ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1896/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1896/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor penale de față

constată:

Prin sentința penală nr. 6 din 5

ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. 8596/118/2011,

s-a dispus:

I. În baza art. 20 C. pen. rap. la art.

174 - art. 175 lit. i) C. pen. condamnarea inculpatului V.C. la pedeapsa de 11

ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

de tentativă de omor calificat.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen. a

fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de

libertate.

În baza art. 33

lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele susmenționate,

urmând ca inculpatul V.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 (unsprezece)

ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b)

C.

pen.

S-a tăcut

aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și dedusă prevenția de la 12 aprilie 2011 la zi.

II.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. i)

C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea

inculpatului

G.V.

la pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a Ii-a, lit. b)

C. pen.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa

de 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b)

C.

pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit.

b) C. pen. au fost contopite pedepsele susmenționate, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. s-a dispus

revocarea beneficiului liberării condiționate privind pedeapsa de un an

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 411/P din 03 decembrie 2009 a

Judecătoriei Mangalia, definitivă prin decizia penală nr. 754/P din 23

noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, și executarea acesteia în întregime

alături de pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca, în final, inculpatul G.V. să

execute pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și

dedusă prevenția de la 23 mai 2011 la zi.

Au fost obligați inculpații V.C. și G.V.

către partea civilă G.M. la plata sumei de câte 25.000 RON fiecare, cu titlu de

daune morale, precum și la plata sumei de câte 7.500 RON fiecare, cu titlul de

despăgubiri materiale.

Au fost

obligați inculpații V.C. și G.V., în solidar, către partea civilă Spitalul de

Urgență Constanța la plata sumei de 1.260,27 RON, cu titlul de cheltuieli de

spitalizare.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a

dispus confiscarea unui box metalic de la inculpați, aflat în plicul nr. 3

depus la dosarul cauze, conținând mijloace materiale de probă.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost

obligați inculpații V.C. și G.V. la câte 3.500 RON fiecare, cheltuieli

judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță

a reținut

următoarele:

La data de 10 aprilie 2011, partea

vătămată G.V. a fost găsită de martorul M.E. în cariera minieră Medgidia,

prezentând multiple leziuni în zona feței. Ca urmare, au fost sesizate organele

de poliție din comuna Cuza Vodă, județ Constanța, iar victima a fost

transportată la Spitalul de Urgență Constanța, cu ajutorul martorului

susmenționat. Cercetarea la fața locului a stabilit că victima fusese

descoperită la o distanță de aproximativ 1 km de DJ Medgidia-Cuza Vodă, într-o

zonă pustie, pe un teren acoperit cu vegetație de stuf, în apropierea unei

liziere cu arbuști de măceș.

Din investigațiile efectuate a rezulta

că inculpatul V.C. o cunoștea pe victima G.M., aceasta fiind rudă cu minora D.S.

și bănuindu-l pe inculpat că întreținuse

relații sexuale cu martora minoră.

Inculpatul a dorit să se răzbune pe

partea vătămată întrucât era cercetat în dosarul penal nr. 204/P/2011 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de raport sexual cu o minoră, la plângerea numitei D.M.,

reprezentantul legal al minorei D.S.

Plângerea penală împotriva

inculpatului fusese formulată la data de 19 ianuarie 2011.

Pentru a se răzbuna pe victimă,

inculpatul V.C. i-a solicitat coinculpatului G.V. să plece împreună în căutarea

părții vătămate, sub pretextul că dorește să aibă o discuție cu aceasta, partea

vătămată fiind cea care întreținuse în realitate relații sexuale cu minora D.S.,

urmând ca fiecare dintre inculpați să se deplaseze cu câte o mașină, inculpatul

G.V. cu autoturismul, împrumutat de coinculpatul V.C. de la proprietar.

Inculpatul V.C.

a condus autoturismul său, dându-i indicații prin telefon inculpatului G.V.,

acesta din urmă fiind însoțit și de martorul N.T.

Când au ajuns în

localitatea Darabani, inculpatul G.V. a oprit

mașina, pe o străduță din apropierea imobilului familiei

M.A., la o distanță de aproximativ 150 m de strada principală din localitatea

Darabani.

Aici, inculpatul G.V. a întâlnit

partea vătămată, aplicându-i mai multe lovituri în multiple zone ale corpului,

iar la scurt timp, a venit la locul faptei și inculpatul V.C., aplicând, la

rândul său, mai multe

lovituri. Urmare

loviturilor, victima a leșinat, fiind urcată de cei doi inculpați în

mașina

condusă de inculpatul G.V., pe bancheta din spate, fiind transportată la

locuința acestui inculpat. Din nou, ambii inculpați au aplicat victimei

multiple lovituri, au legat-o de mâini și de picioare, după care au urcat-o în

portbagajul autoturismului condus de inculpatul V.C., în care se aflau și

martorii R.C. și N.T.

