ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5691/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 21 octombrie

2004, pronunțată în dosarul nr. 3330/2004, Curtea de Apel București, secția I

penală, pe rol aflându-se apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București și de inculpatul M.F., cauza nefiind în stare de judecată,

s-a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.

Constatând că în cauză subzistă

temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menținut măsura

arestării preventive a inculpatului.

În termen legal, inculpatul M.F. a

declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând admiterea

recursului și judecarea sa în libertate, arătând că nu este el autorul faptei,

aceasta fiind săvârșită de fratele său.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se

asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica

sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din

măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc. pen.,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura

arestării inculpatului poate fi luată, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede

pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa

închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate,

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cu referire la motivul de recurs

invocat, se reține că instanța de apel, la 21 octombrie 2004, a constatat că,

față de dispozițiile art. 136 C. proc. pen., având în vedere că inculpatul a

fost condamnat prin sentința penală nr. 1055 din 27 august 2004 a Tribunalului

București, secția I penală, la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, temeiurile avute în vedere

la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun

în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în

libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să

aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea

infracțiunii, astfel că a dispus menținerea stării de arest a inculpatului.

Ca atare, încheierea pronunțată la

21 octombrie 2004 este legală.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.F. împotriva încheierii din 21 octombrie 2004 a Curții

de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosar nr. 3330/2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

noiembrie 2004.