ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1896/2012

Asupra recursurilor penale de față constată: Prin sentința penală nr. 6 din 5 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. 8596/118/2011, s-a dispus: I. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. condamnarea inculpatului V.C. la pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat. În baza art. 189 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele susmenționate, urmând ca inculpatul V.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 (unsprezece) ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. S-a tăcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția de la 12 aprilie 2011 la zi. II. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului G.V. la pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele susmenționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 411/P din 03 decembrie 2009 a Judecătoriei Mangalia, definitivă prin decizia penală nr. 754/P din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, și executarea acesteia în întregime alături de pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca, în final, inculpatul G.V.

să execute pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția de la 23 mai 2011 la zi. Au fost obligați inculpații V.C. și G.V. către partea civilă G.M. la plata sumei de câte 25.000 RON fiecare, cu titlu de daune morale, precum și la plata sumei de câte 7.500 RON fiecare, cu titlul de despăgubiri materiale. Au fost obligați inculpații V.C. și G.V., în solidar, către partea civilă Spitalul de Urgență Constanța la plata sumei de 1.260,27 RON, cu titlul de cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui box metalic de la inculpați, aflat în plicul nr. 3 depus la dosarul cauze, conținând mijloace materiale de probă. În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații V.C. și G.V. la câte 3.500 RON fiecare, cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: La data de 10 aprilie 2011, partea vătămată G.V. a fost găsită de martorul M.E. în cariera minieră Medgidia, prezentând multiple leziuni în zona feței. Ca urmare, au fost sesizate organele de poliție din comuna Cuza Vodă, județ Constanța, iar victima a fost transportată la Spitalul de Urgență Constanța, cu ajutorul martorului susmenționat.

Cercetarea la fața locului a stabilit că victima fusese descoperită la o distanță de aproximativ 1 km de DJ Medgidia-Cuza Vodă, într-o zonă pustie, pe un teren acoperit cu vegetație de stuf, în apropierea unei liziere cu arbuști de măceș. Din investigațiile efectuate a rezulta că inculpatul V.C. o cunoștea pe victima G.M., aceasta fiind rudă cu minora D.S. și bănuindu-l pe inculpat că întreținuse relații sexuale cu martora minoră. Inculpatul a dorit să se răzbune pe partea vătămată întrucât era cercetat în dosarul penal nr. 204/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de raport sexual cu o minoră, la plângerea numitei D.M., reprezentantul legal al minorei D.S.

Plângerea penală împotriva inculpatului fusese formulată la data de 19 ianuarie 2011. Pentru a se răzbuna pe victimă, inculpatul V.C. i-a solicitat coinculpatului G.V. să plece împreună în căutarea părții vătămate, sub pretextul că dorește să aibă o discuție cu aceasta, partea vătămată fiind cea care întreținuse în realitate relații sexuale cu minora D.S., urmând ca fiecare dintre inculpați să se deplaseze cu câte o mașină, inculpatul G.V. cu autoturismul, împrumutat de coinculpatul V.C. de la proprietar. Inculpatul V.C. a condus autoturismul său, dându-i indicații prin telefon inculpatului G.V., acesta din urmă fiind însoțit și de martorul N.T. Când au ajuns în localitatea Darabani, inculpatul G.V.

a oprit mașina, pe o străduță din apropierea imobilului familiei M.A., la o distanță de aproximativ 150 m de strada principală din localitatea Darabani. Aici, inculpatul G.V. a întâlnit partea vătămată, aplicându-i mai multe lovituri în multiple zone ale corpului, iar la scurt timp, a venit la locul faptei și inculpatul V.C., aplicând, la rândul său, mai multe lovituri. Urmare loviturilor, victima a leșinat, fiind urcată de cei doi inculpați în mașina condusă de inculpatul G.V., pe bancheta din spate, fiind transportată la locuința acestui inculpat. Din nou, ambii inculpați au aplicat victimei multiple lovituri, au legat-o de mâini și de picioare, după care au urcat-o în portbagajul autoturismului condus de inculpatul V.C., în care se aflau și martorii R.C.

