este modalit. a)tea în care a acționat inculpatul, completând bilete la ordin cu provizii fictive, cu sume cate nu existau în contul bancar al societății la data emiterii acestora sau la data scadentei.

Împotriva sentinței penale a Tribunalului Mehedinți au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și inculpatul S.F., iar prin Decizia penală nr. 108 din 28 martie 2012, Curtea de Apel Craiova le-a respins ca nefondate. S-a motivat că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, din probele administrate în cursul urmăririi penale și nemijlocit de instanță rezultând cu certitudine că inculpatul, în calitate de administrator al SC L. SRL, a indus și menținut în eroare reprezentanții societății comerciale, SC M. SA, de la care în perioada iulie -august 2009, a achiziționat mărfuri în valoare de 553.620,72 lei, pentru plata cărora a emis 8 bilete la ordin, cunoscând că pentru valorificarea acestora nu eseistă disponibil bănesc.

Astfel cum a rezultat din probele aflate la dosar, inculpatul S.F. a emis succesiv, în perioada 09 iulie 2009 - 03 august 2009, un număr de 4 comenzi către partea vătămată, solicitând cumpărarea a 176 tone tablă, comenzi ce au fost aprobate de directorul comercial al SC M. SA, M.I., în prezent decedat, având stipulată ca modalitate de plată „biletul la ordin". Potrivit înscrisurilor existente la dosar, a rezultat că în baza acestor comenzi emise de către inculpat, SC M. SA, în data de 09 iulie 2009, a efectuat prima livrare de tablă către societate administrată de inculpat, conform facturii și avizului, în valoare de 93.288,86 lei, iar inculpatul, în vederea plății, a emis biletul la ordin, scadent la data; de 14 august 2009, care introdus la plată prin R.B.S.

Bank -Sucursala Timișoara, a fost refuzat parțial, întrucât în contul societății inculpatului disponibilul bănesc a fost de numai 2.025,05 lei. Procedând, în aceeași manieră, inculpatul a continuat să achiziționeze marfă de la SC M. SA, prin emiterea altor bilete la ordin, care la data scadenței au fost refuzate la plată, întrucât societatea SC L. SRL, administrată de inculpat nu a avut disponibilul bănesc în cont. Implicarea inculpatului în activitatea descrisă mai sus ă rezultat din declarația acestuia, comenzile de livrare marfă, biletele de ordin și declarația martorului G.D., care, în calit. a)te de conducătorul auto al inculpatului, a precizat că acesta s-a ocupat personal de organizarea și transportul mărfii achiziționate, o parte din tablă fiind vândută altor societăți comerciale, iar o altă parte fiind depozitată în vederea comercializării, la punctul de lucru al societății SC L. SRL, din județul Galați.

Potrivit actelor de control întocmite de organele fiscale, verificarea fiscală a societății SC L. SRL administrată de inculpat, a evidențiat faptul că facturile din 06 august 2009 și din 06 august 2009, în sumă totală de 100.279,88 lei, nu au fost înregistrate în evidența contabilă a SC L. SRL, prejudiciul adus bugetului de stat fiind în valoare totală de 18.266 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar, în cuantum de 852 lei, T.V.A. de plată în sumă de 17.022 lei și majorări de 392 lei, sumă cu care D.G.F.P. Galați s-a constituit parte civilă în cauză. De asemenea, urmare acestui control, a mai rezultat și faptul că inculpatul, în calit. a)te de administrator al SC L. SRL, a avut relații comerciale cu SC A. SA.

Arad, de la care a achiziționat teavă rotundă din fier în valoare de 20.730,13 lei, pentru plata căreia a emis o filă C.E.C., fără a avea completate toate elementele esențiale și care, fiind introdusă la plată în data de 09 septembrie 2009, a fost refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil. În raport de elementele de fapt arătate mai sus, a fost cert că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și art. 84 alin. (1) pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934, apărările inculpatului neavându-și corespondent în materialul probator aflat la dosar.

Sub un prim aspect, solicitarea inculpatului de a se da eficiență acordului de recunoaștere a vinovăției, deși admisibilă în raport cu modificările aduse C. proc. pen. prin O.U.G. nr. 121/2011 și împrejurarea;că inculpatul a fost audiat la termenul din 18 noiembrie 2010, mai devreme de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, nu a fost primită, cerințele textului de lege nefiind îndeplinite. Astfel, din cuprinsul declarației date la prima instanță, dar și din concluziile exprimate în faza dezbaterii apelului, a rezultat că inculpatul a recunoscut parțial faptele, precizând că se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, depunând stăruință pentru achitarea prejudiciului produs prin aceasta faptă și înțelegând că achite suma de 18.266 lei.

