ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2973/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2973/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 221 din data de 17

martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-au dispus

următoarele:

În baza art. 334 C.

proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 334 C.

proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina

inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunile prevăzute de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a( C.

pen. și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a

condamnat pe inculpatul P.Z. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 alin.

(1) C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de

602 zile închisoare din condamnarea aplicată prin Sentința penală nr. 636/2007

a Judecătoriei sector 6 București, pe care l-a contopit cu pedeapsa de 10 ani,

urmând a aplica inculpatului pedeapsa mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a

condamnat pe inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 alin.

(1) C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de 602

zile închisoare din condamnarea aplicată prin Sentința penală nr. 636/2007 a

Judecătoriei sector 6 București, pe care l-a contopit cu pedeapsa de 10 ani,

urmând a aplica inculpatului pedeapsa mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

b), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de 10 ani aplicate, inculpatul

urmând a executa pedeapsa de 10 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an,

urmând a executa în final pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 35 alin.

(2) C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o

durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

A fost făcută

aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus prevenția de la 16 noiembrie 2009 la zi. În baza art. 17 din Legea

nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit f) C. pen. a confiscat de la inculpat

cantitatea de 0,19 g heroină amestec cu cafeina depusă la camera de corpuri

delicte a I.G.P.R. și de 4,70 g heroină amestec cu cafeina depusă la Camera de

Corpuri delicte a I.G.P.R.

A fost obligat inculpatul

la 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în

acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Fapta inculpatului de

a deține în scopul vânzării 31 de punguțe conținând heroină, și de a vinde

denunțătorului două doze de heroină, în condiții în care este evident că aceste

din urmă două doze fuseseră luate de inculpat din cantitatea totală aflată în

domiciliu întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de trafic de

droguri prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în concurs

ideal de infracțiuni.

Nu poate fi admisă

teza absorbției vânzării în deținere în vederea vânzării sau invers întrucât

suntem în prezența a două fapte - una de a deține și una de a vinde, ce

presupun rezoluții diferite și modalități distincte de săvârșire. Întrucât

faptele au fost comise într-o împrejurare unică sunt aplicabile dispozițiile

art. 33 lit. b) C. pen. privind concursul ideal de infracțiuni.

În acest sens va

dispune în temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice

dintr-o singură infracțiune de trafic de droguri în două infracțiuni prevăzute

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În raport de ambele

este incidentă starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. față de

condamnarea aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 636/2007 a

Judecătoriei sector 6 București, inculpatul săvârșind faptele înainte de

considerarea ca executată a pedepsei.

Împotriva sentinței

au declarat apel inculpatul P.Z.

În motivele de apel,

sentința a fost criticată sub următoarele aspecte:

Se critică sentința

penală pentru greșita încadrare juridică a faptei penale, în conținutul

infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc fiind incluse atât

vânzarea, cât și deținerea drogurilor, așa încât nu pot fi reținute două

infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc. Totodată se critică

sentința în ceea ce privește greșita individualizare a pedepsei închisorii,

învederând că, pe de o parte, aplicarea sporului de 1 an închisoare, în urma

contopirii celor două pedepse, este nejustificată, iar pe de altă parte, la

stabilirea pedepselor, instanța de fond nu a ținut cont de criteriile generale

enunțate în art. 72 C. pen., de cantitatea relativ mică de droguri ce a făcut

obiectul traficului - 2 doze de heroină în amestec cu cofeină, vândute contra

sumei de 90 RON, de atitudinea procesuală constant sinceră a inculpatului, care

a recunoscut și regretat sincer comiterea infracțiunii, de faptul că are 4

minori în întreținere și avea un loc de muncă la data arestării, fiind angajat

ca muncitor necalificat la un centru de colectare a fierului vechi, elemente în

raport cu care apreciază că pedeapsa de 11 ani închisoare este mult prea aspră.

Se solicită admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței penale și,

pe fond, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a

faptei penale din două infracțiuni de infracțiunii de trafic ilicit de droguri

de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.,

într-o singură infracțiune de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen. și reducerea cuantumului pedepsei cu închisoarea.

Prin Decizia penală

nr. 129 din data de 10 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală,

a dispus următoarele:

Conform art. 379 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul P.Z. împotriva

Sentinței penale nr. 221 din 17 martie 2010 a Tribunalului București, secția I

penală.

