ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2336/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2336/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 590 din 5 decembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, s-au respins cererile inculpatelor N.C.N. și A.M.A. de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunea, fapt consumat, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în tentativă la aceeași infracțiune prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. De asemenea, a fost respinsă cererea inculpatului R.L. de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.143/2000.
Prin aceeași sentință s-au dispus următoarele: A fost condamnat inculpatul R.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) cu referire la art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare în condițiile art. 57 și art. 71 alin. (2) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 39 alin. (2) C. pen. s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu restul rămas neexecutat de 2 ani, 6 luni și 20 zile din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2247 din 17 noiembrie 2005 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 1336 din 14 decembrie 2005 a Tribunalului Municipiului București, și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, în condițiile art. 57 și art. 71 alin. (2) C. pen.
și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata măsurilor preventive, începând cu data de 25 august 2007, la zi. A fost condamnat inculpatul C.C.R., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) cu referire la art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare în condițiile art. 57 și art. 71 alin. (2) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza dispozițiilor art. 39 alin. (2) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu restul rămas neexecutat de 1 an, 5 luni și 2 zile din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3144 din 28 octombrie 2004 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 839 din 19 mai 2005 a Curții de Apel București, și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, în condițiile art. 57 și art. 71 alin. (2) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata măsurilor preventive, începând cu data de 25 august 2007, la zi. Au fost condamnate inculpatele N.C.N. și A.M.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) cu referire la art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 4 ani închisoare fiecare, în condițiile art. 57 și art. 71 alin. (2) C. pen. și la câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatelor. În baza dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatelor, perioada de reținere și arest preventiv, începând cu data de 25 august 2007, la zi.
În baza dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităților de 1 gram heroină și 2,66 grame heroină, rămase după efectuarea analizelor de laborator. În baza dispozițiilor art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat fiecare inculpat la plata a câte 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul R.L. și la 150 lei onorariu de avocat din oficiu. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: La data de 19 iulie 2007, martorul G.S.D., deținut în Penitenciarul Colibași, a formulat un denunț împotriva deținutului P.T.C., zis "H.", întrucât acesta distribuie droguri în penitenciar. în baza acestui denunț s-a obținut numărul de telefon folosit de P.T.C.
Din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate la postul telefonic autorizat a rezultat că acest post telefonic este folosit, în principal, de inculpatul R.L., care îi solicita inculpatei N.C.N. să introducă droguri în penitenciar. Autorizarea interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice a fost dată de Tribunalul Argeș, prin încheierea din 01 august 2007. Din convorbirile interceptate a rezultat că la data de 15 august 2007, inculpata N.C.N. a distribuit prima oară, în penitenciar, 2 pliculețe cu droguri, către inculpatul R.L., însă această operațiune nu a putut fi depistată de organele de anchetă. Ulterior, inculpații, în baza unei înțelegeri anterioare, le-au sfătuit prin telefon pe inculpatele N.C.N.
și A.M.A. să le aducă droguri în penitenciar, după ce, în prealabil, le prelucrase pe acestea în legătură cu locul unde trebuiau să se întâlnească pentru a se cunoaște și cu persoana care era principala furnizoare de droguri (persoană rămasă necunoscută). La data de 25 august 2007, la ora 15.30, s-a efectuat un flagrant în Penitenciarul Colibași, în camera de la sectorul "vizite" unde au fost introduse inculpatele, împreună cu alți vizitatori. La percheziția corporală, efectuată în aceeași dată, asupra inculpatei N.C.N. a fost găsit un pachețel, conținând 6 bile cu substanță pulverulentă în greutate de 1,4 grame, ascuns în sutien, iar asupra inculpatei A.M.A. s-a găsit un alt pachețel, ascuns în lenjeria intimă, ce conținea o substanță pulverulentă de culoare maronie în greutate de 3 grame.
