ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3380/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 mai

2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr.

1511/2005 s-a dispus printre altele, menținerea stării de arest a inculpatului G.C.

în temeiul dispozițiilor art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., urmând ca la termenul stabilit să se judece apelul

declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 376 din 23 martie 2005 a

Tribunalului București, secția I penală.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de apel a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii

arestării inculpatului se mențin și se justifică în continuare privarea de

libertate a acestuia, gravitatea faptelor pentru care acesta a fost condamnat

de prima instanță demonstrând pericolul pentru ordinea publică, prevăzut de

art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Împotriva încheierii a

declarat recurs inculpatul G.C. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a

solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii, revocarea arestării preventive

și punerea sa de îndată în libertate.

Înalta Curte, verificând încheierea

atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată că

recursul este nefondat.

Curtea de Apel București,

secția I penală, a reținut corect că, temeiurile care au determinat luarea

măsurii arestării preventive, prin încheierea din 28 februarie 2004 a

Tribunalului București în baza căreia a fost emis mandatul de arestare

preventivă nr. 82 din 21 din 28 februarie 2004, iar ulterior prelungirea

acesteia, nu au încetat să existe și mai mult inculpatul a fost condamnat de

instanța de fond la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Astfel, prin sentința penală

nr. 376 din 23 martie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

G.C. a fost condamnat la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii,

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. a) C. pen., art. 80 C. pen.

Conform art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 25/2002 a Tribunalului București, secția a

II-a penală, și s-a dispus ca inculpatul să execute 10 ani închisoare.

Prin aceeași sentință

inculpatul a mai fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen.,

s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 25/2002 a Tribunalului București și s-a

dispus ca inculpatul să execute 4 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul G.C. să execute pedeapsa cea

mai grea de 10 ani închisoare.

Inculpatului i s-a mai

aplicat și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

Așadar, întrucât temeiurile

care au determinat arestarea nu au încetat, iar prin sentința primei instanțe

inculpatul, care este recidivist, a fost condamnat pentru săvârșirea unor

infracțiuni grave, în mod just Curtea de apel a menținut arestarea preventivă.

În consecință, pentru aceste

considerente, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din 9 mai 2005

a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr.

1511/2005, urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva încheierii din 9 mai

2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosar nr.

1511/2005.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 mai 2005.