De asemenea, inculpatul a recunoscut și că a emis fila C.E.C., fără ca aceasta să fi fost completată cu toate elementele esențiale prevăzute de lege, dar cu toate acestea a precizat că nu se consideră vinovat de înșelăciune, întrucât, deși a achiziționat marfă de la SC M. SA, pentru plata căreia a emis biletele la ordin, a pretins că ar fi încunoștințat pe directorul societății despre lipsa de disponibil bancar, ba mai mult a susținut că inițial in conturile societății au existat bani, insuficienți însă pentru a permite achitarea tuturor biletelor la ordin.' Mai mult, în faza apelului, inculpatul și-a formulat o nouă apărare, susținând că lipsa de disponibil bancar s-ar datora neonorării obligațiilor Ide plată a prețului din partea propriilor debitori.

Această poziție procesuală a făcut ca dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. să fie inoperabile în cauza de față, prevederile acordului de recunoaștere a vinovăției impunând ca recunoașterea faptelor concurente să totală Iși necondiționată, iar nu de circumstanță, în scopul obținerii de beneficii contrare voinței și rațiunii legiuitorului. Prin urmare, prevalându-se de noile dispoziții legale,:'inculpatul nu poate pretinde un beneficiu legal, în condițiile în care recunoașterea uneia dintre fapte a fost pur formală, contestându-i-se caracterul infracțional, deoarece nu a existat nicio rațiune pentru ca acesta să beneficieze de reducerea limitelor de pedeapsă.

Soluția opusă, decurgând din recunoașterea formală a unei situații de fapt, căreia i se contestă natura infracțională, ar permite unei categorii de inculpați să beneficieze de reducerea limitelor de pedeapsă, contrar principiului egalității de tratament în raport cu inculpații ce se situează pe o poziție de recunoaștere a faptei sau în raport cu inculpații care contestă fapta și existența ei ca infracțiune. Așadar, de (dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. nu pot beneficia decât inculpații care manifestă o poziție procesuală sinceră, recunoscând existența faptelor și caracterul infracțional al acestora, alin. (6) al textului de lege lăsând deschisă doar posibilitatea schimbării de încadrare juridică.

O astfel de concluzie a rezultat din dispozițiile art. 320 1 alin. (4) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 121/2011, care prevede posibilitatea soluționării laturii penale a cauzei numai atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. Deși în raport cu data înregistrării cauzei la prima instanță, judecătorul fondului a efectuat în totalitate cercetarea judecătorească, fără a se limita la probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța de apel nu a dat eficiență acordului de recunoaștere a vinovăției, faptele nefiind recunoscute în totalitate și întrucât, cauza de reducere a pedepsei neputând opera parțial, ci față de întreg obiectul judecății, nu a existat nicio rațiune legală pentru ca inculpatului să i se recunoască acest beneficiu, față de poziția procesuală adoptată.

În aceeași ordine de idei, pe fondul apelului inculpatului, Curtea a constatat că apărările acestuia, referitoare la lipsa intenției în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, au fost neîntemeiate, fiind contrazise de probele administrate în cauză. Potrivit art. 215 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de înșelăciune inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a pricinuit o pagubă. De asemenea, potrivit art. 215 alin. (2), infracțiunea este mai gravă dacă inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane a avut loc prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori prin alte mijloace frauduloase.

Totodată, alin. (3) al textului de lege incriminează inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate. În raport de conținutul acestor dispoziții legale, nu s-au reținut ctiticile inculpatului, referitoare la lipsa intenției ca element constitutiv al infracțiunii, întrucât acestea sunt infirmate de materialul probator administrat și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, fiind evidentă intenția inculpatului de inducere în eroare la emiterea biletelor la ordin, pentru care nu există acoperire.

În condițiile în care părțile nu au convenit în mod expres asupra emiterii unui bilet la ordin fără disponibil bancar, infracțiunea de înșelăciune subzistă mai presus de orice dubiu, întrucât acest instrument de plată nu ar putea fi acceptat de către beneficiar, decât sub condiția subînțeleasă ca biletul la ordin să poată fi valorificat. Cu alte cuvinte, existența disponibilului bănesc la data scadenței convenite era specifică acestui instrument de plată, astfel că absența provizionului la un anumit moment al tranzacției trebuie convenită în mod expres, în caz contrar prezumându-se că părțile nu au convenit asupra prorogării scadenței.

