ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3542/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 486 din 7 mai 2009 pronunțată în Dosarul nr. 41735/3/2008 de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului R.V. la pedeapsa închisorii de 10 ani. În baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 188 din 10 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3391 din 18 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a dispus contopirea restului rămas neexecutat de 954 zile cu pedeapsa aplicată prin sentința menționată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni. De asemenea, în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 188 din 10 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3391 din 18 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a contopit restul rămas neexecutat de 954 zile cu pedeapsa aplicată prin sentința penală în discuție, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 15 octombrie 2008 la zi.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei B.F. la pedeapsa închisorii de 3 ani. În baza art. 86 1 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 86 2 alin. (1) C. pen.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata a fost obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, o dată pe lună, la datele fixate de consilierul de probațiune, la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86 4 alin. (1) și (2) C. pen.

referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., a căror executare a fost suspendată pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura preventivă a obligării inculpatei de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul București. În baza art. 118 lit. f) C. proc.

pen. raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităților de 0,15 grame heroină, 0,48 grame heroină rămase în urma analizelor de laborator, 41 comprimate și 1,20 grame pulbere care conțin ca substanță activă clorhidrat de methadonă, în vederea distrugerii. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 4676 RON, ce a fost consemnată la C.B., conform recipisei de consemnare din 16 octombrie 2008 ridicată din locuința inculpaților. Împotriva acestei sentințe au formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul R.V., iar prin Decizia penală nr. 215 A pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 20 octombrie 2009 în Dosarul nr. 41735/3/2009 au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul R.V., în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen. și art. 383 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea sentinței penale numai cu privire la inculpatul R.V. și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, ultimul act procedural valabil fiind încheierea din data de 26 aprilie 2009. În consecință, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, la data de 30 noiembrie 2009, sub nr. 41735 ianuarie 2008, prin Sentința penală nr. 143 din 1 martie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, dispunându-se următoarele: 1. În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.V. la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) al Legii nr. 143/2000, în starea de recidivă prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Conform art. 61 C. pen. raportat la art. 39 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 188 din 10 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, și s-a contopit restul rămas neexecutat de 954 de zile în pedeapsa aplicată prin această sentință, urmând a se aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 10 ani închisoare. 2. În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) al Legii nr. 143/2000, în starea de recidivă prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Conform art. 61 C. pen. raportat la art. 39 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 188 din 10 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, și s-a contopit restul rămas neexecutat de 954 de zile în pedeapsa aplicată prin această sentință, urmând a se aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 954 de zile închisoare. 3. În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) al Legii nr. 143/2000, în starea de recidivă prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Conform art. 61 C. pen. raportat la art. 39 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 188 din 10 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, și s-a contopit restul rămas neexecutat de 954 de zile în pedeapsa aplicată prin această sentință, urmând a se aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 4 ani închisoare. În temeiul art. 2 alin. (2) teză finală al Legii nr. 143/2000 raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele trei pedepse principale aplicate inculpatului - pedeapsa de 10 ani, pedeapsa de 954 de zile și pedeapsa de 4 ani închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, acesta urmând a executa în final o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă aplicată, perioada reținerii și a arestării preventive de la 15 octombrie 2008 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului R.V. În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) al Legii nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și distrugerea cantităților de 0,15 grame substanță ce conține heroină, depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 28 octombrie 2008, 0,48 grame pulbere ce conține heroină, 41 comprimate și 1,20 grame pulbere care conțin substanță activă clorhidrat de methadonă, depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 28 octombrie 2008. Măsura dispusă s-a comunicat I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., pentru a proceda conform art. 444 C. proc. pen.

