ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3188/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3188/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 97/D din 05 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul

penal nr. 416/32/2012 s-a dispus:

În baza art.

20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. a), art. 74 lit. c) și art. 76 alin.

(2) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.I recidivist, aflat în Penitenciarul

Bacău, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru

tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav (fapta din 3

dec.2010).

În baza art.

61 alin. (2) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind

restul de 1.114 zile (3 ani și 99 zile) rămas neexecutat din pedeapsa de 9

(nouă) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 831 din 23 decembrie

2004 a Tribunalului Constanța, care a fost contopit în pedeapsa aplicată pentru

fapta supusă judecății, la care s-a aplicat un spor de 6 (șase) luni

închisoare, pedeapsa de executat fiind de 4 (patru) ani închisoare.

S-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

S-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art.

350 alin. (1) C. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului,

iar în baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată perioada

executată, prin reținere și arest preventiv, începând din 7 decembrie 2010, la

zi.

În baza art.

11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., coroborat cu

art. 18

1

C. pen., au fost achitați pentru complicitate la tentativă

la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art.

20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din

tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 art. 174-175

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru că fapta nu

prezintă gradul de pericol social al infracțiunii, următorii inculpați:

- I.V., fără

antecedente penale (reabilitat);

- I.D.A., zis

„D.", fără antecedente penale;

- L.V.I., zis

„T.", fără antecedente penale.

În baza art.

91 C. pen., s-a aplicat fiecărui inculpat achitat câte o amendă administrativă

de 500 lei.

În baza art.

350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus luarea față de inculpații achitați

(I.V., I.D.A. și L.V.I.) a măsurii restrictive de libertate privind interdicția

de a părăsi țara, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Pe durata

măsurii obligării de a nu părăsi țara, fiecare inculpat a fost obligat să

respecte următoarele obligații:

- să se

prezinte la instanțele de judecată ori de câte ori vor fi citați;

- să se

prezinte la Postul de Poliție Filipești, conform programului de supraveghere

întocmit sau ori de câte ori vor fi chemați;

- să nu își

schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

- să nu

dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

S-a atras

atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii

restrictive de libertate, aceasta va fi înlocuită cu măsura arestării

preventive.

În baza art.

14, art. 346 C. proc. pen. și art. 1381 C. civ., s-a luat act că partea

vătămată D.I.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat

inculpatul I.I. să plătească Serviciului Județean de Ambulanță Bacău, suma de

411,2 lei, actualizată la data executării, cu titlu de despăgubiri civile

reprezentând cheltuieli de transport.

În baza art.

313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul I.I. să plătească

Spitalului Județean de Urgență Bacău suma de 3.080,54 lei, actualizată la data

executării, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

S-a constatat

că inculpații au fost asistați de avocați desemnați din oficiu.

În baza art.

191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul I.I. să plătească

statului 4000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art.

192 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat achitat la

plata a câte 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanța a avut în vedere următoarele:

La data de 3

decembrie 2010, ora 23,44, Postul de Poliție al comunei Filipești a fost

înștiințat prin SNUAU 112 că la ora 23,40, D.I.G. din satul Cârligi, județul

Bacău a fost victima unei agresiuni, fiind transportat de urgență cu ambulanța

la Spitalul Județean de Urgență Bacău, unde a rămas internat cu diagnosticul:

plagă înjunghiată, intestin gros și subțire perforat (fila 10 dosar urmărire

penală).

În aceeași

noapte de 3/4 decembrie 2010, a mai fost chemată o dată ambulanța în satul

Cârligi, comuna Filipești, județul Bacău, de data aceasta fiind ridicat și

transportat la Spitalul din Bacău, I.V., în vârstă de 43 de ani. La data de 4

decembrie 2010, acesta din urmă a fost transferat la Spitalul „Sf.

Spiridon" din Iași, secția de chirurgie maxilo-facială, cu diagnosticul de

fractură dublă de mandibulă (fila 189 dosar urmărire penală).

Numitul D.I.G.,

în vârstă de 23 de ani, a fost internat cu diagnosticul de plagă înjunghiată

abdominală perforată cu dublă leziune jejunală, dublă leziune colon descendent,

hemoperitoneu masiv, șoc. hipovolemic, peritonita fecaloidă, iar la data de 4

decembrie 2010, susnumitul a intrat în operație (chirurgicală), impunându-se

rezecție și anastomoză T - T în două planuri, în cavitate, sânge 1,5 1, care a

fost evacuat, peritonita fecaloidă și hematom retroperitoneal stg. S-a

practicat enterectomie segmentară și lavaj al cavității peritoneale, fiindu-i

astfel salvată viața.

S-a reținut că

s-a ajuns la deznodământul descris mai sus în următoarele împrejurări:

Satul Cârligi,

comuna Filipești, se află în partea de nord a județului Bacău, la granița cu

satul Ruptura, comuna Bahna, județul Neamț, cele două sate fiind legate

printr-un drum.

În seara zilei

de 3 decembrie 2010, patru tineri din comuna Bahna, județul Neamț, veniseră cu

autoturismul cu număr de înmatriculare în satul Cârligi, comuna Filipești,

județul Bacău, pentru a juca biliard, într-o crâșmă din acest din urmă sat : C.N.C.,

M.I.D., M.C.I. și L.O. În acest local au intrat și frații D.(I.G. și C.), care

au jucat biliard.

În seara

respectivă a intrat în local I.V. împreună cu fratele (I.I.), cu fiul (I.D.A.,

zis „D.") și cu un nepot (L.V.I., zis "Ț." ), toți fiind din

satul Cârligi, la fel ca și frații D.

Cei din

familia I. locuiau în aproprierea barului ap a reținând familiei M., pe o

uliță.

