ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3756/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 291/F din 14 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul dispozițiilor art. 174 - 176 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.G., la pedeapsa de 20 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 174 - 176 lit. d) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul dispozițiilor art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 20 de ani, sporită până la maximul ei special, acesta având de executat o pedeapsă de 25 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei cu închisoarea exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a computat din durata pedepsei pronunțate reținerea și arestarea preventivă de la 6 mai 2009 la zi. Conform art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 100 RON, reprezentând contravaloarea celor trei telefoane mobile sustrase de inculpat de la victimă și valorificate ulterior. S-a constatat că nu există parte civilă în cauză. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1500 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Victima T.I. practica prostituția dând anunțuri în mai multe ziare în care comunica numerele de telefon la care putea fi contactată.

La data de 15 aprilie 2009 inculpatul a apelat-o telefonic, victima comunicându-i modalitatea de a ajunge în locuința din strada A., sector 6, București, unde l-a și primit în jurul orelor 13 00 . Nemulțumit de aspectul fizic al I.T., inculpatul a intenționat să plece, dar după insistențele acesteia, discuțiile au degenerat într-o altercație violentă. Mai întâi, inculpatul a lovit-o cu pumnul, dar pentru că victima continua să vocifereze și - după spusele inculpatului, chiar să-l amenințe - a sugrumat-o cu un cablu electric pe care i l-a înfășurat de două ori în jurul gâtului, strângând puternic după ce a pus piciorul pe fața acesteia. (A se vedea planșa foto dos.u.p. și raport medico-legal de necropsie).

După ce a constatat că victima decedase, inculpatul a sustras din locuință trei aparate telefonice mobile, pe care ulterior le-a vândut martorului N.I., vânzător la un stand de specialitate din Pavilionul "H" din Herăstrău. În încercarea de a șterge urmele infracțiunii, inculpatul și-a vândut și propriul telefon mobil. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite prin: - proces-verbal de cercetarea locului faptei; - planșe foto; - datele comunicate de Serviciul de Telefonie Mobilă; - procese-verbale de recunoaștere de pe planșe foto; - proces-verbal de reconstituire; - declarații martori; - raport de necropsie; - raport de expertiză psihiatrică. În declarațiile sale, inculpatul a recunoscut în mod constant comiterea faptelor, adoptând o atitudine cooperantă pe tot parcursul procesului penal.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând hotărârea pentru nereținerea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., susținând că a fost provocat de victimă care i-a adresat injurii și amenințări, situație care i-a produs o stare de tulburare sub imperiul căreia a acționat în continuare. De asemenea, o altă critică adusă sentinței este omisiunea reținerii prevederilor art. 74 lit. a) și c), considerând că lipsa antecedentelor penale, situația sa familială și conduita adoptată în timpul procesului penal justifică aplicarea circumstanțelor atenuante. Prin Decizia penală nr. 165/A din 30 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat.

Nemulțumit, inculpatul a formulat recurs pe care l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Prin apărător, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., inculpatul solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, rejudecând, aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) și 74 lit. a) și c) C. pen. Din oficiu, Înalta Curte a pus în discuție încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu și pentru care prima instanță l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 - 176 lit. d) și art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., condamnare menținută în apel, în infracțiunile prevăzute de art. 174 C. pen.

și art. 208 alin. (1) C. pen. Apărătorul a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul celor arătate. Așa cum s-a arătat, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, în varianta prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., care încriminează omorul pentru a săvârși sau ascunde săvârșirea unei tâlhării sau piraterii. Or, probele administrate relevă că inculpatul a exercitat acte de violență asupra victimei în cadrul unui conflict spontan care avea la origine scopul prezenței sale în casa victimei și anume întreținerea de relații sexuale. Aspectul fizic al acesteia l-a determinat să renunțe, dar insistențele exagerate ale victimei au provocat o altercație în cadrul căreia a lovit victima cu pumnul și apoi a sugrumat-o cu cablul electric.

Probațiunea aflată la dosar, exclude orice intenție anterioară a inculpatului de a sustrage prin violență sau amenințări bunuri ale victimei. Rezoluția de a-și apropria aceste valori, respectiv telefoanele mobile, a fost luată ulterior, după ce a constatat că victima murise, și nu are legătură cauzală cu prima faptă, omorul, astfel că nu se poate reține infracțiunea de tâlhărie. Cele două fapte au fost comise ca urmare a două rezoluții infracționale distincte, fără legătură între ele, derularea lor cronologică fiind expusă anterior. În aceste condiții, în sarcina inculpatului urmează a fi reținute dispozițiile art. 174 C. pen., fapta sa nefiind comisă pentru a săvârși sau ascunde săvârșirea unei tâlhării.

Cea de-a doua infracțiune pentru care urmează a fi condamnat inculpatul este cea de furt prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., rezoluția de însușire a bunurilor victimei fiind luată ulterior primei fapte și, evident, fără legătură cu aceasta. Față de recurent nu pot fi reținute prevederile art. 73 lit. b) C. pen., întrucât insistențele victimei ca acesta să rămână în locuință pentru a fi împlinit scopul vizitei, nu au generat o stare de tulburare care să explice și să determine reacția sa violentă în producerea rezultatului letal. Nici cealaltă critică adusă hotărârilor cu privire la omisiunea aplicării prevederilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., nu poate fi primită. Conduita sa anterioară, referitoare la lipsa antecedentelor penale, situația sa familială și atitudinea sinceră în timpul procesului penal, nu pot prin ele însele să determine în mod automat reținerea circumstanțelor atenuante legale.

Instanța este datoare să țină seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea ca pedeapsa aplicată să-și atingă scopul preventiv-educativ. Or, existența unor elemente care ar putea constitui circumstanțe atenuante trebuie subsumată pericolului social concret pe care îl prezintă faptele deduse judecății și anume suprimarea vieții victimei, încercarea de a șterge urmele infracțiunii etc. Împrejurările invocate de inculpat vor fi avute însă în vedere în procesul de individualizare a pedepsei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva Deciziei penale nr. 165/A din 30 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală și Sentința penală nr. 291/F din 14 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, cu privire la greșita încadrare juridică a infracțiunilor prev. de art. 174 - art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen. reținute în sarcina inculpatului. Descontopește pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel: - 20 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de 174 - 176 lit. d) C. pen.; - 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen.; - 5 ani spor.

Înlătură sporul. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din: - infracțiunea prev. de art. 174 - 176 lit. d) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 174 C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe timp de 5 ani. - infracțiunea prev. de art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., în art. 208 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la 5 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul P.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 6 mai 2009 la 26 octombrie 2010. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 26 octombrie 2010.