ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 229/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 229/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursurilor de față,
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 87 /D din 29 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul
nr. 1798/110/2010, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea
încadrării juridice în ceea ce-l privește pe inculpatul A.N. din art. 174-175
alin. (1) lit. c) C. pen., în art. 174 alin. (1) C. pen.
În baza art.
174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.S., aflat în
Penitenciarul Bacău, la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare, pentru
comiterea infracțiunii de omor calificat.
I
s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c) teza
II
și
lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani.
I
s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de
art. 64 lit. a) teza
II
și lit. b) C. pen., pe durata
și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art.
174 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.N., la pedeapsa de 10
(zece) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor simplu.
I
s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c) teza
II
și
lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani.
S-a interzis
inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza
II
și lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71
alin. (2) C. pen.
În baza art.
88 C. pen. s-au dedus din pedepsele principale aplicate celor doi inculpați,
perioadele executate prin reținere și arest preventiv, începând din 27
octombrie 2009 la zi.
În baza art.
350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a celor doi inculpați.
În baza art.
313 din L. 95/2006 tribunalul a constatat că Spitalul Județean de Urgență Bacău
nu s-a constituit parte civilă.
Instanța de
fond a obligat inculpații în solidar să plătească Spitalului Clinic de urgență
„prof. dr. N. Oblu" din lași suma de 7670,79 lei reprezentând cheltuieli
de spitalizare.
În baza art.
14, art. 346 C. proc. pen.. și art. 998 C. civ au fost obligați inculpații în
solidar să plătească Serviciului Jud. de Ambulanță Bacău, suma de 1381,4 lei
despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de transport.
S-a luat act
că părțile vătămate B.V. și S.M. zis O., nu s-au constituit părți civile în
cauză privind cheltuielile de înmormântare.
Pentru a
pronunța această soluție instanța de fond a reținut că soții A.S. și victima
A.G. din satul Nănești, comuna Parincea județul Bacău, erau căsătoriți de circa
25 de ani, iar gospodăria lor se învecina gard în gard cu gospodăria
inculpatului A.N., frate, respectiv cumnat, care conviețuia în concubinaj cu o
femeie, care avea o fetiță din relația anterioară.
Victima și
martora M.M. (concubina inculpatului A.N.) se înțelegeau bine, considerându-se
cumnate, insă de câțiva ani, în familia soților A.S. și G. au apărut
neînțelegeri grave din cauza consumului exagerat de alcool, care degenerau în
violențe.
A mai reținut
prima instanță că la data de 12 octombrie 2009, A.G. a plecat în satul
părinților săi - pentru a participa la hramul bisericii, de Cuvioasa
Paraschiva, iar pentru a ajunge din satul Nănești comuna Parincea județul Bacău
în satul Pădureni comuna Filipeni, județul Bacău, se trecea un deal, pe un drum
pe scurtătură de 8 - 10 km, șoseaua ocolitoare având în jur de 18 km.
Aceasta a mai
zăbovit în satul său până pe 23 octombrie 2009 când fratele său I.R. a
obligat-o să plece, iar cu acel prilej, cei doi frați s-au certat, victima
fiind practic alungată.
A mai
constatat judecătorul fondului că în ziua de 23 octombrie 2009, A.G. a pornit
pe jos, spre satul său, pe drumul de peste dealul care despărțea cele două sate
și s-a oprit mai întâi, la martora A.M., plângându-i-se că este obosită, de
atâta drum și că o dor picioarele. Acolo a fost pusă la masă și după
aproximativ o oră și-a reluat drumul spre casă.
De teama
soțului său, care, anterior o bătuse de mai multe ori nu a îndrăznit să intre
în casă ci s-a oprit la cumnata sa, M.M., concubina inculpatului A.N., unde a
și rămas în noaptea de 23/24 octombrie 2009.