Numitul I.V.

muncise cu ziua la un consătean și cu banii primiți a intrat mai întâi în

magazinul A.L.X. SRL al viceprimarului comunei. Cum se apropia ora de

închidere, a trebuit să plece, fiind posibil ca și acolo unde a lucrat cu ziua

să fi fost servit cu alcool.

La crâșma lui

M., I.V. a cumpărat vin și țigări, lăsând impresia că are bani, motiv pentru care,

D.I.G. i-a cerut împrumut câteva țigări, însă a fost refuzat într-un mod

categoric, primul fiind un bărbat la vârsta maturității, cu copii majori, iar

cel de-al doilea era cu 20 de ani mai tânăr.

În vara anului

2010, frații D. au avut un conflict cu frații I., când s-au și bătut. Deși s-au

împăcat ulterior, prieteni n-au mai fost și atunci când se aflau sub influența

alcoolului, relațiile dintre ei deveneau încordate, așa cum s-a întâmplat și în

seara de 3 decembrie 2010.

I.V. i-a spus

fiului său I.D.A. că D.I.G. i-a cerut țigări împrumut și că 1-a refuzat.

După aceasta,

frații D. s-au mutat de la masa la care s-au așezat inițial cu cei din familia

I., așezându-se la masa la care se aflau tinerii din comuna Bahna, județul

Neamț.

Cum cei din

familia I. se aflau într-o stare de ebrietate mai avansată în comparație cu

frații D. au văzut în gestul acestora din urmă un semn de ostilitate,

pregătindu-se astfel de ripostă.

Frații D. (I.G.

și C.) și tinerii din județul Neamț au jucat biliard și au consumat bere, cu

excepția lui C.N.C., care nu a consumat alcool, fiind șofer.

Împreună cu

frații D. au fost și frații I., tot din satul Cârligi, distrându-se împreună.

Membrii

familiei I., locuind în apropriere, au intrat și au ieșit de mai multe ori din

bar, fiind agitați, negăsindu-și locul.

În jurul

orelor 22,00, martorul M.C.I., ieșind afară, s-a întâlnit pe terasa localului

cu I.D.A. zis „D.", care 1-a amenințat cu un cuțit și cu o bâtă, pe care a

aruncat-o înspre el, dar care a căzut pe mașina din județul Neamț, cu care

venise. Amenințarea nu a fost însoțită de o explicație ori de vreun reproș. Cei

doi se cunoșteau doar din vedere.

Acest incident

și ora înaintată i-au determinat pe tinerii din județul Neamț să plece la

casele lor. Cum nu aveau suficient carburant, s-au hotărât să se deplaseze mai

întâi la o benzinărie de pe E.85, pentru a cumpăra ce aveau nevoie pentru

mașină.

Astfel, toți

patru s-au urcat în autoturism, îndreptându-se spre benzinărie.

Cum n-au găsit

motorină acolo unde s-au dus prima oară, s-au deplasat la o altă benzinărie,

astfel că a durat ceva timp alimentarea mașinii cu ceea ce aveau nevoie.

Din localul

familiei M. au plecat și cei din familia I..

La sugestia

martorei M.D., de serviciu în noaptea de 3/4 decembrie 2010 la barul SC M.M.

SRL Cârligi, al cărei patron era soțul său, frații D. și frații I. au rămas pe

loc, până când s-a făcut liniște pe drum, ceea ce însemna că și cei din familia

I. se dusese la casele lor. Martora a dat acest sfat pentru că simțea pericolul

unei confruntări violente pe drumul sătesc și, fiind din satul Cârligi, își

cunoștea bine clienții. I.I., care abia fusese liberat condiționat din

executarea unei pedepse privative de libertate pentru omor, inspira teamă în

comunitate.

După

aproximativ 30 de minute, în jurul orelor 23,00, au ieșit din localul SC M.M. SRL

Cârligi situat în imobilul cu nr. 112, frații D.(2 persoane) și frații I. ( 2

persoane). în urma lor, martora a închis poarta casei, inclusiv a localului.

Frații D. (I.G.

și C.) și frații I. (G.S. și C.C.) au plecat împreună către casele lor, doi

câte doi.

Frații D.,

mergând mai încet, au rămas în urmă, când au fost atacați prin surprindere de

cei din familia I., care ii așteptau în acest scop, înarmați după cum urmează:

I.I. cu o coasă, I.V. cu o furcă, I.D.A. cu un topor și L.V.I. cu o secure.

Cel care și-a

mobilizat rudele (fratele, fiul și nepotul) să se înarmeze, să aștepte pe o

uliță din aproprierea barului „M.M." SRL și să iasă la drumul mare (strada

principală) pentru a aplica o corecție fraților D. a fost I.V., care, pentru

a-i convinge, le-a spus că anterior ar fi fost bătut de unu dintre aceștia.

Inculpatul I.V. părea credibil, întrucât avea buza crăpată, care sângera. Deși

era vizibilă starea avansată de ebrietate, nimeni din familia sa nu a pus la

îndoială cele aflate.

Cel mai

convins de necesitatea aplicării unei corecții a fost I.I., care urma să se

ocupe de unul din frații D., iar I.V. de celălalt. Frații D. au fost lăsați să

treacă de ulița respectivă, fiind atacați din spate. Atacul a fost simultan. în

timp ce I.V. a ridicat furca pentru a-1 lovi pe D. C., inculpatul I.I. s-a

ocupat de D.I.G.

Numitul D. C.

a reușit să se apere în mod eficient, astfel încât nu a fost înțepat cu furca

de către I.V. și nici înjunghiat cu coasa de către I.I.. Acesta din urmă însă

i-a „cosit" abdomenul lui D.I.G., dintr-un șold spre celălalt.

