ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4821/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 9 septembrie

2004, pronunțată în dosarul nr. 3100/2004, Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, pe rol aflându-se apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București și de inculpatul G.V., cauza nefiind în stare de judecată,

s-a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.

Constatând că în cauză subzistă

temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menținut măsura

arestării preventive a inculpatului.

În termen legal, inculpatul G.V. a

declarat recurs împotriva încheierii menționate, lăsând la aprecierea instanței

de judecată soluționarea recursului.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se

asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica

sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din

măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc. pen.,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede

pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa

închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cu referire la motivul de recurs

invocat, se reține că instanța de apel, la 9 septembrie 2004, a constatat că

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a

inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a

acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru

ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în

raport de natura și gravitatea infracțiunii, astfel că a dispus menținerea

stării de arest a inculpatului.

Ca atare, încheierea pronunțată la 9

septembrie 2004 este legală.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.V. împotriva încheierii din 9 septembrie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosar nr.

3100/2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 septembrie 2004.