ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1841/2010

Deliberând asupra recursului, se reține: Prin încheierea din 19 aprilie 2010 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a menținut – în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen. – starea de arest a inculpatului S.I. pe motiv că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive și că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

În termen legal, inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând măsura instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie constând în: - nulitatea absolută a încheierii întrucât nu s-ar fi respectat nepublicitatea ședinței de judecată așa cum cer prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001; - încălcarea dreptului la apărare al inculpatului întrucât deși s-a solicitat termen pentru lipsă de apărare (cerere admisă de către instanță) totuși măsura menținerii stării de arest a fost pusă în discuția părților cu asigurarea unui apărător din oficiu; - măsura arestării preventive a inculpatului a încetat de drept – în baza art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. – încă din 29 mai 2008, când inculpatul și-a retras recursul împotriva sentinței penale nr. 353/P.I.

din 25 aprilie 2009. - inexistența probelor necesare dovedirii infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, faptă care nu prevede o sancțiune penală mai mare de 4 ani așa cum cere textul art. 148 lit. f) C. proc. pen. Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, încheierea recurată cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept – conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. – Înalta Curte constată ca întemeiată numai pe cea privind încetarea de drept a măsurii preventive. Astfel, nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la nerespectarea publicității ședinței de judecată operează atunci când legea prevede pentru infracțiunea dedusă judecății ședința publică iar activitatea de judecată s-a desfășurat în condiții de nepublicitate.

Invers, când legea prevede desfășurarea ședinței de judecată în ședință nepublică, însă aceasta se desfășoară în condiții de publicitate, nulitatea care operează este relativă - în condițiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen. - în sensul că trebuie dovedită vătămarea produsă drepturilor și intereselor legitime ale inculpatului. Or, inculpatul nu a putut produce însă un mijloc de probă prin care să dovedească vătămarea intereselor sale. În ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare este de observat că art. 171 C. proc. pen. permite ca în situațiile de asistență juridică obligatorie, când inculpatul nu și-a luat un apărător, instanța să-i desemneze unul din oficiu. Prin sentința penală nr. 353/P.I.

din 25 aprilie 2008 a Tribunalului Timiș, secția penală, s-a dispus - în baza art. 300 alin. (2) C. proc. pen. - restituirea Dosarului penal nr. 156/D/P/2007 privind pe inculpații S.I. și M.D.G., D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Timiș, în vederea refacerii actului de sesizare. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului S.I. pentru o perioadă de 30 zile, adică până la data de 24 mai 2008. În aceeași zi, prin avocat, hotărârea judecătorească a fost atacată cu recurs de către inculpat, la primul termen de judecată a recursului din 15 mai 2008 cauza amânându-se pentru angajare de avocat de către inculpat. Conform adresei din 16 mai 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a trimis D.I.I.C.O.T.

– Biroul Teritorial Timiș, Dosarul nr. 156/D/P/2007 conform sentinței penale nr. 353/P.I. din 25 aprilie 2008 a Tribunalului Timiș, în vederea refacerii actului de sesizare, precizând că dosarul trebuie restituit până la data de 22 mai 2008 când s-a fixat termenul pentru judecarea recursului. Curtea de Apel Timișoara, prin încheierea din ședința publică de la data de 22 mai 2008 a menținut - în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen. - măsura arestării preventive a inculpatului S.I., stabilind termen de jucată la data de 29 mai 2008, între timp urmând a fi soluționată cererea de recuzare formulată de către apărătorul inculpatului. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 27 mai 2008 a fost respinsă cererea de recuzare a completului de judecată.

Prin Decizia penală nr. 577/R din 29 mai 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția penală a luat act - în temeiul art. 385 4 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen. - de retragerea recursului de către inculpat. La data de 3 iunie 2008 Dosarul nr. 2382.2/30/2008 este restituit din nou organului de urmărire penală în vederea refacerii actului de sesizare a instanței. Din acest moment, inculpatul prin apărător a solicitat permanent constatarea încetării de drept a măsurii preventive, în baza art. 140 alin. (1) C. proc. pen., cerere respinsă în mod repetat de către instanța de prim control judiciar pe motivul că recursul împotriva sentinței penale nr. 353/P.I. din 25 aprilie 2008 a Tribunalului Timiș este suspensiv de executare potrivit art. 385 5 C. proc.

pen. și ca atare cauza nu a revenit automat în faza de urmărire penală. În consecință, la data de 22 mai 2008 cauza se afla încă în faza de judecată și corect s-ar fi menținut la data de 22 mai 2008 starea de arest preventiv. Se apreciază în motivările respective că termenul de 30 zile a început să curgă de la data de 29 mai 2008 – când inculpatul și-a retras recursul – și ca atare corect, la data de 27 iunie 2008, s-ar fi prelungit măsura arestării preventive. Soluțiile privind starea de arest preventiv nu se bucură de autoritate de lucru judecat. De la regula comună, de principiu, instituită de dispozițiile art. 385 5 C. proc. pen. referitoare la efectul suspensiv al recursului există și excepții, cum este și cea reglementată de art. 141 alin. (3) C. proc.

pen. în sensul că „recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a arestării preventive nu este suspensiv de executare”. Art. 270 C. proc. pen. reglementează cazurile de reluare a urmăririi penale, iar art. 274 alin. (2) C. proc. pen. precizează că termenul de 30 zile privind menținerea stării de arest preventiv curge „de la data pronunțării hotărârii”, alin. (3) al aceluiași text normativ arătând că „durata arestării inculpatului poate fi prelungită potrivit art. 155 și art. 159 C. proc. pen.”. Este și firească a asemenea viziune a legiuitorului, din moment ce hotărârea privind menținerea măsurii preventive este executorie, nefiind suspensiv de executare un eventual recurs.

Ca atare, data de la care a început să curgă termenul de 30 zile a menținerii stării de arest preventiv a inculpatului este 25 aprilie 2008, expirând la data de 24 mai 2008 iar nu la data de 29 mai 2008, când inculpatul și-a retras recursul. În raport cu neechivocitatea dispozițiilor art. 274 alin. (2) C. proc. pen. nu poate fi însușită aserțiunea instanței de apel potrivit cu care curgerea celor 30 zile ar fi început la data de 29 mai 2008, când sentința penală nr. 353/P.I. din 25 aprilie 2008 ar fi rămas definitivă. Organul de urmărire penală era cel care, în conformitate cu prevederile art. 155 și art. 159 C. proc. pen., ar fi trebuit să propună prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului.

Fiind o procedură specială, instanța nu putea aplica normele comune ale art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen. la data de 22 mai 2008, calea de atac împotriva măsurii preventive nesuspendând executarea acesteia până la rezolvarea definitivă a cauzei (art. 141 alin. (3) C. proc. pen.). Ultima critică este de prisos a o analiza câtă vreme după refacerea actului de sesizare a instanței, cauza a fost disjunsă sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 C. pen. Reiese că, potrivit dispozițiilor art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. arestarea preventivă a încetat de drept la data de 24 mai 2008, dată care a fost stabilită de către instanță prin sentința penală nr. 353/PI/2008.

Prin urmare, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul va fi admis și constatată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului. Văzând și prevederile art. 192 alin. (3) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva încheierii din 19 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5451/30/2008. Casează încheierea atacată și rejudecând constată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului S.I. (fiul lui I. și E.) dacă nu este arestat în altă cauză. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 mai 2010.