Din probe nu a

rezultat că din aceeași lovitură I.I. ar fi vrut să-1 înjunghie cu coasa și pe D.

C. și nici că ar fi aplicat o a doua lovitură pentru a-1 înjunghia pe acesta

din urmă. Sigur s-a creat învălmășeală, fiind și întuneric. Susținerile

martorului D. C. potrivit cărora, cu o mână ar fi ținut de coasă și cu cealaltă

de furcă pentru a se apăra, dar că ar fi scăpat coasa, deoarece a fost lovit

peste mână, cu muchia toporului ori a securii, nu s-au confirmat atâta vreme

cât expertiza medico-legală nu a putut certifica existența leziunilor de

violență (fila 29 dosar urmărire penală). Nimic nu 1-a împiedicat pe D. C. să

se prezente la S.M.L. Bacău pentru expertiză imediat după agresiune, nu trebuia

să aștepte ca să fie trimis la S.M.L. de către procuror. Și apoi, chiar dacă

s-ar fi constatat o leziune la mână, nu constituia o probă certă că ar fi fost împiedicat

de L.V.I. ori de I.D.A., să-1 apere în mod eficient și pe fratele său D.I.G..

Nu a fost pierdută din vedere nici împrejurarea că frații D. au fost atacați

prin surprindere și nu au apucat să intervină în favoarea lor nici frații I.,

deși s-au întors din drum.

Inculpatul

I.I. a precizat că următoarele lovituri au fost aplicate cu coasa în „asfaltul

drumului" pentru că zgomotul produs să conducă la aplanarea conflictului.

Susținerile

inculpatului I.I. sunt credibile pentru că partea metalică a coasei s-a

desprins de coada din lemn și, ceea ce este mai important, L.V.I. și I.D.A.,

tineri are abia trecuseră pragul majoratului, s-au intimidat în așa măsură

încât n-au lovit pe nimeni cu uneltele cu care se înarmaseră (secure și topor).

S-a reținut că

s-a produs gălăgie, dar nimeni dintre săteni nu a ieșit în drum datorită orei

înaintate.

Acest episod

al conflictului a avut loc pe drumul sătesc, strada principală, în dreptul

imobilului cu nr. 115, deci într-un loc public (D.J.207 F).

După ce i-a

fost tăiat abdomenul, D.I.G. s-a deplasat pe picioarele sale, până în dreptul

barului „M.M.„ SRL , la nr. 112, unde a strigat la poartă după ajutor, timp în

care fratele său a continuat scandalul cu cei din familia I.

Martora M.D. ,

ieșind în drum, l-a găsit pe D.I.G. așezat pe banca de la poarta casei, palid,

abia putând să vorbească. Văzându-l în ce stare se afla, martora a sunat la

112, după ajutor.

Între timp,

lângă victimă a sosit și fratele său D. C., cei doi așteptând împreună mașina

salvării.

Frații D. nu

au fost loviți de către L.V.I. cu securea și nici de I.D.A., cu toporul,

aceștia din urmă făcând doar gesturi, zgomot cu aceste corpuri contondente.

În acest

interval de timp, tinerii din județul Neamț au reușit să cumpere combustibil

pentru mașină, îndreptându-se spre satul lor. Pentru a ajunge la casele lor, ei

trebuiau să revină în satul Cârligi, pentru a se întoarce pe drumul pe care

veniseră.

În momentul în

care au ajuns la intersecția cu ulița spre cimitir, în aproprierea celuilalt

local din sat (A.L.X.), au fost obligați să oprească mașina, întrucât le-a fost

interzisă înaintarea de către I.D.A. zis „D." înarmat cu un topor, I.V.

înarmat cu o furcă, I.I. înarmat cu o bâtă (posibil coadă de coasă) și L.V.I.

cu o secure în mână.

Deși atunci

când s-au aflat în crâșma „M.M.", cei din familia I. fuseseră serviți cu

bere de către tinerii din comuna Bahna, fără nici o explicație, I.V. 1-a lovit

cu furca pe L.O.. Acesta a reușit să-1 dezarmeze, trântindu-1 la pământ. Cu

acel prilej, lui I.V. i-a fost ruptă mandibula.

Gălăgia

produsă de scandal a scos-o din casă și pe A., o nepoată a fraților I., care a

sunat la 112 pentru a sosi o ambulanță.

Lovitura în

zona feței nu a fost aplicată de unul din frații D., ci de L.O., care a

acționat în condiții de legitimă apărare, pentru a îndepărta atacul injust cu

furca, de care era amenințat în cel mai serios mod cu putință. în timpul

conflictului, s-a desprins partea metalică a furcii cu patru coarne de coada de

lemn.

A urmat un alt

conflict violent (episodul 2), zgomotos, timp în care tinerii din județul Neamț

au reușit să le ia din mâini celor doi din familia I., furca, securea și un

rest din toporișca (coada de coasă). în cadrul acestuia conflict, lui M.C.I.

i-a fost secționat un deget al mânii drepte (fila 30 dosar urmărire penală). La

spitalul din municipiul Roman, județul Neamț, susnumitul a fost operat, având

nevoie de 23-25 zile de îngrijiri medicale.

În timp ce

membrii familiei I. au rămas pe loc în așteptarea ambulanței, tinerii din

județul Neamț s-au urcat în mașină și au pornit spre satul lor, Ruptura, comuna

Bahna.

Când au ajuns

în dreptul barului „M.M.", unde jucaseră biliard, cu câtva timp înainte,

i-au găsit pe frații D. așteptând ambulanța, I.G. fiind așezat pe bancă,

aproape leșinat.

În noaptea

respectivă (3/4 decembrie 2010), au fost duși la Spitalul de Urgență Bacău, cu

ambulanțe diferite, atât D.I.G., cât și I.V.