În situația dedusă judecății, reprezentantul părții vătămate a precizat că nu fusese informată cu privire la lipsa disponibilului bancar, dar mai mult decât atât, în corecta stabilire a situației de fapt este elocventă poziția inculpatului, care a precizat că în contul bancar urmau să intre anumite sume de bani din alte contracte, aspect ce relevă împrejurarea că la momentul.emiterii biletului la ordin acesta nu avea disponibil în cont. În sfârșit, s-a precizat și faptul că alimentarea contului bancar se putea face din alte surse, valorificarea biletului la ordin de către beneficiar neputând fi condiționată de executarea unot obligații comerciale din partea debitorilor emitentului. Altfel spus, datorită posibilității de nerespectare a acestor obligații din partea terților, exista riscul corelativ ca beneficiarul biletului la ordin să se afle în imposibilit.

a)tea recuperării sumei respective, motiv pentru care existența disponibilului bancar nu ar putea fi condiționată de modul de îndeplinire a obligațiilor comerciale din partea altor persoane. Față de considerentele mai sus arătate, Curtea a constatat că infracțiunea de Înșelăciune în convenții a fost corect reținută, criticile inculpatului fiind neîntemeiate și în raport cu alte elemente de fapt.

Astfel, inculpatul a susținut că în perioada 12-23 septembrie 2009 a vândut tabla achiziționată de la partea civilă către SC R. SRL Deva în valoare de 484.797,27 lei, pentru care a primit biletul la ordin scadent la 04 decembrie 2009 și refuzat la plată, însă acest fapt nu prezintă relevanță și nu-1 exonerează pe inculpat de răspundere penală, întrucât termenul scadent al acestui bilet la ordin privește o dată ce depășește cu mult scadența ultimului bilet la ordin emis de inculpat către SC M. SA De asemenea, potrivit tabelului definitiv al creanțelor aparținând SC R. SRL, întocmit de administratorul judiciar (Cabinet Individual de Insolvență-J.A.T.) în Dosarul nr. 159/97/2010 aflat pe rolul Tribunalului Hunedoara, SC L. SRL nu a fost înregistrată în calit.

a)te de creditor al SC R. SRL cu suma de 484.797,27 lei, situație în care se poate concluziona că inculpatul nu a comercializat tabla achiziționată de la partea civilă SC M. SA către această societate. Tot astfel, în conturarea vinovăției inculpatului nu a fost lipsită de relevanță nici adresa din 29 septembrie 2010, prin care lichidatorul judiciar al SC L. SRL a înaintat organelor de cercetare penală extrasele de cont din perioada 03 iulie 2009-31 septembrie 2009, din care rezultă că sumele încasate de la diverși cumpărători prin B.R.D. -Agenția Liești. erau retrase zilnic, în numerar, în cuantum de 10.000 lei cu titlu de diverse plăți, societatea nedispunând de posibilități financiare în vederea achitării prejudiciului către partea civilă.

În aceste condiții, era cert că biletele la ordin emise în favoarea părții civile au constituit mijlocul fraudulos pentru realizarea activității infracționale, deoarece inculpatul a cunoscut și chiar a urmărit ca pentru valorificarea biletelor la ordin să nu existe acoperirea necesară, folosindu-le. cu intenția de a induce în eroare partea civilă și de a pricinui o pagubă. În acest context, inculpatul a emis 8 bilete la ordin la intervale de timp diferite, cunoscând lipsa de disponibil în cont și creându-i părții civile convingerea că sumele menționate vor fi plătite de eL, fiind cert că prin emiterea biletului la ordin fără acoperire, creditorii au fost induși în eroare în scopul obținerii unui folos material injust și că li s-a cauzat o pagubă.

Prin urmare, fapta inculpatului constând în inducerea și menținerea în eroare a părții civile, prin mijloace frauduloase, în vederea obținerii unui folos material injust, ceea ce a determinat prejudicierea părții civile, urmare a derulării unor relații comerciale de vânzare-cumpărare de marfă, cu executare succesivă, întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. De altfel, prin Decizia penală nr. 338 din 13 decembrie 2004 Înalta Curte de Casație și Justiție, în completul de 9 judecători, a statuat că: „emiterea unui bilet la ordin pentru a cărui valorificare la data scadenței nu există acoperirea necesară nu constituie infracțiune în lipsa unor elemente subiective sau obiective corespunzătoare conținutului constitutiv al unei fapte penale.

