ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 551/2010

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin încheierea din 1 februarie 2010 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a

constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului S.D. și

s-a menținut starea de arest a acestuia.

Curtea a reținut că

temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului se mențin

neschimbate, justificând privarea de libertate în continuare a acestuia pentru

a se asigura buna desfășurare a procesului penal.

Împotriva acestei hotărâri

în termen legal a declarat recurs inculpatul S.D., solicitând casarea acesteia

și revocarea măsurii arestării preventive.

Examinând legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Prin rechizitoriul nr.

350/D/P/2009 din 30 iunie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de

arest preventiv, a inculpatului S.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se în fapt că la data

de 6 mai 2009 a comercializat cantitatea de 4 doze heroină contra sumei de 200

lei și a fost depistat deținând cantitatea de 3 doze heroină destinate

consumului propriu.

Prin sentința penală nr.

1062 din 23 decembrie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a

fost condamnat inculpatul pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în

judecată, dispunându-se să execute o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71,

art. 64 lit. a), b) C. pen., iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut

starea de arest a inculpatului.

Arestarea preventivă a

inculpatului a fost dispusă la 7 mai 2009 în baza dispozițiilor art. 148 lit.

f) C. proc. pen.

Temeiurile de fapt și de

drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului

se mențin și în prezent, impunând în continuare privarea de libertate a

acestuia.

Astfel, pedeapsa prevăzută

de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este închisoarea

mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret

pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptelor,

împrejurările în care se reține că au fost comise, circumstanțele personale ale

inculpatului care nu este la prima încălcare a legii penale.

Față de cele expuse, în

conformitate cu dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., instanța de apel a pronunțat o hotărâre

temeinică și legală prin menținerea stării de arest a inculpatului.

În consecință, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat și el va obliga pe acesta

la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.D. împotriva încheierii din 1 februarie 2010 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în Dosarul nr. 28447/3/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 februarie 2010.