Cu prilejul percheziției corporale asupra inculpaților nu au fost găsite nici telefoane mobile și nici substanțe interzise. Inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor de trafic de droguri și au susținut că drogurile erau pentru consum propriu, și că nu intenționau să le distribuie în penitenciar la alți consumatori. În cursul urmăririi penale, cele două inculpate au avut o poziție sinceră, recunoscând că, la cererile insistente ale celor doi inculpați, au procurat pachețelele conținând heroină (potrivit datelor furnizate de Laboratorul Central de Analiză și profil al drogurilor nr. 332893 din data de 25 august 2007) și le-au introdus în penitenciar cu scopul de a le distribui acestora. Totodată, inculpata N.C.
a recunoscut că a mai introdus o cantitate de droguri, în data de 15 august 2007, pe care i-a dat-o inculpatului R.L., direct în gură. Instanța de fond a înlăturat declarațiile inculpaților R.L. și C.C.R., în sensul că aceștia ar fi primit pachețelele cu heroină pentru a le consuma, ca fiind în contradicție cu restul probelor administrate, inclusiv cu declarațiile inculpatelor, în care se arată că acești doi inculpați au fost cei care le-au sfătuit cum să introducă drogurile în penitenciar, coordonându-le întreaga activitate și garantându-le că acest drog urma să-l distribuie în penitenciar pentru a face ei rost de bani. De asemenea, s-a constatat, pe baza convorbirilor telefonice, că inculpatele N.C.N.
și A.M.A. erau dirijate de cei doi inculpați să procure droguri și să vină împreună la penitenciar, ceea ce demonstrează existența unei înțelegeri anterioare între toți inculpații cu privire la introducerea heroinei în penitenciar și distribuirea acesteia, faptele întrunind, în opinia primei instanțe, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 în formă consumată, iar nu ale tentativei la această infracțiune. Sentința a fost apelată de toți inculpații. Inculpații R.L. și C.C.R. au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, arătând că au solicitat drogurile pentru consumul propriu, și nu în scopul distribuirii lor în penitenciar.
în subsidiar, s-a solicitat a se reține calitatea lor de instigatori la comiterea infracțiunii de trafic de droguri, urmând a se schimba încadrarea juridică sub acest aspect. Totodată, au solicitat o redozare a pedepselor aplicate, pe care le consideră prea aspre. Inculpatele N.C.N. și A.M.A. au solicitat desființarea sentinței atacate și constatarea că infracțiunea săvârșită este cea de tentativă la infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu consecința schimbării încadrării juridice, și condamnarea la o pedeapsă redusă, în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante, pe care să o execute prin suspendare condiționată, în baza art. 81 C. pen.
Prin decizia penală nr. 32/A din 27 martie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus următoarele: A admis apelurile declarate de inculpatele N.C.N. și A.M.A. și, în consecință: A desființat, în parte, sentința în sensul că a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 57 și art. 71 C. pen. și a dispus, în baza art. 86/1 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpatelor de prima instanță, stabilind un termen de încercare de 8 ani. În baza art. 86/3 alin. (1) lit. a) C. pen., a obligat inculpatele ca pe durata termenelor de încercare să se prezinte lunar la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București și, respectiv, Tribunalul Vâlcea, și să respecte măsurile prevăzute la lit. b)- d) din același articol.
S-a atras atenția celor două inculpate asupra dispozițiilor art. 86/4 C. pen. Instanța de apel a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatelor, dacă nu sunt arestate în altă cauză. S-a dedus din pedepse durata măsurilor preventive. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. Prin aceeași decizie au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.L. și C.C.R. S-a menținut arestarea preventivă a acestor inculpați și s-a dedus din pedepse durata arestării preventive. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, cu o încadrare juridică corespunzătoare, și a apreciat în mod judicios asupra vinovăției fiecărui inculpat, pe baza unei analize complete și critice a tuturor probelor administrate în cauză.
Prima instanță a considerat edificatoare declarațiile coinculpatelor, coroborate cu conținutul interceptărilor telefonice, din care rezultă că inculpații R.L. și C.C. au urmărit să distribuie droguri în penitenciar pentru a face rost de bani, între ei și coinculpatele N.C.N. și A.M.A. existând o înțelegere prealabilă în acest sens. În esență, cu privire la momentul propriu-zis al comiterii faptelor, inculpatele au recunoscut că, în considerarea relațiilor de prietenie pe care le aveau cu inculpații, au acceptat să procure de la persoane rămase necunoscute și să transporte droguri în penitenciar celor doi în scopul comercializării. Unele neconcordanțe existente între declarațiile inculpatelor A.M.A.