S-a apreciat,

inițial, că primul va avea nevoie de 25 - 30 zile de îngrijiri medicale,

ulterioare intervenției chirurgicale (fila 28 dosar urmărire penală), însă a

intervenit o complicație care a impus o nouă internare pe 20 decembrie 2010, cu

diagnosticul de sindrom subocluziv și supurație parietală, majorându-se astfel

numărul de zile de îngrijiri medicale la 30 - 40 zile (fila 27 dosar urmărire

penală).

La rândul său,

I.V. a avut nevoie de 53 - 55 zile de îngrijiri medicale (fila 188 dosar

urmărire penală).

Susnumitul nu

a avut alte leziuni, iar numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale se

datorează unei lovituri unice, aplicate în zona mandibulară, cu mare

intensitate, cu un corp contondent, de către L.O., nicidecum de frații D.

După conflict,

I.I. s-a dus la domiciliul său cu partea metalică a coasei, pe care a așezat-o

într-o magazie, de unde a fost luată de organele de urmărire penală, obiectele

ridicate de tinerii din județul Neamț au fost predate organelor de urmărire

penală, fiind depuse în Camera de Copuri Delicte.

Partea

vătămată M.C.I. nu a depus plângere prealabilă împotriva celui care i-a

secționat degetul de la mâna dreaptă.

Cum toporul cu

care se înarmase I.D.A. era pătat de sânge, s-a ajuns la concluzia că el a fost

cel care i-a secționat degetul de la mâna dreaptă a lui M.C.I.

Lipsa

plângerii prealabile a atras neînceperea urmăririi penale împotriva lui I.D.A.

pentru art. 181 alin. (1) C. pen., dispusă prin rechizitoriu.

Tot prin

rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale și împotriva lui L.O.

pentru art. 181 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit una din cauzele care

înlătură caracterul penal al faptei - legitima apărare.

I.V., în

calitate de parte vătămată, nu a formulat plângere potrivit art. 278

1

C. proc. pen. împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată din cuprinsul

rechizitoriului.

La data de 7

decembrie 2010 au fost reținuți, pe o durată de 24 ore, numiții I.I., I.D.A. și

L.V.I., începând cu ora 15,30. I.I. a fost arestat preventiv pe o durată de 9

zile, în calitate de învinuit, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 14

din 13 decembrie 2010 al Curții de Apel Bacău, emis în dosarul nr.

8872/110/2010 și apoi în calitate de inculpat, pe o durată de 23 zile, pe

numele său fiind emis un al doilea mandat de arestare preventivă, nr. 103 din 14

decembrie 2010, de către Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 9007/110/2010 (fila

136,137 dosar urmărire penală).

Propunerea

procurorului de arestare preventivă a inculpaților I.D.A. și L.V.I. a fost

respinsă, împotriva acestora luându-se măsura restrictivă de libertate a

obligării de a nu părăsi țara, prin încheierea Tribunalului Bacău din 8

decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 8872/110/2010.

Arestarea

preventivă a inculpatului I.I. a fost apoi prelungită și menținută in

condițiile legii.

În timpul

anchetei, s-a constatat că L.V.I. nu avea acte de identitate, prin sentința

civilă 3343/14 aprilie 2011 dispunându-se înregistrarea tardivă a nașterii sale

(fila 159,160 dosar urmărire penală), la data de 24 mai 2011 eliberându-se

certificatul de naștere și atribuindu-i-se CNP-ul (fila 200 dosar urmărire

penală).

Inculpatul

I.I. a fost expertizat din punct de vedere psihiatric de către Institutul

Național de Medicină Legală „Mina Minovici", care prin raportul A.

1/122 din 4

februarie 2011 a stabilit că

susnumitul are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care era

cercetat (omor deosebit de grav) - filele 180,181 dosar urmărire penală.

Au fost

expertizați psihiatric și inculpații I.V., I.D.A. și L.V.I. de către S.M.L.

Bacău, constatându-se că toți au avut discernământ (filele 185 -187 dosar

urmărire penală).

Partea

vătămată D.I.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În schimb,

atât Serviciul Județean de Ambulanță, cât și Spitalul Județean de Urgență Bacău

s-au constituit părți civile în cauză, solicitând obligarea inculpatului la

plata cheltuielilor de transport și, respectiv, a cheltuielilor prilejuite cu

spitalizarea victimei D.I.G. (fila 63 dosar fond, fila 32 dosar urmărire

penală).

În fața

instanței, inculpatul I.I. a pledat vinovat. De altfel, și în cursul urmăririi

penale a recunoscut comiterea faptei, pe care a regretat-o. Pe toată durata

procesului penal, susnumitul a avut o bună comportare.

Ceilalți

inculpați, respectiv I.V., fiul său, inculpatul I.D.A. zis „D." și nepotul

său, L.V.I. zis „Ț.", au pledat nevinovat, având și ei o bună comportare

în timpul procesului, astfel încât nu s-a impus înlocuirea măsurii restrictive

de libertate cu măsura arestării preventive.

În cursul

urmăririi penale, încadrarea juridică a faptelor a fost schimbată prin

ordonanțele procurorului din 7 decembrie 2010, 27 ianuarie 2011 și 25 mai 2011.

Inculpatul

I.I. a fost trimis în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor

deosebit de grav, atrasă de împrejurarea că prin lovitura de coasă aplicată

victimei D.I.G., i-a pus viața în primejdie. S-a reținut că la data de 20 mai 2010,

inculpatul fusese liberat condiționat din pedeapsa de 9 ani închisoare,

aplicată de Tribunalul Constanța pentru comiterea infracțiunii de omor. Restul

rămas neexecutat la data liberării condiționate era de 1114 zile ( 3 ani și 19

zile), după cum rezultă din cazierul de la fila 126 dosar urmărire penală.