A desființat Sentința

penală nr. 221 din 17 martie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, în

parte.

A condamnat pe

inculpatul P.Z. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74, 76 C. pen., art. 80 C. pen.

A făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 5 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 alin.

(1) C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 602

zile închisoare din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 636/2007 a

Judecătoriei sector 6 București, a dispus executarea prin privare de libertate

a restului de pedeapsă pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta

de 5 ani închisoare, și a dispus să execute 5 ani închisoare.

A făcut aplicarea

art. 71, 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen. interzice pe o durată de 5 ani cinci ani drepturile prevăzute de art. 64

lit. a), b), d), e) C. pen.

A dedus prevenția de

la 16 noiembrie 2009 la zi.

A menținut arestarea

preventivă a inculpatului.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

În apel cheltuielile

avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, onorariile avocatului din oficiu

în cuantum de 200 RON se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune în

acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Din analiza

probatoriului administrat în cauză rezultă că situația de fapt a fost corect

reținută de instanța de fond, în condițiile în care în timpul percheziției

domiciliară efectuată de organele de poliție, în prezența martorului asistent

C.M., au fost găsite la domiciliului inculpatului 16 doze ambalate în plastic

de culoare roșie (sub pat) și 15 doze ambalate în plastic de culoare roșie în

buzunar (în cantitate de 4,70 grame). Substanțele vândute conțineau un amestec

de heroină și cafeină. Anterior, inculpatul a fost înregistrat în timp ce

vindea droguri martorului D.C. (a vândut două doze în cantitate de 0,31 grame).

Instanța de fond a

reținut în mod corect existența elementului subiectiv decurgând din faptul că

drogurile au fost găsite asupra inculpatului, aspect care s-a coroborat cu

declarațiile inculpatului în faza de urmărire penală și în fața instanței de

fond. Inculpatul a arătat că vindea droguri, fără a preciza persoana de la care

primea drogurile.

Potrivit art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, sunt incriminate de lege activitățile de cultivare,

producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare,

oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu,

trimitere, transport, procurare, cumpărare, deținere ori alte operațiuni

privind circulația drogurilor de risc, efectuate fără drept.

În aceste condiții,

instanța de apel a constatat că inculpatul a comis infracțiunea în forma

vânzării de droguri, aspect recunoscut de inculpat. Pe de altă parte,

cantitatea de heroină găsită în baraca în care locuia arată că acesta deținea

droguri.

Inculpatul nu a

contestat vinovăția sa și soluția de condamnare pronunțată de instanța de fond,

ci numai încadrarea juridică și individualizarea judiciară a pedepsei aplicate.

În ceea ce privește

încadrarea juridică a faptei, instanța de apel a apreciat critica formulată ca

fiind întemeiată. În conținutul infracțiunii de trafic de droguri sunt

incriminate mai multe acțiuni care pot forma alternativ elementul material al

aceleiași infracțiuni. Realizarea mai multor acțiuni dintre cele incriminate

(traficare, respectiv deținere în vederea traficării) dă naștere unei singure

infracțiuni de trafic de droguri și nu unui concurs de infracțiuni (traficarea

în forma vânzării în concurs cu deținerea în vederea traficării) așa cum a

reținut instanța de fond.

Apreciind apelul ca

fondat, în ceea ce privește încadrarea juridică, instanța de apel a desființat

sentința sub acest aspect și a menținut încadrarea juridică din Rechizitoriu

[

art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000

]

.

Sub aspectul

cuantumului pedepsei, instanța de apel a constatat că pedeapsa aplicată de

instanța de fond este prea aspră, în raport de cantitatea de droguri vândută

respectiv găsită asupra sa, recunoașterea faptei și existența unui loc de

muncă.

Analizând hotărârea

atacată prin prisma motivului de apel invocat de inculpat, Curtea a constatat

că soluția instanței de fond în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate

inculpatului pentru infracțiunile de trafic de droguri de mare risc și deținere

de droguri de mare risc (10 ani închisoare sporită cu un an) nu sunt

justificate, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptelor decurgând

din gravitatea faptei în concret, care este dată de cantitatea de droguri

deținută de inculpat, 4,71 g amestec heroină, precum și de vânzarea a două doze

de heroină, instanța de apel a constatat că se justifică o reducere a pedepsei

sub minimul stabilit de lege pe considerentul atitudinii de recunoaștere a

faptei, cantității mici a drogurilor traficate, respectiv găsite la inculpat,

numărului de acte materiale, faptului că avea un loc de muncă la data

arestării, fiind angajat ca muncitor necalificat la un centru de colectare a

fierului vechi.