În dimineața
zilei de 24 octombrie 2009, martora M.M. l-a rugat pe inculpatul A.S. să fie de
acord să-și primească înapoi soția, la domiciliul conjugal și să-i treacă cu
vederea greșeala care a făcut-o, de a se fi întors acasă cu o întârziere de
peste o săptămână, în acea perioadă când era foarte multă treabă de făcut, iar
inculpatul A.S. a promis că îi va aplica o corecție, pe măsura vinovăției sale,
având și o bâtă pregătită pentru așa ceva.
În dimineața
zilei de 24 octombrie 2011, martora M.M. a însoțit-o pe A.G., dând-o în primire
soțului său A.S., care era treaz însă în cursul zilei a consumat alcool,
lucrând la preparatul vinului din recolta de struguri din acel an.
A mai reținut
instanța de fond că deși a promis că nu va întrebuința violența împotriva
soției sale, în după amiaza zilei de 24 octombrie 2009 s-au auzit țipetele de
durere ale acesteia, ceea ce înseamnă că a fost bătută.
Strigătele
victimei fiind tot mai disperate, auzind și glasul concubinului său A.N.,
martora M.M. a intrat în curtea vecină împreună cu fiica sa minoră, pentru a
vedea ce se întâmplă și de a aplana conflictul însă când a intrat în una din
încăperile locuinței, acolo unde se auzea gălăgie a văzut cum A.G. era lovită
atât de către soțul său cât și de cumnatul său, atât cu pumnii, cu picioarele
cât și cu o bâtă, reproșându-i-se că nu a pregătit mâncare.
Întrucât
victima a leșinat de mai multe ori, inculpații o stropeau cu oțet pentru a-și
reveni, după care o loveau din nou.
Martora M.M. a
intervenit, cerându-le celor doi frați să înceteze agresiunea însă concubinul
său, inculpatul A.N. a amenințat-o și pe ea cu moartea, motiv pentru care a pus
capăt demersurilor sale.
A constatat
prima instanță că din relația de concubinaj a martorei M.M. cu inculpatul A.N.
a rezultat un copil, care în octombrie 2009 era foarte mic, însă datorită
faptului că avea doi copii de crescut, martora nu a insistat prea mult în
vederea aplanării scandalului deoarece i-a fost teamă și apoi nu era pentru
prima oară când se întâmpla acest lucru.
Fiica din
prima relație a martorei M.M., minora B.L., privind pe fereastră a văzut cum
victima a fost lovită cu brutalitate atât de către soțul său, cât și de
concubinul mamei sale, A.N., căruia îi spunea „tată" și cum a fost
amenințată chiar mama sa cu întrebuințarea violenței.
În dimineața
zilei de 25 octombrie 2009 (duminică), inculpatul A.S. a intrat în panică
pentru că soția sa nu își mai revenea și văzând că a intrat în comă, împreună
cu fratele său au îndepărtat urmele infracțiunii, respectiv petele de sânge,
astfel ca la cercetarea locului faptei să nu se găsească nimic compromițător.
După aceea
inculpatul a cerut ajutorul vecinilor, care au anunțat Salvarea, victima fiind
pregătită pentru spitalizare, iar vecinii au constatat pe corpul victimei
urmele loviturilor aplicate de cei doi inculpați.
Victima a fost
transportată cu ambulanța la Spitalul Județean de urgență Bacău, unde a fost
internată cu diagnosticul Comă gr.
IV.
traumatism
cranio - cerebral, de unde tot la 25 octombrie 2009 a fost transferată la
Spitalul Clinic de Urgență „prof.dr.Nicolae Oblu" din lași, unde s-a
constatat că avea și un hematom subdural. Transportul victimei de la Bacău la lași
s-a făcut tot cu salvarea Serviciului de ambulanță a județului Bacău.
La lași, s-a
procedat la evacuarea hematomului subdural printr-o intervenție chirurgicală
însă cu toate îngrijirile medicale de care a beneficiat, la data de 30
octombrie 2009, victima A.G. a încetat din viață.
Împotriva
acestei sentințe în termen legal au declarat apel inculpații A.S. și A.N., care
a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la modul de
soluționare al acțiunii penale.