Având în

vedere că fapta supusă judecății a fost comisă în cursul termenului de

încercare, s-a reținut recidiva prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.,

impunându-se și aplicarea art. 61 C. pen.

În drept, s-a

reținut că fapta inculpatului I.I. constituie tentativă la infracțiunea de omor

având în vedere că numai intervenția de urgență a medicilor a împiedicat

decesul victimei, leziunile fiind grave, atât prin întinderea, cât mai ales

prin profunzimea lor. S-a reținut că încadrarea faptei din rechizitoriu este

corectă în ceea ce-1 privește.

Tot pentru

tentativă de omor au fost trimiși în judecată și ceilalți inculpați, fără ca

prin rechizitoriu să se arate în ce a constatat fapta acestora, descrierea

fiind globală, pentru toți cei patru.

Instanța a pus

în discuția părților schimbarea încadrării juridice, din autorat în

complicitate la tentativă la omor calificat, faptă săvârșită într-un loc

public, pentru că nici I.V., nici fiul său, I.D.A. și nici nepotul L.V.I., nu

l-au lovit pe D.I.G., ci prezența lor acolo, înarmați cu furcă, topor, secure a

constituit doar un ajutor.

Reținându-se

complicitatea, a fost exclusă instigarea la tentativa de omor calificat, putând

fi reținută ori una ori alta.

S-a mai

reținut că prezența ultimilor trei inculpați înarmați în drum, cu gălăgia

aferentă, constituie în același timp un ultraj contra bunelor moravuri, însă

schimbarea încadrării juridice în această infracțiune nu a fost cu putință

pentru că cele două infracțiuni nu se înrudesc, nefăcând parte nici măcar din

același capitol C. pen. S-a avut în vedere împrejurarea potrivit căreia

condamnarea ultimilor trei inculpați pentru ultraj ar fi fost cu putință doar

prin extinderea procesului penal, însă procurorul nu a cerut acest lucru și, în

lipsa unei astfel de cereri, instanța nu a putut extinde procesul penal.

Totodată, s-a

reținut că ar fi prezentat gradul de pericol social al infracțiunii de

complicitate la tentativa de omor calificat, fapta ultimilor trei inculpați

dacă aceștia ar fi ținut calea tinerilor din județul Neamț, oprind mașina cu

nr. de înmatriculare , ca să nu poată să se intervină în ajutorul victimei, ori

această ipoteză nu s-a confirmat, deoarece în momentul în care a fost oprit

autoturismul susmenționat, era deja consumat primul episod al conflictului, victima

D.I.G. fusese deja înjunghiat și aștepta ambulanța.

Instanța a

acordat o atenție deosebită cronologiei evenimentelor, constatându-se că nu a

fost un conflict etnic, chiar dacă persoanele din familia I. sunt ceva mai

brunete, cele întâmplate datorându-se beției, lipsei de educație și

civilizație.

Inițial, în

cursul urmăririi penale, s-a apreciat că I.V., I.D.A. și L.V.I. s-ar fi făcut

vinovați de lovire (fila 8 dosar urmărire penală), însă a fost schimbată

încadrarea juridică în tentativă la infracțiunea de omor calificat datorită

intenției.

S-a reținut că

numai intenția, care este discutabilă, nu este suficientă în lipsa existenței

măcar a unei încercări de a pune în executare hotărârea luată, de a comite o

crimă, iar în privința intenției, chiar și prin rechizitoriu s-a arătat că a

fost posibil ca L.V.I. să fi acționat cu intenție indirectă. Prin urmare, s-a

constatat că procesul a pornit cu îndoială sub acest aspect.

Instanța a

apreciat că L.V.I., fiind un tânăr emotiv, s-a aflat acolo înarmat, din

întâmplare.

De asemenea,

s-a reținut că inculpatul I.D.A. a folosit toporul împotriva lui M.C.I., căruia

i-a tăiat un deget, iar tatăl său, I.V., a întrebuințat violența împotriva lui L.O.,

pe care l-a obligat să riposteze și care 1-a trântit la pământ, fracturându-i

mandibula.

Totuși, s-a

constatat că prezența celor trei inculpați cu furcă, topor, secure în drum, pe

timp de noapte, nu poate rămâne fără semnificație penală, chiar dacă fapta lor

nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii de care au fost acuzați,

mai ales că s-au făcut și cheltuieli judiciare importante.

S-a reținut că

nu este cu putință condamnarea inculpaților I.V., I.D.A. și L.V.I. pentru

complicitate la tentativă la infracțiunea de omor calificat privind

participarea lor la primul episod al conflictului, astfel că s-a dispus

achitarea acestora pentru că faptele nu prezintă gradul de pericol social al

unei infracțiuni, fiind amendați administrativ și obligați la plata de

cheltuieli judiciare către stat.

Schimbarea

încadrării juridice a fost pusă în discuția părților la termenul din 28

februarie 2012.

În schimb, s-a

reținut că vinovăția inculpatului I.I. a fost pe deplin dovedită, astfel că s-a

dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.

Chiar dacă

este recidivist, în favoarea sa a fost reținută circumstanța atenuantă a bunei purtări,

ulterioară faptei, aplicându-se o pedeapsă sub minimul special. Atitudinea

victimei în proces a confirmat buna comportare a inculpatului și față de el,

ulterioară comiterii faptei.

Pe lângă

pedeapsa principală, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie și

complementară prevăzută de lege.

Din pedeapsa

ce i-a fost aplicată, a fost scăzută perioada executată prin reținere și arest

preventiv, menționându-se totodată prevenția.

