ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1268/2012

Asupra recursurilor de față constată: Prin sentința penală nr. 6 din 5 ianuarie 2012, pronunțată în dosarul penal nr. 8596/118/2011, Tribunalul Constanța, printre altele, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.C. la pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 189 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.C. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară de 4 (patru ) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca, în final, inculpatul V.C.

să execute pedeapsa mai grea de 11 (unsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.V. la pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. In baza art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.V. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară de 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 11 (unsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel inculpații G.V. și V.C., apeluri ce formează obiectul dosarului nr. 168/36/2012 al Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. La termenul din 23 februarie 2012, fixat pentru judecarea apelurilor, instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Constanța, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpaților în temeiul art. 300 combinat cu art. 160 alin. (3) C. proc.

pen., pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză. Ulterior, prin decizia penală nr. 26/P din 8 martie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelurile declarate de inculpații G.V. și V.C. împotriva sentinței penale nr. 6 din 5 ianuarie 2012, pronunțată în dosarul penal nr. 8596/118/2011 de instanța Tribunalului Constanța, cauza aflându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 168/36/2012, cu termen de judecată la 24 aprilie 2012. Împotriva încheierii de ședință din 23 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 168/36/2011, inculpații G.V.

și V.C. au declarat recurs, solicitând casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. și dispoziția Curții de Apel București dată în încheierea atacată, constată că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează: Din actele dosarului se reține că recurenții - inculpați sunt acuzați tentativă la infracțiunea de omor calificat și lipsire de libertate în mod ilegal, constând în aceea că, în seara zilei de 8 aprilie 2011, au aplicat părții vătămate G.M. mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în diverse zone ale corpului, cât și cu obiecte contondente, cauzându-i leziuni corporale ce i-au pus viața în primejdie.

Ca împrejurări ale săvârșirii faptei, s-a reținut că agresiunea a avut loc în public, inculpații așteptând victima pe o stradă din localitatea Darabani, unde i-au fost aplicate primele lovituri, iar după ce aceasta și-a pierdut cunoștința, a fost transportată cu un autoturism la locuința inculpatului V.C., unde a fost din lovită cu ferocitate, victima fiind și legată de mâini și de picioare. Ulterior, victima, legată și sumar îmbrăcată, a fost abandonată în noapte, într-un loc izolat, după ce, în prealabil, fusese din nou lovită de inculpați. De asemenea, s-a reținut că agresiunea asupra părții vătămate a fost săvârșită în scop de răzbunare, ca urmare a faptului că numita D.S. – verișoara părții vătămate, formulase o plângere penală împotriva inculpatului V.C., acuzându-1 de comiterea infracțiunii de viol.

Arestarea preventivă a fost dispusă pe temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen. , în considerarea existenței unor indicii serioase în sensul vinovăției persoanelor în cauză și a necesității protejării ordinii publice de prejudiciile cauzate prin infracțiunile de care erau acuzați inculpații. Ulterior, măsura preventivă a fost succesiv menținută față de inculpații G.V. și V.C., inclusiv subsecvent condamnării în primă instanță pronunțată de Tribunalul Constanța, cât și în cadrul procedurii din apel, prin încheierea ce formează obiectul recursului de față. Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de recurenții-inculpați, Înalta Curte constată că acestea se mențin și justifică în continuare privarea de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de apel.

Infracțiunile reținute în sarcina inculpaților se caracterizează printr-un grad deosebit de ridicat de pericol social, având în vedere frecvența pe care o înregistrează în prezent infracțiunile de violență și consecințele pe care le produce asupra vieții și integrității corporale a persoanei. Natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor de care inculpații sunt acuzați și mai ales împrejurările concrete în care se reține că aceștia au acționat demonstrează o periculozitate socială sporită și justifică în continuare concluzia că prin lăsarea lor în libertate se pune în pericol siguranța publică, având în vedere motivația comportamentului infracțional și potențialul risc de influențare al martorilor și a părții vătămate.

In consecință, reținând că cercetarea judecătorească nu a adus modificări asupra situației inițial reținute pentru a repune în discuție temeiurile care au determinat arestarea inițială, temeiuri care se mențin și în prezent pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 160/b alin. (3) C. proc. pen. menținând starea de arest a inculpaților, circumstanțele personale favorabile nefiind decisive în analiza ce privește valabilitatea continuării prevenției. Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.V. și V.C. împotriva încheierii din 23 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 168/36/2011.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei hotărâri. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.V. și V.C. împotriva încheierii din 23 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 168/36/2011. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2012.