ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3542/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3542/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 486 din 7 mai 2009

pronunțată în Dosarul nr. 41735/3/2008 de Tribunalul București, secția a II-a

penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului R.V. la pedeapsa închisorii

de 10 ani. În baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului liberării

condiționate din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința

penală nr. 188 din 10 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală,

rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3391 din 18 iunie 2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție și s-a dispus contopirea restului rămas neexecutat

de 954 zile cu pedeapsa aplicată prin sentința menționată, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare.

În baza art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., s-a dispus

condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni. De

asemenea, în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării

condiționate din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința

penală nr. 188 din 10 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală,

rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3391 din 18 iunie 2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție și s-a contopit restul rămas neexecutat de 954

zile cu pedeapsa aplicată prin sentința penală în discuție, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni

închisoare.

În baza art. 33 alin.

(1) lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite

pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea,

aceea de 10 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani,

după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost

menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 15 octombrie

2008 la zi.

În baza art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei B.F. la

pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 86

1

alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile

art. 86

2

alin. (1) C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata a fost obligată

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, o

dată pe lună, la datele fixate de consilierul de probațiune, la Serviciul de

Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă

Tribunalul București;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

alin. (1) și (2) C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării

pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., a căror executare a fost suspendată

pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii,

potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C.

pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. a fost menținută măsura preventivă a obligării inculpatei de a nu părăsi

localitatea, respectiv municipiul București.

În baza art. 118 lit.

f) C. proc. pen. raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus

confiscarea cantităților de 0,15 grame heroină, 0,48 grame heroină rămase în

urma analizelor de laborator, 41 comprimate și 1,20 grame pulbere care conțin

ca substanță activă clorhidrat de methadonă, în vederea distrugerii.

În baza art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 4676 RON, ce a fost

consemnată la C.B., conform recipisei de consemnare din 16 octombrie 2008

ridicată din locuința inculpaților.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul

București și inculpatul R.V., iar prin Decizia penală nr. 215 A pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, la data de 20 octombrie 2009 în Dosarul nr. 41735/3/2009 au fost

admise apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Tribunalul București și de inculpatul R.V., în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C.

proc. pen. și art. 383 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea

sentinței penale numai cu privire la inculpatul R.V. și s-a dispus trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, ultimul act procedural valabil

fiind încheierea din data de 26 aprilie 2009.

În consecință,

dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a

penală, la data de 30 noiembrie 2009, sub nr. 41735 ianuarie 2008, prin

Sentința penală nr. 143 din 1 martie 2010, pronunțată de Tribunalul București,

secția a II-a penală, dispunându-se următoarele:

alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.V. la o pedeapsă de 10

(zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin.

(2) al Legii nr. 143/2000, în starea de recidivă prevăzută de art. 37 alin. (1)

lit. a) C. pen.

Conform art. 61 C.

pen. raportat la art. 39 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate

din executarea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.

188 din 10 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, și s-a

contopit restul rămas neexecutat de 954 de zile în pedeapsa aplicată prin

această sentință, urmând a se aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea,

respectiv pedeapsa de 10 ani închisoare.

alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) al

Legii nr. 143/2000, în starea de recidivă prevăzută de art. 37 alin. (1) lit.

a) C. pen.

Conform art. 61 C.

pen. raportat la art. 39 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate

din executarea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 188

din 10 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, și s-a

contopit restul rămas neexecutat de 954 de zile în pedeapsa aplicată prin

această sentință, urmând a se aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea,

respectiv pedeapsa de 954 de zile închisoare.

alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) al

Legii nr. 143/2000, în starea de recidivă prevăzută de art. 37 alin. (1) lit.

a) C. pen.

Conform art. 61 C.

pen. raportat la art. 39 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate

din executarea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.