Pe drum, cei doi inculpați și martora

R.C. au hotărât să abandoneze victima cât mai departe de casă, după ce martorul

N.T. rămăsese în localitatea Limanu.

Inculpații s-au

deplasat spre Mangalia, luându-l în mașină și pe martorul

F.V., căruia îi spuseseră că au pe

cineva în portbagaj.

În apropiere de Mangalia, inculpații

le-au cerut martorilor R.C. și F.V. să aștepte în timp ce ei au continuat să

meargă pe un drum de țară, conducând aproximativ 10 metri, unde au abandonat

victima, nu înainte de a-i mai aplica și alte lovituri, după care au aruncat-o

într-o râpă, cu mâinile și picioarele legate.

Pentru ajutorul dat, inculpatul G.V. a

primit de la inculpatul V.C. suma de 300 RON.

Partea vătămată

a fost găsită după 2 zile, întâmplător, de martorul M.

E., într-o râpă, loc izolat, circulat

numai de ciobani.

Conform raportului de constatare

medico-legală nr. 143AI din 19 aprilie 2011 întocmit de Serviciul Județean de

Medicină Legală Constanța, victima G.M.V. a prezentat multiple leziuni de

violență posibil produse prin loviri repetate cu corp dur, necesitând pentru

vindecare un număr de 40-45 zile îngrijiri medicale. Leziunile cauzate au pus

în primejdie viața victimei, prin pneumotorax și pneumomediastin.

În drept, faptele inculpaților V.C. și

G.V. de a fi aplicat părții vătămate G.M. multiple lovituri cu obiecte

contondente, respectiv, box și o țeava metalică, cauzându-i leziuni care i-au

pus viața în primejdie și de a proceda la sechestrarea acesteia, au fost

încadrate în dispozițiile art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen.

și art. 189 alin. (2) C. pen.

Pe baza probelor administrate, prima

instanță a constatat vinovăția inculpaților, aplicând acestora pedepse cu

închisoarea în regim de detenție.

Împotriva

sentinței au declarat apel

inculpații

V.C. și G.V., solicitând schimbarea de încadrare juridică în infracțiunea de

vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. și reducerea corespunzătoare a

pedepsei.

În subsidiar, au solicitat achitarea

în temeiul dispozițiilor art. ll pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C.

proc. pen., lipsind intenția, ca element esențial al laturii subiective a

infracțiunii de omor.

Pentru infracțiunea de lipsire de

libertate prevăzută de art. 189 C. pen., s-a solicitat reducerea pedepsei și

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Prin decizia

penală nr. 261/P din 8 martie 2012 a Curții

de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate în

cauză și menținută în totalitate sentința instanței de fond.

În esență, instanța de apel a

constatat că situația de fapt reținută de prima instanță își găsește fundament

în probele cauzei, rezultând că inculpații au prevăzut și acceptat

eventualitatea producerii morții victimei, rezultatul socialmente periculos

pentru viață fiind evitat de intervenția unei cauze străine de voința

inculpaților.

Și împotriva

acestei decizii,

în termen legal, au declarat recurs inculpații

V.C. și G.V.

Inculpatul V.C. a invocat cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.,

solicitând schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de tentativă la

omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală și reducerea pedepsei, cu

reținerea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Recurentul inculpat G.V. a criticat

hotărârile pronunțate în cauză prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen.

Sub aspectul

încadrării juridice s-a solicitat reținerea infracțiunii de vătămare corporală

prevăzută de art. 181 C. pen. și aplicarea unei pedepse reduse.

În cadrul cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., s-a solicitat achitarea

inculpatului, conform dispozițiilor art. ll pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit.

d) C. proc. pen., lipsind intenția de a ucide victima, precum și achitarea în

ceea ce privește infracțiunea de lipsire de

libertate,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, s-a solicitat reducerea

pedepselor și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Examinând cauza

în raport de criticile formulate și

motivele de casare invocate, înalta Curte de Casație și Justiție constată că

recursurile inculpaților sunt ne fondate, pentru considerentele ce urmează:

Din situația de fapt corect stabilită

de instanțele anterioare, pe baza unei analize complete și coroborate a

probelor administrate, se reține că actele de violență exercitate de cei doi

inculpați asupra părții vătămate G.M. au avut o intensitate sporită și o durată

semnificativă în timp, victima fiind lovită în mai multe rânduri în diverse

zone ale corpului și cu obiecte apte să ucidă - un box și o țeava metalică,

legată de mâini și picioare și transportată inițial la locuința inculpatului G.V.,

unde a fost din nou lovită de cei doi inculpați, după care a fost introdusă în

portbagajul mașinii conduse de inculpatul V.C. și abandonată într-o loc pustiu,

unde a fost găsită din întâmplare de martorul M.E.