Când beneficiarul este indus sau menținut în eroare, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, prin prezentare ca fiind adevărat faptul mincinos că există acoperire în cont pentru încasare, în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi. încheiat sau executat contractul, fapta constituie infracțiunea de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (3) C. pen." În ceea ce privește solicitarea de achitare a inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alini lit. b) din Legea nr. 241/2005, datorită lipsei pericolului social al faptei, Curtea nu a avut-o în vedere, întrucât prejudiciul real adus bugetului de stat nu era cel în cuantum de 1.862,77 lei, astfel cum a rezultat din documentele de control și sesizarea inițială organului fiscal aflate la filele 187-192 și 211-216 din dosarul de urmărire penală, ci de 18.266 lei, conform sesizării D.G.F.P.

Galați și procesului-verbal de control aflat la filele 278-305 din același dosar, cu luarea în considerare a valorii totale de achiziție a cantității de tablă achiziționate în luna august 2009 de la SC M. SA, de 100.280 lei În raport cu întinderea prejudiciului, nu s-a susținut că prin conținutul ei concret fapta ar fi adus o atingere minimă valorilor sociale protejate de legea penală, această concluzie privind și prejudiciul de 1862 lei achitat în cursul judecății și indicat în cuprinsul actului de control inițial.

În aprecierea întinderii prejudiciului, Curtea a avut în vedere și faptul că infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, a fost consecința omisiunii de ;înregistrare în evidența contabilă a celor două facturi, din 06 august 2009, în valoare de 50.139,94 lei și din 08 august 2009, în valoare de 50.139,94 lei, despre care se face referire și în sesizarea Gărzii Financiare Galați (aflată la filele 211-213 din dosarul de urmărire penală), reținerea unui prejudiciu de 18.266 lei, prin procesul verbal de control din 29 aprilie 2010 (fila 280-285 din dosarul de urmărire penală), fiind urmarea faptului că societatea nu a prezentat până la data verificărilor originalul facturilor de achiziție, nefiind acceptată de la deducere suma de 16.011 lei.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că potrivit art. 146 punct 46 alin. (1) din H.G. nr. 44/2004, justificarea deducerii taxei se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art. 146 alin. (1) din C. fisc., astfel că, în absența acestor documente, T.V.A.-ul de plată coincide cu valoarea T.V.A.-colectată, prejudiciul total fiind compus din 852 lei, reprezentând impozit pe profit, 17.022 lei T.V.A. și 392 lei majorări de întârziere, potrivit centralizatorului existent la fila 284 din dosarul de urmărire penală. De altfel, inculpatul nu a contestat întinderea acestei creanțe, conform art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate, Curtea a apreciat că nu se impune majorarea acestora, în sensul solicitat de Ministerul Public, ele fiind apte să răspundă cerințelor de exemplaritate prevăzute de art. 52 C. pen., prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Din această perspectivă, s-a reținut că deși prin faptele săvârșite s-a cauzat un important prejudiciu în dauna părții vătămate SC M. SA, nu trebuia omis din vedere că inculpatul este tânăr, provine dintr-o familie organizată, nu era cunoscut cu antecedente penale, s-a prezentat la toate chemările organului judiciar, colaborând cu instanțele de judecată, formulându-și o serie de apărări fără a contribui la tergiversarea procesului penal și depunând eforturi în vederea achitării parțiale a prejudiciului adus în dauna bugetului consolidat al statului.

Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen. și dată fiind împrejurarea că în favoarea inculpatului nu au fost reținute dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. nu poate fi redusă sub limita de 3 ani și 4 ani închisoare, fixată de prima instanță, aceasta neputând permite aplicarea prevederile art. 81 sau art. 86 1 C. pen., în cazul concursului de infracțiuni. În sfârșit, nefondată a fost și critica Ministerului Public, referitoare la omisiunea primei instanțe de a face aplicarea art. 64 lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsa complementară, o astfel de interdicție nefiind justificată în raport de preocupările inculpatului de a-și asigura veniturile necesare traiului, prin desfășurarea de activități comerciale.

De asemenea, cum orice restrângere adusă în planul libertății persoanei trebuie să fie proporțională și determinată de situația ce a justificat-o, o astfel de ingerință s-ar impune doar în cazul unei perseverențe infracționale vădite în comiterea de infracțiuni economice, or, lipsa antecedentelor penale și numărul actelor materiale sunt elemente care pledează pentru respingerea unei astfel de solicitări, celelalte incidente bancare, putând fi și consecința lipsei de cunoștințe juridice specifi.ce domeniului de activitate. În baza art. 379 pct. 1 lit b) C. proc. pen., Curtea a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și apelantul inculpat S.F. împotriva sentinței penale nr. 215 din 31 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul penal nr. 7434/101/2010, ca nefondate.

