ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2336/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2336/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr.

590 din 5 decembrie 2000, pronunțată de Tribunalul

Argeș, secția penală, s-au respins cererile

inculpatelor N.C.N. și A.M.A. de schimbare a încadrării juridice dată faptelor

prin rechizitoriu din infracțiunea, fapt consumat, prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în

tentativă

la aceeași infracțiune prevăzută de art. 20 C. pen. raportat

la art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, a fost

respinsă cererea inculpatului R.L.

de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din

infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din

Legea nr.143/2000.

Prin aceeași sentință

s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul R.L. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C.

pen. raportat la art. 2

alin. (1) și (2) cu referire la art. 14 lit. c)

din Legea nr. 143/2000 și aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 10 ani

închisoare în condițiile art.

57 și art. 71

alin. (2) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 39 alin. (2) C.

pen. s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu restul rămas

neexecutat de 2 ani, 6 luni și 20 zile din pedeapsa de 4 ani și 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2247 din 17 noiembrie 2005

pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, definitivă prin decizia

penală nr. 1336 din 14 decembrie 2005 a Tribunalului Municipiului București, și

a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare,

în condițiile art. 57 și art. 71 alin. (2) C. pen. și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 350 alin. (1) C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a

dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata măsurilor

preventive, începând cu data de 25 august 2007, la zi.

A fost condamnat inculpatul C.C.R.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

26 C. pen. raportat la

art. 2 alin. (1) și (2) cu referire la art. 14 lit.

c) din Legea nr. 143/2000 și aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 10 ani

închisoare în condițiile art.

57 și art. 71

alin. (2) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 39 alin. (2) C. pen. a contopit pedeapsa

aplicată prin prezenta sentință cu restul rămas

neexecutat de 1 an, 5 luni și 2 zile din pedeapsa de 4 ani și 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3144 din 28 octombrie 2004

pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, definitivă prin decizia

penală nr. 839 din 19 mai 2005 a Curții de Apel București, și a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, în condițiile

art. 57 și art. 71 alin. (2) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 350 alin. (1) C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a

dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata măsurilor

preventive, începând cu data de 25 august 2007, la zi.

Au fost condamnate inculpatele N.C.N. și A.M.A.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) cu referire

la art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C.

pen., la câte 4 ani închisoare fiecare, în condițiile art. 57 și art. 71 alin.

(2) C. pen. și la câte 2 ani

interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 350 alin. (1) C.

pen. a fost menținută starea de arest a inculpatelor.

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a dedus

din pedeapsa

principală aplicată

inculpatelor, perioada de reținere și arest preventiv,

începând cu data

de 25 august 2007, la zi.

În baza dispozițiilor art. 17 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităților de 1 gram heroină și 2,66

grame heroină, rămase după efectuarea analizelor de laborator.

În baza dispozițiilor art. 191 alin. (2) C.

proc. pen. a obligat fiecare inculpat la plata a câte 1000 lei cheltuieli

judiciare către

stat, iar pe inculpatul R.L.

și la 150 lei onorariu de avocat

din oficiu.

Pentru a dispune în acest sens, prima

instanță a reținut următoarele:

La data de 19 iulie 2007,

martorul G.S.D., deținut în

Penitenciarul

Colibași, a formulat un denunț împotriva deținutului P.T.C., zis "H.",

întrucât acesta distribuie droguri în penitenciar. în baza acestui denunț s-a

obținut numărul de telefon folosit de P.T.C.

Din procesele verbale de redare a

convorbirilor telefonice

efectuate la

postul telefonic autorizat a rezultat că acest post telefonic este folosit, în

principal, de inculpatul R.L., care îi solicita

inculpatei N.C.N. să introducă droguri în penitenciar.

Autorizarea interceptării și înregistrării

convorbirilor telefonice a fost dată de Tribunalul Argeș, prin încheierea din

01 august 2007.

Din convorbirile interceptate

a rezultat că la data de 15 august 2007,

inculpata N.C.N. a distribuit prima oară, în penitenciar, 2 pliculețe cu

droguri, către inculpatul R.L., însă această operațiune nu a putut fi depistată

de organele de anchetă.