și N.T. Pe drum, cei doi inculpați și martora R.C. au hotărât să abandoneze victima cât mai departe de casă, după ce martorul N.T. rămăsese în localitatea Limanu. Inculpații s-au deplasat spre Mangalia, luându-l în mașină și pe martorul F.V., căruia îi spuseseră că au pe cineva în portbagaj. În apropiere de Mangalia, inculpații le-au cerut martorilor R.C. și F.V. să aștepte în timp ce ei au continuat să meargă pe un drum de țară, conducând aproximativ 10 metri, unde au abandonat victima, nu înainte de a-i mai aplica și alte lovituri, după care au aruncat-o într-o râpă, cu mâinile și picioarele legate. Pentru ajutorul dat, inculpatul G.V. a primit de la inculpatul V.C. suma de 300 RON. Partea vătămată a fost găsită după 2 zile, întâmplător, de martorul M. E., într-o râpă, loc izolat, circulat numai de ciobani.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 143AI din 19 aprilie 2011 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Constanța, victima G.M.V. a prezentat multiple leziuni de violență posibil produse prin loviri repetate cu corp dur, necesitând pentru vindecare un număr de 40-45 zile îngrijiri medicale. Leziunile cauzate au pus în primejdie viața victimei, prin pneumotorax și pneumomediastin. În drept, faptele inculpaților V.C. și G.V. de a fi aplicat părții vătămate G.M. multiple lovituri cu obiecte contondente, respectiv, box și o țeava metalică, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie și de a proceda la sechestrarea acesteia, au fost încadrate în dispozițiile art. 20 C. pen.

rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. și art. 189 alin. (2) C. pen. Pe baza probelor administrate, prima instanță a constatat vinovăția inculpaților, aplicând acestora pedepse cu închisoarea în regim de detenție. Împotriva sentinței au declarat apel inculpații V.C. și G.V., solicitând schimbarea de încadrare juridică în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. și reducerea corespunzătoare a pedepsei. În subsidiar, au solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. ll pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind intenția, ca element esențial al laturii subiective a infracțiunii de omor. Pentru infracțiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 C. pen., s-a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen.

Prin decizia penală nr. 261/P din 8 martie 2012 a Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate în cauză și menținută în totalitate sentința instanței de fond. În esență, instanța de apel a constatat că situația de fapt reținută de prima instanță își găsește fundament în probele cauzei, rezultând că inculpații au prevăzut și acceptat eventualitatea producerii morții victimei, rezultatul socialmente periculos pentru viață fiind evitat de intervenția unei cauze străine de voința inculpaților. Și împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații V.C. și G.V. Inculpatul V.C. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc.

pen., solicitând schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală și reducerea pedepsei, cu reținerea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Recurentul inculpat G.V. a criticat hotărârile pronunțate în cauză prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen. Sub aspectul încadrării juridice s-a solicitat reținerea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. și aplicarea unei pedepse reduse. În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., s-a solicitat achitarea inculpatului, conform dispozițiilor art. ll pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., lipsind intenția de a ucide victima, precum și achitarea în ceea ce privește infracțiunea de lipsire de libertate, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepselor și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. Examinând cauza în raport de criticile formulate și motivele de casare invocate, înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile inculpaților sunt ne fondate, pentru considerentele ce urmează: Din situația de fapt corect stabilită de instanțele anterioare, pe baza unei analize complete și coroborate a probelor administrate, se reține că actele de violență exercitate de cei doi inculpați asupra părții vătămate G.M.

au avut o intensitate sporită și o durată semnificativă în timp, victima fiind lovită în mai multe rânduri în diverse zone ale corpului și cu obiecte apte să ucidă - un box și o țeava metalică, legată de mâini și picioare și transportată inițial la locuința inculpatului G.V., unde a fost din nou lovită de cei doi inculpați, după care a fost introdusă în portbagajul mașinii conduse de inculpatul V.C. și abandonată într-o loc pustiu, unde a fost găsită din întâmplare de martorul M.E. Dusă la spital, viața victimei a fost salvată în urma tratamentului medical acordat.