Împotriva Deciziei penale nr. 108 din 28 martie 2012 a Curții de Apel Craiova au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul S.F. Parchetul a criticat decizia sub aspectul netemeiniciei pedepselor aplicate inculpatului, soluționării greșite a laturii civile a cauzei și neaplicării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alicul litc C. pen., având în vedere infracțiunile săvârșite de inculpat - înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și evaziune fiscală. Inculpatul S.F. a criticat decizia sub aspectul greșitei condamnări pentru înșelăciune, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, neaplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., în condițiile în care a recunoscut infracțiunile de evaziune fiscală și art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934 și nemotivării deciziei pronunțată de instanța de apel. Recursul declarat de inculpatul S.F. este fondat. Potrivit art. 215 alin. (3) C. pen., înșelăciune în convenții constă în inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat contractul, în condițiile stipulate. Elementul material poate fi realizat atât printr-o acțiune de inducere în eroare, cât și printr-o acțiune de menținere în eroare. Neexecutarea obligațiilor ce derivă dintr-un contract încheiat nu constituie infracțiunea de înșelăciune dacă nu s-a stabilit că s-au folosit manopere dolosive față de creditorul obligației cu ocazia încheierii contractului.

Conform art. 215 alin. (2) C. pen., înșelăciunea prevăzută în alin. (3) este mai gravă dacă a fost săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase. Agravanta se referă la mijloacele frauduloase folosite de către făptuitor - nume sau calități mincinoase. În afara celor două mijloace frauduloase prevăzute expres de lege, sunt mijloace frauduloase toate acele mijloace de inducere în eroare care constituie prin ele însele infracțiuni (folosirea unui înscris fals, uzurparea de calități oficiale, portul nelegal de uniforme, fals în declarații, ș.a.). Latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune presupune intenția directă, deoarece făptuitorul acționează în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.

În cauza dedusă judecății nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., sub aspectul laturii subiective și se impune achitarea inculpatului S.F. în temeiul dispozițiilor artll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu a acționat cu intenție directă în sensul dispozițiilor legale menționate. S-a reținut că în perioada 9 iulie 2009 - 3 august 2009, inculpatul S.F. -administrator al SC L. SRL a emis patru comenzi către SC M. SA și a solicitat cumpărarea a 176 tone tablă. Comenzile au fost aprobate și s-a convenit ca plata să se realizeze prin bilet la ordin. La data de 9 iulie 2009, a avut loc prima livrare de tablă, efectuată în baza facturii și a avizului pentru suma de 93.288,86 lei, fiind emis biletul la ordin, scadent la 14 august 2009, care introdus la plată a fost refuzat parțial pentru suma de 91.263,81 lei.

Inculpatul a continuat să achiziționeze tablă de la SC M. SA și a mai emis încă 7 bilete la ordin - care, la data scadenței au fost refuzate la plată, întrucât societatea SC L. SRL administrată de inculpat nu avea disponibil în cont Pentru existența infracțiunii de înșelăciune în convenții se cere ca înșelarea contractantului să fie rezultatul unor manopere dolozive, tinzând la inducerea ori menținerea în eroare a acestuia, eroare ce este determinată la încheierea sau executarea contractului. Simpla operațiune de emitere a unor bilete la ordin fără acoperire, în absența mijloacelor frauduloase, nu poate constitui infracțiune, cu atât mai mult cu cât, beneficiarul plății are posibilitatea de a învesti biletul la ordin cu formulă executorie și de a trace la executarea patrimoniului debitorului.

Probele administrate nu au dovedit că inculpatul S.F. -administrator al SC L. SRL a acționat cu intenție frauduloasă, iar în acest sens se are în vedere următoarele: Martorul P.F.V.M., director general la SC A.V. SA Arad a declarat că în perioada 2008-2009, inculpatul S.F. - administrator al SC L. SRL a achiziționat de SC A.V. SA Arad materiale (tablă, profile), iar pe durata operațiunilor comerciale desfășurate, inculpatul a manifestat seriozitate, efectuând la timp plata prin bilete la ordin, file C.E.C., ordine de plată. În același sens a relatat și martora D.R.L., director al SC A. SA Arad, anume că în perioada 2007 - 2009, SC A. SA a vândut societății administrate de inculpat, materiale în valoare totală de 900.000 lei, iar plata s-a efectuat cu ordine de plată și file C.E.C., de fiecare dată onorate de bancă.

