ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3214/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3214/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea din 21 mai 2004,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr.
1533/2004 pe rol aflându-se apelurile declarate de inculpații A.F. și C.M.,
cauza nefiind în stare de judecată, s-a luat în discuție legalitatea și
temeinicia măsurii arestării preventive.
Constatând că în cauză subzistă
temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri s-a menținut măsura
arestării preventive pentru ambii inculpați.
În termen legal, inculpatul A.F. a
declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând judecarea în stare
de libertate, considerându-se nevinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care
a fost trimis în judecată.
Recursul declarat de inculpat nu
este fondat.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc.
pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se
asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica
sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din
măsurile preventive, litera „d” a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) C. proc. pen.,
astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003 prevede că măsura arestării
inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art.
143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa
detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii
mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă
pericol concret pentru ordinea publică.
Cu referire la motivul de recurs
invocat, se reține că instanța de apel, la 21 mai 2004 a constatat că în raport
de gravitatea faptei și persoana inculpatului măsura a fost luată cu
respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au impus luarea acestei
măsuri subzistă și în prezent, și pentru a asigura buna desfășurare a
procesului, a dispus menținerea stării de arest a inculpatului.
Ca atare, încheierea pronunțată la
21 mai 2004 este legală.
Pentru considerentele expuse,
recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 385
15
pct.
1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen.,
inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul A.F. împotriva încheierii de ședință din 21 mai 2004
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr.
1533/2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de
800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
11 iunie 2004.