ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3398/2010

Deliberând asupra recursurilor de față, se reține :

Prin Decizia penală nr. 137/A din 27 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile inculpaților A.M.G.T. și M.A.M., a desființat în parte Sentința penală nr. 136 din 24 februarie 2010 a Tribunalului București și rejudecând, în temeiul art. 174, 175 lit. d) și 176 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.M.G.T., la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor deosebit de grav.

În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.M.G.T. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 174, 175 lit. d) și 176 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A.M.,  la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru infracțiunea de omor deosebit de grav.

În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A.M. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În baza art. 88 C. pen. și 381 C. proc. pen., a dedus din durata pedepsei pronunțate reținerea și arestarea preventivă de la data de 15 ianuarie 2009 la zi, pentru ambii inculpați.

În baza art. 300

2

și 160

b

C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.

În esență, instanța de prim-control judiciar a apreciat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a acesteia și vinovăția celor doi inculpați. A apreciat însă că aceștia ar fi dat dovadă de o veritabilă căință activă, în sensul că, după lovirea repetată a victimei și părăsirea domiciliului acestuia ar fi sunat la serviciul de urgență 112, ei conștientizând urmările faptei. Influența băuturilor alcoolice este văzută ca o stare favorabilă inculpaților, iar actele în circumstanțiere privind familiile lor, de asemenea sunt luate în considerare pentru reducerea pedepselor aplicate de prima instanță.

În termen legal, parchetul, partea civilă cât și inculpații au exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluția instanței de apel astfel:

- parchetul pentru cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în sensul că nu se impunea reducerea pedepselor datorită naturii infracțiunilor (omor deosebit de grav și tâlhărie în formă calificată), gradul general de pericol social al acestora reflectat în limitele de pedeapsă, împrejurările concrete în care au fost comise (victimă de 88 ani, în neputință de a se apăra, în seara de Revelion, somnul acesteia și deficiența de vedere), modalitatea de săvârșire dovedind cruzimea celor doi, care au lovit repetat victima, puternic, cu pumnii în zona feței, au răsturnat-o cu patul și au izbit-o de perete, supunând-o la suferințe îndelungate, aspecte care nu justifică coborârea cuantumului pedepselor. În plus inculpații au recunoscut fapta numai când s-au conturat probele împotriva lor și chiar dacă inculpatul M.A.M. este la primul conflict cu legea penală, inculpatul A.M.G.T. are nu mai puțin de 6 condamnări în minorat pentru furt și violare de domiciliu, parțial executate și în penitenciar, împrejurare de natură a-i demonstra perseverența infracțională;

- partea civilă G.O.L. este nemulțumită de pedeapsa aplicată inculpatului A.M.G.T. care a copilărit în aceeași curte cu a victimei.

- inculpații deși nu și-au motivat în termenul imperativ prescris de dispozițiile art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen. recursul, oral, cu ocazia dezbaterilor, apărătorii lor au invocat reindividualizarea pedepselor în sensul micșorării și mai mult a lor, caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., ce se ia în considerare din oficiu.

Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate, Înalta Curte constată ca fiind întemeiate cele ale parchetului și ale părții civile și ca nefondate cele ale inculpaților.

Inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați în fond și în apel pentru faptele lor din noaptea Revelionului 2008/2009, când în jurul orelor 4,30, prin escaladarea geamului de la ușa locuinței victimei G.J.G., în vârstă de 88 ani, în timp ce acesta dormea, în scopul de a sustrage bani și bunuri, au pătruns în interior și l-au lovit cu pumnii în zona capului pentru a spune unde ascunde banii, iar la refuzul acesteia, au răsturnat-o cu patul, lovind-o de perete. Au luat din locuință suma de 55 RON, o pereche de butoni și actul de identitate al victimei, care a decedat ulterior, la data de 9 ianuarie 2009, la Spitalul de Urgență F. București.

Inculpații au săvârșit fapte în condițiile în care inculpatul A.M.G.T. îl cunoștea foarte bine, crescând în curtea comună pe care părinții săi o împărțeau cu victima.

Mai mult, inculpații au plecat de la petrecerea tinerească de Revelion, au luat de la locuința inculpatului A.M.G.T. două perechi de mănuși pentru a nu lăsa amprente, s-au ferit a fi văzuți de către tatăl acestuia.

Chiar dacă, după părăsirea locuinței victimei inculpatul A.M.G.T. a sunat la 112, a vorbit foarte puțin cu dispecerul pentru a nu fi localizați, după care au aruncat atât cartela mobilului folosit cât și butonii de cămașă, buletinul de identitate și ordinele de plată sustrase, pentru a nu fi depistați de către organele judiciare.

Toate acestea nu fac altceva decât să demonstreze gradul de apreciere a valorilor fundamentale care trebuia să-i caracterizeze (dreptul la viață și la proprietate), iar nu o stare de căință cum eronat reține instanța de apel.

Împrejurarea că au consumat băuturi alcoolice pentru a-și face curaj să comită fapta în niciun caz nu poate fi reținut în favoarea lor, nici un tratat de doctrină penală nerecunoscând o astfel de potențare a impulsurilor infracționale din partea făptuitorilor.

Sângele rece cu care inculpații au acționat și lipsa de milă este evidențiată de "tratamentul" la care l-au supus pe bătrân, care a decedat datorită "hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-facial cu multiple infiltrate sanguine epicraniene, fractură cominutivă de piramidă nazală și fractură de maxilar bilateral". Aceste concluzii medicale evidențiază cruzimea, intensitatea și duritatea loviturilor aplicate, practic inculpații distrugându-i fața victimei căreia i-au rupt nasul și i-au deplasat mandibula.

Soluția primei instanțe reflectă mult mai bine nu numai pericolul social abstract al infracțiunilor, dar dă o ripostă fermă acțiunii violente a unor astfel de elemente asupra cărora avertismentele societății date anterior nu au avut menirea de a influența pozitiv comportamentul lor.

Pentru realizarea scopului și funcțiilor pedepsei este necesar ca inculpații să execute pedepse într-un cuantum mai ridicat, având timpul de reflecție necesar asupra faptelor comise.

Prin urmare, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursurile parchetului și al părții civile vor fi admise, casată decizia penală și menținută în integralitate Sentința penală nr. 136/F din 24 februarie 2010 a Tribunalului București, secția I penală.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de partea civilă G.O.L. împotriva Deciziei penale nr. 137/A din 3 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată și menține Sentința penală nr. 136/F din 24 februarie 2010 a Tribunalului București, secția I penală.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.M.G.T. și M.A.M. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, prevenția de la 15 ianuarie 2009 la 30 septembrie 2010.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2010.