De asemenea, martora a relevat că după ultima livrare de marfă către societatea inculpatului, în iulie 2009, i-a mai oferit spre achiziționare și alte produse în valoare de 20.000 lei, ofertă refuzată de inculpat datorită lipsei disponibilului bănesc. În ceea ce-l privește pe reprezentantul părții civile SC M. SA, numitul M.I., care a semnat comenzile emise de inculpat și a convenit modalitatea de plată a mărfii livrate prin bilete la ordin, nu a putut fi audiat, întrucât a decedat la 14 aprilie 2010. Distinct de aceasta, se reține că biletele la ordin au fost emise de inculpat în perioada 9 iulie 2009 - 3 august 2009, iar conform adresei din 10 februarie 2010 emisă de B.N.R.

pe numele SC L. SRL, societatea administrată de inculpat, s-a instituit interdicția bancară de a emite C.E.C.uri în perioada 11 septembrie 2009-11 septembrie 2010. Așadar, la data emiterii biletelor la ordin și scadenței acestora (30 zile de la emitere) societatea inculpatului nu se afla în interdicție bancară. Pe de altă parte, refuzul băncii de a plăti la scadență biletele la ordin pentru lipsa disponibilului în cont dă dreptul posesorului titlului de a promova acțiune cambială sau de a declanșa executarea cambială. Solicitarea inculpatului de a se da eficiență acordului de recunoaștere a vinovăției nu poate fi admisă, întrucât cerințele dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. nu sunt îndeplinite.

Din cuprinsul declarației dată la prima instanță și concluziile exprimate în faza dezbaterii apelului, inculpatul a recunoscut în parte faptele reținute în actul de sesizare a instanței, infracțiunea de evaziune fiscală și cea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 și (3) din Legea nr. 59/1934. Cu privire la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., inculpatul a precizat că nu este vinovat de comiterea faptei, întrucât deși a achiziționat marfa de la SC M. SA, pentru plata căreia a emis biletele la ordin, l-a încunoștințat pe directorul societății despre lipsa disponibilului bancar, iar în contul societății au existat bani insuficienți pentru achitarea biletelor la ordin.

Dispozițiile art. 320 1 alin. (2) C. proc. pen., prevăd că judecata în cazul recunoașterii vinovăției poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalit. a)te faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de. probe, cu excepția înscrisurilor în circumstantiere. Inculpatul S.F. nu a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare, înșelăciune, evaziune fiscală și cea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934 și de aceea, dispozițiile art. 320 1 alin. (1)-(7) C. proc. pen., cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, nu-i sunt aplicabile.

În conformitate cu prevederile art. 356 C. proc. pen., sentința primei instanțe cuprinde descrierea faptelor inculpatului S.F. cu arătarea timpului și a locului unde au fost săvârșite, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, motivele pe care se întemeiază soluția, temeiurile de fapt și de drept care au justificat hotărârea dată în cauză, fiind ;înlăturate motivat apărările inculpatului. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 383 C. proc. pen., decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului inculpatului S.F.

Dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 alin. (1) din Convenție, include printre altele și dreptul părților la proces de a prezenta observațiile pe care le consideră relevante pentru cauza lor și obligația instanței de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerilor de probă ale părților, ceea ce nu înseamnă un răspuns detaliat pentru fiecareargument, cum Curtea Europeană a statuat constant. În jurisprudență. Se constată că ambele instanțe - fond și apel - au realizat o analiză efectivă, reală a apărărilor inculpatului S.F., o referire concretă la elementele de fapt ce au justificat concluzia referitoare la interpretarea elementelor constitutive ale infracțiunilor.

; Ca atare, nu se justifică trimiterea cauzei spre rejudecare, în speță nefiind incident cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., invocat de apărare, anume, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori. motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., se impune admiterea recursului inculpatului S.F., casării deciziei penale atacate și în parte a sentinței penale nr. 215 din 31 octombrie 2012 a Tribunalului Mehedinți, iar în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Referitor la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, se constată că este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385 9 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. La individualizarea pedepselor aplicare inculpatului S.F. pentru faptele săvârșite, evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934 (Legea C.E.C.-ului) au fost avute în vedere corect criteriile generale prev.de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, gradul de pericol social și împrejurările comiterii faptelor, prejudiciul cauzat A.N.A.F. a fost recuperat în totalit. a)te, cât și datele care circumstanțiază persoana inculpatolui, necunoscut cu antecedente penale.

Fiind stabilite pedepse într-un cuantum, sub minimul special prevăzut de lege, cu reținerea circumstanței atenuante prev.de art. 74 lit. a) C. pen., conduita buna a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, s-au avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanțiază persoana inculpatului, cât și pericolul social concret al faptelor, pus în evidență de împrejurările și modalit. a)tea în care a acționat În raport cu circumstanțele personale ale inculpatului S.F., necunoscut cu antecedente penale, în vârstă de 27 ani, ce provine dintt-o familie organizată, se apreciază că schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante de 6 luni închisoare din detenție în suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, se justifică.