și N.C.N. și, respectiv, declarațiile inculpaților R.L. și C.C.R., date pe parcursul procesului penal, aceștia din urmă negând săvârșirea infracțiunilor, au fost clarificate de către instanța de apel când, cu prilejul reaudierii acestora, a luat act de poziția inculpaților R.L. și C.C. în sensul recunoașterii parțiale a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, aceștia considerându-se doar consumatori, și nu traficanți de droguri. Astfel, s-a stabilit în mod concret în ce a constat ajutorul dat de inculpații R.L. și C.C.R. la comiterea faptelor de către coinculpatele A.M.A. și N.C.N., ajutor ce reprezintă o contribuție morală prin procurarea de informații cu privire la locul și timpul unde urmează să fie găsite drogurile și, implicit, cu privire la locul unde urmează a fi săvârșită infracțiunea, dar și întărirea hotărârii infracționale a inculpatelor prin sfaturi.
Din interceptările convorbirilor telefonice, coroborate cu restul materialului probator, rezultă că inculpații R.L. și C.C.R. au urmărit să procure, prin intermediul celor două inculpate, și să distribuie drogurile în penitenciar, inculpate pe care le coordonau telefonic cu privire la locul de procurare, timpul de vizitare în penitenciar și condițiile de predare a acestora. În acest context, s-a reținut că cei doi inculpați le-au îndrumat pe coinculpate către distribuitorii de droguri, le-au sfătuit să se întâlnească și să se cunoască amândouă, pentru ca, apoi, să le ceară să vină cu pachetele cu droguri la Penitenciarul Colibași, sfătuindu-le cum să le ascundă. Deosebit de relevant este și mesajul telefonic din data de 15 august 2007, când inculpata N.C.N., venind la penitenciar, îi confirmă inculpatului R.L.
că i-a adus droguri, pe care i Ie-a predat direct în gură. Întrucât pentru această distribuire de droguri nu s-a putut realiza un flagrant, în baza interceptărilor telefonice, la data de 25 august 2007, ora 15,30, în camera de la sectorul "vizite", au fost percheziționate corporal inculpatele N.C.N. și A.M.A., găsindu-se asupra lor două pachețele conținând heroină (filele 68-69 din dosarul de urmărire penală), droguri ascunse în sutienul uneia dintre ele și, respectiv, în lenjeria intimă a celeilalte. În același timp, curtea de apel a reținut că atitudinea ulterioară a inculpaților R.L. și C.C.R., care au recunoscut faptul că le-au folosit și monitorizat pe cele două fete pentru a obține droguri în scopul consumului propriu, dovedește, de asemenea, existența unei înțelegeri anterioare cu acestea în sensul ajutorului dat celor două inculpate în comiterea faptelor.
În consecință, instanța de apel a constatat că soluția de condamnare a inculpaților R.L. și C.C.R. pentru complicitate la infracțiunea de trafic de droguri, dispusă de instanța de fond, se bazează pe. o interpretare corespunzătoare a materialului probator administrat în cauză, în sensul ajutorului concret acordat de acești inculpați la comiterea faptelor (complicitate morală). Relevantă, sub acest aspect, a fost apreciată declarația inculpatei A.M.A. din care rezultă că inculpatul C.C.R. a determinat-o să introducă heroină în penitenciar, motivând că nu mai are bani și urmează să vândă drogurile primite deținuților. Din probele administrate, instanța de apel a reținut că inculpatele N.C.N. și A.M.A., în urma unei înțelegeri anterioare cu ceilalți coinculpați, s-au prezentat în unitatea de detenție (Penitenciarul Colibași) unde, cu ocazia percheziției corporale efectuate în încăperea destinată vizitelor, s-au găsit asupra lor drogurile menționate.
în consecință, s-a apreciat că prima instanță a reținut în mod corect că inculpatele au procurat și introdus droguri în penitenciar, astfel încât fapta lor s-au consumat prin executarea în întregime a activității ce constituie elementul material al laturii obiective al infracțiunii de trafic de droguri, inculpatele săvârșind infracțiunea prevăzută în art. 2 din Legea nr. 143/2000 în formă consumată, iar nu o tentativă la această infracțiune. Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatelor N.C.N. și A.M.A., cât și a modalității de executare a pedepselor, curtea de apel a apreciat că trebuie avute în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările în care au fost comise acestea, relațiile de prietenie dintre inculpata A.M.A.