Împotriva

inculpaților achitați s-a luat măsura interdicției de a părăsi țara, pentru a

fi asigurată prezența acestora la toate termenele care vor urma, până la

soluționarea definitivă a cauzei, pentru că scopul desfășurării procesului

penal în bune condiții și într-un termen rezonabil nu poate fi pierdut din

vedere. Au fost stabilite aceleași obligații în sarcina inculpaților, așa cum

s-a procedat și în cursul urmăririi penale.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și

inculpatul I.I.

Prin decizia

penală nr. 92 din 7 august 2012, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinței penale

nr. 97/D din 05 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.

416/32/2012.

A desființat,

în parte, sentința penală apelată, în ceea ce privește omisiunea pronunțării

asupra schimbării încadrării juridice a faptelor cu privire la inculpații I.V.,

I.D.A. și L.V.I., cuantumul pedepsei principale și al pedepsei principale

rezultante, reținerea de circumstanțe atenuante, precum și modalitatea de

aplicare a pedepsei complementare față de inculpatul I.I., soluția de achitare

a inculpaților I.V., I.D.A. și L.V.I., precum și măsura preventivă a obligării

de a nu părăsi țara dispusă față de inculpații I.V., I.D.A. și L.V.I. și,

rejudecând în fond: în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților I.V., I.D.A. și

L.V.I., astfel cum a fost reținută în rechizitoriu, în art. 26 C. pen. raportat

la art. 20 și art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. a) C. pen.

A descontopit

pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., aplicată inculpatului I.I., în pedepsele de 3 ani și 6 luni

închisoare, aplicată pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor

deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 alin. (1)

lit. i) – art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., art. 75

lit. a)

C. pen., art. 74

lit. c)

C. pen. și art. 76 alin. (2)

C. pen. și restul de

1.114

zile

închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 831/2004 a Tribunalului Constanța, cu privire la care s-a

revocat beneficiul liberării condiționate. A înlăturat sporul de 6 luni

închisoare.

A înlăturat

aplicarea pedepsei complementare la pedeapsa principală rezultantă.

A înlăturat

prevederile art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (2) C. pen.

A majorat

pedeapsa aplicată pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit

de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) -

176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75

lit. a) C. pen. la 7 ani și 6 luni închisoare și a aplicat inculpatului pentru

săvârșirea acestei infracțiuni pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

A contopit

pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare cu restul de 1.114 zile închisoare rămas

neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.

831/2004 a Tribunalului Constanța, cu privire la care s-a revocat beneficiul liberării

condiționate, în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 6 luni

închisoare, pedeapsa de executat pentru inculpatul I.I. fiind de 8 ani

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a și b) C. pen.

În

conformitate cu dispozițiile art. 383 alin. (1)

l

C. proc. pen.

coroborat cu art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a

apelantului inculpat I.I.

În

conformitate cu dispozițiile art. 381 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus în

continuare arestarea preventivă a apelantului inculpat I.I., de la 05 aprilie

2012 la zi.

Prin aceeași

decizie, a fost condamnat fiecare dintre inculpații I.V., I.D.A. și L.V.I.

(toți cu date de stare civilă cunoscute), pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 20 și art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea

art. 75

lit. a)

C. pen., art. 74 lit.

a) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare

și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În temeiul

art. 86

l

C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere

a pedepselor principale aplicate inculpaților inculpații I.V., I.D.A. și L.V.I.

În temeiul

art. 86

2

C. pen., s-au fixat termene de încercare de câte 6 ani

pentru fiecare dintre inculpații I.V., I.D.A. și L.V.I.

În temeiul

art. 86

3

C. pen., pe durata termenelor de încercare, s-a dispus că

inculpații I.V., I.D.A. și L.V.I. trebuie să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere:

- să se

prezinte la datele fixate la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare

socială a infractorilor;

- să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

S-a atras

atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării măsurilor de

supraveghere, prevăzute de art. 86

4

C. pen.

S-a înlăturat

aplicarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, dispusă față de

inculpații I.V., I.D.A. și L.V.I.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Totodată, în

temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefundat,

apelul declarat de inculpatul I.I. împotriva sentinței penale nr. 97/D din 05

aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 416/32/2012.

În

conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul

inculpat I.I. să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.

Procedând la

verificarea sentinței apelate în raport de actele și lucrările dosarului și de

motivele de apel invocate, curtea de apel a reținut că, deși la termenul de

judecată din data de 28 februarie 2012 instanța a pus în discuție, din oficiu,

schimbarea încadrării juridice cu privire la inculpații I.V., I.D.A și L.V.I.,

în sensul reținerii prevederilor art. 26 C. pen. cu privire la care atât

apărătorii inculpaților, cât și reprezentantul parchetului au formulat

concluzii la termenul următor, atunci când au avut loc dezbaterile asupra

fondului, în sarcina inculpaților menționați a fost reținută infracțiunea de

complicitate la infracțiunea de tentativă de omor calificat, fără însă a se

proceda la schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 334 C. proc. pen.

În dezvoltarea

motivelor de apel, sentința a fost criticată și sub aspectul greșitei rețineri

a prevederilor art. 26 C. pen. cu privire la inculpații I.V., I.D.A. și L.V.I.,

apreciindu-se că încadrarea juridică reținută în rechizitoriu, aceea de autorat

la infracțiunea de tentativă de omor calificat ar fi cea corectă. Această

critică nu a fost însă primită de către instanța de apel întrucât reținerea

săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav în forma de participație

a complicității este justificată în raport de împrejurările de fapt ale săvârșirii

infracțiunilor.

Astfel, s-a

constatat că din situația de fapt reținută de către prima instanță, în

conformitate cu probele administrate în cauză, a rezultat că inculpații I.V., I.D.A.

