ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2903/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Pe rol fiind soluționarea apelului

declarat de inculpatul N.Șt. împotriva sentinței penale nr. 289 din 1 martie

2004 a Tribunalului București, secția penală și constatându-se că acesta nu

poate fi soluționat la termenul din 22 aprilie 2004, deoarece inculpatul N.Șt.,

prin apărătorul său, a solicitat termen pentru pregătirea apărării, potrivit

art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., s-a luat în discuție, problema

menținerii stării de arest a inculpatului.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin încheierea din 22 aprilie 2004 a menținut starea de arest a

inculpatului N.Șt., admițând, totodată, cererea apelantului inculpat de amânare

a cauzei pentru pregătirea apărării și acordând termen la 6 mai 2004, cu

citarea inculpatului prin administrația locului de deținere.

S-a reținut cu privire la starea de

arest a inculpatului că din probele administrate până în prezent, în cauză,

rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost

trimis în judecată, fiind îndeplinite cerințele art. 143 C. proc. pen.

În menținerea măsurii arestării

preventive s-a avut în vedere, de asemenea, gravitatea faptelor, faptul

subzistării cumulative a condițiilor prevăzute de art. 148 C. proc. pen.,

respectiv faptul că pedeapsa închisorii, pentru infracțiunile de care a fost

învinuit inculpatul este mai mare de 4 ani și existența probelor certe că

lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă pericol concret pentru ordinea

publică.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul N.Șt., fără a-l motiva în scris.

Între timp, la 7 mai 2004, prin

decizia nr. 328 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a judecat apelul

inculpatului, fiind respins ca nefondat, menținându-se, totodată, starea de

arest a inculpatului și computându-se prevenția inculpatului, de la 25 februarie

2003, la zi.

Recursul inculpatului declarat

împotriva încheierii din 22 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I

penală, a fost înaintat acestei Curți, la data de 24 mai 2004, după respingerea

apelului declarat împotriva sentinței de condamnare și menținerea, prin decizie

a stării de arestare preventivă.

Aceasta face ca recursul de față să

fie nefondat.

Menținerea stării de arest, prin

decizia prin care s-a respins apelul inculpatului recurent, demonstrează, nu

numai că nu s-au schimbat cu nimic, împrejurările avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive ci și faptul că, dimpotrivă, încă o instanță de

control judiciar, cea de apel, confirmă justețea și legalitatea măsurii

arestării preventive.

În această situație, Curtea va

trebui ca în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

să respingă, ca nefondat, recursul împotriva încheierii de ședință atacate.

De altfel, o admitere a acestui

recurs, ar fi ineficientă juridic, față de menținerea arestării preventive,

prin decizia pronunțată în apel.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din

oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.Șt. împotriva încheierii de ședință din 22 aprilie

2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr.

1291/2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 mai 2004.