ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 297/2009

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1052/ F din 15 septembrie 2008, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul R.L., la pedepsele de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. și, 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din aceeași lege. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată acestuia, durata reținerii și a arestării preventive, de la 22 ianuarie 2008 la zi. În baza art. 118 C. pen. și art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 0,16 grame heroină și suma de 160 lei și restituirea către inculpat a sumei de 250 lei. În esență, s-au reținut următoarele: La data de 22 ianuarie 2008, urmare organizării unui flagrant, inculpatul a fost prins vânzând două doze conținând 0,26 grame heroină contra sumei de 160 RON, iar cu ocazia efectuării percheziției, s-a constatat că a deținut ilegal, pentru consum propriu, heroină.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 249 din 16 octombrie 2008, admițând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpat, a desființat, în parte, sentința apelată și, rejudecând: În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., iar, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de un an închisoare cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. d) C. pen. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 22 ianuarie 2008 la zi. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege și schimbarea modalității de executare a acesteia, prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect faptele și vinovăția inculpatului, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată.

În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat infracțiunile de trafic și deținere de droguri de mare risc, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, rezultă că instanța de apel a individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acesteia. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, al cărei cuantum a fost deja coborât sub minimul special prevăzut de lege, instanța de apel a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, pe care, în mod corect, Ie-a valorificat în favoarea inculpatului, prin reținerea circumstanțelor atenuante legale.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate, se constată că, în mod corect, în raport de gravitatea faptelor săvârșite, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat doar prin executarea în regim de detenție. Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului R.L. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat R.L. împotriva deciziei penale nr. 249 din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 22 ianuarie 2008 la 29 ianuarie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2009.