Ulterior, inculpații, în baza unei înțelegeri

anterioare, le-au sfătuit prin telefon pe inculpatele N.C.N. și A.M.A. să le

aducă droguri în penitenciar, după ce, în prealabil, le prelucrase pe acestea

în legătură cu locul unde trebuiau să se întâlnească pentru a se cunoaște și cu

persoana care era principala furnizoare de droguri (persoană rămasă

necunoscută).

La data de 25 august 2007, la ora 15.30, s-a

efectuat un flagrant în Penitenciarul Colibași, în camera de la sectorul

"vizite" unde au fost introduse inculpatele, împreună cu alți vizitatori.

La percheziția corporală, efectuată în

aceeași dată, asupra inculpatei N.C.N. a fost găsit un pachețel, conținând 6

bile cu substanță pulverulentă în greutate de 1,4 grame, ascuns în sutien, iar

asupra inculpatei A.M.A. s-a găsit un alt pachețel, ascuns în lenjeria intimă,

ce conținea o substanță pulverulentă de culoare maronie în greutate de 3 grame.

Cu prilejul percheziției corporale asupra

inculpaților nu au fost

găsite nici

telefoane mobile și nici substanțe interzise. Inculpații nu au

recunoscut

comiterea faptelor de trafic de droguri și au susținut că drogurile erau pentru

consum propriu, și că nu intenționau să le distribuie în penitenciar la alți

consumatori.

În cursul urmăririi penale, cele două

inculpate au avut o poziție sinceră, recunoscând că, la cererile insistente ale

celor doi inculpați,

au procurat

pachețelele conținând heroină (potrivit datelor furnizate de

Laboratorul

Central de Analiză și profil al drogurilor nr. 332893 din data de 25 august

2007) și le-au introdus în penitenciar cu scopul de a le distribui acestora.

Totodată, inculpata N.C. a recunoscut că a

mai

introdus o cantitate de droguri, în data

de 15 august 2007, pe care i-a dat-o

inculpatului R.L., direct în gură.

Instanța de fond a înlăturat declarațiile

inculpaților R.L. și C.C.R., în sensul că aceștia ar fi primit

pachețelele cu heroină pentru a le consuma, ca

fiind în contradicție cu restul probelor administrate, inclusiv cu declarațiile

inculpatelor, în care

se arată că acești doi inculpați au fost cei care

le-au sfătuit cum să

introducă drogurile în

penitenciar, coordonându-le întreaga activitate și

garantându-le că

acest drog urma să-l distribuie în penitenciar pentru a face ei rost de bani.

De asemenea, s-a

constatat, pe baza convorbirilor telefonice, că

inculpatele N.C.N. și A.M.A. erau dirijate de cei doi

inculpați să procure droguri și să vină împreună la

penitenciar, ceea ce demonstrează existența unei înțelegeri anterioare

între

toți inculpații cu privire la introducerea heroinei în penitenciar și

distribuirea acesteia, faptele întrunind, în opinia primei instanțe,

elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de droguri prevăzută de

art. 2 din Legea nr. 143/2000 în formă

consumată, iar nu ale tentativei la această infracțiune.

Sentința a fost apelată de toți inculpații.

Inculpații R.L. și C.C.R. au solicitat

schimbarea încadrării juridice a faptelor în tentativă la

infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr.

143/2000, arătând că au

solicitat drogurile pentru consumul propriu, și

nu în scopul distribuirii lor în penitenciar. în subsidiar, s-a solicitat a se

reține calitatea lor de instigatori la comiterea infracțiunii de trafic de

droguri, urmând a se schimba încadrarea juridică sub acest aspect. Totodată, au

solicitat o redozare a pedepselor aplicate, pe care le consideră prea aspre.

Inculpatele N.C.N. și A.M.A.

au

solicitat desființarea

sentinței atacate și constatarea că infracțiunea săvârșită este cea de

tentativă la infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu consecința schimbării încadrării

juridice, și condamnarea la o pedeapsă redusă, în condițiile reținerii

circumstanțelor atenuante, pe care să o execute prin suspendare condiționată,

în baza art. 81 C. pen.

Prin decizia penală nr. 32/A din 27 martie

2008, Curtea de Apel

Pitești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus

următoarele:

A admis apelurile declarate de inculpatele N.C.N.

