ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 145/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 22 decembrie

2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 3180/2005,

în baza art. 300

2

și art. 160

b

C. proc. pen., s-a menținut

starea de arest preventiv a inculpatului R.T.I.

Instanța investită cu soluționarea

apelului a reținut că se impune menținerea arestării preventive luate față de

inculpat, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au

modificat și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea sa

iar, în raport de gravitatea faptei și persoana inculpatului, menținerea stării

de arest este necesară pentru buna desfășurare a procesului.

Împotriva încheierii a declarat

recurs inculpatul R.T.I., solicitând revocarea măsurii arestării preventive

deoarece nu există date că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru

ordinea publică.

Examinând încheierea atacată pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recursul este nefondat.

Inculpatul a fost trimis în

judecată, în stare de arest preventiv, fiind condamnat prin sentința penală nr.

337 din 14 septembrie 2005 a Tribunalului Ialomița, la o pedeapsă rezultantă de

8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin.

(2) C. pen. și art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și b), alin. (2

1

)

lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a); conform art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 C. pen., s-a

computat reținerea și arestarea preventivă a acestuia începând cu data de 14

aprilie 2005 la zi.

Astfel, cum în mod just a reținut

Curtea de Apel București, temeiurile care au determinat luarea și ulterior

prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe

și, mai mult, acesta a fost condamnat de instanța de fond, la o pedeapsă rezultantă

de 8 ani închisoare, pentru comiterea tentativei la infracțiunea de tâlhărie și

violare de domiciliu. Față de gravitatea faptelor și de persoana inculpatului,

recurentul fiind recidivist, în mod corect, instanța de apel a apreciat că sunt

probe certe, în înțelesul art. 148 lit. h) C. proc. pen., că lăsarea în

libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, temeiurile

care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat iar menținerea

stării de arest este necesară pentru buna desfășurare a procesului.

În consecință, recursul declarat de

inculpat împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul R.T.I. împotriva încheierii din 22 decembrie 2005, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3180/2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

ianuarie 2006.