Curtea de Apel
București, secția
I
penală, prin decizia penală nr. 119
din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, a respins, ca
nefondate apelurile declarate de inculpați.
Totodată, a
dedus în continuare durata prevenției din pedepsele aplicate inculpaților și a
menținut starea de arest a acestora.
Împotriva deciziei
instanței de apel, inculpații au declarat recurs, solicitând următoarele:
- recurentul
inculpat A.S. a solicitat casarea hotărârii atacate, invocând temeiurile art.
385
9
pct. 17 și 14 C. proc. pen.. în susținerea motivelor de casare,
a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută
de art.183 C. pen., susținând că nu a avut intenția de a ucide, ci doar a lovit
victima, care a căzut. Referitor la al doilea caz de casare, a solicitat
reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei mai mari eficiente
circumstanțelor reale și personale.
- recurentul
inculpat A.N. a solicitat casarea hotărârii atacate, invocând temeiul art. 385
9
pct. 18 și 10 C. proc. pen., achitarea sa, în baza
art.
11
pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. A
motivat că instanțele au reținut pentru condamnarea sa doar declarațiile a doi
martori, unul în vârstă de 12 ani și altul care se contrazice și care a
recunoscut că era supărată pe inculpați și că declarațiile de la urmărirea
penală i-au fost sugerate. A susținut că instanțele nu au avut în vedere
declarațiile care confirmau prezența sa în alt loc la momentul infracțiunii și
nici nu rezultă motivul pentru care au fost înlăturate apărările inculpatului.
Recursurile
inculpaților nu sunt fondate, pentru considerentele următoare:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect faptele și
vinovăția inculpaților și au dat o corectă încadrare juridică acestora,
constatându-se, referitor la criticile invocate, următoarele:
Referitor la
motivul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 18 și 10 C. proc. pen.,
invocat de inculpatul A.N., din coroborarea probelor administrate în cursul
cercetării judecătorești cu cele strânse în cursul urmăririi penale, rezultă în
mod cert, fapta și vinovăția inculpatului, astfel cum au fost reținute de
instanțe.
Situația de
fapt a fost corect reținută de instanța de fond, pe baza procesului-verbal de
consemnare a actelor premergătoare, procesul-verbal de cercetare la fața
locului și planșa foto aferentă, raportul medico-legal de necropsie,
procesul-verbal de investigații la Spitalul Județean de Urgență Bacău, foaia de
observație clinică generală, fișa U.P.U., fișa de eveniment 112 nr. 4.732.442/3
din 27 octombrie 2009, declarațiile martorilor, toate coroborate în parte cu
declarațiile inculpaților.
Apărarea
inculpatului A.N., care a susținut că instanțele nu au avut în vedere
declarațiile martorilor P.I. și H.E.V. care confirmau prezența sa în alt loc la
momentul infracțiunii, nu poate fi primită.
Este reală
împrejurarea că inculpatul a efectuat munci la câmp, însă activitatea
desfășurată de acesta în cursul zilei nu este de natură a exclude săvârșirea
faptei de omor asupra victimei.
Sub acest
aspect, probele strânse în cursul urmăririi penale coroborate cu cele
administrate în cursul cercetării judecătorești, au confirmat modalitatea de
săvârșire a faptei, prin descrierea amănunțită a modului de aplicare a
loviturilor de către ambii inculpați.
Cât privește
valoarea probatorie a declarațiilor celor două martore M.M., concubina
inculpatului și minora B.L., care au revenit în fața instanței de fond asupra
declarațiilor date în cursul urmăririi penale, se constată că în mod corect
instanțele nu le-au înlăturat din materialul probator, raportat la faptul că au
oferit date care atestă faptul că au perceput direct cele relatate, iar
conținutul declarațiilor ulterioare nu se coroborează cu restul probelor
administrate în cauză. Conduita procesuală inconstantă a celor două martore,
care nu se aflau în relații de dușmănie cu inculpatul și ale căror declarații
inițiale extrem de detaliate se coroborează cu întregul material probator,
trebuie pusă tocmai pe natura relației apropiate cu inculpatul și consecințele
pe care nu le-au conștientizat imediat după săvârșirea faptei.
