ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3756/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 291/F din 14 aprilie

2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul

dispozițiilor art. 174 - 176 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.G.,

la pedeapsa de 20 ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. raportat la art. 174 - 176 lit. d) C. pen., i s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani

după executarea pedepsei principale.

În temeiul dispozițiilor

art. 211 alin. (2

1

) lit. c) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În temeiul

dispozițiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C.

pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 20 de ani, sporită

până la maximul ei special, acesta având de executat o pedeapsă de 25 de ani

închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen., i s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei cu închisoarea

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., s-a computat din durata pedepsei pronunțate reținerea și arestarea

preventivă de la 6 mai 2009 la zi.

Conform art. 350 C.

proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118

alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 100 RON,

reprezentând contravaloarea celor trei telefoane mobile sustrase de inculpat de

la victimă și valorificate ulterior.

S-a constatat că nu

există parte civilă în cauză.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1500 RON cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Victima T.I. practica

prostituția dând anunțuri în mai multe ziare în care comunica numerele de

telefon la care putea fi contactată.

La data de 15 aprilie

2009 inculpatul a apelat-o telefonic, victima comunicându-i modalitatea de a

ajunge în locuința din strada A., sector 6, București, unde l-a și primit în

jurul orelor 13

00

.

Nemulțumit de aspectul fizic al I.T., inculpatul a

intenționat să plece, dar după insistențele acesteia, discuțiile au degenerat

într-o altercație violentă.

Mai întâi, inculpatul

a lovit-o cu pumnul, dar pentru că victima continua să vocifereze și - după

spusele inculpatului, chiar să-l amenințe - a sugrumat-o cu un cablu electric

pe care i l-a înfășurat de două ori în jurul gâtului, strângând puternic după

ce a pus piciorul pe fața acesteia. (A se vedea planșa foto dos.u.p. și raport

medico-legal de necropsie).

După ce a constatat

că victima decedase, inculpatul a sustras din locuință trei aparate telefonice

mobile, pe care ulterior le-a vândut martorului N.I., vânzător la un stand de

specialitate din Pavilionul "H" din Herăstrău. În încercarea de a

șterge urmele infracțiunii, inculpatul și-a vândut și propriul telefon mobil.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite prin:

- proces-verbal de

cercetarea locului faptei;

- planșe foto;

- datele comunicate

de Serviciul de Telefonie Mobilă;

- procese-verbale de

recunoaștere de pe planșe foto;

- proces-verbal de

reconstituire;

- declarații martori;

- raport de

necropsie;

- raport de expertiză

psihiatrică.

În declarațiile sale,

inculpatul a recunoscut în mod constant comiterea faptelor, adoptând o

atitudine cooperantă pe tot parcursul procesului penal.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul, criticând hotărârea pentru nereținerea

prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., susținând că a fost provocat de victimă

care i-a adresat injurii și amenințări, situație care i-a produs o stare de

tulburare sub imperiul căreia a acționat în continuare.

De asemenea, o altă

critică adusă sentinței este omisiunea reținerii prevederilor art. 74 lit. a)

și c), considerând că lipsa antecedentelor penale, situația sa familială și

conduita adoptată în timpul procesului penal justifică aplicarea

circumstanțelor atenuante.

Prin Decizia penală

nr. 165/A din 30 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat.

Nemulțumit,

inculpatul a formulat recurs pe care l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală.

Prin apărător,

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., inculpatul solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și,

rejudecând, aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) și 74 lit. a) și c) C. pen.

Din oficiu, Înalta

Curte a pus în discuție încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu și

pentru care prima instanță l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 174 - 176 lit. d) și art. 211 alin. (2

1

) lit. c)

C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., condamnare menținută în apel, în

infracțiunile prevăzute de art. 174 C. pen. și art. 208 alin. (1) C. pen.

Apărătorul a

solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul celor arătate.

Așa cum s-a arătat,

inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, în

varianta prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., care încriminează omorul pentru

a săvârși sau ascunde săvârșirea unei tâlhării sau piraterii.

