ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1268/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1268/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursurilor de față constată:
Prin sentința penală nr. 6 din 5
ianuarie 2012, pronunțată în dosarul penal nr. 8596/118/2011, Tribunalul
Constanța, printre altele, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175
lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.C. la pedeapsa de 11 (unsprezece)
ani închisoare și pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 189
alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.C. la pedeapsa de 10 (zece) ani
închisoare și pedeapsa complementară de 4 (patru ) ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 33
lit. a) - art. 34
lit. b) C. pen., a
contopit pedepsele aplicate, urmând ca, în final, inculpatul V.C. să execute
pedeapsa mai grea de 11 (unsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară
de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,
lit. b) C. pen.
În baza art. 20
C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37
lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.V. la pedeapsa de 11 (unsprezece)
ani închisoare și pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
In baza art. 189
alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe
inculpatul G.V. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa
complementară de 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 33
lit. a) - art. 34
lit. b) C. pen., a
contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 11 (unsprezece) ani
închisoare și pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Împotriva
sentinței primei instanțe au declarat apel inculpații G.V. și V.C., apeluri ce
formează obiectul dosarului nr. 168/36/2012 al Curții de Apel Constanța, secția
penală și pentru cauze cu minori și de familie.
La termenul din
23 februarie 2012, fixat pentru judecarea apelurilor, instanța de control
judiciar, respectiv Curtea de Apel Constanța, verificând legalitatea și
temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpaților în
temeiul art. 300 combinat cu art. 160 alin. (3) C. proc. pen., pronunțând
încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
Ulterior, prin
decizia penală nr. 26/P din 8 martie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția penală
și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelurile declarate de inculpații
G.V. și V.C. împotriva sentinței penale nr. 6 din 5 ianuarie 2012, pronunțată
în dosarul penal nr. 8596/118/2011 de instanța Tribunalului Constanța, cauza
aflându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 168/36/2012,
cu termen de judecată la 24 aprilie 2012.
Împotriva
încheierii de ședință din 23 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală
și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată
în dosarul nr. 168/36/2011, inculpații G.V. și V.C. au
declarat
recurs, solicitând casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării
preventive.
Înalta Curte
de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din
oficiu cauza, potrivit art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen.
și dispoziția Curții de Apel București dată în
încheierea atacată, constată că
recursurile inculpaților sunt nefondate,
pentru considerentele ce urmează:
Din actele
dosarului se reține că recurenții - inculpați sunt acuzați
tentativă la infracțiunea de omor calificat și
lipsire de libertate în mod ilegal,
constând în aceea că, în seara zilei
de 8 aprilie 2011, au aplicat părții vătămate G.M. mai multe lovituri cu pumnii
și picioarele în diverse zone ale corpului, cât și cu obiecte contondente,
cauzându-i leziuni corporale ce i-au pus viața în primejdie.
Ca împrejurări
ale săvârșirii faptei, s-a reținut că agresiunea a avut loc în public, inculpații
așteptând victima pe o stradă din localitatea Darabani, unde i-au fost aplicate
primele lovituri, iar după ce aceasta și-a pierdut cunoștința, a fost
transportată cu un autoturism la locuința inculpatului
V.C., unde a fost din lovită cu ferocitate, victima fiind și legată
de
mâini și de picioare.
Ulterior,
victima, legată și sumar îmbrăcată, a fost abandonată în noapte, într-un loc
izolat, după ce, în prealabil, fusese din nou lovită de inculpați.
De asemenea,
s-a reținut că agresiunea asupra părții vătămate a fost săvârșită în scop de
răzbunare, ca urmare a faptului că numita D.S. – verișoara părții vătămate,
formulase o plângere penală împotriva
inculpatului
V.C., acuzându-1 de comiterea infracțiunii de viol.
Arestarea
preventivă a fost dispusă pe temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen.
, în considerarea existenței unor indicii
serioase în sensul
vinovăției persoanelor în cauză și a necesității
protejării ordinii publice de prejudiciile cauzate prin infracțiunile de care
erau acuzați inculpații.
Ulterior,
măsura preventivă a fost succesiv menținută față de inculpații G.V. și V.C.,
inclusiv subsecvent condamnării în primă instanță pronunțată de Tribunalul
Constanța, cât și în cadrul procedurii din apel, prin încheierea ce formează
obiectul recursului de față.
Analizând
temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de
recurenții-inculpați, Înalta Curte constată că acestea se mențin și justifică
în continuare privarea de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și
instanța de apel.
Infracțiunile
reținute în sarcina inculpaților se caracterizează printr-un grad deosebit de
ridicat de pericol social, având în vedere frecvența pe care o înregistrează în
prezent infracțiunile de violență și consecințele pe care le produce asupra vieții
și integrității corporale a persoanei.
Natura și
gravitatea deosebită a infracțiunilor de care inculpații sunt acuzați și mai
ales împrejurările concrete în care se reține că aceștia au
acționat demonstrează o periculozitate socială
sporită și justifică în continuare
concluzia că prin lăsarea lor în
libertate se pune în pericol siguranța publică,
având în vedere motivația comportamentului infracțional și potențialul
risc de
influențare al martorilor și a părții vătămate.
In consecință,
reținând că cercetarea judecătorească nu a adus modificări asupra situației
inițial reținute pentru a repune în discuție temeiurile care au determinat
arestarea inițială, temeiuri care se mențin și în prezent pentru considerentele
anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a dat
eficiență dispozițiilor art. 160/b alin. (3) C. proc. pen. menținând starea de
arest a inculpaților, circumstanțele personale favorabile nefiind decisive în
analiza ce privește valabilitatea continuării prevenției.
Așa fiind, în
temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de inculpații G.V. și V.C. împotriva
încheierii din 23 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și
pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 168/36/2011.
Conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la cheltuieli judiciare
conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de inculpații G.V. și V.C. împotriva
încheierii din 23 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și
pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 168/36/2011.
Obligă
recurenții inculpați la plata sumei de câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 23 aprilie 2012.