Coroborarea
materialului probator a dovedit violențele conjugate ale celor doi inculpați,
care au cauzat în final decesul victimei și totodată a exclus apărările ambilor
inculpați, respectiv că loviturile au fost aplicate cu o vărguță ori cu palma
de fratele victimei, I.R.
Referitor la
motivul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen.,
invocat de recurentul inculpat A.S., se constată că hotărârile sunt legale și
temeinice pentru următoarele considerente:
In ce privește
critica referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea
prevăzută de
art. 174 - art. 175
lit.
c) C. pen. în cea prevăzută de art. 183 C. pen., se constată că nu este
întemeiată.
Din analiza
probelor dosarului, rezultă că în cauză sunt întrunite elementele constitutive
ale infracțiunii de omor calificat, iar nu cele ale infracțiunii de loviri
cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Distincția
între cele două infracțiuni se apreciază în raport de datele exterioare ale
faptei, împrejurările, mobilul și scopul urmărit, aspecte ce caracterizează
latura subiectivă și conduc neîndoielnic la relevarea formei de vinovăție cu
care a acționat autorul faptei, respectiv intenția directă ori indirectă. De
regulă, modalitatea intenției se desprinde din natura obiectului folosit, zona
vitală în care sunt aplicate loviturile sau intensitatea loviturilor aplicate.
În cauză,
analizând toate aceste elemente, se constată că, în raport cu modalitatea de
aplicare a loviturilor de către inculpat - în mod repetat, într-un interval
lung de timp, cu o intensitate deosebită, în zona capului și alte zone vitale,
cu obiecte contondente - care i-au cauzat victimei leziuni traumatice ce au dus
la o moarte violentă, cauzată de coma cerebrală, consecutivă hematomului
subdural și contuziei cerebrale produse în cadrul unui traumatism cranio -
cerebral, inculpatul, chiar dacă nu a urmărit rezultatul letal, a acceptat
posibilitatea producerii acestuia.
Așa fiind,
încadrarea juridică dată faptei este corectă, neimpunându-se casarea
hotărârilor sub acest aspect.
Referitor la
motivul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.,
invocat de inculpatul A.S., Curtea constată că, la individualizarea pedepselor
aplicate inculpaților, s-a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art.
72 C. pen., apreciindu-se în mod corect că, în raport de gradul ridicat de
pericol social al faptelor de o gravitate deosebită, reflectat de modul în care
inculpații au conceput și realizat săvârșirea acestora (prin lovirea repetată
și îndelungată a victimei, cu obiecte contondente, supunând-o la suferințe
fizice), precum și de datele ce caracterizează persoana inculpaților, scopul
pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepselor în cuantumul stabilit.
Raportat la
conduita nesinceră a inculpaților și gravitatea extremă a faptei comise, dată
și de relațiile de afinitate dintre inculpați și victimă, nu se impune nici
reținerea în favoarea lor a vreunei circumstanțe atenuante legale.
Examinând
hotărârea recurată și în raport de alte temeiuri care pot fi luate în
considerare din oficiu și constatând că nu există nici unul dintre acele
temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursurile declarate de
recurenții inculpați A.S. și A.N. împotriva deciziei penale nr. 119 din 20
septembrie 2011 a Curții de Apel Bacău să fie respinse, ca nefondate, cu
obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați A.S. și A.N. împotriva
deciziei penale nr. 119 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția
penală.
Deduce din
pedeapsa aplicată recurenților inculpați, durata reținerii și a arestării
preventive, de la 27 octombrie 2009 la 26 ianuarie 2012.
Obligă
recurenții inculpați la plata sumei de câte 600 lei cu titlul de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 26 ianuarie 2012.