ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1271/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 16 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, verificând din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului B.F., potrivit art. 160 b alin. (1) și (3) C. pen., a dispus menținerea acestei măsuri. S-a reținut că lăsarea acestuia în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura faptelor comise precum și starea de recidivă a acestuia. Împotriva menționatei încheieri a declarat recurs inculpatul B.F. solicitând admiterea recursului, casarea acesteia și pe fond, punerea sa, de îndată în libertate. Recursul nu este fondat.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond la o pedeapsă de 14 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., precum și la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, dispunând ca inculpatul B.F. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

La 23 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a pronunțat decizia nr. 1007, prin care s-a respins apelul formulat de același inculpat împotriva sentinței penale nr. 1343 din 21 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală. Ulterior, inculpatul a formulat recurs și împotriva acestei decizii, cauza aflându-se tot pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la același termen, formându-se dosarul nr. 1017/2005. În prezentul dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție este investită cu judecarea recursului formulat de inculpat împotriva încheierii din 16 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 4385/2004.

Înalta Curte constatând că menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată, întrucât temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, iar faptele comise prezintă o gravitate deosebită și apreciază că sunt îndeplinite deci condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen. Totodată, dispozițiile încheierii recurate au fost depășite prin pronunțarea deciziei penale nr. 1007 din 23 decembrie 2004. În consecință, urmează ca recursul declarat de acesta, împotriva încheierii din 16 decembrie 2004, să fie respins ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând astfel încheierea atacată. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F., împotriva încheierii din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 4385/2004. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2005.