și inculpatul C.C.R., pe de o parte, și dintre inculpata N.C.N. și inculpatul R.L., pe de altă parte, cantitatea mică de droguri traficată, cât și circumstanțele personale ale inculpatelor, una absolventă a A.S.E. București și cealaltă a Facultății de Litere din Sibiu, persoane fără antecedente penale, care prezintă garanții serioase că se vor putea reintegra în societate fără a fi private de libertate, ci numai prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor în condițiile art. 86/1 C. pen. Referitor la denunțul formulat tardiv de inculpata N.C.N. , în urma căruia a fost descoperit un traficant de droguri, curtea de apel a constatat că această împrejurare a fost avută în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei denunțătorului, în cadrul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, inculpata neputând beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Referitor la inculpații C.C.R. și R.L., curtea de apel nu a apreciat ca întemeiate criticile lor privind greșita individualizare a pedepselor aplicate. Circumstanțele de timp, de loc, modul de acțiune al inculpaților, chiar dintr-o unitate de detenție, evidențiază o periculozitate deosebită a lor, cu atât mai mult cu cât sunt persoane care nu se aflau la primul conflict cu legea penală (fiind propozabili la data săvârșirii faptelor pentru liberare condiționată dintr-o altă pedeapsă). Împotriva deciziei instanței de apel, Ministerul Public și inculpații au declarat prezentele recursuri. Inculpații au fost ascultați în primă instanță și în apel, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
În recurs, inculpata N.C.N. a depus acte în circumstanțiere (filele 69-74). Recursul procurorului se referă, exclusiv, la inculpatele N.C.N. și A.M.A., solicitându-se, în temeiul cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 14 și 18 C. proc. pen., casarea deciziei și menținerea sentinței, apreciindu-se că în mod nelegal și netemeinic s-a dispus, de către instanța de apel, aplicarea art. 86/1 C. pen. (suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor). în esență, se susține că datele personale ale inculpatelor (astfel cum au reținute de instanța de apel), precum și agravanta prevăzută de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, nu justifică modalitatea neprivativă de executare a pedepselor.
De asemenea, se menționează că inculpata N.C.N. a mai săvârșit fapte asemănătoare (introducerea drogurilor în Penitenciarul Colibași, la data de 15 august 2007, anterior acestei infracțiuni și este deja trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 124/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție), (filele 4-5). La dosar au fost depuse motive scrise de recurs de către inculpatele N.C.N. și A.M.A. (filele 56-58, respectiv, filele 62-64). În motivele de recurs (scrise ori susținute oral, cu ocazia dezbaterilor), ambele inculpate, prin apărători, au solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptelor în tentativa prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1)-(2), cu referire la art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, caz de casare invocat art. 385/9 pct. 17 C. proc.
pen. Recurenta inculpată N.C.N. a mai susținut că în mod greșit instanța de apel a apreciat ca tardiv denunțul formulat conform art. 16 din Legea nr. 143/2000 (caz de casare invocat, art. 385/9 pct. 10 C. proc. pen.), fiind identificat un traficat de droguri (dosar nr. 159/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București). Cu ocazia dezbaterilor, inculpații, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în instigare la trafic de droguri, respectiv, reducerea pedepselor aplicate prin reținerea datelor personale (starea de sănătate precară, vârsta, destinația drogurilor, consum propriu, iar nu vânzare).
Cererile celor 4 inculpați referitoare la încadrarea juridică a faptelor au fost examinate, și corect soluționate, atât de instanța de fond, cât și de cea de apel. Potrivit art. 25 C. pen., instigator este persoana care, cu intenție, determină pe o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală. Așa cu corect au argumentat ambele instanțe, activitatea inculpaților C.C.R. și R.L., a depășit limitele instigării în sensul art. 25 C. pen. Acești doi inculpați au fost cei care le-au sfătuit pe coinculpatele N.C.N. și A.M.A. cum să introducă drogurile în penitenciar, coordonându-le întreaga activitate și garantându-le că acest drog urmau să-l distribuie în penitenciar pentru a face ei rost de bani.
