ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 141/2004

Asupra

recursului penal de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 7 noiembrie 2003 pronunțată în dosarul nr.3487/2003, Curtea de

Apel București, a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive, constatând că în cauză temeiurile măsurii arestării preventive

subzistă, iar lăsarea în libertate a inculpatului constituie un pericol real

pentru ordinea publică și, ca atare, a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului S.M.

În

termen legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menționate

solicitând judecarea sa în stare de libertate pentru a-și putea ajuta familia.

Recursul

declarat de inculpat nu este fondat.

Potrivit

art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni

pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului

penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se

poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol

prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148

alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.281/2003,

prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite

condițiile prevăzute în art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru

care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa

închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că

lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Cu

referire la motivul de recurs invocat, se reține că instanța de apel, la 7

noiembrie 2003, a constatat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă

pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor,

cu violență, pentru care există o hotărâre de condamnare, precum și

împrejurarea că este cunoscut cu antecedente penale, de amploarea acestui gen

de infracțiuni, astfel că în temeiul art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen. a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Ca

atare, încheierea pronunțată la 7 noiembrie 2003 este legală.

Pentru

considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va fi

respins.

În baza art.192 C. proc. pen., inculpatul

recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva încheierii din 7

noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr.3487/2003.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 13 ianuarie 2004.