ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 497/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 29 ianuarie 2009, Curtea de Apel

Timișoara, secția penală, învestită cu judecarea

apelului declarat de

inculpatul D.M.C. împotriva sentinței penale nr. 822/

PI din 5 decembrie 2008 a Tribunalului Timiș, a dispus

menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.

S-a reținut, în esență, că subzistă temeiurile de fapt și de drept care

au determinat luarea măsurii arestării preventive, impunându-se în continuare

privarea de libertate a inculpatului, în raport de gradul de pericol social

concret al faptei pentru ordinea publică. În acest sens, s-a reținut că se

justifică menținerea măsurii arestării preventive având în vedere că pentru

infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și pentru care

există presupunerea rezonabilă că ar fi fost comisă de acesta pedeapsa

prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar împotriva inculpatului

instanța de fond a pronunțat o hotărâre de

condamnare.

S-a mai reținut că se mențin indiciile că

lăsarea în libertate a

inculpatului prezintă pericol

concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea infracțiunii

pentru care a fost trimis în judecată, circumstanțele reale ale comiterii

faptelor și de

împrejurarea că fapta este

una care atrage obligația statului de a lua

măsuri care să asigure

protecția cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave.

Împotriva încheierii sus-menționate, inculpatul a declarat recurs.

Recursul inculpatului nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că temeiurile

care au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin în

continuare, așa cum, în mod corect, a constatat Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, când a dispus, prin încheierea atacată, menținerea stării de arest a

inculpatului.

Într-adevăr, în raport de modul concret în care inculpatul a conceput

și realizat infracțiunile de sprijinire și aderare la un grup infracțional

organizat, înșelăciune în convenții, fals în înscrisuri oficiale (împreună cu

alte persoane au constituit un grup infracțional organizat, care prin folosirea

de adeverințe de venit și cărți de muncă falsificate, au încheiat mai multe

contracte de credit, inducând în eroare mai multe unități bancare și societăți

comerciale

de distribuire a produselor

electrocasnice, cauzând un prejudiciu de

peste 200 000 lei), cu un grad

ridicat de pericol social, pentru săvârșirea căreia a fost condamnat de

instanța de fond la o pedeapsă de 3 ani închisoare, rezultă că lăsarea acestuia

în libertate ar putea crea riscul ca el să repete asemenea fapte și că, deci se

impune menținerea măsurii preventive pentru buna desfășurare a procesului

penal.

Totodată, în raport de infracțiunile reținute în sarcina inculpatului,

alături de alți 8 coinculpați condamnați în aceeași cauză, de complexitatea

cauzei și de necesitatea bunei desfășurări

a

judecății în faza căii de atac a apelului, se constată că menținerea

măsurii

arestării preventive este justificată.

Pentru aceste motive, urmează ca recursul inculpatului să fie respins,

ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat D.M.C. împotriva

încheierii din 29 ianuarie

2009 a Curții de

Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosar

nr. 8343/30/2007.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.