ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4518/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 iulie

2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și familie, a dispus, printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a

inculpatului apelant F.C.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că măsura arestării preventive a sus-numitului inculpat a

fost luată legal și, de asemenea, a fost legal menținută, subzistând în

continuare temeiurile prevăzute de art. 143 și art. 148 alin. (1) lit. h) C.

proc. pen.

Împotriva încheierii

menționate, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, motivul invocat

fiind menținerea, în faza judecării apelului formulat împotriva sentinței

penale nr. 198 din 15 februarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală,

dosar nr. 3474/2004, a temeiurilor de drept care au dus la luarea față de el, a

măsurii arestării preventive.

Recursul nu este fondat.

Art. 148 alin. (1) lit. h)

C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi

luată dacă în cauză sunt întrunite condițiile înscrise în art. 143 din același

cod și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa

detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii

mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă

pericol concret pentru ordinea publică.

Prin hotărârea apelată de

inculpat, acesta a fost condamnat la 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării de prevederi ale art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 16 din sus-indicata

lege.

Referitor la motivul de

recurs, se reține că acesta nu relevă vreun temei care să justifice revocarea

măsurii arestării preventive a inculpatului recurent.

Verificând, din oficiu,

temeinicia și legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport cu

gradul de pericol social al faptei pentru care inculpatul a fost condamnat și

pentru a se asigura desfășurarea în condiții de celeritate a judecării apelului,

există, în continuare, temeiuri care justifică menținerea lui în stare de arest

preventiv.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat nefiind fondat, urmează să fie respins.

Conform dispozițiilor art.

192 alin. (4) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească

cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva încheierii nr. 5 iulie 2005 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

familie, pronunțată în dosarul nr. 2135/2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 80 lei noi (800.000

lei) din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 20

lei noi (200.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 iulie 2005.