În această situație, condamnarea constituie un avertisment pentru inculpat și chiar fără executarea pedepsei, inculpatul S.F. nu va mai săvârși infracțiuni. În raport de criteriile enunțate, critica parchetului referitoare la majorarea pedepselor inculpatului, este nefondată. Cu privire la prejudiciul cauzat A.N.A.F., se reține că la judecata în primă instanță, M.F.P. - A.N.A.F., cu adresa din 26 mai 2011 a comunicat instanței că suma de 1.862 lei reprezintă prejudiciul stabilit în sarcina SC L. SRL Ivești, având ca administrator pe S.F., din care 1.011 lei T.V.A. și 851 lei impozit pe profit. Inculpatul a achitat suma de 1.862 lei, cu chitanțele din 16 septembrie 2011, iar Tribunalul Mehedinți a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile A.N.A.F.-D.G.F.P.

Galați. Împrejurarea că în cursul urmăririi penale, A.N.A.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 18.266 lei, reprezentând prejudiciul creat de SC L. SRL Ivești nu are nicio relevanță, de vreme ce partea civilă a precizat ulterior instanței că prejudiciul stabilit în sarcina SC L. SRL este în cuantum de 1.862 lei. Spre deosebire de acțiunea penală, care este dominată de principiul oficialității, acțiunea civilă este guvernată de principiul disponibilității. Principiul disponibilității nu permite instanței să treacă peste voința părților cu privire la soluționarea acțiunii civile, chiar dacă adiministrarea probelor ar duce la o concluzie diferită decât poziția pe care o manifestă subiecții acțiunii.

Prin urmare, o dată ce partea civilă a precizat în cursul judecății că prejudiciul cauzat de societatea inculpatului este în cuantum de 1.862 lei, (din care 1.011 lei T.V.A. și 851 lei impozit pe profit), iar inculpatul l-a achitat, corect s-a apreciat de prima instanță că prejudiciul părții civile a fost recuperat Ca atare, critica parchetului sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile este neîntemeiată. În privința neaplicări inculpatului a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., se rețin următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 65 și urm.C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natuta și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Aplicarea pedepsei interzicerii unor dteptuti este obligatorie când legea prevede această pedeapsă. Condiția cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzută în acel aliniat este obligatorie. În cauză, pedeapsa complementară a interzicetii unor dteptuti nu poate fi aplicată inculpatului, întrucât nu este îndeplinită condiția cu privite la cuantumul pedepsei principale, care a fost stabilit la 6 luni închisoare. În temeiul dispozițiilot art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E În majoritate: Admite recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva Deciziei penale nr. 108 din data de 28 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală și în parte sentința penală nr. 215 din 31 octombrie 2012 a Tribunalului Mehedinți. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și patru luni închisoare pe care le depune în individualitatea lot. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul S.F. pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele de 6 luni închisoare și de 3 luni închisoare aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.

În baza art. 81, 82 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, În baza art 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale. Respinge ca nefondat recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva aceleiași decizii penale. Cheltuielile judiciare; rămân în sarcina statului, din care onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 11 decembrie 2012. OPINIA SEPARATA Recursul inculpatului este nefondat, nefiind incident cazul de achitare prev. de art. 10 lit. d din C. proc. pen. („lipsa intenției" ca element al laturii subiective din conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune) pentru următoarele motive: Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță, condamnare meținută în apel, printre altele, pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1),(2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În sinteză, s-au reținut de ambele instanțe următoarele: La data de 20 octombrie 2009, partea vătămată SC M. SA, cu sediul social în Municipiul Drobeta Turnu Severin, a solicitat efectuarea de cercetări față de inculpatul S.F., deoarece acesta, în calitate de administrator al SC L. SRL, cu sediul în localit.

a)tea Ivești, județul Galați, a indus și menținut în eroare reprezentanții societății comerciale, de la care în perioada iulie-august 2009, a achiziționat cantități de tablă în valoare de 553.620,72 lei, pentru plata cărora a emis 8 bilete la ordin, cunoscând că pentru valorificarea acestora nu există disponibil bănesc. Din cercetările efectuate, a reieșit că inculpatul S.F. a emis succesiv, în perioada 09 iulie 2009-03 august 2009, un număr de 4 comenzi către partea vătămată, solicitând cumpărarea a 176 tone tablă, comenzi ce au fost aprobate de directorul comercial M.I., în prezent decedat, având stipulat ca modalitate de plată „bilet la ordin". Totodată, s-a reținut că în data de 09 iulie 2009 a avut loc prima livrare de tablă, efectuată în baza facturii și avizului, pentru suma de 93.288,86 lei fiind emis biletul la ordin, scadent la data de 14 august 2009, care, fiind introdus la plată către R.B.S.

