ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1271/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 decembrie

2004, Curtea de Apel București, secția I penală, verificând din oficiu,

legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului B.F., potrivit art.

160

b

alin. (1) și (3) C. pen., a dispus menținerea acestei măsuri.

S-a reținut că lăsarea acestuia

în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, având în

vedere natura faptelor comise precum și starea de recidivă a acestuia.

Împotriva menționatei

încheieri a declarat recurs inculpatul B.F. solicitând admiterea recursului,

casarea acesteia și pe fond, punerea sa, de îndată în libertate.

Recursul nu este fondat.

Din actele dosarului rezultă

că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond la o

pedeapsă de 14 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., precum și

la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., Tribunalul București,

secția I penală, în baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen.

și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, dispunând ca

inculpatul B.F. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 14 ani închisoare și

5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

La 23 decembrie 2004, Curtea

de Apel București, secția I penală, a pronunțat decizia nr. 1007, prin care s-a

respins apelul formulat de același inculpat împotriva sentinței penale nr. 1343

din 21 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală.

Ulterior, inculpatul a

formulat recurs și împotriva acestei decizii, cauza aflându-se tot pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, la același termen, formându-se dosarul nr.

1017/2005.

În prezentul dosar, Înalta

Curte de Casație și Justiție este investită cu judecarea recursului formulat de

inculpat împotriva încheierii din 16 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 4385/2004.

Înalta Curte constatând că

menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată, întrucât

temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au

schimbat, iar faptele comise prezintă o gravitate deosebită și apreciază că

sunt îndeplinite deci condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Totodată, dispozițiile

încheierii recurate au fost depășite prin pronunțarea deciziei penale nr. 1007

din 23 decembrie 2004.

În consecință, urmează ca

recursul declarat de acesta, împotriva încheierii din 16 decembrie 2004, să fie

respins ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen., menținând astfel încheierea atacată.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.F., împotriva încheierii din 16 decembrie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 4385/2004.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 februarie 2005.