ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 229/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 87 /D din 29 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 1798/110/2010, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice în ceea ce-l privește pe inculpatul A.N. din art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen., în art. 174 alin. (1) C. pen. În baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.S., aflat în Penitenciarul Bacău, la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat. I s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c) teza II și lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani.

I s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 174 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.N., la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor simplu. I s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c) teza II și lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-au dedus din pedepsele principale aplicate celor doi inculpați, perioadele executate prin reținere și arest preventiv, începând din 27 octombrie 2009 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a celor doi inculpați. În baza art. 313 din L. 95/2006 tribunalul a constatat că Spitalul Județean de Urgență Bacău nu s-a constituit parte civilă. Instanța de fond a obligat inculpații în solidar să plătească Spitalului Clinic de urgență „prof. dr. N. Oblu" din lași suma de 7670,79 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen.. și art. 998 C. civ au fost obligați inculpații în solidar să plătească Serviciului Jud. de Ambulanță Bacău, suma de 1381,4 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de transport. S-a luat act că părțile vătămate B.V. și S.M. zis O., nu s-au constituit părți civile în cauză privind cheltuielile de înmormântare.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că soții A.S. și victima A.G. din satul Nănești, comuna Parincea județul Bacău, erau căsătoriți de circa 25 de ani, iar gospodăria lor se învecina gard în gard cu gospodăria inculpatului A.N., frate, respectiv cumnat, care conviețuia în concubinaj cu o femeie, care avea o fetiță din relația anterioară. Victima și martora M.M. (concubina inculpatului A.N.) se înțelegeau bine, considerându-se cumnate, insă de câțiva ani, în familia soților A.S. și G. au apărut neînțelegeri grave din cauza consumului exagerat de alcool, care degenerau în violențe. A mai reținut prima instanță că la data de 12 octombrie 2009, A.G.

a plecat în satul părinților săi - pentru a participa la hramul bisericii, de Cuvioasa Paraschiva, iar pentru a ajunge din satul Nănești comuna Parincea județul Bacău în satul Pădureni comuna Filipeni, județul Bacău, se trecea un deal, pe un drum pe scurtătură de 8 - 10 km, șoseaua ocolitoare având în jur de 18 km. Aceasta a mai zăbovit în satul său până pe 23 octombrie 2009 când fratele său I.R. a obligat-o să plece, iar cu acel prilej, cei doi frați s-au certat, victima fiind practic alungată. A mai constatat judecătorul fondului că în ziua de 23 octombrie 2009, A.G. a pornit pe jos, spre satul său, pe drumul de peste dealul care despărțea cele două sate și s-a oprit mai întâi, la martora A.M., plângându-i-se că este obosită, de atâta drum și că o dor picioarele.

Acolo a fost pusă la masă și după aproximativ o oră și-a reluat drumul spre casă. De teama soțului său, care, anterior o bătuse de mai multe ori nu a îndrăznit să intre în casă ci s-a oprit la cumnata sa, M.M., concubina inculpatului A.N., unde a și rămas în noaptea de 23/24 octombrie 2009. În dimineața zilei de 24 octombrie 2009, martora M.M. l-a rugat pe inculpatul A.S. să fie de acord să-și primească înapoi soția, la domiciliul conjugal și să-i treacă cu vederea greșeala care a făcut-o, de a se fi întors acasă cu o întârziere de peste o săptămână, în acea perioadă când era foarte multă treabă de făcut, iar inculpatul A.S. a promis că îi va aplica o corecție, pe măsura vinovăției sale, având și o bâtă pregătită pentru așa ceva.

În dimineața zilei de 24 octombrie 2011, martora M.M. a însoțit-o pe A.G., dând-o în primire soțului său A.S., care era treaz însă în cursul zilei a consumat alcool, lucrând la preparatul vinului din recolta de struguri din acel an. A mai reținut instanța de fond că deși a promis că nu va întrebuința violența împotriva soției sale, în după amiaza zilei de 24 octombrie 2009 s-au auzit țipetele de durere ale acesteia, ceea ce înseamnă că a fost bătută. Strigătele victimei fiind tot mai disperate, auzind și glasul concubinului său A.N., martora M.M. a intrat în curtea vecină împreună cu fiica sa minoră, pentru a vedea ce se întâmplă și de a aplana conflictul însă când a intrat în una din încăperile locuinței, acolo unde se auzea gălăgie a văzut cum A.G.

