ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5691/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 21 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 3330/2004, Curtea de Apel București, secția I penală, pe rol aflându-se apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul M.F., cauza nefiind în stare de judecată, s-a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive. Constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În termen legal, inculpatul M.F. a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând admiterea recursului și judecarea sa în libertate, arătând că nu este el autorul faptei, aceasta fiind săvârșită de fratele său.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă. Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cu referire la motivul de recurs invocat, se reține că instanța de apel, la 21 octombrie 2004, a constatat că, față de dispozițiile art. 136 C. proc. pen., având în vedere că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1055 din 27 august 2004 a Tribunalului București, secția I penală, la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunii, astfel că a dispus menținerea stării de arest a inculpatului.

Ca atare, încheierea pronunțată la 21 octombrie 2004 este legală. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F. împotriva încheierii din 21 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosar nr. 3330/2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2004.