și A.M.A. și, în consecință:

A desființat, în parte, sentința în sensul că

a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 57 și art. 71 C. pen. și a dispus, în

baza art. 86/1 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor

aplicate inculpatelor de prima instanță, stabilind un termen de încercare de 8

ani. În baza art. 86/3 alin. (1) lit. a) C. pen., a obligat inculpatele ca pe

durata termenelor de încercare să se prezinte lunar la Serviciul de probațiune

de pe lângă Tribunalul București și,

respectiv,

Tribunalul Vâlcea, și să respecte măsurile prevăzute la lit. b)-

d) din

același articol.

S-a atras atenția celor două inculpate asupra

dispozițiilor art. 86/4 C. pen.

Instanța de apel a dispus punerea de îndată

în libertate a inculpatelor, dacă nu sunt arestate în altă cauză.

S-a dedus din pedepse

durata măsurilor preventive.

Au fost menținute restul dispozițiilor

sentinței.

Prin aceeași decizie au fost respinse, ca

nefondate, recursurile

declarate de

inculpații R.L. și C.C.R.

S-a menținut arestarea preventivă a acestor

inculpați și s-a dedus din pedepse durata arestării preventive.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de

apel a reținut următoarele:

Instanța de fond a reținut în mod corect

situația de fapt, cu o încadrare juridică corespunzătoare, și a apreciat în mod

judicios asupra vinovăției fiecărui inculpat, pe baza unei analize complete și

critice a tuturor probelor administrate în cauză.

Prima instanță a considerat edificatoare

declarațiile coinculpatelor, coroborate cu conținutul interceptărilor

telefonice, din care rezultă că inculpații R.L. și C.C. au urmărit să

distribuie droguri în penitenciar pentru a face rost de bani, între ei și

coinculpatele N.C.N. și A.M.A. existând o înțelegere prealabilă în acest sens. În

esență, cu privire la momentul propriu-zis al comiterii faptelor, inculpatele

au recunoscut că, în considerarea relațiilor de prietenie pe care le aveau cu

inculpații, au acceptat să procure de la persoane rămase

necunoscute și să transporte droguri în

penitenciar celor doi în scopul

comercializării.

Unele neconcordanțe existente între

declarațiile inculpatelor

A.M.A. și N.C.N. și,

respectiv,

declarațiile inculpaților R.L.

și C.C.R.,

date pe parcursul procesului penal, aceștia din urmă negând

săvârșirea infracțiunilor, au fost clarificate de către instanța de apel când,

cu prilejul reaudierii acestora, a luat act de poziția inculpaților R.L. și C.C.

în sensul recunoașterii parțiale a faptelor pentru care au fost trimiși în

judecată, aceștia considerându-se doar consumatori, și nu traficanți de

droguri. Astfel, s-a stabilit în mod concret în ce a constat ajutorul dat de

inculpații R.L. și C.C.R. la comiterea faptelor de către coinculpatele A.M.A. și

N.C.N., ajutor ce reprezintă o contribuție morală prin procurarea de informații

cu privire la locul și timpul unde urmează să fie găsite drogurile și,

implicit, cu privire la locul unde urmează a fi săvârșită infracțiunea, dar și

întărirea hotărârii infracționale a inculpatelor prin sfaturi.

Din interceptările convorbirilor telefonice,

coroborate cu restul materialului probator, rezultă că inculpații R.L. și

C.C.R. au urmărit să procure, prin intermediul

celor

două inculpate, și să distribuie drogurile în penitenciar,

inculpate pe care le coordonau telefonic cu privire la locul de procurare,

timpul de vizitare în penitenciar și condițiile de predare a acestora.

În acest context, s-a reținut că cei doi

inculpați le-au îndrumat pe coinculpate către distribuitorii de droguri, le-au

sfătuit să se întâlnească și să se cunoască amândouă, pentru ca, apoi, să le

ceară să vină cu pachetele cu droguri la Penitenciarul Colibași, sfătuindu-le

cum să le ascundă. Deosebit de relevant este și mesajul telefonic din data de

15 august 2007, când inculpata N.C.N., venind la penitenciar, îi confirmă

inculpatului R.L. că i-a adus droguri, pe care i Ie-a predat direct în gură.