Deși, prin motivele de recurs formulate în cauză, s-a criticat greșita încadrare juridică prin reținerea tentativei la infracțiunea de omor, înalta Curte constată că o activitate de felul celei săvârșite de inculpați - constând în lovire repetată și intensă a victimei, cu obiecte apte prin ele însele a produce leziuni mortale, anihilarea oricărei posibilități de apărare a victimei, aceasta fiind legată de mâini și de picioare, urmată de abandonarea ei în stare de inconștiență, într-un loc pustiu și greu accesibil publicului, era propriei realizării rezultatului morții, rezultat ce a putut fi evitat finalmente din cauze străine de voința inculpaților.

Ca urmare, nu se poate reține că inculpații nu au acționat cu intenția de a ucide și, chiar dacă nu au urmărit producerea rezultatului socialmente periculos pentru viață, au acceptat în orice caz eventualitatea producerii lui, poziție subiectivă ce caracterizează intenția indirectă și atrage încadrarea juridică a faptei în dispozițiile art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., având în vedere și celelalte împrejurări concrete în care s-a acționat. În consecință, critica inculpaților referitoare la greșita încadrare juridică a faptei nu este fondată. De asemenea, se constată că întregul material probator administrat în cauză, cu referire specială la declarațiile martorilor R.C.F.V.

și N.T., confirmă participarea inculpatului G.V. la desfășurarea activității infracționale, prin lovirea directă și lipsirea de libertate a părții vătămate, acțiunile materiale astfel săvârșite atrăgând valabil calitatea de coautor la infracțiunile pentru care a fost condamnat. Ca urmare, va fi respinsă și solicitarea acestui inculpat privind achitarea pe temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. și, respectiv, art. 189 alin. (2) C. pen. În ceea ce privește individualizarea pedepselor pentru inculpați, înalta Curte constată că, la stabilirea acestora, prima instanță a ținut seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

și a apreciat, în egală măsură, atât împrejurările în care s-a desfășurat activitatea infracțională, cât și datele ce caracterizează persoana inculpaților. Atât prima instanță, cât și instanța de prim control judiciar, au reținut că faptele săvârșite prezintă un grad ridicat de pericol social, partea vătămată fiind salvată întâmplător de unul dintre martori. Pe de altă parte, instanțele au avut în vedere și atitudinea procesuală a inculpaților care au negat săvârșirea faptelor, îngreunând urmărirea penală și cercetarea judecătorească. Ca atare, nu se impune reducerea pedepselor sau înlocuirea modalității privative de executare a acestora. Nici aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen.

nu se justifică în cauză, inculpatul G.V. nerecunoscând faptele săvârșite. Cât privește solicitarea procurorului privind deducerea corespunzătoare a perioadei executate în baza sentinței penale nr. 411/P din 03 decembrie 2009 a Judecătoriei Mangalia din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.V., înalta Curte arată că o asemenea verificare excede examinării de față prin raportare la cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., urmând a fi efectuată pe calea unei contestații la executare, în condițiile art. 461alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Așa fiind, înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.V.

și V.C. împotriva deciziei penale nr. 26/P din 8 martie 2012 din a Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penală cu minori și de familie. În baza art. 385 17 alin. (4), art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., va deduce prevenția la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.V. și V.C. împotriva deciziei penale nr. 26/P din 8 martie 2012 din a Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penală cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.V. perioada executată de la 10 august 2009 la 05 noiembrie 2009 și durata prevenției de la 23 mai 2011 la 5 iunie 2012. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V.C. durata prevenției de la 12 aprilie 2011 la 5 iunie 2012. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2012.