ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1040/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 31 ianuarie

2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a amânat judecarea

apelului declarat de inculpatul B.M., împotriva sentinței penale nr. 1529 din 3

decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

menținând totodată măsura arestării preventive a inculpatului sus-arătat.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpatul B.M., solicitând să fie pus în libertate.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

C. proc. pen., în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai

târziu de 60 zile legalitatea și temeinicia arestării preventive.

În conformitate cu

dispozițiile art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., dacă instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în

continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care

justifică această măsură dispune menținerea acesteia.

Prin sentința penală nr. 1529

din 3 decembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, l-a condamnat pe

inculpat la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare pentru infracțiunile

prevăzute de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen.

În cursul judecării apelului

declarat de inculpat împotriva sentinței, s-a dispus menținerea măsurii

arestării preventive a inculpatului, reținându-se că nu s-au schimbat

temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, iar prin lăsarea în

libertate a inculpatului s-ar crea pericol pentru ordinea publică, având în

vedere natura infracțiunilor săvârșite.

Referitor la motivele de

recurs invocate, acestea constituie cazuri de casare pe fondul cauzei,

nerelevând însă temeiuri care să justifice revocarea măsurii arestării

preventive.

În raport de gradul ridicat

de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului și pentru

a exista garanția că el nu va influența mersul normal al judecății, se

apreciază că, într-adevăr, subzistă în continuare temeiurile care justifică

menținerea lui în stare de arest preventiv.

Pentru considerentele

arătate, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins, ca nefondat.

Văzând și art. 192 C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.M., împotriva încheierii din 31 ianuarie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori, familie în dosar nr. 396/2005.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 februarie 2005.