188 din 10 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, și s-a

contopit restul rămas neexecutat de 954 de zile în pedeapsa aplicată prin

această sentință, urmând a se aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea,

respectiv pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 2

alin. (2) teză finală al Legii nr. 143/2000 raportat la art. 65 alin. (2) C.

pen., i s-a interzis inculpatului pe o perioadă de 5 (cinci) ani după

executarea pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33

alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au

fost contopite cele trei pedepse principale aplicate inculpatului - pedeapsa de

10 ani, pedeapsa de 954 de zile și pedeapsa de 4 ani închisoare și s-a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea, acesta urmând a executa în final o pedeapsă

de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută

de art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă aplicată, perioada reținerii

și a arestării preventive de la 15 octombrie 2008 la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului R.V.

În baza art. 17 alin.

(1) și art. 18 alin. (1) al Legii nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și

distrugerea cantităților de 0,15 grame substanță ce conține heroină, depusă la

camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 28

octombrie 2008, 0,48 grame pulbere ce conține heroină, 41 comprimate și 1,20

grame pulbere care conțin substanță activă clorhidrat de methadonă, depuse la

camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 28

octombrie 2008.

Măsura dispusă s-a

comunicat I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., pentru a proceda conform art. 444 C. proc.

pen.

Conform art. 17 alin.

(2) al Legii nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 4676 RON, consemnată

la C.B., conform recipisei de consemnare din 16 octombrie 2008 (dosar urmărire

penală).

În baza art. 189 C.

proc. pen., s-a dispus decontarea onorariului cuvenit apărătorului din oficiu.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON, reprezentând

cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune

astfel, Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial București

întocmit în Dosarul nr. 1240/D/P/2008 la data de 5 noiembrie 2008 s-a dispus

trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului R.V., zis

"S." pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare

risc, deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu în concurs ideal

cu deținere de droguri de risc pentru consum propriu prev. de art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 4 alin. (2)

al Legii nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 4 alin. (1)

al Legii nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Prin același act de

sesizare s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei

B.F., zisă "F." pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri

de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) al Legii nr. 143/2000, precum și

neînceperea urmăririi penale față de denunțătorul G.B., sub aspectul

infracțiunii prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, reținându-se,

sub aspectul dispoziției de netrimitere în judecată, incidența cauzei de

nepedepsire prev. de art. 15 al Legii nr. 143/2000.

Analizând actele și

lucrările dosarului, prin prisma materialului probator administrat atât în

cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța

de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 6

octombrie 2008, lucrători operativi ai poliției din cadrul Direcției Generale

de Poliție a Municipiului București - B.C.C.O. sector 5 s-au sesizat din oficiu

cu privire la faptul că inculpatul R.V., cunoscut sub numele de "S."

pune în vânzare heroină la adresa unde locuiește fără forme legale, respectiv

în Strada L., sector 5.

Pe linia efectuării

de cercetări sub acest aspect, la data de 7 octombrie 2008 a fost consemnat

denunțul prin care martorul G.B. a recunoscut că este consumator de heroină,

drog de mare risc, pe care-l procură de la inculpatul R.V. zis "S.",

afirmând că dorește să coopereze cu organul de urmărire penală cu scopul

prinderii în flagrant a inculpatul R.V.

În baza denunțului

formulat, lucrătorii operativi ai poliției, având în vedere prevederile

ordonanței de delegare întocmită de procuror, au procedat la efectuarea

activităților necesare realizării acțiunii de prindere în flagrant a

inculpatului R.V.

În aceste,

împrejurări, pe data de 15 octombrie 2008, în prezența martorului asistent

S.C.A., denunțătorul G.B. a fost percheziționat corporal, fără a se găsi asupra

sa bani, bunuri ori alte substanțe interzise la deținere, după care i-a fost

remisă suma de 80 RON, compusă din 3 bancnote la cupiura de 10 RON fiecare și o

bancnotă la cupiura de 50 RON, toate bancnotele fiind anterior înseriate,

capcanate și marcate chimic, cu scopul de a cumpăra de la inculpatul R.V. zis

"S." două doze de heroină.