Deși inculpatul are

antecedente penale, condamnările anterioare sunt pentru furt calificat, ceea ce

arată că nu există o specializare a inculpatului în faptele de trafic de

droguri, de natură să atragă o pedeapsă peste minimul prevăzut de lege

(anterior a fost condamnat prin Sentința penală nr. 636/2007 a Judecătoriei

sectorului 6 București, definitivă prin Decizia nr. 693/2007 a Tribunalului

București). Sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei sub minimul

prevăzut de lege recunoașterea faptei, cantitatea de droguri traficată,

respectiv găsită asupra sa și numărul actelor materiale reținute în

Rechizitoriu (traficul de droguri este reținut a fi fost săvârșit o singură

dată, la 11 noiembrie 2009), faptul că avea un loc de muncă la data arestării,

fiind angajat ca muncitor necalificat la un centru de colectare a fierului

vechi. Instanța nu a putut da o mai mare relevanță aspectelor favorabile

inculpatului față de existența recidivei post condamnatorii, respectiv faptului

că nu a arătat care este persona de la care primea drogurile.

Astfel, critica

apelantului inculpat, în sensul acordării eficienței maxime dispozițiilor art.

74 C. pen., 76 C. pen., nu a fost reținută și a fost aplicată o pedeapsă de 5

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1),

(2) din Legea nr. 143/2000. În considerarea acelorași aspecte ce țin de

cantitatea de substanțe traficate/găsite la domiciliul inculpatului, pedeapsa

rezultantă, ca urmare a revocării liberării condiționate, conform art. 61 C.

pen., nu va depăși cuantumul pedepsei celei mai grele, cea de 5 ani.

Funcțiile de

constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi

realizate numai printr-o corectă individualizare, proporționalizare a acesteia,

care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată

să se reintegreze în societate. Instanța de apel a apreciat că pedeapsa de 5

ani închisoare corespunde periculozității faptelor și persoanei făptuitorului

care, deși a manifestat o atitudine de regret față de faptele comise, nu a

indicat totuși pe cel de la care proveneau drogurile, dar și antecedentelor

penale ale acestuia, respectiv, condamnările anterioare pentru infracțiuni de

furt calificat.

Instanța de apel a

aplicat și o pedeapsă complementară constând din interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe lângă pedeapsa principală

pentru trafic de droguri, apreciind că se impune decăderea din drepturi (electorale,

respectiv părintești și de a fi tutore sau curator) pe o durată orientată către

mediu. Aceeași interzicere a drepturilor a fost dispusă și pe perioada

executării pedepselor principale.

Apreciind că natura

faptelor comise au impus în continuare privarea de libertate, a menținut

arestarea preventivă.

Astfel fiind,

instanța de apel, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis

apelul declarat de inculpatul P.Z. și a desființat în parte Sentința penală nr.

221 din 17 martie 2010 a Tribunalului București, secția I penală.

Înalta Curte, în baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Împotriva Deciziei

penale nr. 129 din data de 10 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I

penală, a declarat recurs inculpatul P.Z., criticând soluția instanței de apel

prin prisma motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în sensul reindividualizării pedepsei

principale, susținând că pedeapsa de 5 ani închisoare este prea mare.

Examinând legalitatea

și temeinicia soluției instanței de apel, Înalta Curte constată critica

formulată ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:

Instanța de apel a

făcut o justă individualizare a pedepsei, hotărârea pronunțată fiind legală și

temeinică, aplicând circumstanțe atenuante, pedeapsa aplicată de prima instanță

fiind redusă la 5 ani, deși inculpatul săvârșise fapta în stare de recidivă.

Urmează ca în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să se respingă

ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.Z.

Se va deduce, durata

reținerii și arestării preventive de la 16 noiembrie 2009 la zi.

Va obliga recurentul

la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.Z. împotriva Deciziei penale nr.

129 din 10 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 16

noiembrie 2009 la 1 septembrie 2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 septembrie 2010.