Întrucât pentru această distribuire de

droguri nu s-a putut realiza un flagrant, în baza interceptărilor telefonice,

la data de 25 august 2007, ora 15,30, în camera de la sectorul

"vizite", au fost percheziționate

corporal

inculpatele N.C.N. și A.M.A.,

găsindu-se asupra lor două pachețele

conținând heroină (filele 68-69 din dosarul de urmărire penală), droguri

ascunse în sutienul uneia dintre ele și, respectiv, în lenjeria intimă a

celeilalte.

În același timp, curtea

de apel a reținut că atitudinea ulterioară a

inculpaților R.L. și C.C.R., care au recunoscut

faptul că le-au folosit și monitorizat pe cele două fete pentru a obține

droguri în scopul consumului propriu, dovedește, de asemenea, existența unei

înțelegeri anterioare cu acestea în sensul ajutorului dat celor două inculpate

în comiterea faptelor.

În consecință, instanța de apel a constatat

că soluția de condamnare a inculpaților R.L. și C.C.R.

pentru complicitate la infracțiunea de trafic de droguri, dispusă

de instanța de fond, se bazează pe. o

interpretare corespunzătoare a materialului probator administrat în cauză, în

sensul ajutorului concret

acordat de acești inculpați la comiterea

faptelor (complicitate morală).

Relevantă, sub acest aspect, a fost apreciată

declarația inculpatei A.M.A. din care rezultă că inculpatul C.C.R. a

determinat-o să introducă heroină în penitenciar, motivând că nu mai are bani

și urmează să vândă drogurile primite deținuților.

Din probele

administrate, instanța de apel a reținut că inculpatele

N.C.N. și A.M.A., în urma unei înțelegeri anterioare

cu ceilalți coinculpați, s-au prezentat în unitatea de detenție (Penitenciarul

Colibași) unde, cu ocazia percheziției corporale efectuate în încăperea

destinată vizitelor, s-au găsit asupra lor drogurile menționate. în consecință,

s-a apreciat că prima instanță

a reținut în

mod corect că inculpatele au procurat și introdus droguri în

penitenciar,

astfel încât fapta lor s-au consumat prin executarea în

întregime a activității ce constituie elementul material al laturii

obiective

al infracțiunii de trafic de droguri, inculpatele săvârșind

infracțiunea

prevăzută în art. 2 din Legea

nr. 143/2000 în formă consumată, iar nu o

tentativă la această

infracțiune.

Sub aspectul individualizării pedepselor

aplicate inculpatelor N.C.N. și A.M.A., cât și a modalității de executare a

pedepselor, curtea de apel a apreciat că trebuie avute în vedere gradul de

pericol social concret al faptelor, împrejurările în care au fost comise

acestea, relațiile de prietenie dintre inculpata

A.M.A. și inculpatul C.C.R., pe de o

parte, și dintre inculpata N.C.N.

și inculpatul R.L., pe de altă parte, cantitatea mică de droguri traficată, cât

și circumstanțele personale ale inculpatelor, una absolventă a A.S.E. București

și cealaltă a Facultății de Litere din Sibiu, persoane fără antecedente penale,

care prezintă garanții serioase că se vor putea reintegra în societate fără a

fi private de libertate, ci numai prin suspendarea sub supraveghere a

executării pedepselor în condițiile art. 86/1 C. pen.

Referitor la denunțul

formulat tardiv de inculpata N.C.N.

, în urma căruia a fost descoperit un traficant de droguri, curtea de

apel a constatat că această împrejurare a fost avută în vedere la

individualizarea judiciară a pedepsei denunțătorului, în cadrul limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege, inculpata neputând beneficia de dispozițiile art.

16 din Legea nr. 143/2000.

Referitor la inculpații C.C.R. și R.L.,

curtea de apel nu a apreciat ca întemeiate criticile lor privind greșita

individualizare a pedepselor aplicate. Circumstanțele de timp, de loc, modul de

acțiune al inculpaților, chiar dintr-o unitate de detenție, evidențiază o

periculozitate deosebită a lor, cu atât mai mult cu cât sunt persoane care nu

se aflau la primul conflict cu legea penală (fiind propozabili la data

săvârșirii faptelor pentru liberare condiționată dintr-o altă pedeapsă).