Conform art. 17 alin. (2) al Legii nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 4676 RON, consemnată la C.B., conform recipisei de consemnare din 16 octombrie 2008 (dosar urmărire penală). În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus decontarea onorariului cuvenit apărătorului din oficiu. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial București întocmit în Dosarul nr. 1240/D/P/2008 la data de 5 noiembrie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului R.V., zis "S." pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu în concurs ideal cu deținere de droguri de risc pentru consum propriu prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 4 alin. (2) al Legii nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 4 alin. (1) al Legii nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Prin același act de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei B.F., zisă "F." pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) al Legii nr. 143/2000, precum și neînceperea urmăririi penale față de denunțătorul G.B., sub aspectul infracțiunii prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, reținându-se, sub aspectul dispoziției de netrimitere în judecată, incidența cauzei de nepedepsire prev. de art. 15 al Legii nr. 143/2000. Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: La data de 6 octombrie 2008, lucrători operativi ai poliției din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București - B.C.C.O.

sector 5 s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul R.V., cunoscut sub numele de "S." pune în vânzare heroină la adresa unde locuiește fără forme legale, respectiv în Strada L., sector 5. Pe linia efectuării de cercetări sub acest aspect, la data de 7 octombrie 2008 a fost consemnat denunțul prin care martorul G.B. a recunoscut că este consumator de heroină, drog de mare risc, pe care-l procură de la inculpatul R.V. zis "S.", afirmând că dorește să coopereze cu organul de urmărire penală cu scopul prinderii în flagrant a inculpatul R.V. În baza denunțului formulat, lucrătorii operativi ai poliției, având în vedere prevederile ordonanței de delegare întocmită de procuror, au procedat la efectuarea activităților necesare realizării acțiunii de prindere în flagrant a inculpatului R.V.

În aceste, împrejurări, pe data de 15 octombrie 2008, în prezența martorului asistent S.C.A., denunțătorul G.B. a fost percheziționat corporal, fără a se găsi asupra sa bani, bunuri ori alte substanțe interzise la deținere, după care i-a fost remisă suma de 80 RON, compusă din 3 bancnote la cupiura de 10 RON fiecare și o bancnotă la cupiura de 50 RON, toate bancnotele fiind anterior înseriate, capcanate și marcate chimic, cu scopul de a cumpăra de la inculpatul R.V. zis "S." două doze de heroină. În continuare, lucrătorii de poliție, denunțătorul G.B. și martorul asistent S.C.A. s-au deplasat pe strada L., sector 5, până în apropierea imobilului nr. x, unde inculpatul locuia fără forme legale.

Denunțătorul a intrat în imobilul situat în Strada L., sector 5, iar aici i-a găsit pe inculpații R.V. zis "S." și B.F. zisă "F.", cei doi inculpați fiind în relații de concubinaj. În această situație, martorul G.B. i-a remis inculpatului R.V. suma de 80 RON, solicitându-i două doze de heroină. Inculpatul R.V. a luat banii și i-a spus apoi concubinei sale, respectiv inculpatei B.F., zisă F. să-i aducă martorului denunțător cele două doze de heroină. Inculpata B.F., a ieșit apoi din cameră, lipsind un scurt interval de timp după care, a revenit având asupra sa un ciorap de culoare albă, din care a scos o țiplă de plastic, în interiorul căreia se aflau mai multe pungulițe conținând o substanță pulverulentă.

Din țiplă, inculpata B.F. a scos două punguțe din plastic conținând o substanță pulverulentă, de culoare maronie, pe care i le-a remis denunțătorului. Cu cele două pungulițe cumpărate de la inculpați, martorul denunțător a ieșit din imobil, deplasându-se spre locul unde era așteptat de un agent al poliției și de martorul S.C.A. În prezența martorului asistent, denunțătorul i-a remis lucrătorului de poliție cele două pungulițe, acestea fiind introduse într-un plic sigilat cu sigiliul M. și predate apoi L.C.A.P.D., precursori în vederea efectuării de analize. Tot în prezența martorului asistent s-a procedat la percheziționarea martorului denunțător, fără a fi găsite asupra sa bani, bunuri sau alte substanțe interzise la deținere.