Dusă la spital, viața victimei a fost

salvată în urma tratamentului medical acordat.

Deși, prin motivele de recurs

formulate în cauză, s-a criticat greșita încadrare juridică prin reținerea

tentativei la infracțiunea de omor, înalta Curte constată că o activitate de

felul celei săvârșite de inculpați - constând în lovire repetată și intensă a

victimei, cu obiecte apte prin ele însele a produce leziuni mortale, anihilarea

oricărei posibilități de apărare a victimei, aceasta fiind legată de mâini și

de picioare, urmată de abandonarea ei în stare de inconștiență, într-un loc

pustiu și greu accesibil publicului, era propriei realizării rezultatului

morții, rezultat ce a putut fi evitat finalmente din cauze străine de voința

inculpaților.

Ca urmare, nu se

poate reține că inculpații nu au acționat cu intenția de a

ucide și, chiar dacă nu au urmărit

producerea rezultatului socialmente periculos pentru viață, au acceptat în

orice caz eventualitatea producerii lui, poziție subiectivă ce caracterizează intenția

indirectă și atrage încadrarea juridică a faptei în dispozițiile art. 20 C.

pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., având

în vedere și celelalte împrejurări concrete în care s-a acționat.

În consecință,

critica inculpaților referitoare la greșita încadrare juridică a

faptei nu este fondată.

De asemenea, se constată că întregul

material probator administrat în cauză, cu referire specială la declarațiile

martorilor R.C.F.V. și N.T., confirmă participarea inculpatului G.V. la

desfășurarea activității infracționale, prin lovirea directă și lipsirea de

libertate a părții vătămate, acțiunile materiale astfel săvârșite atrăgând

valabil calitatea de coautor la infracțiunile pentru care a fost condamnat.

Ca urmare, va fi respinsă și

solicitarea acestui inculpat privind achitarea pe temeiul dispozițiilor art. 10

lit. d) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. în ceea ce privește infracțiunea

prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. și,

respectiv, art. 189 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea

pedepselor pentru inculpați, înalta Curte constată că, la stabilirea acestora,

prima instanță a ținut seama de toate criteriile de individualizare prevăzute

de art. 72 C. pen. și a apreciat, în egală măsură, atât împrejurările în care s-a

desfășurat activitatea infracțională, cât și datele ce caracterizează persoana

inculpaților.

Atât prima instanță, cât și instanța

de prim control judiciar, au reținut că faptele săvârșite prezintă un grad

ridicat de pericol social, partea vătămată fiind salvată întâmplător de unul

dintre martori.

Pe de altă parte, instanțele au avut

în vedere și atitudinea procesuală a inculpaților care au negat săvârșirea

faptelor, îngreunând urmărirea penală și cercetarea judecătorească.

Ca atare, nu

se impune reducerea pedepselor sau înlocuirea modalității privative de

executare a acestora.

Nici aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. nu se justifică

în cauză,

inculpatul G.V. nerecunoscând faptele săvârșite.

Cât privește

solicitarea procurorului privind deducerea corespunzătoare a

perioadei executate în baza sentinței

penale nr. 411/P din 03 decembrie 2009 a Judecătoriei Mangalia din pedeapsa

rezultantă aplicată inculpatului G.V., înalta Curte arată că o asemenea

verificare excede examinării de față prin raportare la cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., urmând a fi efectuată pe calea

unei contestații la executare, în condițiile art. 461alin. (1) lit. d) C. proc.

pen.

Așa fiind,

înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

, va respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.V. și V.C. împotriva

deciziei penale nr. 26/P din 8 martie 2012 din a Curții de Apel Constanța -

Secția penală și pentru cauze penală cu minori și de familie.

În baza art. 385

17

alin. (4),

art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., va deduce prevenția la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

și (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații G.V. și V.C. împotriva deciziei penale nr. 26/P din 8

martie 2012 din a Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze

penală cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului G.V. perioada executată de la 10 august 2009 la 05 noiembrie 2009

și durata prevenției de la 23 mai 2011 la 5 iunie 2012.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului V.C. durata

prevenției de la 12 aprilie 2011 la 5 iunie 2012.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma

de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se

avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

iunie 2012.