De asemenea, așa cum s-a menționat, scopul introducerii drogurilor în unitatea de detenție nu era cel legat de consumul propriu, ci vânzarea în vederea obținerii unor sume de bani (aspecte rezultate din declarațiile coinculpatelor și din convorbirile telefonice interceptate). Conform art. 20 alin. (1) C. pen., tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul. În cauză, din probatoriul administrat, și necontestat de către inculpați, rezultă că anterior a avut loc o înțelegere privind modul de achiziționare, ascundere și introducere a drogurilor în unitatea de detenție, precum și scopul acestei activități: obținerea unor sume de bani.
Întreaga activitate de executare a înțelegerii s-a desfășurat conform planului stabilit și s-a finalizat cu obținerea drogurilor și introducerea acestora în unitatea de detenție. împrejurarea că drogurile nu au ajuns efectiv în posesia inculpaților C.C.R. și R.L. a fost rezultatul activității organelor judiciare (organizarea prinderii în flagrant) și nu este de natură să justifice încadrarea juridică a faptei în tentativă de trafic de droguri, respectiv, complicitate sau instigare la tentativă de trafic de droguri.
Elocvente pentru încadrarea juridică, corect realizată de prima instanță, sunt și dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, care incriminează, printre altele, și faptele constând în „oferirea", „transportul", „procurarea" și „deținerea" drogurilor, precum și cele ale art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, care instituie o circumstanță agravantă în cazul în care acestea sunt comise într-un Joc de detenție". Pentru a beneficia de reducerea la jumătate a limitelor pedepselor prevăzute de lege, una din condițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 este ca denunțul să se realizeze în cursul urmăririi penale. în cauză, rechizitoriul a fost întocmit la data de 10 septembrie 2007 iar potrivit înscrisului de la fila 86 dosar instanță apel, denunțul a fost formulat de inculpata N.C.N.
la data de 19 noiembrie 2007. Conform sentinței și deciziei atacate, această împrejurare, alături de altele, cu caracter personal, a fost avută în vedere cu ocazia individualizării pedepsei, prin „ ... aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen… " (pag. 6 a sentinței), respectiv prin aplicarea unei pedepse situate sub minimul special al textului incriminator al faptei. Este neîntemeiată critica inculpaților C.C.R. și R.L. cu privire la individualizarea pedepselor. Infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, este sancționată cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Potrivit art. 27 C. pen., complicele se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor, ținându-se seama de contribuția la săvârșirea infracțiunii.
Faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, au fost săvârșite în împrejurări de natură a agrava pedeapsa aplicată (circumstanța agravantă prevăzută de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și, respectiv, starea de recidivă). În aceste condiții ale răspunderii penale a inculpaților, prima instanță a aplicat fiecăruia pedeapsa de 10 ani închisoare, egală cu minimul special al textului incriminator al faptei. Critica din recursul Ministerului Public cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpatelor N.C.N. și A.M.A. este neîntemeiată. Scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În raport cu modalitatea concretă de săvârșirea a infracțiunilor (la insistențele coinculpaților și pe fondul unor relații personale cu aceștia), cu sinceritatea manifestată în fața organelor judiciare și atitudinea pe parcursul procesului penal, dar și cu datele personale care le caracterizează, inclusiv lipsa antecedentelor penale, date la care a făcut referire și instanța de apel, apare ca fiind corectă concluzia instanței de prim control judiciar potrivit căreia se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni, condiție prevăzută de art. 86/1 alin. (1) lit. c) C. pen.
La asigurarea scopului pedepsei, o contribuție reală o au, pe de o parte, durata măsurilor preventive privative de libertate (de aproape 8 luni) și, pe de altă parte, în viitor, durata de 8 ani a termenului de încercare. Față de cele reținute, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și cei 4 inculpați. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții-inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D I S P U N E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de inculpații R.L., C.C.R., A.M.A. și N.C.N. împotriva deciziei penale nr. 32/A din 27 martie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților R.L. și C.C.R., durata reținerii și arestării preventive de la 25 august 2007 la 26 iunie 2008. Obligă recurentul inculpat R.L. la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenții inculpați C.C.R., A.M.A.
și N.C.N. la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.