ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 551/2010

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin încheierea din 1 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului S.D. și s-a menținut starea de arest a acestuia. Curtea a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului se mențin neschimbate, justificând privarea de libertate în continuare a acestuia pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal. Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs inculpatul S.D., solicitând casarea acesteia și revocarea măsurii arestării preventive.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin rechizitoriul nr. 350/D/P/2009 din 30 iunie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se în fapt că la data de 6 mai 2009 a comercializat cantitatea de 4 doze heroină contra sumei de 200 lei și a fost depistat deținând cantitatea de 3 doze heroină destinate consumului propriu.

Prin sentința penală nr. 1062 din 23 decembrie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, dispunându-se să execute o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen., iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului. Arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă la 7 mai 2009 în baza dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen. Temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin și în prezent, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.

Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptelor, împrejurările în care se reține că au fost comise, circumstanțele personale ale inculpatului care nu este la prima încălcare a legii penale. Față de cele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală prin menținerea stării de arest a inculpatului. În consecință, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat și el va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva încheierii din 1 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 28447/3/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2010.