Împotriva deciziei instanței de apel,

Ministerul Public și inculpații au declarat prezentele recursuri.

Inculpații au fost

ascultați în primă instanță și în apel, declarațiile

acestora fiind consemnate și atașate la dosar.

În recurs, inculpata N.C.N. a depus acte în

circumstanțiere (filele 69-74).

Recursul procurorului se referă, exclusiv, la

inculpatele N.C.N. și A.M.A., solicitându-se, în temeiul cazurilor de casare

prevăzute de art. 385/9 pct. 14 și 18 C. proc. pen., casarea deciziei și

menținerea sentinței, apreciindu-se că în mod nelegal și netemeinic s-a dispus,

de către instanța de apel, aplicarea art. 86/1 C. pen. (suspendarea sub

supraveghere a executării

pedepselor). în

esență, se susține că datele personale ale inculpatelor

(astfel cum au

reținute de instanța de apel), precum și agravanta prevăzută de art. 14 lit. c)

din Legea nr. 143/2000, nu justifică modalitatea neprivativă de executare a

pedepselor. De asemenea, se menționează că inculpata N.C.N. a mai săvârșit

fapte asemănătoare (introducerea drogurilor în Penitenciarul Colibași,

la data de 15 august 2007, anterior acestei

infracțiuni și este deja trimisă în

judecată prin rechizitoriul nr. 124/P/2006

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție), (filele 4-5).

La dosar au fost depuse motive scrise de

recurs de către inculpatele N.C.N. și A.M.A. (filele 56-58, respectiv, filele 62-64).

În motivele de recurs (scrise ori susținute

oral, cu ocazia dezbaterilor), ambele inculpate, prin apărători, au solicitat,

în principal, schimbarea încadrării juridice a faptelor în tentativa prevăzută

de art. 20 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1)-(2), cu referire la

art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, caz de

casare invocat art. 385/9

pct. 17 C. proc. pen. Recurenta inculpată N.C.N.

a mai

susținut că în mod greșit instanța de

apel a apreciat ca tardiv denunțul

formulat conform art. 16 din Legea

nr. 143/2000 (caz de casare invocat, art. 385/9 pct. 10 C. proc. pen.), fiind

identificat un traficat de droguri (dosar nr. 159/D/P/2008 al Parchetului de pe

lângă Tribunalul București).

Cu ocazia dezbaterilor, inculpații, invocând

cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., au

solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în instigare la trafic de

droguri, respectiv, reducerea pedepselor aplicate prin reținerea datelor

personale (starea de sănătate precară, vârsta, destinația drogurilor, consum

propriu, iar nu vânzare).

Cererile celor 4 inculpați referitoare la

încadrarea juridică a faptelor au fost examinate, și corect soluționate, atât

de instanța de fond, cât și de cea de apel.

Potrivit art. 25 C. pen., instigator este

persoana care, cu intenție, determină pe o altă persoană să săvârșească o faptă

prevăzută de legea penală.

Așa cu corect au argumentat ambele instanțe,

activitatea inculpaților C.C.R. și R.L., a depășit limitele instigării în

sensul art. 25 C. pen. Acești doi inculpați au fost cei care le-au sfătuit pe

coinculpatele N.C.N. și A.M.A. cum să introducă drogurile în penitenciar,

coordonându-le întreaga activitate și garantându-le că acest drog urmau să-l

distribuie în penitenciar pentru a face ei rost de bani. De asemenea, așa cum

s-a menționat, scopul introducerii drogurilor în unitatea de detenție nu era cel

legat de consumul propriu, ci vânzarea în vederea obținerii unor sume de bani

(aspecte rezultate din declarațiile coinculpatelor și din convorbirile

telefonice interceptate).

Conform art. 20 alin. (1) C. pen., tentativa

constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare

care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.