era lovită atât de către soțul său cât și de cumnatul său, atât cu pumnii, cu picioarele cât și cu o bâtă, reproșându-i-se că nu a pregătit mâncare. Întrucât victima a leșinat de mai multe ori, inculpații o stropeau cu oțet pentru a-și reveni, după care o loveau din nou. Martora M.M. a intervenit, cerându-le celor doi frați să înceteze agresiunea însă concubinul său, inculpatul A.N. a amenințat-o și pe ea cu moartea, motiv pentru care a pus capăt demersurilor sale. A constatat prima instanță că din relația de concubinaj a martorei M.M. cu inculpatul A.N. a rezultat un copil, care în octombrie 2009 era foarte mic, însă datorită faptului că avea doi copii de crescut, martora nu a insistat prea mult în vederea aplanării scandalului deoarece i-a fost teamă și apoi nu era pentru prima oară când se întâmpla acest lucru.

Fiica din prima relație a martorei M.M., minora B.L., privind pe fereastră a văzut cum victima a fost lovită cu brutalitate atât de către soțul său, cât și de concubinul mamei sale, A.N., căruia îi spunea „tată" și cum a fost amenințată chiar mama sa cu întrebuințarea violenței. În dimineața zilei de 25 octombrie 2009 (duminică), inculpatul A.S. a intrat în panică pentru că soția sa nu își mai revenea și văzând că a intrat în comă, împreună cu fratele său au îndepărtat urmele infracțiunii, respectiv petele de sânge, astfel ca la cercetarea locului faptei să nu se găsească nimic compromițător. După aceea inculpatul a cerut ajutorul vecinilor, care au anunțat Salvarea, victima fiind pregătită pentru spitalizare, iar vecinii au constatat pe corpul victimei urmele loviturilor aplicate de cei doi inculpați.

Victima a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Județean de urgență Bacău, unde a fost internată cu diagnosticul Comă gr. IV. traumatism cranio - cerebral, de unde tot la 25 octombrie 2009 a fost transferată la Spitalul Clinic de Urgență „prof.dr.Nicolae Oblu" din lași, unde s-a constatat că avea și un hematom subdural. Transportul victimei de la Bacău la lași s-a făcut tot cu salvarea Serviciului de ambulanță a județului Bacău. La lași, s-a procedat la evacuarea hematomului subdural printr-o intervenție chirurgicală însă cu toate îngrijirile medicale de care a beneficiat, la data de 30 octombrie 2009, victima A.G. a încetat din viață. Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel inculpații A.S.

și A.N., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la modul de soluționare al acțiunii penale. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 119 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpați. Totodată, a dedus în continuare durata prevenției din pedepsele aplicate inculpaților și a menținut starea de arest a acestora. Împotriva deciziei instanței de apel, inculpații au declarat recurs, solicitând următoarele: - recurentul inculpat A.S. a solicitat casarea hotărârii atacate, invocând temeiurile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen.. în susținerea motivelor de casare, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art.183 C. pen., susținând că nu a avut intenția de a ucide, ci doar a lovit victima, care a căzut.

Referitor la al doilea caz de casare, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanțelor reale și personale. - recurentul inculpat A.N. a solicitat casarea hotărârii atacate, invocând temeiul art. 385 9 pct. 18 și 10 C. proc. pen., achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. A motivat că instanțele au reținut pentru condamnarea sa doar declarațiile a doi martori, unul în vârstă de 12 ani și altul care se contrazice și care a recunoscut că era supărată pe inculpați și că declarațiile de la urmărirea penală i-au fost sugerate. A susținut că instanțele nu au avut în vedere declarațiile care confirmau prezența sa în alt loc la momentul infracțiunii și nici nu rezultă motivul pentru care au fost înlăturate apărările inculpatului.

Recursurile inculpaților nu sunt fondate, pentru considerentele următoare: Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect faptele și vinovăția inculpaților și au dat o corectă încadrare juridică acestora, constatându-se, referitor la criticile invocate, următoarele: Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 și 10 C. proc. pen., invocat de inculpatul A.N., din coroborarea probelor administrate în cursul cercetării judecătorești cu cele strânse în cursul urmăririi penale, rezultă în mod cert, fapta și vinovăția inculpatului, astfel cum au fost reținute de instanțe.

Situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, pe baza procesului-verbal de consemnare a actelor premergătoare, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, raportul medico-legal de necropsie, procesul-verbal de investigații la Spitalul Județean de Urgență Bacău, foaia de observație clinică generală, fișa U.P.U., fișa de eveniment 112 nr. 4.732.442/3 din 27 octombrie 2009, declarațiile martorilor, toate coroborate în parte cu declarațiile inculpaților. Apărarea inculpatului A.N., care a susținut că instanțele nu au avut în vedere declarațiile martorilor P.I. și H.E.V. care confirmau prezența sa în alt loc la momentul infracțiunii, nu poate fi primită. Este reală împrejurarea că inculpatul a efectuat munci la câmp, însă activitatea desfășurată de acesta în cursul zilei nu este de natură a exclude săvârșirea faptei de omor asupra victimei.

Sub acest aspect, probele strânse în cursul urmăririi penale coroborate cu cele administrate în cursul cercetării judecătorești, au confirmat modalitatea de săvârșire a faptei, prin descrierea amănunțită a modului de aplicare a loviturilor de către ambii inculpați. Cât privește valoarea probatorie a declarațiilor celor două martore M.M., concubina inculpatului și minora B.L., care au revenit în fața instanței de fond asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, se constată că în mod corect instanțele nu le-au înlăturat din materialul probator, raportat la faptul că au oferit date care atestă faptul că au perceput direct cele relatate, iar conținutul declarațiilor ulterioare nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.

Conduita procesuală inconstantă a celor două martore, care nu se aflau în relații de dușmănie cu inculpatul și ale căror declarații inițiale extrem de detaliate se coroborează cu întregul material probator, trebuie pusă tocmai pe natura relației apropiate cu inculpatul și consecințele pe care nu le-au conștientizat imediat după săvârșirea faptei. Coroborarea materialului probator a dovedit violențele conjugate ale celor doi inculpați, care au cauzat în final decesul victimei și totodată a exclus apărările ambilor inculpați, respectiv că loviturile au fost aplicate cu o vărguță ori cu palma de fratele victimei, I.R. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat A.S., se constată că hotărârile sunt legale și temeinice pentru următoarele considerente: In ce privește critica referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen.

în cea prevăzută de art. 183 C. pen., se constată că nu este întemeiată. Din analiza probelor dosarului, rezultă că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, iar nu cele ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. Distincția între cele două infracțiuni se apreciază în raport de datele exterioare ale faptei, împrejurările, mobilul și scopul urmărit, aspecte ce caracterizează latura subiectivă și conduc neîndoielnic la relevarea formei de vinovăție cu care a acționat autorul faptei, respectiv intenția directă ori indirectă. De regulă, modalitatea intenției se desprinde din natura obiectului folosit, zona vitală în care sunt aplicate loviturile sau intensitatea loviturilor aplicate.

În cauză, analizând toate aceste elemente, se constată că, în raport cu modalitatea de aplicare a loviturilor de către inculpat - în mod repetat, într-un interval lung de timp, cu o intensitate deosebită, în zona capului și alte zone vitale, cu obiecte contondente - care i-au cauzat victimei leziuni traumatice ce au dus la o moarte violentă, cauzată de coma cerebrală, consecutivă hematomului subdural și contuziei cerebrale produse în cadrul unui traumatism cranio - cerebral, inculpatul, chiar dacă nu a urmărit rezultatul letal, a acceptat posibilitatea producerii acestuia. Așa fiind, încadrarea juridică dată faptei este corectă, neimpunându-se casarea hotărârilor sub acest aspect. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., invocat de inculpatul A.S., Curtea constată că, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, s-a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se în mod corect că, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor de o gravitate deosebită, reflectat de modul în care inculpații au conceput și realizat săvârșirea acestora (prin lovirea repetată și îndelungată a victimei, cu obiecte contondente, supunând-o la suferințe fizice), precum și de datele ce caracterizează persoana inculpaților, scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepselor în cuantumul stabilit. Raportat la conduita nesinceră a inculpaților și gravitatea extremă a faptei comise, dată și de relațiile de afinitate dintre inculpați și victimă, nu se impune nici reținerea în favoarea lor a vreunei circumstanțe atenuante legale.

Examinând hotărârea recurată și în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu și constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursurile declarate de recurenții inculpați A.S. și A.N. împotriva deciziei penale nr. 119 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel Bacău să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați A.S. și A.N. împotriva deciziei penale nr. 119 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurenților inculpați, durata reținerii și a arestării preventive, de la 27 octombrie 2009 la 26 ianuarie 2012. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2012.