ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1268/2012

Asupra

recursurilor de față constată:

Prin sentința penală nr. 6 din 5

ianuarie 2012, pronunțată în dosarul penal nr. 8596/118/2011, Tribunalul

Constanța, printre altele, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175

lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.C. la pedeapsa de 11 (unsprezece)

ani închisoare și pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 189

alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.C. la pedeapsa de 10 (zece) ani

închisoare și pedeapsa complementară de 4 (patru ) ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 33

lit. a) - art. 34

lit. b) C. pen., a

contopit pedepsele aplicate, urmând ca, în final, inculpatul V.C. să execute

pedeapsa mai grea de 11 (unsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară

de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen.

În baza art. 20

C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.V. la pedeapsa de 11 (unsprezece)

ani închisoare și pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

In baza art. 189

alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe

inculpatul G.V. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa

complementară de 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 33

lit. a) - art. 34

lit. b) C. pen., a

contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 11 (unsprezece) ani

închisoare și pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Împotriva

sentinței primei instanțe au declarat apel inculpații G.V. și V.C., apeluri ce

formează obiectul dosarului nr. 168/36/2012 al Curții de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

La termenul din

23 februarie 2012, fixat pentru judecarea apelurilor, instanța de control

judiciar, respectiv Curtea de Apel Constanța, verificând legalitatea și

temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpaților în

temeiul art. 300 combinat cu art. 160 alin. (3) C. proc. pen., pronunțând

încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.

Ulterior, prin

decizia penală nr. 26/P din 8 martie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelurile declarate de inculpații

G.V. și V.C. împotriva sentinței penale nr. 6 din 5 ianuarie 2012, pronunțată

în dosarul penal nr. 8596/118/2011 de instanța Tribunalului Constanța, cauza

aflându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 168/36/2012,

cu termen de judecată la 24 aprilie 2012.

Împotriva

încheierii de ședință din 23 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată

în dosarul nr. 168/36/2011, inculpații G.V. și V.C. au

declarat

recurs, solicitând casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării

preventive.

Înalta Curte

de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din

oficiu cauza, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.

și dispoziția Curții de Apel București dată în

încheierea atacată, constată că

recursurile inculpaților sunt nefondate,

pentru considerentele ce urmează:

Din actele

dosarului se reține că recurenții - inculpați sunt acuzați

tentativă la infracțiunea de omor calificat și

lipsire de libertate în mod ilegal,

constând în aceea că, în seara zilei

de 8 aprilie 2011, au aplicat părții vătămate G.M. mai multe lovituri cu pumnii

și picioarele în diverse zone ale corpului, cât și cu obiecte contondente,

cauzându-i leziuni corporale ce i-au pus viața în primejdie.

Ca împrejurări

ale săvârșirii faptei, s-a reținut că agresiunea a avut loc în public, inculpații

așteptând victima pe o stradă din localitatea Darabani, unde i-au fost aplicate

primele lovituri, iar după ce aceasta și-a pierdut cunoștința, a fost

transportată cu un autoturism la locuința inculpatului

V.C., unde a fost din lovită cu ferocitate, victima fiind și legată

de

mâini și de picioare.

Ulterior,

victima, legată și sumar îmbrăcată, a fost abandonată în noapte, într-un loc

izolat, după ce, în prealabil, fusese din nou lovită de inculpați.

De asemenea,

s-a reținut că agresiunea asupra părții vătămate a fost săvârșită în scop de

răzbunare, ca urmare a faptului că numita D.S. – verișoara părții vătămate,

formulase o plângere penală împotriva

inculpatului

V.C., acuzându-1 de comiterea infracțiunii de viol.

Arestarea

preventivă a fost dispusă pe temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen.

, în considerarea existenței unor indicii

serioase în sensul

vinovăției persoanelor în cauză și a necesității

protejării ordinii publice de prejudiciile cauzate prin infracțiunile de care

erau acuzați inculpații.

Ulterior,

măsura preventivă a fost succesiv menținută față de inculpații G.V. și V.C.,

inclusiv subsecvent condamnării în primă instanță pronunțată de Tribunalul

Constanța, cât și în cadrul procedurii din apel, prin încheierea ce formează

obiectul recursului de față.

Analizând

temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de

recurenții-inculpați, Înalta Curte constată că acestea se mențin și justifică

în continuare privarea de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și

instanța de apel.

Infracțiunile

reținute în sarcina inculpaților se caracterizează printr-un grad deosebit de

ridicat de pericol social, având în vedere frecvența pe care o înregistrează în

prezent infracțiunile de violență și consecințele pe care le produce asupra vieții

și integrității corporale a persoanei.

Natura și

gravitatea deosebită a infracțiunilor de care inculpații sunt acuzați și mai

ales împrejurările concrete în care se reține că aceștia au

acționat demonstrează o periculozitate socială

sporită și justifică în continuare

concluzia că prin lăsarea lor în

libertate se pune în pericol siguranța publică,

având în vedere motivația comportamentului infracțional și potențialul

risc de

influențare al martorilor și a părții vătămate.

In consecință,

reținând că cercetarea judecătorească nu a adus modificări asupra situației

inițial reținute pentru a repune în discuție temeiurile care au determinat

arestarea inițială, temeiuri care se mențin și în prezent pentru considerentele

anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a dat

eficiență dispozițiilor art. 160/b alin. (3) C. proc. pen. menținând starea de

arest a inculpaților, circumstanțele personale favorabile nefiind decisive în

analiza ce privește valabilitatea continuării prevenției.

Așa fiind, în

temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații G.V. și V.C. împotriva

încheierii din 23 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 168/36/2011.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la cheltuieli judiciare

conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații G.V. și V.C. împotriva

încheierii din 23 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 168/36/2011.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 aprilie 2012.