Or, probele

administrate relevă că inculpatul a exercitat acte de violență asupra victimei

în cadrul unui conflict spontan care avea la origine scopul prezenței sale în

casa victimei și anume întreținerea de relații sexuale.

Aspectul fizic al

acesteia l-a determinat să renunțe, dar insistențele exagerate ale victimei au

provocat o altercație în cadrul căreia a lovit victima cu pumnul și apoi a

sugrumat-o cu cablul electric.

Probațiunea aflată la

dosar, exclude orice intenție anterioară a inculpatului de a sustrage prin

violență sau amenințări bunuri ale victimei.

Rezoluția de a-și

apropria aceste valori, respectiv telefoanele mobile, a fost luată ulterior,

după ce a constatat că victima murise, și nu are legătură cauzală cu prima

faptă, omorul, astfel că nu se poate reține infracțiunea de tâlhărie.

Cele două fapte au

fost comise ca urmare a două rezoluții infracționale distincte, fără legătură

între ele, derularea lor cronologică fiind expusă anterior.

În aceste condiții,

în sarcina inculpatului urmează a fi reținute dispozițiile art. 174 C. pen.,

fapta sa nefiind comisă pentru a săvârși sau ascunde săvârșirea unei tâlhării.

Cea de-a doua

infracțiune pentru care urmează a fi condamnat inculpatul este cea de furt

prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., rezoluția de însușire a bunurilor

victimei fiind luată ulterior primei fapte și, evident, fără legătură cu

aceasta.

Față de recurent nu

pot fi reținute prevederile art. 73 lit. b) C. pen., întrucât insistențele

victimei ca acesta să rămână în locuință pentru a fi împlinit scopul vizitei,

nu au generat o stare de tulburare care să explice și să determine reacția sa

violentă în producerea rezultatului letal.

Nici cealaltă critică

adusă hotărârilor cu privire la omisiunea aplicării prevederilor art. 74 lit.

a) și c) C. pen., nu poate fi primită.

Conduita sa

anterioară, referitoare la lipsa antecedentelor penale, situația sa familială

și atitudinea sinceră în timpul procesului penal, nu pot prin ele însele să

determine în mod automat reținerea circumstanțelor atenuante legale. Instanța

este datoare să țină seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea ca

pedeapsa aplicată să-și atingă scopul preventiv-educativ.

Or, existența unor

elemente care ar putea constitui circumstanțe atenuante trebuie subsumată

pericolului social concret pe care îl prezintă faptele deduse judecății și anume

suprimarea vieții victimei, încercarea de a șterge urmele infracțiunii etc.

Împrejurările

invocate de inculpat vor fi avute însă în vedere în procesul de individualizare

a pedepsei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de inculpatul P.G. împotriva Deciziei penale nr. 165/A din 30 iunie 2010 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Casează decizia

penală și Sentința penală nr. 291/F din 14 aprilie 2010 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, cu privire la greșita încadrare juridică a

infracțiunilor prev. de art. 174 - art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin.

(2

1

) lit. c) C. pen. reținute în sarcina inculpatului.

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare în pedepsele componente pe care le

repune în individualitatea lor, astfel:

- 20 ani închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de 174 - 176 lit. d) C. pen.;

- 10 ani închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (2

1

)

lit. c) C. pen.;

- 5 ani spor.

Înlătură sporul.

În baza art. 334 C.

proc. pen. schimbă încadrarea juridică din:

- infracțiunea prev.

de art. 174 - 176 lit. d) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 174 C. pen.,

text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la pedeapsa de 15 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe timp de 5 ani.

- infracțiunea prev.

de art. 211 alin. (2

1

) lit. c) C. pen., în art. 208 alin. (1) C.

pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate, urmând ca

inculpatul P.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Face aplicarea art.

71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 6 mai

2009 la 26 octombrie 2010.

Onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 200 RON, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 26 octombrie 2010.