ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 297/2009

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1052/ F din 15 septembrie 2008, Tribunalul

București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul R.L., la pedepsele de 4

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C.

pen. și, 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin.

(1) și (2) din aceeași lege.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit

pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea

mai grea, de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., cu

aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus,

din pedeapsa aplicată acestuia, durata reținerii și a arestării preventive, de

la 22 ianuarie 2008 la zi.

În baza art. 118 C. pen. și art. 17 din

Legea nr. 143/2000,

s-a dispus confiscarea cantității de

0,16 grame heroină și suma de

160 lei și

restituirea către inculpat a sumei de 250 lei.

În esență, s-au reținut următoarele:

La data de 22 ianuarie 2008, urmare organizării unui flagrant,

inculpatul a fost prins vânzând două doze conținând 0,26 grame heroină contra

sumei de 160 RON, iar cu ocazia efectuării

percheziției,

s-a constatat că a deținut ilegal, pentru consum propriu,

heroină.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia penală

nr. 249 din 16 octombrie 2008,

admițând apelurile declarate de

Parchetul de

pe lângă Tribunalul București și inculpat, a desființat, în

parte,

sentința apelată și, rejudecând:

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 74 – art. 76 lit. a) C.

pen., l-a condamnat pe inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.

pen., iar, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute

de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de un an

închisoare cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit

pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea

mai grea, de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., cu

aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus,

din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 22

ianuarie 2008 la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului

pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege și schimbarea

modalității de executare a acesteia, prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C.

pen.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că instanțele au

reținut corect faptele și

vinovăția inculpatului, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare

dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată.

În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite,

reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat infracțiunile de

trafic și deținere de droguri de mare risc, precum și de datele ce

caracterizează persoana inculpatului, rezultă că instanța de apel a

individualizat în mod just cuantumul pedepsei

aplicate,

acordând eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.,

astfel că

nu se impune reducerea acesteia.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, al cărei cuantum a

fost deja coborât sub minimul special prevăzut de lege, instanța de apel a avut

în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, pe care, în mod corect,

Ie-a valorificat în favoarea inculpatului, prin reținerea circumstanțelor

atenuante legale.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate, se constată

că, în mod corect, în raport de gravitatea faptelor săvârșite, instanța a

apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat doar prin executarea în regim de

detenție.

Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în

considerare din oficiu, urmează ca recursul

inculpatului R.L.

să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat R.L.

împotriva deciziei penale nr. 249 din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și

a arestării preventive de la 22 ianuarie 2008 la 29 ianuarie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 600 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

ianuarie 2009.