În continuare,

lucrătorii de poliție, denunțătorul G.B. și martorul asistent S.C.A. s-au

deplasat pe strada L., sector 5, până în apropierea imobilului nr. x, unde

inculpatul locuia fără forme legale. Denunțătorul a intrat în imobilul situat

în Strada L., sector 5, iar aici i-a găsit pe inculpații R.V. zis

"S." și B.F. zisă "F.", cei doi inculpați fiind în relații

de concubinaj.

În această situație,

martorul G.B. i-a remis inculpatului R.V. suma de 80 RON, solicitându-i două

doze de heroină. Inculpatul R.V. a luat banii și i-a spus apoi concubinei sale,

respectiv inculpatei B.F., zisă F. să-i aducă martorului denunțător cele două

doze de heroină. Inculpata B.F., a ieșit apoi din cameră, lipsind un scurt

interval de timp după care, a revenit având asupra sa un ciorap de culoare

albă, din care a scos o țiplă de plastic, în interiorul căreia se aflau mai

multe pungulițe conținând o substanță pulverulentă. Din țiplă, inculpata B.F. a

scos două punguțe din plastic conținând o substanță pulverulentă, de culoare

maronie, pe care i le-a remis denunțătorului.

Cu cele două

pungulițe cumpărate de la inculpați, martorul denunțător a ieșit din imobil,

deplasându-se spre locul unde era așteptat de un agent al poliției și de

martorul S.C.A. În prezența martorului asistent, denunțătorul i-a remis

lucrătorului de poliție cele două pungulițe, acestea fiind introduse într-un

plic sigilat cu sigiliul M. și predate apoi L.C.A.P.D., precursori în vederea

efectuării de analize. Tot în prezența martorului asistent s-a procedat la

percheziționarea martorului denunțător, fără a fi găsite asupra sa bani, bunuri

sau alte substanțe interzise la deținere.

Ulterior încheierii

tranzacției pentru cumpărarea heroinei, în baza autorizației de percheziție din

data de 7 octombrie 2008, emisă de Tribunalul București, secția I penală în

Dosarul nr. 37354/3/2008, lucrătorii operativi ai poliției, însoțiți de

martorul asistent D.I.M. au pătruns în imobilul situat în Str. L., sector 5 și

au procedat la imobilizarea celor doi inculpați. La momentul descinderii în

locuință, inculpata B.F. încerca să ascundă ciorapul din care scosese cele două

doze de heroină vândute denunțătorului. Lucrătorii operativi ai poliției,

aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au procedat la verificarea

ciorapului pe care intenționa să-l ascundă inculpata, găsind în interior țipla

în care sa aflau cinci punguțe din plastic, conținând substanță pulverulentă.

Cu ocazia acestei activități și în prezența martorului S.C.A. s-a procedat la

percheziționarea corporală a inculpatului R.V., ocazie cu care asupra acestuia

a fost găsită suma de 80 RON, compusă din trei bancnote de 10 RON fiecare și o

bancnotă de 50 RON, seriile acestora fiind exact seriile menționate în

procesul-verbal întocmit anterior la sediul B.C.C.O. sector 5.

Fiind percheziționată

camera ocupată de cei doi inculpați, s-au găsit sumele de 3800 RON și 876 RON,

61 comprimate de culoare albă, inscripționate pe o parte cu inițialele SN, un

comprimat de diazepam și două telefoane mobile.

Situația de fapt a

fost reținută de instanță pe baza următoarelor mijloace de probă:

procesul-verbal de sesizare din oficiu, denunțul martorului G.B.,

procese-verbale de supraveghere și verificare, proces-verbal de înseriere,

capcanare și marcare criminalistică a banilor, procesul-verbal de percheziție

domiciliară, procesul-verbal de prindere în flagrant, raport de constatare

tehnico-științifică, declarațiile inculpaților R.V. și B.F., toate coroborate

cu depozițiile martorilor audiați.

Audiat atât în cursul

urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, inculpatul R.V. a

adoptat o poziție procesuală cooperantă, susținând, în esență, că zilnic, 5 - 6

consumatori se prezentau pentru a cumpăra heroină de la el, în schimbul unui

preț de 35/40 RON pentru o doză. Inculpata B.F. a mai susținut în fața organelor

de urmărire penală că aprovizionarea cu heroină era sarcina inculpatului R.V.,

acesta procurând aproximativ 30 de doze de heroină la un interval de două zile.

