ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5524/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 14 octombrie 2004 (pronunțată în dosarul nr. 3553/2004) Curtea de Apel București, secția a II-a penală, investită cu soluționarea apelului declarat de inculpatul R.V., împotriva sentinței penale nr. 1186 din 23 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, verificând legalitatea luării măsurii arestării preventive a apelantului, în baza art. 300 2 , cu referire la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menținerea stării de arest. În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând judecarea sa în continuare, în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru societate și trebuie să rezolve și niște probleme familiale.

Examinând motivele de recurs în raport cu hotărârea atacată, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins. În acest sens, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 148 alin. (1) lit. f) și h), coroborate cu cele ale art. 143 C. proc. pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată, printre altele, dacă acesta este recidivist sau că infracțiunea săvârșită este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Instanța a apreciat în mod corect că fapta comisă de inculpat este deosebit de gravă, iar anterior (în anul 1999) a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhării, deci este și recidivist.

Totodată, se constată că, prin sentința nr. 1186 din 23 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul R.V., la 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., astfel că, menținerea măsurii arestării preventive dispuse de către instanță s-a făcut cu respectarea prevederilor și garanțiilor procesuale legale. Invocarea printre motivele de recurs și a necesității rezolvării unor probleme de familie, se constată că aceasta nu justifică revocarea măsurii arestării preventive. În consecință, conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1, lit. b) C. proc.

pen., secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.V., împotriva încheierii din 14 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 3553/2004 și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva încheierii din 14 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 3553/2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2004.