ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3970/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată la 7

iunie 2004 de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1658/2004,

s-a dispus printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a

inculpatului apelant M.I.V.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că în cauză temeiurile măsurii arestării preventive a

inculpatului apelant subzistă.

Împotriva încheierii, inculpatul a

declarat, în termenul legal, recurs, motivat pe considerentul că din pedeapsa

aplicată prin sentința penală nr. 530 din 20 aprilie 2004 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, a executat 5 luni și deci, lăsarea lui în

stare de libertate nu prezintă pericol pentru ordinea de drept.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc.

pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă

sunt întrunite condițiile, prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o

infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ

cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în

libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Prin sentința penală nr. 530 din 20

aprilie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, inculpatul, printre

alții, a fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.

2 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen.,

coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani.

În cursul judecării apelului

declarat de inculpat împotriva sentinței, la termenul din 7 iunie 2004, în

conformitate cu dispozițiile art. 300

2

, raportat la art. 160

b

C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a

apelantului-inculpat, reținându-se că acesta a fost condamnat la o pedeapsă

privativă de libertate și că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive.

Referitor la motivul de recurs

invocat, este de observat că acesta nu vizează un temei, care să justifice

revocarea măsurii arestării preventive.

Trecând la verificarea, din oficiu,

a temeiniciei și legalității încheierii recuzate, Curtea, constată că nu există

nici o cauză de revocare a măsurii.

În raport de gradul ridicat de

pericol social al infracțiunii reținută în sarcina inculpatului și de

necesitatea de a se asigura desfășurarea normală a procesului penal, subzistă,

în continuare, temeiurile care justifică menținerea măsurii arestării

preventive.

Pentru considerentele arătate,

recursul declarat de inculpat, urmează să fie respins.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.I.V., împotriva încheierii din 7 iunie 2004 a Curții

de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1658/2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 iulie 2004.