Cei doi inculpați au mai susținut că heroina destinată vânzării era ascunsă în

interiorul toaletei din curtea locuinței.

În fața instanței de

judecată, la termenul din data de 1 martie 2010, inculpatul R.V. a păstrat

aceeași poziție cooperantă, susținând că pe fondul lipsei de resurse bănești,

neavând loc de muncă, a fost contactat de martorul denunțător G.B., care i-a

propus să facă comerț cu stupefiante. În aceste condiții, inculpatul a fost de

acord să vândă droguri acelor consumatori, cu care martorul denunțător îl punea

în legătură. În consecință, a mai arătat inculpatul, a vândut cam 6 doze pe zi,

iar banii obținuți au fost împărțiți în mod egal cu martorul G.B.

Prin urmare, s-a

stabilit că mijloacele de probă administrate demonstrează cu certitudine faptul

că inculpatul R.V. a participat la desfășurarea activității reținute în sarcina

sa prin actul de sesizare a instanței. Edificatoare este în acest sens și

poziția martorului denunțător, acesta susținând în mod constant că la data de

15 octombrie 2008 i-a plătit inculpatului suma de 80 RON, iar cele două doze de

heroină i-au fost aduse de inculpata B.F.

În drept, s-a

apreciat că fapta inculpatului R.V., constând în aceea ca pe data de 15

octombrie 2008, împreună cu inculpata B.F. a vândut denunțătorului G.B. două

doze ce cântăreau 0,24 grame substanță conținând heroină pentru suma de 80 RON,

provenită din fondurile M.A.I., iar cu ocazia percheziției domiciliare a fost

găsit deținând 5 doze ce cântăreau 0,59 grame substanță conținând heroină, în

vederea comercializării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) al Legii nr.

143/2000.

Fapta aceluiași

inculpat, constând în aceea că la data de 15 octombrie 2008, cu ocazia

percheziției domiciliare a fost găsit deținând pentru consum propriu 61 de

comprimate conținând substanță activă clorhidrat de metadonă, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de mare risc

prevăzută de art. 4 alin. (1) al Legii nr. 143/2000.

De asemenea, fapta

aceluiași inculpat, constând în aceea că la data de 15 octombrie 2008, cu

ocazia percheziției domiciliare, a fost găsit deținând pentru consum propriu un

comprimat ce conține substanță activă diazepam întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc prevăzută de art.

4 alin. (2) al Legii nr. 143/2000.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale

de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții

generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de

pericol social al faptei săvârșite, precum și de persoana și conduita

inculpatului.

Instanța a mai

reținut că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, care atrag starea de

recidivă mare postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.,

aspecte care sunt de natură a demonstra existența atât a unei specializări a

acestuia în comiterea unor acte antisociale, cât și a unui grad de potențial

criminogen relativ ridicat.

În egală măsură,

instanța a mai reținut că inculpatul este cunoscut drept o persoană care se

ocupa cu comerțul substanțelor interzise la deținere anterior depistării sale,

din mijloacele de probă administrate în cauză rezultând că inculpatul ar fi

fost contactat de mai multe persoane, unii furnizori de marfă, alții

beneficiari, aspect care demonstrează existența unui grad de pericol social

concret ridicat pentru ordinea publică.

