ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4518/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 5 iulie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a dispus, printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului apelant F.C. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că măsura arestării preventive a sus-numitului inculpat a fost luată legal și, de asemenea, a fost legal menținută, subzistând în continuare temeiurile prevăzute de art. 143 și art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. Împotriva încheierii menționate, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, motivul invocat fiind menținerea, în faza judecării apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 198 din 15 februarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, dosar nr. 3474/2004, a temeiurilor de drept care au dus la luarea față de el, a măsurii arestării preventive.

Recursul nu este fondat. Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă în cauză sunt întrunite condițiile înscrise în art. 143 din același cod și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Prin hotărârea apelată de inculpat, acesta a fost condamnat la 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării de prevederi ale art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a art. 16 din sus-indicata lege. Referitor la motivul de recurs, se reține că acesta nu relevă vreun temei care să justifice revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent. Verificând, din oficiu, temeinicia și legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport cu gradul de pericol social al faptei pentru care inculpatul a fost condamnat și pentru a se asigura desfășurarea în condiții de celeritate a judecării apelului, există, în continuare, temeiuri care justifică menținerea lui în stare de arest preventiv. Pentru considerentele expuse, recursul declarat nefiind fondat, urmează să fie respins. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (4) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva încheierii nr. 5 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 2135/2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 80 lei noi (800.000 lei) din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 20 lei noi (200.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iulie 2005.