ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 497/2009

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 29 ianuarie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, învestită cu judecarea apelului declarat de inculpatul D.M.C. împotriva sentinței penale nr. 822/ PI din 5 decembrie 2008 a Tribunalului Timiș, a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. S-a reținut, în esență, că subzistă temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului, în raport de gradul de pericol social concret al faptei pentru ordinea publică.

În acest sens, s-a reținut că se justifică menținerea măsurii arestării preventive având în vedere că pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și pentru care există presupunerea rezonabilă că ar fi fost comisă de acesta pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar împotriva inculpatului instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare. S-a mai reținut că se mențin indiciile că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, circumstanțele reale ale comiterii faptelor și de împrejurarea că fapta este una care atrage obligația statului de a lua măsuri care să asigure protecția cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave.

Împotriva încheierii sus-menționate, inculpatul a declarat recurs. Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin în continuare, așa cum, în mod corect, a constatat Curtea de Apel Timișoara, secția penală, când a dispus, prin încheierea atacată, menținerea stării de arest a inculpatului.

Într-adevăr, în raport de modul concret în care inculpatul a conceput și realizat infracțiunile de sprijinire și aderare la un grup infracțional organizat, înșelăciune în convenții, fals în înscrisuri oficiale (împreună cu alte persoane au constituit un grup infracțional organizat, care prin folosirea de adeverințe de venit și cărți de muncă falsificate, au încheiat mai multe contracte de credit, inducând în eroare mai multe unități bancare și societăți comerciale de distribuire a produselor electrocasnice, cauzând un prejudiciu de peste 200 000 lei), cu un grad ridicat de pericol social, pentru săvârșirea căreia a fost condamnat de instanța de fond la o pedeapsă de 3 ani închisoare, rezultă că lăsarea acestuia în libertate ar putea crea riscul ca el să repete asemenea fapte și că, deci se impune menținerea măsurii preventive pentru buna desfășurare a procesului penal.

Totodată, în raport de infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, alături de alți 8 coinculpați condamnați în aceeași cauză, de complexitatea cauzei și de necesitatea bunei desfășurări a judecății în faza căii de atac a apelului, se constată că menținerea măsurii arestării preventive este justificată. Pentru aceste motive, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat D.M.C. împotriva încheierii din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosar nr. 8343/30/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.