În condițiile arătate

mai sus, faptul că inculpatul a manifestat o poziție procesuală sinceră și

cooperantă, colaborând cu organul de urmărire penală nu a putut fi reținută în

cauză drept o împrejurare care ar putea constitui o circumstanță atenuantă

judiciară, în condițiile în care inculpatul este cunoscut cu antecedente

penale, iar infracțiunea are caracter flagrant. Nici existența unor copii

minori aflați în întreținerea inculpatului nu a fost apreciată ca fiind de

natură a atrage incidența unor circumstanțe atenuante judiciare, inculpatul

fiind o persoană care a fost deja supusă unei pedepse aplicate în regim de

detenție, astfel încât în termenul de liberare condiționată avea obligația de a

demonstra că scopul și funcțiile pedepsei aplicate pot fi atinse și în

libertate, fără a fi necesară executarea integrală a pedepsei aplicate

anterior. Participând la comiterea celor trei infracțiuni reținute în sarcina

sa, inculpatul a demonstrat că aplicarea unei pedepsei orientate sub limita

minimă prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare nu ar putea avea

nicio finalitate, în contextul în care la un interval de timp extrem de redus

de la data părăsirii locului de detenție, inculpatul a înțeles să persevereze

în conduita delictuoasă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel inculpatul R.V., criticând-o pentru netemeinicie, sub

aspectul cuantumului pedepselor aplicate, considerate a fi prea mari în raport

de atitudinea sa procesuală sinceră și cooperantă, de împrejurarea că are o

soție și patru copii minori în întreținere.

Prin Decizia penală

nr. 110/A din 13 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de inculpatul

R.V., a desființat, în parte, sentința Tribunalului București și, rejudecând, a

descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului în

cele trei pedepse principale componente, care au fost repuse în

individualitatea lor, după care:

În baza art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe

inculpatul R.V. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru deținere de droguri de

risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 61 C.

pen. a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la pedeapsa de 8

ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 188/2004 a Tribunalului

București, secția I penală, și a contopit restul neexecutat, de 954 zile

închisoare, cu pedeapsa de 6 luni închisoare, inculpatul având de executat

pedeapsa cea mai grea, de 954 zile închisoare.

În baza art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe

același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru deținere de droguri de

mare risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 61 C.

pen. a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la pedeapsa de 8

ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 188/2004 a Tribunalului

București, secția I penală, și a contopit restul neexecutat, de 954 zile

închisoare, cu pedeapsa de 2 ani închisoare, inculpatul având de executat

pedeapsa cea mai grea, de 954 zile închisoare.

Conform art. 33 lit.

a) și b) C. pen., 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse a câte 954

zile închisoare cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului pentru

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul având

de executat în final pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

Conform art. 35 alin.

(1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea

art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost înlăturată

dispoziția de confiscare de la inculpat a sumei de 4676 RON ridicată cu ocazia percheziției

domiciliare (consemnată la C.B. conform recipisei de consemnare din 16

octombrie 2008), dispunându-se restituirea acestei sume către inculpat.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

S-a menținut măsura

arestării preventive a inculpatului și s-a dedus prevenția, de la 15 octombrie

2008 la zi.

Conform art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în

sarcina acestuia, urmând ca onorariul avocatului din oficiu, de 200 RON, să se

suporte din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a constatat că, în urma unei analize coroborate a

întregului material probatoriu administrat în cauză, atât în faza de urmărire

penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești (procesul-verbal de

sesizare din oficiu, denunțul martorului G.B., procesul-verbal întocmit cu

ocazia prinderii în flagrant a inculpatului, procesul-verbal de percheziție

domiciliară, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile coinculpatei

B.F. etc), instanța de fond a reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului R.V. care, de altfel, nici nu a contestat în apel aceste aspecte,

în condițiile în care a adoptat o atitudine procesuală constant sinceră, de

recunoaștere a săvârșirii faptelor.

Tot astfel, s-a

reținut că prin hotărârea apelată s-a făcut o corectă încadrare juridică a

activității infracționale a inculpatului R.V., reținându-se că fapta acestuia

de a vinde și de a deține, în vederea vânzării, heroină, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de

art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, iar faptele acestuia de a deține

în aceleași împrejurări, în vederea consumului propriu, atât droguri de mare

risc (metadonă), cât și droguri de risc (diazepam), constituie infracțiunile

prev. de art. 4 alin. (2) și respectiv art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

aflate în concurs ideal, în speță fiind incidente și dispozițiile art. 33 lit.

a) C. pen.

