ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2903/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul N.Șt. împotriva sentinței penale nr. 289 din 1 martie 2004 a Tribunalului București, secția penală și constatându-se că acesta nu poate fi soluționat la termenul din 22 aprilie 2004, deoarece inculpatul N.Șt., prin apărătorul său, a solicitat termen pentru pregătirea apărării, potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., s-a luat în discuție, problema menținerii stării de arest a inculpatului. Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheierea din 22 aprilie 2004 a menținut starea de arest a inculpatului N.Șt., admițând, totodată, cererea apelantului inculpat de amânare a cauzei pentru pregătirea apărării și acordând termen la 6 mai 2004, cu citarea inculpatului prin administrația locului de deținere.

S-a reținut cu privire la starea de arest a inculpatului că din probele administrate până în prezent, în cauză, rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, fiind îndeplinite cerințele art. 143 C. proc. pen. În menținerea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere, de asemenea, gravitatea faptelor, faptul subzistării cumulative a condițiilor prevăzute de art. 148 C. proc. pen., respectiv faptul că pedeapsa închisorii, pentru infracțiunile de care a fost învinuit inculpatul este mai mare de 4 ani și existența probelor certe că lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.Șt., fără a-l motiva în scris.

Între timp, la 7 mai 2004, prin decizia nr. 328 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a judecat apelul inculpatului, fiind respins ca nefondat, menținându-se, totodată, starea de arest a inculpatului și computându-se prevenția inculpatului, de la 25 februarie 2003, la zi. Recursul inculpatului declarat împotriva încheierii din 22 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost înaintat acestei Curți, la data de 24 mai 2004, după respingerea apelului declarat împotriva sentinței de condamnare și menținerea, prin decizie a stării de arestare preventivă. Aceasta face ca recursul de față să fie nefondat.

Menținerea stării de arest, prin decizia prin care s-a respins apelul inculpatului recurent, demonstrează, nu numai că nu s-au schimbat cu nimic, împrejurările avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive ci și faptul că, dimpotrivă, încă o instanță de control judiciar, cea de apel, confirmă justețea și legalitatea măsurii arestării preventive. În această situație, Curtea va trebui ca în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul împotriva încheierii de ședință atacate. De altfel, o admitere a acestui recurs, ar fi ineficientă juridic, față de menținerea arestării preventive, prin decizia pronunțată în apel. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.Șt. împotriva încheierii de ședință din 22 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1291/2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2004.