ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7214/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 7 decembrie 2005

dispusă în dosarul nr. 120/6/2005, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a

menținut starea de arest a inculpatului Șt.A. constatând că subzistă temeiurile

ce au impus luarea măsurii.

S-a constatat de instanța de apel ca

fiind îndeplinite condițiile art. 160

b

C. proc. pen. și art. 350 și

300

2

din același cod.

Împotriva încheierii, inculpatul a

declarat recurs, solicitând revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu

mai subzistă temeiurile ce au impus-o și în consecință, judecarea sa în stare

de libertate.

Recursul este nefondat.

Din examinarea dosarului, rezultă că

inculpatul Șt.A. a fost arestat preventiv la data de 26 decembrie 2004,

reținându-se în sarcina sa că, în noaptea de 25 decembrie 2004, împreună cu

alți inculpați, a folosit violența împotriva unui număr de șase persoane,

deposedându-le de bani și bunuri.

Prin sentința penală nr. 672/ PI din

26 octombrie 2005, Tribunalul Timișoara l-a condamnat, la 8 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art.

75 lit. c) C. pen.

Măsura arestării preventive a fost

dispusă în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., fiind întrunite condițiile

prevăzute de art. 143 C. pen., și nu a săvârșit o infracțiune pentru care legea

prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că

lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cum temeiurile se mențin, iar măsura

arestării preventive a fost prelungită și menținută legal de instanțe,

dispunându-se și o condamnare în primă instanță, în mod corect instanța de apel

a menținut-o.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat fiind nefondat, va fi respins în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Recurentul inculpat va fi obligat la

cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Șt.A. împotriva încheierii din 7 decembrie 2005 a Curții

de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr. 12016/P/2005.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 120 RON (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de

40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 decembrie 2005.