Bank - Sucursala Timișoara, a fost refuzat parțial pentru suma de 91.263,81 lei, întrucât în contul societății disponibilul era de numai 2.025,05 lei. Procedând în aceeași manieră, inculpatul a continuat să achiziționeze marfă de la SC M. SA, prin emiterea altor bilete la ordin, care, la data scadenței au fost refuzate la plată, întrucât societatea SC L. SRL, administrată de inculpat nu avea disponibil în cont. S-a reținut că inculpatul s-a ocupat personal de organizarea și transportul mărfii achiziționate, prin intermediul diverșilor transportatori, o parte din aceasta fiind vândută altor societăți comerciale, iar o altă parte fiind depozitată în vederea comercializării la punctul de lucru al societății SC L. SRL, din județul Galați, aspecte ce rezultă declarația martorului G.D.

- conducător auto. I.P.J. Mehedinți a solicitat Gărzii Financiare Galați efectuarea unui control la SC L. SRL, privind modul de înregistrare în evidența contabilă a aprovizionărilor de marfă de la partea vătămată, iar potrivit adresei din 20 ianuarie 2010 a rezultat că inculpatul a înregistrat în contabilit. a)tea societății facturi în sumă doar de 501.766,9 lei, din care s-a achitat cu ordin de plată doar suma de 45.000 lei și cu bilete la ordin suma de 3.426, 06 lei. De asemenea, s-a constatat că facturile din 6 august 2009 și din 6 august 2009, în sumă totală de 100.279,88 lei, nu au fost înregistrate în evidența contabilă a SC L. SRL, situație în care a fost sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Liești, formându-se Dosarul nr. 811/P/2009, în care inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005, care a fost conexat prezentei cauze.

S-a mai reținut că, urmare controlului efectuat de Garda Financiară Galați, D.G.F.P. Galați, efectuând verificarea fiscală la SC L. SRL, a stabilit că prin neînregistrarea celor două facturi în contabilitatea societății, inculpatul a creat-un prejudiciu bugetului de stat în valoare totală de 18.266 lei, reprezentând; impozit pe profit suplimentar în cuantum de 852 lei, T.V.A. de plată în sumă de 17.022 lei și majorări de întârziere de 392 lei, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal. De asemenea, s-a constatat și faptul că inculpatul, în calit. a)te de administrator al SC L. SRL, a avut relații comerciale cu SC A. SA Arad, de la care a achiziționat țeava rotundă din fier în valoare de 20.730,13 lei, pentru plata căreia a emis fila C.E.C., fără a avea completate toate elementele esențiale și care, introdusă la plată în data de 9 septembrie 2009, a fost refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil.

S-a arătat că, despre modalitatea în care inculpatul a înțeles să respecte disciplina efectuării plăților în cadrul raporturilor comerciale avute cu alte societăți comerciale, B.N.R., cu adresa din 10 februarie 2010, a comunicat faptul că SC L. SRL, cu sediul în localitatea Ivești, județul Galați, figurează în baza de date a Centralei Incidentelor de Plăți cu 18 incidente de plată, din care 4 incidente cu C.E.C.uri și 14 incidente cu bilete la ordin, iar față de această situație s-a instituit interdicția bancară de a emite C.E.C.-uri în perioada 11 septembrie 2009 -11 septembrie 2010. . Ambele instanțe au reținut că modalitatea în care a acționat inculpatul conturează neechivoc intenția sa de a induce în eroare reprezentanții părții vătămate SC M. SA asupra capacității sale de plată, în scopul obținerii unui folos material injust, prin completarea de bilete la ordin cu provizii fictive, aferente unor sume care nu au existat în contul bancar al societății la data emiterii acestora sau la datele scadente și care nu puteau fi colectate într-o perioadă scurtă de timp, de la alți debitori.

În cauză, a fost audiat reprezentantul legal al părții vătămate S.M.C., în calitate de director, care a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 553.791 lei, reprezentând contravaloarea mărfii vândute către SC L. SRL, administrată de inculpatul S.F. S-a reținut de instanțele anterioare că succesiunea operațiunilor comerciale efectuate de către inculpat dovedește intenția acestuia de a obține un folos material injust, urmărindu-se prejudicierea părții civile prin folosirea de mijloace frauduloase, sub forma biletelor la ordin fără acoperire bancară. De asemenea, s-a arătat că semnificativă este modalitatea în care a acționat inculpatul, completând bilete l