și L.V.I. nu au întreprins acțiuni concrete de agresiune asupra victimei

infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, respectiv partea vătămată D.I.G.,

atacul asupra victimei fiind materializat de către inculpatul I.I.

S-a avut în

vedere, însă, că în condițiile în care inculpații I.V., I.D.A. și L.V.I. s-au înarmat

cu o furcă, un topor și o secure și au pornit în urmărirea victimei și a

rudelor acesteia alături de coinculpatul I.I., manifestând o atitudine

violentă, de potențială agresivitate față de aceștia, inculpatul I.I. a fost

încurajat să pună în executare intenția de ucidere a victimei D.I.G., astfel că

faptele inculpaților I.V., I.D.A. și L.V.I. reprezintă acte de complicitate

morală la infracțiunea de tentativă de omor calificat săvârșită de inculpatul

I.I., pentru acesta din urmă reținându-se infracțiunea de omor deosebit de grav

față de incidența circumstanței personale prevăzute de art. 176 lit. c) C. pen.

Prin urmare,

instanța de apel a suplinit omisiunea primei instanțe, dispunând schimbarea

încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților I.V., I.D.A. și

L.V.I., în sensul celor mai sus menționate, respectiv reținând forma de participație

penală a complicității.

S-a reținut,

de asemenea, că sentința apelată se impune a fi reformată și sub aspectul

faptului că prima instanță a aplicat inculpatului I.I. pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe lângă pedeapsa rezultantă, iar nu pe lângă pedeapsa principală aplicată

pentru infracțiunea dedusă judecății.

O a treia

critică de nelegalitate s-a referit la greșita dispunere de către prima

instanță a măsurii obligării de a nu părăsi țara față de inculpații I.V., I.D.A.

și L.V.I., motiv de apel care, de asemenea, a fost luat în considerare de către

instanța de control judiciar. Astfel, s-a reținut că, în condițiile în care

față de acești inculpați nu a fost luată nici o măsură preventivă pe parcursul

procesului penal, prima instanță a apreciat ca necesară obligarea inculpaților

de a nu părăsi țara, în condițiile în care a dispus și achitarea acestora,

așadar a dispus o măsură în evidentă contradicție cu soluția dispusă pe fondul

cauzei față de inculpați.

Sub aspectul

netemeiniciei, s-a apreciat că apelul parchetului este, de asemenea, fondat.

Cu privire la

inculpatul I.I., s-a reținut că pedeapsa aplicată este în evidentă

neconcordanță cu scopul educativ-preventiv al acesteia, astfel cum este

prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen., în procesul de individualizare prima

instanță neținând seama în mod corespunzător de criteriile prevăzute de art. 72

C. pen., modul și mijloacele de săvârșire a faptei de către inculpatul I.I.

indicând un grad de pericol social concret deosebit de ridicat.

S-a reținut că

inculpatul I.I. a acționat cu intenția directă de a ucide victima, prin

atacarea acesteia cu un obiect apt de a produce decesul (o coasă), într-o zonă

vitală și cu o intensitate deosebită, chiar prima instanță reținând că

inculpatul a „ cosit" victima, aplicându-i acesteia o tăietură în plan

orizontal pe întreaga suprafață a abdomenului.

Pe de altă

parte, s-a constatat că inculpatul și-a materializat intențiile agresive cu o

insistență și într-o modalitate deosebite, respectiv s-a înarmat împreună cu

mai multe persoane și a pornit în urmărirea victimei în locuri publice de pe

raza satului Cârligi, comuna Filipești, județul Bacău și nu a renunțat la

intențiile agresive nici după ce victima și apropriații acesteia au suportat un

prim atac, neezitând ca, alături de ceilalți coinculpați, să oprească

autoturismul în care se afla victima cu scopul vădit de a continua acțiunile de

violență extremă.

În ceea ce

privește circumstanțele personale, s-a reținut că și acestea sunt net

defavorabile inculpatului I.I. întrucât acesta a săvârșit fapta în condițiile

recidivei postcondamnatorii, la puțină vreme după ce fusese eliberat din

penitenciar din executarea unei pedepse de 9 ani închisoare, aplicată tot

pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor calificat.

Astfel, s-a

apreciat că toate aceste împrejurări nu impuneau în nici un caz aplicarea unei

pedepse într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege, nefiind

justificată reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C.

pen., în condițiile in care inculpatul a recunoscut circumstanțial faptele,

respectiv nu a negat participarea sa la conflict și agresarea victimei, însă a

invocat faptul că a fost provocat de către aceasta, aspect neconfirmat de

probele administrate.

Prin urmare,

s-a apreciat că se impune ca pedeapsa aplicată inculpatului I.I. să fie

majorată, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante, fiind avută în vedere și

conduita inculpatului ulterioară săvârșirii faptei, de cooperare cu

autoritățile judiciare, motiv pentru care cuantumul pedepsei a fost orientat

spre minimul special prevăzut de lege.

Referitor la

inculpații I.V., I.D.A. și L.V.I., s-a apreciat că soluția dispusă de către

prima instanță, aceea de achitare întrucât faptele nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni, este criticată pe deplin justificat de

către parchet.