Cât privește

pedepsele aplicate inculpatului, s-a reținut că instanța de fond a avut în

vedere minimul special prevăzut de lege în cazul infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc (de 10 ani închisoare), orientându-se însă către maximul

prevăzut de lege în cazul infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în

vederea consumului propriu (4 ani, în condițiile în care maximul special este

de 5 ani) sau chiar stabilind o pedeapsă egală cu acest maxim, de 2 ani

închisoare, pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea

consumului propriu, ori datele cauzei - cu referire în special la modalitățile

și împrejurările comiterii celor trei infracțiuni, cât și la atitudinea

procesuală sinceră și cooperantă adoptată de inculpat în privința tuturor

infracțiunilor - nu relevă particularități care să justifice această

diferențiere a tratamentului sancționator făcută de prima instanță.

Un alt aspect

criticabil al hotărârii atacate, luat în considerare din oficiu de curtea de

apel a fost cel referitor la dispoziția de confiscare de la inculpat a sumei de

bani ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, reținându-se că la luarea

acestei dispoziții, prima instanță s-a întemeiat pe dispozițiile art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, care prevăd că "se confiscă banii, valorile sau

orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor și a altor bunuri

prevăzute la alin. (1)", or alin. (1) se referă explicit doar la drogurile

și celelalte bunuri care au făcut obiectul infracțiunilor prevăzute la art. 2 -

10 din legea specială.

Cu prilejul

reindividualizării pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile de

deținere de droguri de risc și, respectiv, de mare risc, în vederea consumului

propriu, s-a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., apreciindu-se că

aplicarea unor pedepse într-un cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege

pentru fiecare dintre cele două infracțiuni de deținere de droguri în vederea

consumului propriu, poate conduce la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C.

pen.

O reducere însă a

pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, s-a apreciat că nu se impune

în cauză, probatoriul administrat nesusținând reținerea de circumstanțe

atenuante.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.V., solicitând casarea

acesteia și redozarea pedepsei, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante

judiciare.

Concluziile formulate

de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului inculpat și ultimul

cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei

hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând recursul

declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat pentru considerentele

care urmează.

Situația de fapt

reținută de instanța de fond, cât și de cea de prim-control judiciar este în

deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără

dubiu că inculpatul R.V. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute

în sarcina sa.

Sub aspectul

individualizării pedepsei aplicate, critica formulată de recurentul inculpat nu

este întemeiată, Înalta Curte apreciind că instanța de apel a făcut o corectă

individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice

acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii

finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și, astfel, aplicabilitatea cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul

individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art.

72 alin. (1) C. pen., pedeapsa a fost stabilită într-un cuantum corespunzător

circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor și circumstanțelor

personale ale recurentului inculpat, în mod corect instanța de prim-control

judiciar apreciind că nu se impune reducerea pedepselor sub minimul special

prevăzut de lege întrucât probatoriul administrat în cauză nu justifică

reținerea de circumstanțe atenuante.

Este neîndoielnic că

faptele săvârșite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind

limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracțiuni, precum

și împrejurările în care au fost comise și modul de acționare.

Se reține că pedeapsa

nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci și un mijloc

de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni.

Astfel, pedeapsa are

și o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală și

judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și

comportamentul făptuitorului.

Înalta Curte constată

că în mod corect instanța de apel a procedat la reindividualizarea pedepsei aplicate

de prima instanță, având în vedere gradul de pericol social concret al

infracțiunilor, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului (care,

deși nu este la primul conflict cu legea penală, a cooperat totuși cu organele

judiciare pe parcursul procesului penal).

Astfel fiind, se

apreciază că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de

art. 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de

executare, ținând seama și de textul incriminator, fiind aptă să răspundă

scopului preventiv și de reeducare al acesteia, consfințit prin dispozițiile

art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea

concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și

sancțiunea aplicată, pe de altă parte.

Neexistând nici alte

motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul

inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la

15 octombrie 2008 la 11 octombrie 2010.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva Deciziei penale nr.

110/A din 13 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 15

octombrie 2008 la 11 octombrie 2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 octombrie 2010.