ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 148/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 15 decembrie 2005

a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 12270/P/2005,

în baza art. 300

2

și art. 160

b

C. proc. pen., s-a menținut

starea de arest preventiv a inculpatului T.C.R.

Instanța investită cu soluționarea

apelului a reținut că se impune menținerea arestării preventive luate față de

inculpat, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au

modificat și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea sa

iar, în raport de gravitatea faptei și persoana inculpatului, menținerea stării

de arest este necesară pentru buna desfășurare a procesului.

Împotriva încheierii a declarat

recurs inculpatul T.C.R., solicitând revocarea măsurii arestării preventive

deoarece nu există date că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru

ordinea publică.

Examinând încheierea atacată pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recursul este nefondat.

Inculpatul a fost trimis în

judecată, în stare de arest preventiv, fiind condamnat prin sentința penală nr.

416 din 14 noiembrie 2005 a Tribunalului Arad, la o pedeapsă rezultantă de 8

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de 211 alin. (2

1

)

lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen.; conform art. 350

C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 C.

pen., s-a computat arestarea preventivă a acestuia începând cu data de 29

august 2005 la zi.

Astfel, cum în mod just a reținut

Curtea de Apel Timișoara, temeiurile care au determinat luarea și ulterior

prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe

și, mai mult, acesta a fost condamnat de instanța de fond, la o pedeapsă de 8 ani

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie. Față de gravitatea

faptelor și de persoana inculpatului, recurentul fiind recidivist, în mod

corect, instanța de apel a apreciat că sunt probe certe, în înțelesul art. 148 lit.

h) C. proc. pen., că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol

pentru ordinea publică, temeiurile care au determinat această măsură nu s-au

modificat sau încetat iar menținerea stării de arest este necesară pentru buna

desfășurare a procesului.

În consecință, recursul declarat de

inculpat împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală,

urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul T.C.R. împotriva încheierii din 15 decembrie 2005 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 12270/P/2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

ianuarie 2006.