Ulterior încheierii tranzacției pentru cumpărarea heroinei, în baza autorizației de percheziție din data de 7 octombrie 2008, emisă de Tribunalul București, secția I penală în Dosarul nr. 37354/3/2008, lucrătorii operativi ai poliției, însoțiți de martorul asistent D.I.M. au pătruns în imobilul situat în Str. L., sector 5 și au procedat la imobilizarea celor doi inculpați. La momentul descinderii în locuință, inculpata B.F. încerca să ascundă ciorapul din care scosese cele două doze de heroină vândute denunțătorului. Lucrătorii operativi ai poliției, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au procedat la verificarea ciorapului pe care intenționa să-l ascundă inculpata, găsind în interior țipla în care sa aflau cinci punguțe din plastic, conținând substanță pulverulentă.

Cu ocazia acestei activități și în prezența martorului S.C.A. s-a procedat la percheziționarea corporală a inculpatului R.V., ocazie cu care asupra acestuia a fost găsită suma de 80 RON, compusă din trei bancnote de 10 RON fiecare și o bancnotă de 50 RON, seriile acestora fiind exact seriile menționate în procesul-verbal întocmit anterior la sediul B.C.C.O. sector 5. Fiind percheziționată camera ocupată de cei doi inculpați, s-au găsit sumele de 3800 RON și 876 RON, 61 comprimate de culoare albă, inscripționate pe o parte cu inițialele SN, un comprimat de diazepam și două telefoane mobile.

Situația de fapt a fost reținută de instanță pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu, denunțul martorului G.B., procese-verbale de supraveghere și verificare, proces-verbal de înseriere, capcanare și marcare criminalistică a banilor, procesul-verbal de percheziție domiciliară, procesul-verbal de prindere în flagrant, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile inculpaților R.V. și B.F., toate coroborate cu depozițiile martorilor audiați. Audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, inculpatul R.V. a adoptat o poziție procesuală cooperantă, susținând, în esență, că zilnic, 5 - 6 consumatori se prezentau pentru a cumpăra heroină de la el, în schimbul unui preț de 35/40 RON pentru o doză.

Inculpata B.F. a mai susținut în fața organelor de urmărire penală că aprovizionarea cu heroină era sarcina inculpatului R.V., acesta procurând aproximativ 30 de doze de heroină la un interval de două zile. Cei doi inculpați au mai susținut că heroina destinată vânzării era ascunsă în interiorul toaletei din curtea locuinței. În fața instanței de judecată, la termenul din data de 1 martie 2010, inculpatul R.V. a păstrat aceeași poziție cooperantă, susținând că pe fondul lipsei de resurse bănești, neavând loc de muncă, a fost contactat de martorul denunțător G.B., care i-a propus să facă comerț cu stupefiante. În aceste condiții, inculpatul a fost de acord să vândă droguri acelor consumatori, cu care martorul denunțător îl punea în legătură.

În consecință, a mai arătat inculpatul, a vândut cam 6 doze pe zi, iar banii obținuți au fost împărțiți în mod egal cu martorul G.B. Prin urmare, s-a stabilit că mijloacele de probă administrate demonstrează cu certitudine faptul că inculpatul R.V. a participat la desfășurarea activității reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței. Edificatoare este în acest sens și poziția martorului denunțător, acesta susținând în mod constant că la data de 15 octombrie 2008 i-a plătit inculpatului suma de 80 RON, iar cele două doze de heroină i-au fost aduse de inculpata B.F. În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului R.V., constând în aceea ca pe data de 15 octombrie 2008, împreună cu inculpata B.F.

a vândut denunțătorului G.B. două doze ce cântăreau 0,24 grame substanță conținând heroină pentru suma de 80 RON, provenită din fondurile M.A.I., iar cu ocazia percheziției domiciliare a fost găsit deținând 5 doze ce cântăreau 0,59 grame substanță conținând heroină, în vederea comercializării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) al Legii nr. 143/2000. Fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că la data de 15 octombrie 2008, cu ocazia percheziției domiciliare a fost găsit deținând pentru consum propriu 61 de comprimate conținând substanță activă clorhidrat de metadonă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de mare risc prevăzută de art. 4 alin. (1) al Legii nr. 143/2000.