S-a reținut

că, în seara zilei de

03 decembrie 2010,

inculpații I.V., I.D.A. și L.V.I., alături ele coinculpatul I.I., au manifestat

în public acte de violență extremă, împrejurările comiterii faptelor indicând un

grad de pericol social deosebit de ridicat al acestora. Chiar dacă față de victima

infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav inculpații nu și-au

materializat intențiile agresive, s-a constatat că aceștia au atacat în mod efectiv,

cu corpuri contondente, alte persoane. S-a reținut că pentru aceste fapte nu s-a

dispus trimiterea în judecată pentru lipsa plângerii prealabile, însă săvârșirea

actelor de agresiune, în aceleași împrejurări cu activitățile de susținere a

coinculpatului I.I. cu privire la tentativa de ucidere a victimei D.I.G.,

relevă o periculozitate crescută a inculpaților. Astfel, s-a reținut că inculpatul

I.D.A. a amenințat pe unul dintre tinerii din grupul victimei cu un cuțit și a

secționat cu un topor degetul arătător al mâinii drepte a martorului M.C.I.,

iar inculpatul I.V. a agresat pe martorul D.C. În ceea ce privește pe

inculpatul L.V.I., s-a reținut că acesta a fost prezent pe întreaga perioadă a

conflictului în grupul format cu ceilalți coinculpați, înarmat cu o secure, manifestând

o atitudine de iminentă agresiune față de victimă și apropriații acesteia.

Cu privire la faptele

deduse judecății, s-a constatat că acțiunea concretă a inculpatului I.I., care a

tăiat cu o coasă în zona abdomenului pe victima D.I.G., a fost înlesnită de

prezența coinculpaților înarmați, de natură a elimina opoziția victimei și de a

încuraja pe autorul faptei.

Față de aceste

împrejurări, s-a apreciat că soluția de achitare a inculpaților pe lipsa

pericolului social concret al unei infracțiuni este în contradicție vădită cu

prevederile art. 18

1

alin. (1) C. pen. întrucât, prin faptele

comise, atingerea adusă valorilor sociale referitoare la fapta persoanei nu

este în nici un caz lipsită de importanță, iar urmările produse au fost dintre

cele mai grave, viața victimei fiind salvată doar în urma intervențiilor

medicilor.

Prin urmare, a

fost admis apelul și sub acest aspect, urmând ca, prin rejudecarea cauzei, față

de inculpații I.V., I.D.A. și L.V.I. să fie pronunțată o soluție de condamnare

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la omor calificat

prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 și art. 174 - 175 alin. (1)

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

La

individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret ridicat al

faptelor, însă și comportamentul anterior pozitiv al inculpaților (dintre

aceștia, doar inculpatul I.V. a suferit condamnări anteriore, pentru care însă

s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească), motiv pentru care au fost

aplicate pedepse în cuantum sub minimul special, prin reținerea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 76 alin. (2)

C. pen.

Apreciindu-se

că scopul pedepselor poate fi atins și fără executarea efectivă a acestora, în

principal față de comportamentul pozitiv anterior, s-a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării acestora.

În ceea ce

privește apelul declarat de inculpatul I.I., acesta a fost apreciat ca fiind

neîntemeiat.

Împotriva

deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul

I.I., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea

căii de atac promovate și reducerea pedepsei aplicate de instanța de apel, care

a fost apreciată ca fiind prea aspră, criticile fiind circumscrise cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte,

examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru

considerentele care urmează.

Situația de

fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar

este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă,

fără dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute

în sarcina sa și pentru care a fost condamnat, respectiv tentativă la

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) - 176 alin. (1) lit. c) C. pen.

Sub aspectul

individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul

inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o

corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor

specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea

atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte

reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la

criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 7 ani

și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului de către instanța de apel - la care

s-a adăugat restul de 1.114 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 9

ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 831/2004 a Tribunalului

Constanța, cu privire la care s-a. revocat beneficiul liberării condiționate,

la care s-a adăugat și un spor de 6 luni închisoare - a fost stabilită într-un

cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, precum

și circumstanțelor personale ale recurentului inculpat, care se află în stare

de recidivă, fiind condamnat anterior pentru omor și furt calificat.

De altfel, ca

să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării

scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii

(privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și

potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana

infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența

pedepsei.

Este

neîndoielnic că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social sporit,

dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această

infracțiune, precum și împrejurările în care a fost comisă și modul de

acționare.

Existența

uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen.

sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere

circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece,

din redactarea dată textului art. 74 C. pen. rezultă că recunoașterea unor

astfel de împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea

instanței de judecată. în această apreciere se va ține seama de pericolul

social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit

infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere

privitoare la persoana infractorului.

Recunoașterea

circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată, fiind deci

lăsată la aprecierea acesteia.

În prezenta

cauză, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de prim control judiciar

a apreciat că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea

inculpatului, cu consecința reducerii pedepsei, având în vedere gradul de

pericol social sporit al faptei comise de inculpat, care rezultă din limitele

de pedeapsă stabilite de legiuitor, modul concret în care a fost derulată

activitatea infracțională, urmările produse, precum și datele ce caracterizează

persoana inculpatului.

Ca atare,

apreciind că în cauză nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului a

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pedeapsa aplicată apare

ca fiind temeinică și legală, circumstanțele personale ale inculpatului fiind

deja avute în vedere de instanță cu prilejul aplicării sancțiunii.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, de 8 ani

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., se încadrează în

limitele prevăzute de lege, fiind aptă să răspundă scopului preventiv și de

reeducare al pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și

principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele

personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă

parte, modalitatea de executare a pedepsei, respectiv cea în regim de detenție,

fiind, de asemenea, corect stabilită, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute

de lege pentru schimbarea modalității de executare.

În lumina

acestor considerații, criticile formulate de recurentul inculpat apar ca

nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din

oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi

respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc.

pen.

În temeiul

art. 385

17

alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc.

pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a

arestării preventive de la 07 decembrie 2010 la 08 octombrie 2012.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit

pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva deciziei penale nr. 92

din 7 august 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive de

la

07 decembrie 2010

1a

08 octombrie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 8 octombrie 2012.