În cauză, din probatoriul administrat, și

necontestat de către inculpați, rezultă că anterior a avut loc o înțelegere

privind modul de achiziționare, ascundere și introducere a drogurilor în

unitatea de detenție, precum și scopul acestei activități: obținerea unor sume

de bani. Întreaga activitate de executare a înțelegerii s-a desfășurat conform

planului stabilit și s-a finalizat cu obținerea drogurilor și introducerea

acestora în unitatea de detenție. împrejurarea că drogurile nu au ajuns efectiv

în posesia inculpaților C.C.R. și R.L. a fost rezultatul activității organelor

judiciare (organizarea prinderii în flagrant) și nu este de natură să justifice

încadrarea juridică a faptei în tentativă de trafic de droguri, respectiv,

complicitate sau instigare la tentativă de trafic de droguri.

Elocvente pentru încadrarea juridică, corect

realizată de prima instanță, sunt și dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, care incriminează, printre altele, și faptele constând în

„oferirea",

„transportul",

„procurarea" și „deținerea" drogurilor, precum și cele ale

art.

14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, care instituie o circumstanță agravantă în

cazul în care acestea sunt comise într-un Joc de detenție".

Pentru a beneficia de reducerea la jumătate a

limitelor pedepselor prevăzute de lege, una din condițiile art. 16 din Legea

nr. 143/2000 este ca denunțul să se realizeze în cursul urmăririi

penale. în cauză, rechizitoriul a fost întocmit

la data de 10 septembrie 2007 iar

potrivit înscrisului de la fila 86

dosar instanță apel, denunțul a fost

formulat

de inculpata N.C.N. la data de 19 noiembrie 2007.

Conform sentinței și

deciziei atacate, această împrejurare, alături de altele, cu caracter personal,

a fost avută în vedere cu ocazia individualizării pedepsei, prin „ ...

aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. ..." (pag. 6 a

sentinței), respectiv prin aplicarea unei pedepse situate sub minimul special

al textului incriminator al faptei.

Este neîntemeiată critica inculpaților C.C.R.

și R.L. cu privire la individualizarea pedepselor.

Infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută

de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, este sancționată cu închisoare de

la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 27 C. pen., complicele se

sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor, ținându-se seama de

contribuția la săvârșirea infracțiunii.

Faptele pentru care inculpații au fost

trimiși în judecată, au fost săvârșite în împrejurări de natură a agrava

pedeapsa aplicată (circumstanța agravantă prevăzută de art. 14 lit. c) din

Legea nr. 143/2000 și, respectiv, starea de recidivă).

În aceste condiții ale răspunderii penale a

inculpaților, prima instanță a aplicat fiecăruia pedeapsa de 10 ani închisoare,

egală cu minimul special al textului incriminator al faptei.

Critica din recursul

Ministerului Public cu privire la modalitatea de

executare a pedepselor aplicate inculpatelor N.C.N.

și A.M.A. este neîntemeiată.

Scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen.,

este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În raport cu

modalitatea concretă de săvârșirea a infracțiunilor (la

insistențele coinculpaților și pe fondul unor relații

personale cu aceștia), cu sinceritatea manifestată în fața organelor judiciare

și atitudinea pe parcursul procesului penal, dar și cu datele personale care le

caracterizează, inclusiv lipsa antecedentelor penale, date la care a făcut

referire și instanța de apel, apare ca fiind corectă

concluzia instanței de prim control judiciar potrivit căreia se

apreciază,

ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său

după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru

acesta și, chiar fără executarea pedepsei,

condamnatul

nu va mai săvârși infracțiuni, condiție prevăzută de art. 86/1 alin. (1) lit.

c) C. pen.

La asigurarea scopului pedepsei, o

contribuție reală o au, pe de o parte, durata măsurilor preventive privative de

libertate (de aproape 8 luni) și, pe de altă parte, în viitor, durata de 8 ani

a termenului de încercare.

Față de cele reținute, în temeiul art. 385/15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și cei 4 inculpați.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenții-inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Pitești vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

I S P U N E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești și de inculpații R.L., C.C.R., A.M.A. și N.C.N. împotriva deciziei

penale nr. 32/A din 27 martie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților R.L. și C.C.R., durata reținerii și arestării preventive

de la 25 august 2007 la 26 iunie 2008.

Obligă recurentul

inculpat R.L. la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții

inculpați C.C.R., A.M.A. și N.C.N. la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 26 iunie 2008.