De asemenea, fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că la data de 15 octombrie 2008, cu ocazia percheziției domiciliare, a fost găsit deținând pentru consum propriu un comprimat ce conține substanță activă diazepam întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc prevăzută de art. 4 alin. (2) al Legii nr. 143/2000. La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și de persoana și conduita inculpatului.

Instanța a mai reținut că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, care atrag starea de recidivă mare postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., aspecte care sunt de natură a demonstra existența atât a unei specializări a acestuia în comiterea unor acte antisociale, cât și a unui grad de potențial criminogen relativ ridicat. În egală măsură, instanța a mai reținut că inculpatul este cunoscut drept o persoană care se ocupa cu comerțul substanțelor interzise la deținere anterior depistării sale, din mijloacele de probă administrate în cauză rezultând că inculpatul ar fi fost contactat de mai multe persoane, unii furnizori de marfă, alții beneficiari, aspect care demonstrează existența unui grad de pericol social concret ridicat pentru ordinea publică.

În condițiile arătate mai sus, faptul că inculpatul a manifestat o poziție procesuală sinceră și cooperantă, colaborând cu organul de urmărire penală nu a putut fi reținută în cauză drept o împrejurare care ar putea constitui o circumstanță atenuantă judiciară, în condițiile în care inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, iar infracțiunea are caracter flagrant. Nici existența unor copii minori aflați în întreținerea inculpatului nu a fost apreciată ca fiind de natură a atrage incidența unor circumstanțe atenuante judiciare, inculpatul fiind o persoană care a fost deja supusă unei pedepse aplicate în regim de detenție, astfel încât în termenul de liberare condiționată avea obligația de a demonstra că scopul și funcțiile pedepsei aplicate pot fi atinse și în libertate, fără a fi necesară executarea integrală a pedepsei aplicate anterior.

Participând la comiterea celor trei infracțiuni reținute în sarcina sa, inculpatul a demonstrat că aplicarea unei pedepsei orientate sub limita minimă prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare nu ar putea avea nicio finalitate, în contextul în care la un interval de timp extrem de redus de la data părăsirii locului de detenție, inculpatul a înțeles să persevereze în conduita delictuoasă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul R.V., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate, considerate a fi prea mari în raport de atitudinea sa procesuală sinceră și cooperantă, de împrejurarea că are o soție și patru copii minori în întreținere.

Prin Decizia penală nr. 110/A din 13 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de inculpatul R.V., a desființat, în parte, sentința Tribunalului București și, rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului în cele trei pedepse principale componente, care au fost repuse în individualitatea lor, după care: În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.V. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu. În baza art. 61 C. pen.

a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 188/2004 a Tribunalului București, secția I penală, și a contopit restul neexecutat, de 954 zile închisoare, cu pedeapsa de 6 luni închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 954 zile închisoare. În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu. În baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 188/2004 a Tribunalului București, secția I penală, și a contopit restul neexecutat, de 954 zile închisoare, cu pedeapsa de 2 ani închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 954 zile închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și b) C. pen., 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse a câte 954 zile închisoare cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul având de executat în final pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare. Conform art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost înlăturată dispoziția de confiscare de la inculpat a sumei de 4676 RON ridicată cu ocazia percheziției domiciliare (consemnată la C.B. conform recipisei de consemnare din 16 octombrie 2008), dispunându-se restituirea acestei sume către inculpat. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus prevenția, de la 15 octombrie 2008 la zi. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, urmând ca onorariul avocatului din oficiu, de 200 RON, să se suporte din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat că, în urma unei analize coroborate a întregului material probatoriu administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești (procesul-verbal de sesizare din oficiu, denunțul martorului G.B., procesul-verbal întocmit cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului, procesul-verbal de percheziție domiciliară, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile coinculpatei B.F. etc), instanța de fond a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului R.V. care, de altfel, nici nu a contestat în apel aceste aspecte, în condițiile în care a adoptat o atitudine procesuală constant sinceră, de recunoaștere a săvârșirii faptelor.

Tot astfel, s-a reținut că prin hotărârea apelată s-a făcut o corectă încadrare juridică a activității infracționale a inculpatului R.V., reținându-se că fapta acestuia de a vinde și de a deține, în vederea vânzării, heroină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, iar faptele acestuia de a deține în aceleași împrejurări, în vederea consumului propriu, atât droguri de mare risc (metadonă), cât și droguri de risc (diazepam), constituie infracțiunile prev. de art. 4 alin. (2) și respectiv art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs ideal, în speță fiind incidente și dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.

Cât privește pedepsele aplicate inculpatului, s-a reținut că instanța de fond a avut în vedere minimul special prevăzut de lege în cazul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc (de 10 ani închisoare), orientându-se însă către maximul prevăzut de lege în cazul infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu (4 ani, în condițiile în care maximul special este de 5 ani) sau chiar stabilind o pedeapsă egală cu acest maxim, de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, ori datele cauzei - cu referire în special la modalitățile și împrejurările comiterii celor trei infracțiuni, cât și la atitudinea procesuală sinceră și cooperantă adoptată de inculpat în privința tuturor infracțiunilor - nu relevă particularități care să justifice această diferențiere a tratamentului sancționator făcută de prima instanță.

Un alt aspect criticabil al hotărârii atacate, luat în considerare din oficiu de curtea de apel a fost cel referitor la dispoziția de confiscare de la inculpat a sumei de bani ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, reținându-se că la luarea acestei dispoziții, prima instanță s-a întemeiat pe dispozițiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, care prevăd că "se confiscă banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor și a altor bunuri prevăzute la alin. (1)", or alin. (1) se referă explicit doar la drogurile și celelalte bunuri care au făcut obiectul infracțiunilor prevăzute la art. 2 - 10 din legea specială.

Cu prilejul reindividualizării pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile de deținere de droguri de risc și, respectiv, de mare risc, în vederea consumului propriu, s-a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., apreciindu-se că aplicarea unor pedepse într-un cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre cele două infracțiuni de deținere de droguri în vederea consumului propriu, poate conduce la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. O reducere însă a pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, s-a apreciat că nu se impune în cauză, probatoriul administrat nesusținând reținerea de circumstanțe atenuante. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.V., solicitând casarea acesteia și redozarea pedepsei, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante judiciare.

Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului inculpat și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează. Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de cea de prim-control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpatul R.V. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, critica formulată de recurentul inculpat nu este întemeiată, Înalta Curte apreciind că instanța de apel a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și, astfel, aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor și circumstanțelor personale ale recurentului inculpat, în mod corect instanța de prim-control judiciar apreciind că nu se impune reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege întrucât probatoriul administrat în cauză nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante. Este neîndoielnic că faptele săvârșite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracțiuni, precum și împrejurările în care au fost comise și modul de acționare.

Se reține că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci și un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Astfel, pedeapsa are și o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și comportamentul făptuitorului. Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a procedat la reindividualizarea pedepsei aplicate de prima instanță, având în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului (care, deși nu este la primul conflict cu legea penală, a cooperat totuși cu organele judiciare pe parcursul procesului penal).

Astfel fiind, se apreciază că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, ținând seama și de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare al acesteia, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte. Neexistând nici alte motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 15 octombrie 2008 la 11 octombrie 2010. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva Deciziei penale nr. 110/A din 13 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 15 octombrie 2008 la 11 octombrie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 octombrie 2010.